Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 17 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar să nu vă fie ascuns acest lucru, preaiubiților, că, înaintea Domnului, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani, ca o zi. Domnul nu întârzie în ce privește promisiunea, cum socotesc unii că este o întârziere, ci este îndelung-răbdător față de voi, nevrând ca vreunii să piară, ci ca toți să vină la pocăință.

    2 Petru 3.8,9


    Patru îndemnuri către „cei preaiubiți” (2) – „Să nu vă fie ascuns”

    «Dumnezeu nu dorește ca preaiubiții Săi copii să fie în necunoștință» aceasta este ceea ce înțelegem din expresia „să nu vă fie ascuns”. El Își iubește copiii prea mult pentru a-i lăsa în ignoranță. De aceea îi și numește „preaiubiți”, pentru ca ei să știe că sunt iubiți de El.

    Există un lucru cu privire la care în mod special Dumnezeu nu dorește ca noi să fim ignoranți, anume aparenta întârziere a venirii lui Hristos – aceasta nu este propriu-zis o întârziere, ci este felul în care oamenii o privesc. Lucrul minunat și deosebit de limpede este că „Domnul nu întârzie în ce privește promisiunea” (versetul 9). El nu vrea ca noi să fim ca slujitorul cel rău, care spune: „Stăpânul meu întârzie să vină” (Matei 24.48).

    Mai întâi ni se spune că, „înaintea Domnului, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani, ca o zi”. Dumnezeu nu socotește timpul așa cum o facem noi, ci perspectiva Lui este cu totul diferită de a noastră. Petru citează aici din Psalmul 90.4, psalm care ne vorbește despre cât de scurtă este viața omului în comparație cu Iahve, care este „din eternitate în eternitate” (Psalmul 90.2). Omul este ca iarba, care crește dimineața și este tăiată seara (versetele 5 și 6).

    În al doilea rând, Dumnezeu Își duce la îndeplinire scopul de har, chemându-i pe păcătoși la Sine. Îndelunga-răbdare a Domnului nu trebuie niciodată înțeleasă ca o tolerare a răului de către El, ci ca o dovadă a harului Său pentru mântuirea celor păcătoși.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.

    Psalmul 5.3


    O rugăciune la început de zi

    „O, Dumnezeul meu, astăzi am așa de mult de lucru…

     

    Ajută-mă să nu fiu atât de ocupat, încât să trec în grabă pe lângă lucrurile cele mai importante. Ajută-mă să nu fiu atât de obosit, încât să pierd din vedere frumusețea creației Tale. Ajută-mă să nu fiu atât de preocupat să dau ascultare glasurilor din jurul meu, încât să nu percep glasul Tău care-mi vorbește, Cuvântul Tău care mă atenționează, Duhul Tău care mă călăuzește.

    Ajută-mă să nu fiu atât de solicitat, încât să nu pot ajuta pe cineva care se află în greutăți. Ajută-mă să nu mă las atât de mult acaparat de muncă, încât să nu-mi rezerv momente de cugetare în liniște.

    Ajută-mă ca, în ciuda atâtor lucrări pe care le am de făcut, să nu uit că familia mea are cea mai mare nevoie de mine.

    Ajută-mă ca, atunci când mâinile și gândurile mele sunt preocupate cu munca, inima mea să fie îndreptată spre Tine și să fie fericită în Tine.

    Ajută-mă să fiu harnic cât mai mult cu putință în lucrul încredințat mie, dar să pot rămâne liniștit. Îți mulțumesc că Tu întotdeauna mă ajuți. Amin.”

     

    Fie ca și noi să medităm în fiecare dimineață la aceste lucruri!

    Citirea Bibliei: Levitic 26.14-33 · Psalmul 71.17-24


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VORBIREA ȘI ASCULTAREA | Fundația S.E.E.R. România

    „Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” (Iacov 1:19)


    Pentru a avea o relație bună cu cineva, trebuie să ai o bună comunicare cu acea persoană. O bună comunicare are la bază două lucruri: vorbirea și ascultarea. Oprește-te și gândește-te la conflictele recente și încearcă să identifici comportamentele și atitudinile care ar fi putut contribui la ele: Temeri. Nesiguranță. Gelozie. Încăpățânare. Aroganță. Lăcomie. Păcat. Răzvrătire. Așteptări neexprimate și neîmplinite. Așteptări nerealiste. Roluri și responsabilități nedefinite. Standarde, credințe, filozofii sau viziuni diferite. Dorințe ascunse. Lupte pentru putere. Scopuri și obiective contradictorii. Încălcarea limitelor (spuse sau nespuse). Resurse nepotrivite sau puține (de timp, bani, spațiu etc.). Bariere de limbă. Lipsa de informație. Lipsa de înțelegere a nevoilor. Abilități de relaționare dificile.

    Apostolul Iacov ne avertizează în acest sens: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” Acest verset biblic este crucial pentru o bună comunicare. Prin ascultare, noi creăm o atmosferă în care oamenii simt că au fost înțeleși și că viziunile și sentimentele lor au fost validate. Este jumătate din lupta pentru rezolvarea conflictului. Și ascultarea nu este pasivă! Este nevoie de un efort considerabil ca să discerni ce este exprimat sau chiar neexprimat. Dar există o veste bună: dacă ești preocupat de lucrul acesta, Dumnezeu te va ajuta să devii un ascultător mai bun!

    În Isaia 50:4 citim: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” Reține cuvintele „limbă” și „ureche” – și roagă-L pe Dumnezeu să te ajute cu ambele, începând de astăzi.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 8:1-23


    „Aşa zice Domnul”, precizează cu consecvenţă profetul (v. 1, 3, 4, 6, 7, 9, 19, 20, 23). Atunci când citim Biblia sau când o cităm altora, să nu pierdem niciodată din vedere faptul că Dumnezeu este Acela care vorbeşte.

    Sărmanii fii ai lui Iuda aud promisiuni care corespund stării lor actuale. Pentru că Dumnezeu nu-i va uita (Zaharia, de altfel, semnifică: „de care Îşi aminteşte Iah”)! Ierusalimul nelocuit şi îndurerat va fi din nou populat şi însufleţit (Neemia 11.1,2). Iar primul care va reveni acolo va fi Însuşi Domnul (v. 3; vezi cap. 1.16). Odată cu El se va arăta binecuvântarea, iar teama va fi alungată. Din punct de vedere spiritual, nu tot aşa este şi în Adunare? Prezenţa Domnului în mijlocul alor Săi le garantează toate lucrurile de care au nevoie.

    Să luăm pentru noi îndemnul din versetul 16, repetat textual în Efeseni 4.25: „Vorbiţi fiecare cu aproapele său adevărul”! Iar sfârşitul versetului 19 insistă: „Iubiţi deci adevărul”.

    Acum Domnul poate să-i răspundă delegaţiei din Betel în legătură cu zilele de post (cap. 7.2,3): ele vor deveni timp de bucurie şi de veselie, de adunări fericite (v. 19; împlinire a Psalmului 122). Ar putea oare purta doliu cei care se bucură de prezenţa Mirelui în mijlocul lor? (comp. cu Matei 19.14,15).

  • 16 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, în ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a terminat lucrarea pe care o făcuse; și, în ziua a șaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Sa pe care o făcuse. Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o.

    Geneza 2.2,3


    Ziua a șaptea a avut un loc special dat de Dumnezeu. El S-a odihnit în ziua a șaptea. Din nefericire, odihna a fost întreruptă curând prin păcatul omului, de aceea spune Domnul în Ioan 5.17: „Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez”. În Geneza 2, odihna despre care citim este o imagine a stării veșnice, a acelei odihne despre care în Evrei 4.9 se spune: „Rămâne deci o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu”. Se face aici referire la veșnicia în care nu va mai exista trudă, nici osteneală.

    Israel a fost așezat însă sub lege, vreme de mulți ani, lege care includea responsabilitatea de a păzi sabatul. Israel nu s-a supus acestei porunci, ci s-a făcut vinovat în mod continuu de călcarea sabatului. Acum, după ce Domnul Isus a venit, a suferit și a murit pe cruce pentru cei păcătoși, nu mai există nicio poruncă de a ține sabatul. Noi nu suntem sub lege, ci, prin credința în Domnul Isus, am trecut din moarte la viață. Romani 6.14 ne arată clar acest lucru: „Pentru că păcatul nu va mai domni asupra voastră, fiindcă nu sunteți sub lege, ci sub har”. Harul lui Dumnezeu este minunata putere de control asupra acelora care l-au primit.

    „În prima zi a săptămânii, pe când ucenicii erau strânși laolaltă pentru a frânge pâinea” – acesta este mesajul din Fapte 20.7. Nu în sabat, ci în prima zi a săptămânii, în ziua învierii, care introduce dispensația harului lui Dumnezeu. Nu exista o lege cu privire la acest lucru, ci Duhul lui Dumnezeu era Cel care călăuzea, iar când El călăuzește, savurăm anticipat bucuria eternă pe care o vom împărtăși cu Domnul Isus în acea zi după care inimile noastre tânjesc.

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.

    2 Corinteni 5.21


    Singurul fără păcat

    Toți oamenii au moștenit de la Adam o natură păcătoasă – Isus Hristos însă nu. Când îngerul Gabriel a vestit nașterea Sa, i-a spus Mariei: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1.35). Apostolul Ioan ne confirmă: „În El nu este păcat” (1 Ioan 3.5). Omul Isus Hristos a fost sfânt și fără păcat.

    Toți oamenii au păcătuit – Isus însă nu. El Însuși a mărturisit că face întotdeauna ceea ce Îi este plăcut Dumnezeului și Tatălui Său (Ioan 8.29). Niciun gând, niciun cuvânt și nicio faptă a Domnului nostru nu au stat în opoziție cu Dumnezeu. Apostolul Petru confirmă acest adevăr prin cuvintele: „El n-a făcut păcat” (1 Petru 2.22).

    Toți oamenii au în ei sămânța morții – Isus Hristos însă nu. Deoarece El a fost fără păcat și nu a păcătuit niciodată, avea dreptul asupra vieții. În Ioan 1.4 citim: „În El era viața”. Adam a primit viața de la Creatorul său, dar Fiul lui Dumnezeu avea viața în Sine Însuși.

    Astfel, Domnul Isus a fost Singurul care a putut aduce jertfa de pe cruce, împlinind toate cerințele lui Dumnezeu. Acolo, El, Cel care nu a cunoscut păcat, a fost făcut păcat pentru noi. Acolo, El, Cel sfânt și curat, Și-a dat viața pentru răscumpărarea noastră.

    Citirea Bibliei: Levitic 26.1-13 · Psalmul 71.9-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU, PRIMEȘTI MUSTRAREA? | Fundația S.E.E.R. România

    „David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!…” (2 Samuel 12:13)


    Dumnezeu l-a trimis pe profetul Natan să-l confrunte pe împăratul David în legătură cu aventura lui cu Batșeba. Ca împărat, David avea puterea să-l trimită pe Natan la moarte. Dar nu a făcut-o! Ci s-a smerit, a primit mustrarea, s-a pocăit… a fost restaurat și a căpătat din nou trecere înaintea lui Dumnezeu! Dar vreau să te întreb și pe tine: tu primești mustrarea? Dacă răspunsul este afirmativ, viitorul tău este unul luminos și potențialul tău este mare. Dar trebuie să fii atent și să discerni lucrurile. Nu orice mustrare este constructivă, iar dacă nu este, nu trebuie să fie acceptată. Poate cineva dorește să te doboare, să-ți diminueze stima de sine, sau să te manipuleze să accepți modul său de a gândi. Așa că trebuie să-ți faci obiceiul de a analiza motivațiile persoanei care te mustră.

    Pune-ți aceste întrebări:

    1) A manifestat această persoană până acum o preocupare autentică pentru binele meu personal și pentru dezvoltarea mea?

    2) Ce câștig ar avea ea dacă ascult îndemnurile și sfaturile ei? Dar eu, ce câștig? Ce pierd?

    3) Atitudinea ei este una plină de bunătate sau deja mă simt atacat și înjosit? (Dar ai grijă: nu confunda iritarea cuiva din cauza comportamentului tău ca fiind un atac personal!)

    4) După ce m-a criticat, mă simt deznădăjduit sau îmi transmite încredere în capacitatea mea de a mă schimba?

    5) Își ia angajamentul de a mă asista în procesul schimbării? Biblia spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Proverbele 27:6)

    Trebuie să știi că Dumnezeu te iubește suficient de mult ca să trimită în viața ta oameni care să te mustre și să te îndrepte. Așa că, primește-i – dacă au cele mai bune intenții în inima lor!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 7:1-14


    După cartea viziunilor (capitolele 1-6), începe cea a oracolelor (a răspunsurilor profetice). Demersul locuitorilor Betelului pentru a şti dacă trebuie să continue să postească şi să se jelească dă ocazia celei dintâi declaraţii a profetului. Înainte de a răspunde, el se adresează conştiinţei lor (comp. cu Luca 13.23,24; 20.2,3,22‑25). Acest post nu era el mai degrabă o înduioşare cu privire la necazurile lor, decât semnul unei autentice pocăinţe? El va deveni chiar şi pentru iudeii ipocriţi un mijloc de a se face onoraţi, fapt pe care Isus îl va denunţa cu vehemenţă (Matei 6.16).

    Întrebarea serioasă din versetul 5 pare să fie însă, dragi prieteni, ca degetul lui Dumnezeu îndreptat spre inima noastră, cercetând adevăratul motiv al fiecăreia dintre acţiunile noastre: „Cu adevărat pentru Mine, chiar pentru Mine”? Formele de evlavie nu-L pot amăgi. În schimb (ca răsplată), nimic nu-I scapă din ceea ce este făcut din dragoste pentru El; nu Se înşală cu privire la gestul Mariei: „ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine”, spune Domnul Isus (Marcu 8.35; 14.6).

    Dumnezeu, care este Lumină şi Dragoste, aminteşte de cerinţele Lui dintotdeauna: adevăr şi îndurare (v. 9). Ceea ce însă a găsit El ~ spate întors, urechi astupate (sau îngreunate), inimi dure „ca diamantul” ~ explică şi justifică severa Lui pedeapsă.

  • 15 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Domnul să facă să strălucească fața Lui peste tine și să-ți fie îndurător! Domnul să-Și înalțe fața peste tine și să-ți dea pace.” Și ei să pună Numele Meu peste fiii lui Israel și-i voi binecuvânta.

    Numeri 6.24-27


    Aceste binecuvântări abundente au venit prin intermediul preoției. Aaron și fiii săi au primit misiunea să rostească această binecuvântare minunată. Poporul lui Dumnezeu trebuia să fie binecuvântat și păzit de El în mod continuu; el trebuia să se încălzească întotdeauna la lumina feței Sale pline de har; pacea lui trebuia să curgă ca un râu; Numele lui Iahve trebuia să fie chemat peste el; El este întotdeauna acolo pentru a binecuvânta.

    Ce resurse binecuvântate! O, dacă Israel ar fi intrat în aceste binecuvântări și dacă ar fi trăit în puterea lor! Dar n-au făcut acest lucru. Foarte curând s-au abătut. Ei au schimbat lumina feței lui Dumnezeu cu întunericul Muntelui Sinai. Au abandonat terenul harului și s-au așezat sub lege. În loc de a fi satisfăcuți cu partea pe care o aveau în Dumnezeu, Tatăl lor, ei au poftit după alte lucruri (vedeți Psalmii 105 și 106). În locul ordinii, purității și separării pentru Dumnezeu, s-au instalat dezordinea, întinarea și idolatria.

    Dar – binecuvântat să fie Dumnezeu! – există un moment apropiat în care măreața binecuvântare din Numeri 6 se va împlini în mod deplin; când cele douăsprezece seminții ale lui Israel se vor strânge sub acel steag nepieritor: „Iahve Șama” („Domnul este acolo”) (Ezechiel 48.35); când vor fi curățiți de toate întinările lor și se vor consacra lui Dumnezeu în puterea unui adevărat nazireat. Aceste lucruri ne sunt prezentate, în modul cel mai deplin și mai clar, pe tot parcursul cărților profetice. Toate aceste scrieri inspirate poartă mărturie, cu un singur glas, despre acel viitor glorios care îi este rezervat lui Israel; toate acestea ne îndreaptă privirile la acel timp în care norii groși, care s-au strâns și care încă atârnă asupra orizontului acestei națiuni, vor fi spulberați dinaintea razelor strălucitoare ale „Soarelui neprihănirii”; când Israel va savura acea dimineață fără nori a binecuvântării și a gloriei sub vița și smochinul acelei țări pe care Dumnezeu a dat-o ca moștenire veșnică lui Avraam, Isaac și Iacov.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră.

    Romani 15.4


    Este Vechiul Testament învechit?

    La standul de Biblii din cadrul unei expoziții, un tânăr a cerut „Noul Testament”. Nu dorea să cumpere o Biblie, „pentru că”, spunea el, „Vechiul Testament este depășit”. — Depășit? Oare așa să fie? Bineînțeles că unele pagini ale Vechiului Testament au fost scrise acum 3.000 de ani, dar Însuși Isus Hristos ne-a învățat cum să le citim.

    Odată doi ucenici s-au întors descurajați în satul lor natal, Emaus. Domnul Isus i-a încurajat pe drum și le-a spus că întreg Vechiul Testament vorbește despre El.

    Chiar dacă Biblia este formată dintr-un număr mare de cărți și este împărțită în două „Testamente”, ea formează un întreg. „Firul roșu” este Persoana Isus Hristos. În Vechiul Testament găsim multe persoane care arată spre Domnul Isus, de exemplu Isaac, Iosif, David. Și rânduielile pentru slujba lui Dumnezeu, de exemplu „Locul Sfânt”, „Locul Preasfânt”, obiectele lor și variatele jertfe, toate au o puternică forță simbolică.

    Din Noul Testament înțelegem ce profunde semnificații au atât de multe împrejurări sau obiecte din Vechiul Testament, ele indicând spre viața lui Isus, spre lucrarea Lui de răscumpărare de la cruce și spre înălțarea Sa la cer. Astfel, dacă vom privi Vechiul Testament ca fiind o ilustrare a Noului Testament, vom savura din belșugul său spiritual având o imagine de ansamblu. De aceea, și Vechiul Testament este pentru noi de mare însemnătate.

    Citirea Bibliei: Levitic 25.39-55 · Psalmul 71.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU AI NEVOIE DE ODIHNĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Când vei dormi, somnul îţi va fi dulce…” (Proverbele 3:24)


    Ce poți să spui despre obiceiurile tale legate de somn? Te duci la culcare la o anumită oră și te trezești la o anumită oră? Sau programul tău de dormit este dictat de evenimente, oameni, termene-limită sau alte circumstanțe? Dacă ești înțelept, îți vei lăsa timp suficient pentru a dormi când te așezi în pat. Noi ne gândim la somn ca la un proces pasiv, în care cădem în uitare și ne trezim după câteva ore mai mult sau mai puțin odihniți. Somnul însă este o stare activă. În timpul diferitelor etape ale somnului, apar procese metabolice și de refacere. Dacă nu dormim suficient timp ca sistemul nostru să se regenereze, ne trezim că suntem iritați de cele mai mărunte lucruri și avem tendința de a mânca în exces. Foamea în exces nu este altceva decât strigătul corpului nostru după energia pe care ar fi trebuit s-o primim în timpului somnului, dacă am fi dormit suficient.

    Împăratul David a spus: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8). E greu să dormi când ai chestiuni presante pe cap. Așa că, dacă vrei să „te culci și să adormi în pace”, lasă-ți îngrijorările în seama lui Dumnezeu, și fii sigur că El Se va ocupa de ele. Dacă nu poți, încearcă următoarele: ia o cutiuță cu capac, scrie pe o hârtie ce te deranjează și pune-o în cutie, pune capacul și așează cutia pe un raft în dulap. Prin acest simplu act de credință, tu spui: „Doamne, îți dăruiesc ție lucrul acesta. Când mă trezesc mâine, Te rog să îmi dai tăria și înțelepciunea de a-l rezolva!” Așadar, să-ți fie „somnul dulce”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 6:1-15


    Cea de-a opta şi ultima viziune ne aminteşte de cea dintâi (cap. 1), cu deosebirea că aici caii sunt înhămaţi la care (cele patru imperii) şi pornesc dintre munţii de aramă (stabilitatea guvernării lui Dumnezeu). Sub imaginea cailor viguroşi putem identifica Roma căutând să-şi întindă stăpânirea peste tot pământul (şi Dumnezeu S-a folosit de aceasta pentru ca evanghelia să fie vestită pe tot pământul locuit).

    Versetele 9-15 ne prezintă trei călători veniţi din Babilon pentru a-şi ajuta fraţii prin daruri şi prin încurajări. Numele acestor oameni sunt semnificative. Heldai: „răbdător” (numit apoi Helem: „forţă”), împreună cu Tobia: „Domnul este bun”, şi cu Iedaia: „Domnul ştie”, sunt recunoscuţi de Iosia: „Domnul suportă”, numit în versetul 14 Hen (adică „har”). Personajul central însă este Iosua, altfel spus, Isus, „Dumnezeu Mântuitor”, pe Care-L vedem aici în tip, reunind în Persoana Sa preoţia şi regalitatea. În ziua gloriei Lui, Domnul le va da alor Săi ceea ce numai prin har ei vor fi pregătit pentru El (Luca 19.24-26). Aceste cununi, care toate I se cuvin Lui (v. 11), El le va dărui credincioşilor smeriţi care Îl vor fi cinstit în timpul când El era dispreţuit (v. 14). Facem noi parte dintre aceştia, pentru a–I putea pune Domnului cununi la picioare? (Apocalipsa 4.10).

  • 14 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am privit în viziunile de noapte și, iată, Unul ca un Fiu al Omului venea cu norii cerurilor; și s-a apropiat de Cel Bătrân de zile și L-au adus înaintea Lui. Și I s-a dat stăpânire și glorie și o împărăție, pentru ca toate popoarele, națiunile și limbile să-I slujească. Stăpânirea Lui este o stăpânire eternă, care nu va trece, și împărăția Lui nu va fi nimicită.

    Daniel 7.13,14


    Când Domnul Isus Hristos S-a aflat aici, El Și-a revendicat împărăția. S-a prezentat pe Sine ca Împărat fiicei Sionului, ca Fiul lui David. El a luat chipul Aceluia care din vechime fusese făgăduit prin profeți și a intrat în cetate „smerit, călare pe un măgar”.

    Într-o zi precedentă, steaua Lui, steaua Împăratului betleemit, apăruse în țările de la răsărit, chemându-le pe neamuri către Fiul lui David, născut în cetatea lui David. Însă ceea ce a căutat atunci, El n-a găsit: „Ai Săi nu L-au primit”. Dar a dus cu El în cer acest gând, această dorință după împărăția Lui! „Un om de neam ales a plecat într-o țară îndepărtată.”

    El Se gândește și azi la împărăția Lui – deși acum este așezat pe scaunul de domnie al Tatălui – tot așa cum Se gândise la ea și o revendicase atunci când S-a aflat aici. Spun din nou: cât de strict, în această caracteristică minunată, suntem ținuți în comuniune cu același Isus! El a fost odată pe pământ, iar acum este în ceruri; însă noi Îl cunoaștem, după aceste trăsături, ca fiind același Domn – unul în persoană, în scopuri și în dorințe, măcar că locurile și condițiile se schimbă. El a fost Împăratul lui Israel când era aici și Și-a revendicat cu dorință împărăția; și, fiindcă cetățenii țării I-au refuzat-o, El a primit-o în ceruri, iar la timpul potrivit Se va întoarce, în ziua bucuriei inimii Lui, ca s-o administreze aici, unde a căutat-o prima dată.

    J. G. Bellett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Du-te la furnică, leneșule; uită-te la căile ei și fii înțelept.

    Furnicile, care nu sunt un popor tare, își pregătesc hrana vara.

    Proverbe 6.6; Proverbe 30.25


    Ce învățăm de la furnici?

    În Biblie, furnicile sunt amintite doar de două ori, însă ceea ce ni se spune în atât de puține cuvinte despre aceste insecte atât de mici ne oferă lecții foarte importante:

    Furnicile sunt harnice! Cine le privește observă imediat că ele sunt mereu preocupate. Acest aspect poate fi transpus la munca noastră de zi cu zi: ca oameni credincioși, să fim harnici în lucrul încredințat nouă, să ne împlinim responsabilitățile care ne revin, iar în ce privește viața de credință, să ne străduim ca viața nouă să se dezvolte tot mai mult și, prin comportamentul nostru, să aducem rod pentru Dumnezeu (2 Petru 1.5).

    Furnicile nu sunt un popor tare! Aceste insecte nu trăiesc singuratice, ci laolaltă, fiind foarte bine organizate. Ele muncesc împreună și depun efort unele pentru altele. Ce bun exemplu sunt pentru noi în această privință! Ca și oameni mântuiți, formăm împreună un organism viu, în care fiecare își are locul său și fiecare este util celuilalt. De aceea suntem îndemnați: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim strângerea noastră laolaltă” (Evrei 10.24,25).

    Furnicile adună vara provizii de mâncare! Pentru ca iarna sau în sezonul ploios să nu flămânzească! Această prudență înțeleaptă, cu care Creatorul le-a înzestrat pe furnici, este o chemare pentru toți tinerii credincioși de a citi și studia intensiv Biblia, pentru a-și însuși această comoară a Cuvântului lui Dumnezeu pentru vremurile care vor veni.

    Citirea Bibliei: Levitic 25.20-38 · Psalmul 70.1-5


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROSTEȘTE CUVÂNTUL DOMNULUI PESTE FRICILE TALE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:3)


    Teama și credința sunt forțe pline de putere. Și aceea în fața căreia capitulezi, te va controla. Așadar, iată câteva versete din Scriptură cu care să poți lupta împotriva fricii:

    „Întăreşte-te, îmbărbătează-te, şi lucrează; nu te teme, şi nu te înspăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi…” (1 Cronici 28:20).

    „Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!” (Psalmul 18:2).

    „Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmul 56:11).

    „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul” (Psalmul 112:7).

    „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmul 23:4).

    „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27).

    „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7).

    „Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu…” (Romani 8:38-39).

    Așadar, azi – acum! – rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste fricile tale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 5:1-11


    Două viziuni ocupă acest scurt capitol. Cea dintâi ne prezintă, sub forma acestui sul care zboară, Cuvântul lui Dumnezeu lucrând pentru a da la iveală răul. Evrei 14.12,13 confirmă că acest Cuvânt este viu, lucrător, pătrunzător (aici el pătrunde cu forţa în case; v. 4) La lumina lui, toate lucrurile sunt goale şi descoperite; el distinge până şi gândurile şi intenţiile inimii. Este imperios necesar să ne lăsăm şi noi pătrunşi de acest Cuvânt!

    Versetele 5-11 ne ajută să vedem zburând un obiect şi mai surprinzător. Este o efă, instrument de măsurat capacitatea (şi adesea de înşelare: Mica 6.10; Deuteronom 25.14), în mijlocul căreia Răutatea, şezând, şi–a atins măsura completă. Ea corespunde acestei „taine a fărădelegii”, care astăzi „lucrează deja”, fără însă să fi fost încă arătată (capacul de plumb este încă deasupra efei 2 Tesaloniceni 2.7). Atunci când ea îşi va relua locul originar (Şinear = Babilon, adică lumea), nelegiuirea, în persoana lui Antihrist, va fi acolo onorată oficial ca dumnezeu. Ce contrast între această „casă” din versetul 11, adevărat templu al păcatului, şi cea pe care o construieşte Dumnezeu pentru a locui El Însuşi în mijlocul alor Săi (cap. 4.9 şi 6.12)!

  • 13 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Maria deci, când a venit unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, spunându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”.

    Ioan 11.32


    Maria, auzind că Domnul o chema, s-a grăbit să-L întâmpine. Ea învățase cum să stea liniștită și să-L aștepte pe Domnul și învățase cum să acționeze la cuvântul Său. Iudeii, interpretând greșit acțiunea ei, spun: „S-a dus la mormânt, ca să plângă acolo”. Ea a făcut ceea ce este cel mai bine, lucrul pe care doar credința îl poate face; a mers la picioarele lui Isus pentru a plânge acolo.

    A plânge la mormântul unuia care a fost iubit este un lucru pe care îl poate face și lumea, dar aceasta nu aduce mângâiere; lacrimile nu îl vor aduce înapoi pe cel mort al nostru. Însă, atunci când plângem la picioarele Domnului Isus, avem parte de mângâierea dragostei, pentru că plângem la picioarele Aceluia care, atunci când va veni timpul, îl poate învia pe cel mort al nostru și, între timp, ne poate mângâia nouă inimile. Aceasta s-a petrecut cu Maria care, „când a venit unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui”. Altădată, ea stătuse la picioarele Domnului Isus și învățase, de aceea, în zilele întristării ei, ea poate să stea la picioarele Lui plângând și, ca urmare, peste puțin timp, ea se va găsi la picioarele Lui închinându-se (Ioan 12.3). Când stătuse la picioarele Sale ascultându-I cuvintele, ea învățase să cunoască dragostea și harul Său, iar acum, când plânge la picioarele Sale, ea simte dragostea și harul Său. Încurajată de ceea ce cunoștea despre El, ea își așterne durerea la picioarele Lui.

    Ca și Marta, ea cunoaște puțin din puterea vieții de înviere, dar cunoaște inima lui Isus. Ea cunoaște întristarea propriei sale inimi și așterne acea întristare înaintea Domnului. Marta poate vorbi cu Domnul, însă Maria plânge cu Domnul.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Sunt alipit de mărturiile Tale, Doamne.

    Psalmul 119.31


    Învățături creștine

    Atunci când nu obținem ceea ce ne dorim, să ne gândim la ceea ce am primit fără să fi avut măcar timpul de a ne exprima dorința și să încercăm să numărăm binefacerile pe care Dumnezeu le-a revărsat peste noi într-un fel atât de bogat.

    Viața fiecărui om este ca o semănătură, după care urmează secerișul, întâi pentru el însuși și apoi pentru alții. Orice vorbă rea care ți-a ieșit din gură îți face mai întâi ție rău și apoi și altora. Orice faptă rea săvârșită te face mai întâi pe tine nefericit și apoi pe alții.

    Nu este o stare mai binecuvântată ca aceea a unui suflet care trăiește, asemenea unui copil, într-o deplină așteptare a răspunsului dat de Dumnezeu.

    Să nu abandonăm niciodată câmpul de lucru în care ne-a așezat Dumnezeu, nici să nu acționăm într-un chip nevrednic.

    Poartă-te în așa fel în timpul zilei, încât să poți dormi liniștit toată noaptea.

    Socotește bogăția ultimul dintre lucruri, pentru că este cea mai nesigură din tot ce posedăm.

    Dacă vrei să faci un bine în lumea aceasta, trebuie să vrei să încerci.

    Să fim evlavioși și consecvenți în viața de zi cu zi – acest lucru va predica o lecție mult mai elocventă și mai practică, decât poate gura să rostească.

    Citirea Bibliei: Levitic 25.1-19 · Psalmul 69.29-36


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADEVĂRUL DESPRE DĂRNICIE | Fundația S.E.E.R. România

    „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană, vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat…” (2 Corinteni 9:10)


    Iată ce ne învață Biblia despre dărnicie:

    1) Întotdeauna primești mai mult decât dăruiești. De unde știm? Din Cuvântul lui Dumnezeu, care ne asigură (2 Corinteni 9:10): „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre”. Când apostolul Pavel a vorbit despre „sămânță”, el s-a referit și la resurse financiare. Este bine să știi că dacă o bună parte din banii pe care ți-i oferă Dumnezeu trebuie folosiți pentru propriile tale nevoi, la fel o altă parte trebuie să contribuie la „roadele neprihănirii.” Ce înseamnă asta? Apostolul Pavel ne explică: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” (2 Corinteni 9:9). Cu alte cuvinte, trebuie să dai dovadă de compasiune față de cei ce suferă și să dăruiești cu generozitate celor care nu își pot purta singuri de grijă. Biblia spune că atunci când dăruiești săracilor, de fapt Îl împrumuți pe Domnezeu, și El te va răsplăti (vezi Proverbele 19:17). Îți poți imagina dobânda pe care ți-o va plăti Dumnezeu? Domnul Isus a zis: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura…” (Luca 6:38)

    2) Trebuie să dăruiești știind că vei fi binecuvântat. S-ar putea să spui: „Dacă primesc mai mult, dăruiesc mai mult!” Nu, așa – pui carul înaintea boilor. Nivelul dărniciei tale este cel care determină nivelul de binecuvântare din viața ta, și nu invers. Așa că, dă la o parte bariera fricii și pune-L pe Dumnezeu la încercare: El nu te va dezamăgi! Odată ce ai experimentat binecuvântarea Sa, nu-ți vei mai dori să trăiești altfel!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 4:1-14


    Prin întrebările sale, Zaharia se aşază în rândul profeţilor care, potrivit cu 1 Petru 1.10,11, îşi cercetau stăruitor propriile scrieri. Ei Îl căutau în ele pe Acela care nouă ne‑a fost acum descoperit în suferinţele şi în gloriile Sale (de exemplu: cap. 13.5‑7 şi 6.13). Câte imagini ale lui Hristos găsim în acest capitol! El este adevăratul Sfeşnic de aur, Lumina Lumii (Ioan 8.12). Este deopotrivă divinul Zorobabel, garantul binecuvântării poporului Său. În cap. 3.9, El era Piatra de temelie. Aici Îl vedem ca „Piatra cea mai de sus a colţului” (v. 7), cheia de boltă a construcţiei. Cu alte cuvinte, El este Acela care începe şi sfârşeşte în har lucrarea Casei lui Dumnezeu (Ezra 3.10; 5.15,16).

    În cele şapte candele ale sfeşnicului sfânt ne place să–i vedem pe cei credincioşi (Apocalipsa 1.20b); ei de asemenea sunt numiţi „lumina lumii” (citiţi Matei 5.14‑16). Iar această lumină este alimentată de Duhul Sfânt (uleiul), singura sursă divină pentru lucrarea celui răscumpărat. „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” zice Domnul oştirilor (v. 6; Psalmul 44.3‑8). Când noi ne recunoaştem incapacitatea, Dumnezeu are plăcerea să acţioneze şi să înlăture orice „munte” din calea noastră (v. 7; Matei 17.20). Prin urmare, să nu dispreţuim „ziua lucrurilor mici” (v. 10), cea de astăzi; ea poate fi ziua unei mari credinţe şi a unei mari dăruiri!

  • 12 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De vreme ce voi căutați o dovadă că în mine vorbește Hristos, … pe voi înșivă cercetați-vă … pe voi înșivă încercați-vă.

    2 Corinteni 13.3,5


    Începutul versetului 3 din 2 Corinteni 13 este în legătură cu versetul 5: „De vreme ce voi căutați o dovadă că în mine vorbește Hristos, … pe voi înșivă cercetați-vă … pe voi înșivă încercați-vă”. Cea din urmă parte a versetului 3 împreună cu versetul 4 sunt o paranteză. Pavel le arătase că învățătorii aceia mincinoși puseseră la îndoială chemarea lui de apostol. El le dăduse dovezi ale slujbei lui și, în cele din urmă, le spune: „Dacă voi căutați o dovadă că în mine vorbește Hristos, pe voi înșivă cercetați-vă. Nu este Hristos în voi?”. Apoi adaugă: „Afară numai dacă sunteți lepădați”. Un om lepădat (reprobat) este unul aruncat afară, ca nemaifiind bun pentru nimic. „Deci”, spune Pavel, „dacă voi sunteți creștini, înseamnă că Hristos v-a vorbit prin mine și prin mine ați devenit voi credincioși”.

    Nu cercetarea stării mele spirituale poate să-mi dea pacea, ci credința în Domnul Isus Hristos. Nu pot să dobândesc pacea privind la mine însumi, deși mă aștept să existe în mine semne ale lucrării harului. Mai mult, doar dacă cineva are Duhul lui Hristos poate fi în stare să se cerceteze pe sine însuși. Iar dacă nu-L are, nu are niciun sens să facă acest lucru. Cineva insista asupra acestei examinări și l-am întrebat: «Ești dumneata competent să te examinezi fără Duhul Sfânt dacă ești creștin? Iar dacă ai Duhul Sfânt, atunci nu mai este nevoie să te examinezi în această privință». Este un lucru binecuvântat când cineva ajunge să descopere că nu locuiește nimic bun în el însuși, adică în firea lui păcătoasă, și apoi nu mai privește la el însuși. Atunci el înțelege că Hristos este acum în prezența lui Dumnezeu pentru el și astfel toate sunt așezate la locul cuvenit. Nimeni nu poate avea claritate asupra acestui lucru, până ce nu înțelege că nu este nimic bun în el – doar atunci va privi numai la Hristos.

    Dacă ne cercetăm pe noi înșine ca să vedem dacă umblăm ca niște creștini, facem bine. Dar, dacă ne cercetăm ca să vedem dacă suntem creștini, facem un lucru care nu este potrivit Cuvântului.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține la unul și va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.

    Matei 6.24


    Să luăm decizia corectă

    În anul 2020, fotbalistul Mark Uth a fost transferat de la clubul Schalke 04 la clubul FC Köln, dar nu a avut voie să joace contra clubului său. Aceasta, pentru că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni!

    Mulți părinți sunt extenuați în a găsi un echilibru între familie și profesie, între casă și locul de muncă. Aceasta, pentru că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni!

    La finalul versetului de astăzi, Isus Hristos spune și mai concret: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”. Prin Mamona este personificată bogăția și lăcomia de bani.

    Când Îl iubim pe Dumnezeu, atunci El are locul central din viața noastră. Biblia spune: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată gândirea ta” (Matei 22.37). Dumnezeu ne cere toată voința, toată dragostea, toată inima!

    Dar sunt multe lucruri care ne împiedică și care ne țin prizonieri: jocurile pe calculator, navigarea pe internet, sportul, formarea profesională, cariera, obligațiile cetățenești, hobby-urile și multe altele.

    Trebuie să ne decidem pentru Dumnezeu sau împotriva lui Dumnezeu, deoarece „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”! Dacă nu ne decidem, luăm, de fapt, tot o decizie…

    Să luăm decizia corectă, iar aceasta este una singură: să venim la Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: Levitic 24.1-23 · Psalmul 69.13-28


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BENEFICIILE MEDITAȚIEI | Fundația S.E.E.R. România

    „Mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.” (Psalmul 77:12)


    Ce înseamnă cuvântul „a medita”? „A cugeta profund asupra unui lucru, a se angaja în contemplare sau reflectare.” Psalmistul Asaf a promis: „Mă voi gândi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.”

    Întrebare: Dacă nu meditezi adânc la Cuvântul lui Dumnezeu, poți oare spune oamenilor ceva care să aducă o schimbare reală în viața lor?! Tot ce vei putea face va fi să-ți împărtășești opinia, ceea ce înseamnă doar un simplu punct de vedere, ca multe altele… Nu vei putea vorbi în mod convingător și nu vei putea aduce o schimbare reală în viața persoanelor cu care vorbești! Cuvântul lui Dumnezeu, și nu cuvintele tale, schimbă viețile oamenilor!

    Așadar, haideți să reținem împreună, astăzi, zece consecințe benefice ale meditării asupra Cuvântului lui Dumnezeu:

    1) Cultivă în tine o dragoste pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Său.

    2) Îți dă perspective noi și o înțelegere spirituală.

    3) Este o sursă de liniștire și de tărie.

    4) Îți dă putere să fii un martor autentic al lui Isus Hristos.

    5) Îți înnoiește mintea.

    6) Te ferește de păcat.

    7) Îți restaurează sufletul și emoțiile.

    8) Te ajută să te încrezi în Domnul din toată inima ta.

    9) Face ca duhul tău să revină la viață.

    10) Te asistă în înțelegerea lui Dumnezeu, a celorlalți și a propriei tale persoane.

    Cuvântul lui Dumnezeu conține o mare putere, iar meditația îți dă acces la acea putere. Biblia spune (2 Petru 1:3-4): „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.”

    Începe de aici meditația!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 3:1-10


    O nouă scenă se derulează în faţa lui Zaharia. Marele preot Iosua ~ care reprezintă poporul ~ stă înaintea Îngerului Domnului. Satan însă este de asemenea prezent acolo, în rolul lui obişnuit de acuzator (Apocalipsa 12.10) pentru că veşmintele murdare ale lui Iosua sunt o prea bună ocazie pentru atacurile sale. Domnul dăduse dispoziţii atât de precise pentru curăţirea preoţilor (de exemplu Levitic 8.6,7; Numeri 19.7), încât cine s-ar fi prezentat înaintea Lui pătat risca o condamnare sigură. Însă ~ am citit deja ~ acesta de care vrăjmaşul îndrăzneşte să se atingă este ca „lumina ochiului” lui Dumnezeu (cap. 2.8), „un tăciune smuls din foc” (v. 2). Sărmanul acuzat, el nu are nimic de spus în apărarea lui. Însuşi Judecătorul S-a îngrijit de toate. Fără însă a-i tolera murdăria! „Iată ~ afirmă El ~ am făcut ca nelegiuirea ta să se depărteze de la tine şi te îmbrac”, nu numai cu îmbrăcăminte curată, ci „cu haine de sărbătoare” (v. 4; comp. cu Matei 22.12). Curăţit, îndreptăţit, Iosua are de acum o dublă responsabilitate: să umble pe căile Domnului şi să se achite de misiunea sa cu credincioşie (v. 7).

    Drag prieten, pentru a gusta harul Domnului, trebuie întâi să fi luat aceeaşi poziţie ca Iosua.

    Versetele 8–10 Îl introduc pe Mesia (Odrasla) împărăţind în dreptate peste un popor curăţit.

  • 11 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Ozia avea o oștire de luptători … ca să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. Și Ozia a pregătit pentru ei, pentru toată oștirea, scuturi mici și sulițe și coifuri și platoșe și arcuri și praștii de pietre.

    2 Cronici 26.11,13,14


    Lecții din viața lui Ozia (2) – Soldați bine echipați

    Ozia era pregătit pentru a-și înfrunta vrăjmașii – armata sa era bine echipată și gata de a-l ajuta pe împărat în orice clipă. Din momentul în care credem în Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare împlinită pentru noi, suntem introduși în bătălia împotriva cărnii care este în noi, împotriva sistemului de lucruri care ne înconjoară și care-L respinge pe Dumnezeu și împotriva diavolului care, mai înainte, a fost tatăl nostru spiritual (Ioan 8.44). Suntem însă chemați de asemenea să dăm mărturie pentru Domnul Isus: „Fiți întotdeauna gata pentru a da răspuns oricui vă cere socoteală cu privire la speranța care este în voi” (1 Petru 3.15). Totodată, trebuie să cunoaștem fiecare adevărul și să contribuim la propagarea lui: „Să ai un model de cuvinte sănătoase, cele pe care le-ai auzit de la mine” (2 Timotei 1.13). În vederea tuturor acestor lucruri trebuie să fim preocupați de Cuvântul lui Dumnezeu și astfel să fim complet echipați, după cum citim în Efeseni 6.11: „Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului”!

    În această privință este interesant să remarcăm paralela dintre pasajul din Efeseni 6 și cel privitor la echipamentul pregătit de Ozia pentru întreaga sa armată. În Efeseni 6.14-18 citim despre scutul credinței, despre sabia Duhului, despre coiful mântuirii și despre platoșa dreptății. La oștirea lui Ozia găsim: sulițe, arcuri, praștii, scuturi, coifuri și platoșe.

    Suntem noi pe deplin echipați, după modelul ostașilor din armata lui Ozia? Întreaga armură este la dispoziția oricărui credincios, însă trebuie să o îmbrăcăm: credința și încrederea totală în Dumnezeu; savurarea unei mântuiri depline și complete; dreptatea practică în toate relațiile noastre; preocuparea și familiarizarea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă simțim că ne lipsește vreo piesă a armurii, să nu pregetăm să stăm înaintea Domnului pentru a ne-o însuși, ca să fim gata în orice moment de a ajuta „pe împărat împotriva vrăjmașului” (2 Cronici 26.13).

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-am vorbit … și n-ați ascultat.

    Ieremia 7.13


    A te preface că nu auzi

    Ploua, iar bicicleta fiului de 15 ani se afla în grădină. Tatăl îi ceruse să ducă bicicleta în garaj. Dar, când a venit acasă seara, a trebuit să constate că bicicleta era tot în grădină.

    Un director de departament a discutat cu un angajat, spunându-i că era foarte urgent ce îi încredințase să facă. Angajatul a încuviințat, dar a doua zi lucrarea nici nu era începută.

    Au acționat greșit fiul și angajatul? Da, desigur, pentru că atât tatăl, cât și directorul de departament au o poziție de responsabilitate, care implică o anumită autoritate. Faptul că aceștia dau ordine nu înseamnă că reduc valoarea persoanelor cărora li se adresează, ci că acționează conform responsabilității pe care o au. – Dar nu este restricționată libertatea fiului sau a angajatului dacă trebuie să îndeplinească ordinele? Într-un anumit sens, da. Însă niciun copil nu poate crește sănătos fără îndrumări binevoitoare și corecte; nicio firmă nu poate funcționa fără o conducere adecvată.

    Dumnezeu Creatorul dorește să ne învețe pe toți oamenii, creaturile Sale, spre binele nostru. Suntem responsabili să ascultăm ceea ce ne spune Dumnezeu. El ne vorbește cu autoritate, dar și cu dragoste. Astăzi ne spune să ne pocăim și să ne întoarcem la El: „Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17.30).

    Care este răspunsul nostru? Ne prefacem că nu auzim? Sau, prin harul Lui, facem parte dintre aceia care au încredere în El, în înțelepciunea și în dragostea Lui?

    Citirea Bibliei: Iosua 6.1-14 · 1 Corinteni 4.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎNVINGI OBICEIURILE RELE | Fundația S.E.E.R. România

    „Când Domnul… ți le va da în mâini… să le nimiceşti cu desăvârşire…” (Deuteronomul 7:2)


    Autorul american Henry Van Dyke a spus: „Câtă vreme obiceiurile și rutina îți dictează tiparul de viață, nu vor ieși la iveală noi dimensiuni ale sufletului!” Obiceiurile sunt ca aparatele; ele creează constant același produs. Ele nu pot face altceva, ele sunt menite să producă un același rezultat specific. Schimbarea necesită comportamente noi, idei și relații noi, și disponibilitatea de a te lupta cu modurile vechi de gândire. Și asta necesită o relație puternică cu Dumnezeu!

    Când poporul Israel a intrat în Țara Promisă, Dumnezeu le-a spus „să-i nimicească cu desăvârșire” pe dușmani, altfel aceștia vor trăi și în cele din urmă îi vor distruge. Așadar, când Dumnezeu îți spune că a sosit timpul să declari război vechilor obiceiuri, nu spune: „Toți fac așa” sau „Nu e mare lucru”! Orice lucru care te ține rob și te împiedică să te bucuri de libertatea pe care a cumpărat-o Isus pentru tine la Calvar, e un lucru foarte grav! În loc să fii îndărătnic și să cauți scuze, mai bine roagă-te: „Doamne, arată-mi rădăcina acestei probleme și cum s-o rezolv. Sunt gata pentru schimbări pozitive în viața mea astăzi.”

    Ai observat că de fiecare dată când ai avut o experiență cu Dumnezeu pe „munte”, Satan te-a așteptat la poale, ca să-ți testeze credința? După experiența lor pe muntele „schimbării la față”, ucenicii Domnului Isus au fost abordați de un om al cărui fiu era prins într-un cerc al autodistrugerii și care „de multe ori cădea în foc, şi de multe ori cădea în apă” (vezi Matei 17:15), iar ucenicii n-au trecut testul credinței. De fiecare dată când cazi iar în aceeași capcană, când faci aceleași greșeli, când te arunci în aceleași relații și te lași prins de aceleași obiceiuri – este timpul să aduci problema ta înaintea lui Hristos și să-L rogi să te ajute. El o va face!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 1:1-10


    Epistola pe care Pavel le-o adresează adunărilor din Galatia este una severă. El trebuia să se ocupe nu de un păcat moral, ca în cazul corintenilor, ci de un rău doctrinar extrem de grav. Aceşti sărmani galateni, înşelaţi de învăţători falşi, erau pe cale să abandoneze harul, singurul mijloc de mântuire, pentru a se întoarce la religia faptelor. Pavel afirmă cu tărie caracterul absolut al Adevărului divin. Este unul singur, este complet, este perfect, pentru că Adevărul este Hristos (Ioan 14.6). Auzim uneori spirite îndârjite să susţină ~ în fond pentru a-şi justifica necredinţa ~ că fiecare popor a primit propria sa descoperire, religia care i se adaptează cel mai bine caracterului şi civilizaţiei. Nimic mai fals! Nu există decât o singură evanghelie; ea proclamă că „Domnul nostru Isus Hristos” S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre. Care este consecinţa acestui fapt? „Ca să ne scoată din veacul rău de acum”, continuă apostolul (v. 4).

    Versetul 10 ne aduce aminte de un alt adevăr capital, anume că preocuparea de a plăcea oamenilor ne face să pierdem calitatea de robi ai lui Hristos. Căutăm noi, înainte de orice, să-I fim pe plac numai Lui? (1 Tesaloniceni 2.4).


     

  • 10 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Buzele mincinoase sunt o urâciune pentru Domnul, dar cei care lucrează după adevăr sunt desfătarea Lui.

    Proverbe 12.22


    Un lucru important în educația unui copil, a felului în care el trebuie să se comporte, este să fie crescut în spiritul adevărului și al integrității. Fiind născuți în păcat, toți oamenii au o natură rea: „Se abat de la naștere, rătăcesc din pântece, vorbind minciuni” (Psalmul 58.3). Și, fără îndoială, nesinceritatea este unul dintre cele mai comune păcate ale omenirii. Corectarea acestei tendințe și cultivarea în suflet a obiceiului sincerității trebuie să constituie unul dintre primele obiective ale unei educații corecte a copiilor. „Aceste … lucruri le urăște Domnul, da, … sunt o urâciune pentru sufletul Său: ochii mândri, o limbă mincinoasă” (Proverbe 6.16,17). De aceea, copiii trebuie învățați devreme cât de detestabile sunt minciunile înaintea lui Dumnezeu.

    Pentru a le cultiva sinceritatea și corectitudinea, părinții trebuie să vegheze ca nu cumva să minimalizeze sau să scuze tendința spre falsitate a copiilor. Unii părinți zâmbesc și admiră micile înșelăciuni și încercări ale copiilor de a ascunde unele greșeli. În astfel de cazuri nu este de mirare că aceștia cresc fără să aibă repulsie față de falsitate și fără mustrare de conștiință atunci când mint. Mustrarea de conștiință, într-o astfel de situație, este o pavăză și o garanție spre o viață trăită în sobrietate.

    Niciun părinte nu va reuși să producă în copilul său o repulsie mai mare față de păcat, decât cea pe care o simte el însuși. Copiii, care sunt cei mai ageri analiști, vor detecta instinctiv și cu ușurință măsura noastră de evlavie. Ei vor analiza nu atât de mult ceea ce spunem, ci ceea ce credem. Nu închide ochii niciodată față de vreo falsitate sau față de vreo înșelăciune a copilului tău!

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăți de aur și de argint. Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare.

    Psalmul 119.72,162


    Descoperirea neașteptată a unei comori

    În urmă cu douăzeci de ani, în timpul unor lucrări de renovare a unei case din Satillieu (Ardèche, Franța) au fost descoperite într-un vas 283 de monede de aur, datând din secolul al XVIII-lea. Monedele descoperite aveau o greutate totală de 2,5 kilograme și erau inscripționate cu portretele regilor Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea.

    Ne putem imagina cu ușurință marea bucurie a celui care a găsit comoara. Conform legii, el a primit jumătate din comoară, iar cealaltă jumătate a revenit proprietarului terenului.

    O fericire mai mare și o bucurie mai profundă au însă toți cei care cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și trăiesc potrivit celor ce citesc în el. În acest Cuvânt, ei găsesc „o pradă mare”. Valoarea acestei comori este estimată în Psalmul 119 ca fiind mai mare decât „mii de bucăți de aur și de argint”. Autorii psalmilor știau despre ce vorbesc, deoarece ei aveau o bogată experiență de viață. Fie că este vorba de David, de Moise, de Asaf sau de fiii lui Core, viața fiecăruia i-a condus atât pe înălțimi, cât și în văi.

    Astfel, ei au învățat să aprecieze valoarea Cuvântului lui Dumnezeu, care îi arată omului cum poate intra în legătură cu Dumnezeul din ceruri, dar îi prezintă și puterea și bogăția Sa. Biblia oferă, de asemenea, un sprijin sigur și o îndrumare clară în toate situațiile vieții. Monedele de aur nu sunt niciodată capabile să facă acest lucru.

    Citirea Bibliei: Levitic 23.1-22 · Psalmul 68.28-35


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NEVOI RELAȚIONALE (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Mulțimea celor ce crezuseră… aveau toate de obşte.” (Faptele apostolilor 4:32)


    Când citești istoria Bisericii Noului Testament, ești fascinat de creșterea ei explozivă și de minunile uimitoare care aveau loc. Dar există o componentă pe care nu trebuie s-o pierzi din vedere: „Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte… Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute… apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie…” (Faptele apostolilor 4:32-35).

    S-ar putea să spui: „Dacă aș avea mai mulți bani, aș fi fericit!” Poate te-ai simți mai în siguranță și ai avea mai puține griji, dar nu ai fi neapărat mai fericit. În „Revista Studii despre fericire”, cercetătorii au vrut să afle lucrurile care îi deosebesc pe oamenii fericiți de cei mai puțin fericiți. Un factor separa în mod constant cele două grupuri. Și nu era vorba de cât de mulți bani aveau, nu era vorba de sănătate, securitate, aspect fizic plăcut, coeficient de inteligență sau succes în carieră… Ceea ce făcea deosebirea dintre persoanele fericite și cele mai puțin fericite era prezența unor relații bogate și profunde, aducătoare de bucurie și pline de semnificație.

    Profesorul de politici publice la Harvard Robert Putnam, și cercetător în problematici sociale, scria: „Singura descoperire comună a cercetărilor de o jumătate de secol asupra mulțumirii în viață (nu numai în Statele Unite, ci în toată lumea) este că fericirea este cel mai bine previzionată de lărgimea și de adâncimea conexiunilor sociale ale omului.” Dar tu poți cunoaște mulți oameni, fără să fii cunoscut cu adevărat de către niciunul dintre ei – și să ajungi să te simți singur.

    Creștinii din Biserica Noului Testament au înțeles bine cum stau lucrurile: numai când ai părtășie cu ceilalți pe plan spiritual, emoțional, financiar și relațional, poți atinge cel mai înalt nivel de bucurie!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 1:1-17


    Zaharia este, împreună cu Hagai, purtătorul de cuvânt al Domnului către fiii lui Iuda întorşi din captivitate (Ezra 5.1). Care sunt cele dintâi cuvinte pe care Domnul le adresează acestui popor prin intermediul slujitorului Său?: „Întoarceţi-vă la Mine”. Întâi trebuie să se pocăiască (Matei 3.2; 4.17; Fapte 2.38). Promisiunea nu vine decât după aceea: „şi Eu Mă voi întoarce la voi” (v. 3).

    Părinţii lor sunt morţi, la fel şi profeţii care, precum Ieremia, îi avertizaseră cu credincioşie. Cuvintele divine însă, acestea nu au trecut; ele sunt împlinite în mod sigur (Matei 24.35). Căile rele şi faptele rele ale lui Iuda şi-au primit pedeapsa, anume captivitatea în Babilon (v. 12b). Fie ca această lecţie crudă să le fie de folos generaţiilor viitoare!

    Începând cu versetul 7 şi până la capitolul 6, profetul relatează o succesiune de viziuni ciudate (opt la număr). Acestea au ca temă generală guvernarea lui Dumnezeu prin intermediul naţiunilor (călăreţul şi caii) şi, în plan îndepărtat, aşezarea din nou a lui Israel (mirţii, aluzie la sărbătoarea corturilor şi simbol al restabilirii care urmează pocăinţei). Pentru că Dumnezeu are mereu pentru ai Săi, în încercare şi în slăbiciune, „cuvinte bune, cuvinte mângâietoare” (v. 13)! Ele sunt la fel de sigure şi de neclintit ca şi anunţul acestor judecăţi.

  • 9 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar, dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus dintre morți locuiește în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos dinte morți va face vii și trupurile voastre muritoare, datorită Duhului Său care locuiește în voi.

    Romani 8.11


    Efectele morții și ale învierii lui Hristos se extind și asupra trupurilor noastre muritoare. Nu numai că nu mai există nicio condamnare pentru mine, nu numai că sufletul meu se poate bucura de eliberarea scumpă de sub domnia păcatului și a morții, dar și trupul meu sărman, care este muritor, care poartă în el germenul morții, va experimenta odată urmările pline de putere ale lucrării de răscumpărare a lui Hristos; el va învia, chiar dacă trebuie să fie coborât în mormânt. Fiind încă de pe acum templu al Duhului Sfânt, va fi chemat, va fi adus la viață, pentru a sluji ca locuință veșnică, slăvită, pentru sufletul eliberat.

    Să fim deci foarte atenți: nu va fi creat un trup nou, așa cum auzim atât de des, pentru a ne fi dat, ci trupul vechi va fi înviat și schimbat. „Nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați” (1 Corinteni 15.51). Duhul Sfânt, care deja locuiește în el, deoarece cel credincios a devenit părtaș vieții veșnice în Hristos, nu va renunța niciodată la drepturile Sale asupra acestui trup. La fel de sigur cum Dumnezeu L-a înviat pe Isus dintre morți și, ca urmare a acestui fapt, Duhul Sfânt locuiește în noi, tot așa vor fi înviate și trupurile noastre muritoare. Satan nu mai are niciun drept asupra lor; ele au fost răscumpărate cu un preț și Îi aparțin lui Hristos.

    Astfel, eliberarea noastră va fi desăvârșită. Libertatea harului este deja de acum partea noastră prin Duhul Sfânt în poziția pe care o avem în Hristos; libertatea gloriei este încă viitoare, dar este sigură pentru noi, pentru că Duhul Sfânt locuiește în noi. După cum El este arvuna moștenirii noastre (Efeseni 1.14), El ne garantează și învierea trupurilor noastre.

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”.

    Evrei 10.7


    Ascultător până la moarte de cruce

    Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ cu dorința de a fi ascultător de Dumnezeu și de a împlini voia Sa. El a spus: „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38).

    Întreaga Sa viață a fost caracterizată de o ascultare deplină de Dumnezeu. Nimic și nimeni nu L-a putut abate de la această ascultare:

    Când diavolul L-a ispitit în pustie, El i-a răspuns: „Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.4). El dorea să facă numai ceea ce Îi spunea Dumnezeu.

    Petru nu a fost de acord ca Învățătorul său să sufere și să moară. De aceea a încercat să-L oprească de la aceasta. Domnul însă i-a spus: „Gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (Matei 16.23). Apoi a mers mai departe ascultător pe calea Sa.

    Când oamenii au vrut să-L aresteze pe Domnul Isus, Petru a lovit cu sabia. Atunci Isus i-a spus: „Bagă-ți sabia în teacă! Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” (Ioan 18.11). El a fost gata să suporte la cruce suferințe amare și să-Și dea viața.

    Astfel, El a rămas Robul lui Dumnezeu ascultător până la moarte și a împlinit până la capăt voia Tatălui.

    Citirea Bibliei: Levitic 22.1-33 · Psalmul 68.20-27


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NEVOI RELAȚIONALE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur…” (Geneza 2:18)


    La creație, Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut și a spus că „erau foarte bune.” (vezi Geneza 1:31) Apoi a venit un moment în care Și-a dat seama că omul este singur, neîmplinit și incomplet. Atunci, Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur” și a creat-o pe Eva.

    De fapt, niciunul dintre noi nu se poate dezvolta până la cel mai înalt potențial dacă nu este conectat la relații hrănitoare și dătătoare de viață. Iată un exemplu: într-un program de recuperare în 12 pași, consilierul face doar 10% din muncă, prin îndrumarea oferită; restul de 90% se derulează prin interacțiune: persoanele din grup se provoacă una pe alta, își oferă mângâiere și se întăresc reciproc. Omul este o ființă socială. El are nevoie în permanență de conexiuni cu alți semeni. Și adevărul este că noi suntem modelați de oameni! Persoanele potrivite ne ajută să devenim cea mai bună versiunea a noastră, și noi facem la fel pentru alții. Ele ne văd așa cum noi nu ne vedem uneori, ne aplaudă când înaintăm și ne pun obstacole când deviem de pe cale.

    Cea mai înaltă și mai bună formă de relație la care se face referire în Sfânta Scriptură este „părtășia Duhului Sfânt” (vezi Filipeni 2:1; 2 Corinteni 13:14 și 1 Ioan 1:6). Nu este o legătură doar de natură socială, relațională sau intelectuală, ci este o legătură spirituală profundă, care ne ajută să creștem. Este ca diferența dintre albine și fluturi. Fluturii doar zboară peste un teritoriu, dar albinele strâng mierea. De ce? Pentru că ele nu doar aterizează scurt pe o floare, ci rămân pe ea până când extrag nectarul dătător de viață. Dumnezeu l-a scos pe Ionatan în calea lui David, și a făcut ca lângă Rut să fie o Naomi. El a pregătit și pentru tine oameni pe care ar vrea ca să-i cunoști.

    Deci, dacă îți dai seama că ai nevoie de un asemenea om, vorbește cu Dumnezeu despre asta – chiar astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Hagai 2:15-23


    Poporul a făcut neplăcuta experienţă că timpul furat lui Dumnezeu nu este de niciun folos. Acum va putea face contraproba: „Din ziua aceasta voi binecuvânta” (v. 19). Fie că este vorba de negustorul creştin care‑şi ţine magazinul închis duminica, în detrimentul unor posibile câştiguri, fie de industriaşul care‑şi declară la fisc până şi cel din urmă bănuţ al beneficiului său, fiecare copil al lui Dumnezeu va putea întotdeauna verifica acest cuvânt al Domnului Isus: „Căutaţi dar întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea (adică cele necesare pentru această viaţă) vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6.33).

    Cel din urmă mesaj al lui Hagai cuprinde mişcătoare cuvinte de har adresate personal lui Zorobabel. Acest nume semnifică „născut în Babilon” (iar Şeşbaţar, numele său caldeean, parc-ar vrea să spună: „fericit în necaz”; Ezra 1.8). Domnul l–a chemat pe nume ca pentru a–i spune: „Sărman scăpat din exil, am promisiuni pentru tine. Lumea întreagă se va clătina, dar tu nu te teme de nimic, ţi-am pregătit o împărăţie neclintită” (v. 6, 21, 22, citate în Evrei 12.26,28). În acelaşi timp putem recunoaşte în acest moştenitor al lui David un simbol al lui Hristos, eliberatorul ales de Dumnezeu pentru a împărăţi peste Israel.

  • 8 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, văzându-i chinuindu-se, … a venit la ei.

    Marcu 6.48


    Nevoia ucenicilor și dragostea Sa L-au făcut să vină la ucenicii Săi. Ei L-ar fi văzut de mult venind, dacă n-ar fi fost atât de preocupați cu eforturile lor de a vâsli; însă, când priceperea lor de marinari s-a dovedit neputincioasă și când puterea le pierise, El a venit acolo. Când și-au abandonat vâslele și au încetat să se mai lupte, El era acolo, în mijlocul împrejurărilor lor, aducându-le pacea Sa și liniștind totul în jurul lor.

    La fel este și acum. Dragostea Lui Îl aduce lângă noi, pentru a ne mângâia, deși nu întotdeauna pentru a ne schimba împrejurările – unele dintre ele nu pot fi schimbate – ci pentru a ne schimba pe noi, pentru a ne liniști în prezența Lui și pentru a ne face mai mult decât biruitori, prin dragostea Sa. Totuși, se pare că mulți credincioși nu experimentează aceste binecuvântări atunci când trec prin încercări. De ce? Fiindcă ei continuă să se chinuie cu vâslitul, stăruie în a face față dificultăților prin propria lor putere și încearcă cu disperare să-și cârmuiască sărmana corabie pe marea tumultoasă, astfel încât nu-L mai văd pe Stăpânul valurilor venind la ei pe apă. Doar când ajung să nu mai aibă ei nicio putere devine El puterea lor, iar simțământul apropierii Sale schimbă totul. „Îndată El a vorbit cu ei și le-a spus: «Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!»” (Marcu 6.50). Aceste cuvinte au fost de ajuns pentru ei, și sunt de ajuns și pentru noi. Marele nostru Mijlocitor Se roagă pentru noi, ne vede și vine la noi.

    Toate încercările noastre Îl aduc aproape de noi, fiindcă ne iubește; de aceea noi, care suntem mântuiți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin viața Lui. Da, deși umblăm prin valea umbrei morții, suntem plini de încredere și nu murmurăm, ci suntem triumfători, pentru că El este acolo unde necazul este cel mai greu; și va fi acolo până la sfârșit.

    J. T. Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos.

    Efeseni 2.4,5


    Cum poți deveni un om viu?

    Mai poate un om să fie viu, după ce autoritățile l-au declarat mort? Această întrebare a apărut recent în mass-media. Un bărbat fusese declarat dispărut. După douăzeci și cinci de ani însă a reapărut deplin sănătos. La momentul dispariției era șomer, dependent de alcool, prăbușit din punct de vedere financiar și ruinat cu totul, astfel că a decis să se ascundă.

    Când a reapărut, a trebuit să constate că era peste măsură de dificil să declare că este în viață, după ce fusese considerat mort și se eliberase certificat de deces. A cerut în fața instanței anularea deciziei care îl declara mort, dar solicitarea sa a fost respinsă, pe motiv că acest lucru ar fi fost posibil doar în decursul primilor trei ani de la emiterea ordinului judecătoresc.

    În viața spirituală însă putem trece din moarte la viață. Dumnezeu îi declară pe toți oamenii ca fiind morți din punct de vedere spiritual. Cauza sunt păcatele făcute de fiecare dintre noi.

    Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că situația noastră nu este lipsită de speranță! Dacă noi credem în Domnul Isus, Dumnezeu ne va scoate din starea noastră de oameni morți și ne va face oameni vii împreună cu Hristos. Astfel, primim viață nouă, viață veșnică!

    Noi nu merităm așa ceva. Totul este doar harul lui Dumnezeu care izvorăște din dragostea Sa nemărginită. De aceea, să-I mulțumim din toată inima pentru această lucrare a nașterii din nou!

    Citirea Bibliei: Levitic 21.1-24 · Psalmul 68.10-19


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BINECUVÂNTAREA POCĂINȚEI (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Psalmul 51:10)


    Un autor creștin a scris: „Uneori, oamenii se sperie crezând că dacă nu se schimbă suficient de rapid, Dumnezeu nu va mai avea răbdare cu ei. În general, ei nu folosesc chiar aceste cuvinte, dar se întreabă: „Oare de la câte păcate încolo trebuie să încep să mă îngrijorez? Există oare un nivel acceptabil al păcatului, pentru un creștin, pe care dacă îl depășești, să fii în pericol (cum este de exemplu nivelul de mercur din Lacul Michigan)? (Pentru cei neavizați, e bine de știut că Lacul Michigan este un lac cu apă dulce, de lângă Chicago, areal pentru o mare cantitate și varietate piscicolă. Deoarece nivelul de industrializare din zonă este ridicat, cercetătorii testează periodic nivelul de mercur. Pentru că, atunci când ajunge în lacuri și râuri, mercurul se acumulează în pește și astfel ajunge adesea în farfuriile oamenilor.) Există un prag de impuritate, precum cel stabilit de Administrația pentru alimentație și medicamente? Și este acest standard unul înalt, ca pentru laptele pasteurizat, sau seamănă cu standardul de curățenie impus pentru mâncarea de tip fast-food, lăsând loc suficient pentru lucruri nesănătoase?

    Este posibil să fii creștin, și să nu crești niciodată?!” Problema nu este dacă Dumnezeu va obosi să ne ierte păcatele, pentru că iertarea va fi întotdeauna răspunsul corect la pocăința sinceră. Dumnezeu nu este îngrijorat că cineva va profita de El!” Pericolul nu este că Dumnezeu nu va răspunde la pocăința noastră sinceră, ci că am putea cădea în capcana gândurilor periculoase pe care le produce păcatul în mod inevitabil, așa încât ajungem să fim împietriți, să ne complacem și pur și simplu să fim incapabili de a ne pocăi! Din aceste motive, păcatul trebuie luat în serios!

    Misionarul Frank Laubach a predicat Evanghelia unui trib care avea o îndelungată istorie și experiență în ce privește violența și vărsările de sânge. Conducătorul tribului a fost atât de mișcat, încât s-a pocăit și L-a primit pe Hristos imediat. Apoi s-a întors spre Laubach în semn de apreciere și i-a spus: „Mulțumesc! Pe cine vrei să ucid pentru tine?” Acesta era punctul lui de pornire în viața cea nouă! Și numai Dumnezeu știe care este punctul de început al fiecăruia dintre noi… Al tău, care este?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Hagai 2:1-14


    Prima descoperire a lui Hagai adusese mustrarea. Cea de-a doua, la mai puţin de o lună după ce căpeteniile şi poporul se dovediseră a fi ascultători, vine să le dea îndemnuri şi încurajări: „fii tare şi lucraţi” (v. 4) recomandă Domnul. „Este vorba de gloria Mea. Lucrarea voastră are în vedere o Persoană: dorinţa tuturor naţiunilor, Hristos care va apărea în glorie!” (v. 7). Dar unde putem găsi această energie?

    „Eu sunt cu voi”, este răspunsul de nepreţuit, „Eu, Dumnezeul cel Puternic, Domnul Oştirilor. Iar ceea ce vă dau vă va fi de ajuns: Cuvântul şi Duhul Meu rămân în mijlocul vostru; nu vă temeţi” (v. 4, 5). Ce resurse binecuvântate! Ele sunt de asemeni ale noastre, ale celor care, ca şi Hagai, trăim într-un timp de ruină.

    În cel de-al treilea mesaj al său, profetul aminteşte de sfinţenia practică fără de care nicio lucrare nu poate fi recunoscută de Dumnezeu. Iar dubla întrebare pusă preoţilor confirmă acest principiu general: Contactele noastre cu lumea murdară nu curăţă lumea. Dimpotrivă, noi vom fi inevitabil contaminaţi pentru mult timp de un mediu rău (1 Corinteni 15.33).

    „Eu sunt cu voi în toate zilele”, a promis Domnul Isus (Matei 28.20). Partea noastră este însă de a rămâne întotdeauna lângă El.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne