Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 27 Iunie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să-ți aduci aminte că ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat; de aceea îți poruncesc lucrul acesta astăzi.

    Deuteronom 15.15


    «Amintiți-vă de Alamo!» este o bine cunoscută expresie în Statele Unite, care a luat naștere după celebra luptă de la Alamo Mission, în 1836, pe vremea războiului generat de separarea de Mexic a statului Texas. Expresia a devenit strigătul de luptă al soldaților americani în războaiele care au urmat. Ea ne arată cât de importantă este aducerea-aminte pentru psihicul oamenilor și al națiunilor.

    Acest lucru este adevărat și în sfera spirituală – poate chiar mai adevărat, dacă privim la accentul pe care Biblia îl pune pe acest lucru. De exemplu, cartea Deuteronom folosește expresia „adu-ți aminte” de paisprezece ori. Poporul, care fusese rob în Egipt, urma să intre în Canaan. Moise repetă Legea înaintea lor, pentru ca ei să n-o uite atunci când aveau să intre în țară. O veche zicală spune, pe drept, că «Repetiția este mama învățăturii». Trebuie să auzim un lucru în mod repetat, ca să nu-l uităm. Nu vorbim acum despre memoria cognitivă – fiindcă unii dintre noi, care am îmbătrânit, descoperim că este din ce în ce mai greu să ne amintim anumite lucruri – ci despre memoria spirituală.

    Apostolul Petru accentuează acest aspect în cea de-a doua sa epistolă, care conține ultimele sale cuvinte transmise celor credincioși, înainte de martirajul său – „socotesc drept, cât timp sunt în acest cort, să vă trezesc prin aducere-aminte”, idee care apare de mai multe ori în această epistolă. Petru, ca și Moise, dorea să fie sigur că, după plecarea sa, sfinții își vor aminti de ceea ce învățaseră (2 Petru 1.12,13,15; 3.1,8). Pavel i-a scris lui Timotei cu puțin timp înainte de martirajul său, spunând: „Adu-ți aminte de Isus Hristos înviat dintre cei morți” (2 Timotei 2.8); cu alte cuvinte, el îi transmite: «Timotei, nu te teme de ceea ce omul îți poate face! Adu-ți aminte că Isus a fost înviat dintre cei morți; și noi vom fi înviați, la fel ca El!». Acesta este strigătul de luptă al creștinului.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … făcând pace prin sângele crucii Lui.

    Coloseni 1.20


    O patrie pentru cei fără adăpost

    Evanghelistul Wilhelm Busch (1897-1966) a călătorit odată pe un vapor cu aburi din America în Germania.

    Un steward cu care se împrietenise i-a arătat interiorul vaporului. Pe un culoar slab luminat, Busch s-a izbit de un angajat al personalului cabinelor, care venea alergând dintr-un hol alăturat. Când l-a prins pe bărbatul necunoscut în brațe, evanghelistul a strigat râzând: „Ce fel de pasăre am prins?”. Celălalt a răspuns sfidător: „Am fost cândva preot, apoi fermier, după aceea vagabond și chiar marinar; am încercat un timp să fiu călugăr, dar nici acolo nu am găsit pace”.

    Înainte de a pleca mai departe cu ghidul său, evanghelistul l-a întrebat repede pe bărbat cum se numește. Cuvintele acelui om care văzuse lumea și care fusese când vagabond, când fermier, când marinar, când călugăr nu i-au dat pace. Când a ajuns acasă, i-a trimis Noul Testament, nimic altceva.

    Câteva luni mai târziu, Busch avea să primească o scrisoare „de nedescris de frumoasă”, după cum spunea el. Ea începea așa: „Acum am găsit pace la Isus cel răstignit și înviat…”.

    Aceasta este minunea de la Golgota! La crucea Domnului Isus, cel fără adăpost găsește o patrie. Acolo, cel lipsit de pace găsește odihnă pentru sufletul său. Cine înțelege prin credință dragostea lui Dumnezeu și capitulează înaintea Lui, acela găsește viață, împăcare, iertare și har. Vino la Domnul Isus așa cum ești, roagă-L să-ți ierte păcatele și crede că moartea Lui pe cruce este suficientă pentru a ajunge în cer!

    Citirea Bibliei: Levitic 13.45-59 · Psalmul 60.1-5


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂRTĂȘIA (DE FIECARE ZI) CU DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!…” (Psalmul 139:23)


    Astăzi vom vorbi despre alte două motive pentru care este important să ai părtășie cu Dumnezeu în fiecare zi:

    1) Ca să-ți faci un inventar spiritual al vieții. Psalmistul David s-a rugat: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). Să reținem cuvintele „inima” și „gândurile”. Acestea sunt primele pe care le cercetezi când stai în prezența lui Dumnezeu. Cum faci lucrul acesta? Punându-ți întrebări. De exemplu: „Cresc eu zilnic în umblarea mea spirituală? Las eu oare păcatul nemărturisit să se adune în viața mea?” Dar cu atitudinile cum stai? Pentru a te vedea așa cum te vede Dumnezeu, tu trebuie să te confrunți cu aceste întrebări în prezența Lui și să le dai un răspuns onest.

    2) Ca să-ți dedici fiecare zi Domnului. Autorul Proverbelor a spus: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6). Împărtășește-ți programul zilnic cu Dumnezeu, roagă-L să te călăuzească în activitățile tale zilnice și modifică-le după cum este nevoie. Roagă-L să te ajute să-ți gestionezi mai bine timpul ca să reușești să faci mai multe lucruri (vezi Psalmul 90:12). Roagă-L să te ajute să faci deosebirea între ce este cu adevărat important și ce nu este (vezi 1 Corinteni 10:23). În fiecare zi din viața ta, va trebui să te confrunți cu aceste lucruri: probleme și oportunități. Și Dumnezeu îți va da perspectiva și abordarea corectă ca să le faci față ambelor categorii. Vei fi uimit cât de eficient vei fi, când începi petrecând timp cu El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Mica 7:1-20


    „Vai de mine!” strigă profetul care îşi conştientizează propria mizerie odată cu cea a poporului. Extinzând, putem vedea aici experienţa amară pe care o are omul cu el însuşi. Descoperă că nu are în sine însuşi nici resurse, nici roade (v. 1); că nu se poate sprijini mai mult nici pe autorităţi, nici pe cei mari de pe pământ („cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine”; v. 4; Psalmul 118.9); de asemeni, că şi cei mai apropiaţi îl dezamăgesc în acelaşi fel dacă se lasă în grija lor. Ce dureroasă experienţă şi totodată ce necesară experienţă! Am probat‑o şi noi? Suntem noi convinşi că Hristos singur este demn de toată încrederea noastră? „Nu este niciunul drept printre oameni” (v. 2). Ceea ce însă nu găsim nici în noi, nici în alţii găsim în El (v. 7).

    Domnul Isus citează versetul 6 pentru a descrie consecinţele venirii Sale (Matei 10.34–36). Acestea pun pe orice om la încercare şi verifică faptul că cine nu este cu El este împotriva Lui (Luca 11.23). De ce parte ne aflăm însă noi?

    Ajunsă la încheierea ei, cartea se sfârşeşte cu certitudinile şi cu promisiunile harului. „Vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării” (v. 19). Ce fericire să ne ştim păcatele înmormântate pentru totdeauna! În adevăr, Doamne, „cine este Dumnezeu asemenea Ţie?” (v. 18).

  • 26 Iunie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu cruța copilul de corectare.

    Proverbe 23.13


    Pentru obținerea ascultării, părinții trebuie să facă uz de cuvinte, dar și de atenționări cu privire la pedeapsa care poate să intervină ca urmare a neascultării. Copiii observă foarte repede dacă noi facem sau nu ceea ce spunem ori dacă ei plătesc pentru neascultare sau sunt răsplătiți pentru ascultare. Ascultarea față de dorințele și poruncile părinților trebuie cerută sau chiar impusă prin pedeapsă, dacă este necesar. Dacă se ține cont de acest lucru, copiii vor înțelege repede că spusele părinților vor fi duse la împlinire și că trebuie să asculte. Atunci ei vor da ascultare rapid față de cerințele părinților.

    Pe de altă parte, adesea am văzut copii care nu dau nicio atenție cerințelor părinților, deoarece aceștia doar îi roagă și îi amenință, fără să impună ascultare concretă față de poruncile lor. În consecință, copiii fac ceea ce le place și continuă în neascultare; și cine altcineva decât părinții sunt de vină? Aceasta este o greșeală pe care o fac în special mamele, deși se întâmplă ca și tații să fie în această situație.

    În cuvintele Domnului despre preotul Eli găsim în mod sigur un cuvânt de atenționare în această privință și pentru tați și pentru mame. În 1 Samuel 3.13, Dumnezeu spune despre Eli: „Pentru că i-am spus că voi judeca pentru totdeauna casa lui pentru nelegiuirea pe care a știut-o: pentru că fiii săi au adus blestem asupra lor, și el nu i-a împiedicat”. Din 1 Samuel 2.22-25 știm că Eli și-a mustrat fiii pentru faptele lor rele, dar lucrul de care l-a învinovățit Dumnezeu a fost că „nu i-a împiedicat”. Aceasta ne arată ceea ce așteaptă Dumnezeu de la părinți. Să nu uităm acest lucru!

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus pentru voi.

    1 Tesaloniceni 5.16-18


    Bucurați-vă, rugați-vă, mulțumiți!

    • Cine nu-și ia timp dimineața pentru rugăciune și-a făcut greșit socotelile, gândind că ar risca să aibă prea puțin timp pentru activitățile zilei.
    • Dacă afirmi că Dumnezeu nu-ți îndeplinește toate dorințele, atunci enumeră tot ce ți-a dăruit El fără ca tu să-L fi rugat.
    • Lasă mai bine ca inima ta să se roage fără cuvinte, decât ca gura ta să se roage fără inimă.
    • Urmările ascultării sunt mici în comparație cu pagubele care rezultă din neascultare.
    • Dumnezeu nu este o garanție împotriva furtunilor vieții, dar El ne dă o siguranță desăvârșită în lupte și în încercări.
    • Dumnezeu permite să trecem prin greutăți care ne suprasolicită, ca să învățăm în viața de zi cu zi că El poate totul.
    • Lucrările mici și neînsemnate devin mari atunci când sunt făcute pentru Dumnezeu.
    • Trăiește în așa fel, încât oamenii cu care ai de-a face să aibă dorința să-L cunoască pe Domnul Isus.
    • Fii o lumină pe acest pământ pentru cei care trăiesc în întuneric.
    • Nu aștepta timpul când vei părăsi lumea, pentru ca abia atunci să te separi de ea. Nici nu aștepta cerul, pentru ca abia atunci să te poți bucura de binecuvântările cerești.

    Citirea Bibliei: Levitic 13.29-44 · Psalmul 59.10-17


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂRTĂȘIA (DE FIECARE ZI) CU DUMNEZEU (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Voi duce… îi voi povăţui pe cărări… voi preface… iată ce voi face și nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16)


    Trebuie să afli voia lui Dumnezeu pentru tine, de aceea unul dintre scopurile timpului tău zilnic cu Dumnezeu trebuie să fie călăuzirea. Fără opinia lui Dumnezeu, ești la mila propriei tale gândiri, iar lucrul acesta ar trebui să te îngrijoreze nespus!

    David a scris: „Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” (Psalmul 25:4-5). Dumnezeu a spus prin proorocul Isaia: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16). Iar când El promite, așa și face!

    Drumul pe care o iei îți determină destinul, așa că înainte de a te decide să mergi într-o direcție sau alta, vorbește cu Dumnezeu! Și nu fi surprins dacă El te duce pe un „drum necunoscut”. Trebuie să crezi că Dumnezeu știe ce face.

    Blaise Pascal, marele gânditor și om de știință, un creștin devotat, a spus: „Toate necazurile omului pornesc de la incapacitatea lui de a sta singur într-o încăpere. Eu uit de lume și de orice în afară de Dumnezeu.” În această eră a vitezei, trebuie să-ți faci timp să încetinești, să-ți aduni gândurile, să evaluezi ce se petrece în jurul tău și să ceri călăuzire de la Cel ce cunoaște sfârșitul de la început (vezi Isaia 46:10). Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi „să vină la o parte” pentru a fi revitalizați din punct de vedere fizic și spiritual (Marcu 4:34).

    Există anumite lucruri pe care Dumnezeu ți le va explica numai când îți faci timp să stai singur cu El! Așadar, nu uita de părtășia ta de fiecare zi cu Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Mica 6:1-16


    Un nou apel pentru a asculta (1.2; 3.1) deschide şi cea de‑a treia diviziune a cărţii. Să ascultăm bine şi noi ceea ce spune Dumnezeul suveran, ceea ce revendică Cel Căruia I se cuvine ascultarea universală. Este El satisfăcut de formele religioase? Cu niciun chip! „Ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept şi să iubeşti bunătatea şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (v. 8). Acest program nu s-a schimbat din zilele lui Moise (citiţi Deuteronom 10.12). Este simplu şi nu are nimic entuziasmant în ochii oamenilor! Totuşi, nu constă în nimic mai puţin decât în acestea: să umblăm „într–un fel vrednic de Dumnezeu”; să practicăm dreptatea, pentru că El este Lumină; să exersăm bunătatea, pentru că El este dragoste!

    „Cu ce te-am obosit? Mărturiseşte împotriva Mea!”, întreabă Domnul în versetul 3 (comp. cu Isaia 43.22). Sfâşietoare întrebare! Începând din Egipt, toate căile lui Dumnezeu pentru ai Săi nu au fost decât har. Ce lucru a lipsit din partea Sa pentru ei, precum şi pentru noi? Nimic; trebuie să recunoaştem: cauza slăbiciunii noastre este întotdeauna în noi, niciodată în El!

    „Ascultaţi de nuia”, recomandă în final Domnul, în versetul 9. Da, această nuia vorbeşte; ea are o voce pentru conştiinţă. Să ştim să fim atenţi la ea! Domnul nu vrea decât fericirea noastră (Apocalipsa 3.19).

  • 25 Iunie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am dorit mult să mănânc paștele acesta cu voi înainte de a pătimi.

    Luca 22.15


    Norii negri ai furtunii se strângeau cu repeziciune, erau făcute pregătiri pentru arestarea, condamnarea și crucificarea Lui, iar Iuda, care știa despre toate acestea, ședea la masă împreună cu El, cu prețul trădării în punga sa. Domnul cunoștea foarte bine toate acestea. Niciodată înainte nu fuseseră puterile întunericului atât de stârnite – acesta era ceasul suprem. Oamenii nu erau decât marionete, marionete vinovate, care își jucau rolul de bunăvoie. În spatele lor însă erau forțe ale răului hotărâte să-L zdrobească pe Omul smerit și să încheie cu o singură lovitură lupta lor îndelungată cu Dumnezeu. Pe toate acestea Domnul Isus de asemenea le știa.

    El însă Se gândea la ucenicii Săi, și la noi. Ei Îl iubeau, însă El îi iubea și mai mult; și a fost dorința Lui, nu a lor, ca ei să fie strânși laolaltă pentru acele momente sacre. Paștele comemora eliberarea lui Israel din Egipt; mielul fript la foc cu care ei se hrăneau în fiecare an îndrepta ochii credinței către venirea Lui. Iar acum El venise și ședea împreună cu ei la acea masă care vorbea atât de limpede despre ceea ce urma să împlinească.

    La sărbătoarea Paștelui a instituit Domnul Cina Sa, pe care noi o cunoaștem ca fiind Cina Domnului (1 Corinteni 11); iar El a făcut acest lucru având în vedere în mod exclusiv absența Sa dintre ei. El nu avea să mai fie cu ei, iar ei aveau să fie lipsiți de compania Sa. Și măsura în care ei urmau să-I simtă lipsa avea să arate măsura dragostei lor pentru El. La fel stau lucrurile și acum – Domnul nu este aici. El nu are niciun loc în această lume; politica ei, cercurile ei sociale, plăcerile și planurile ei nu au niciun loc pentru El. Suntem noi conștienți de acest lucru și de absența Lui? Dacă-L iubim, Îi vom simți lipsa și vom tânji după momentul când El va veni să ne ia și să ne ducă în casa Tatălui, ca acolo unde este El să fim și noi.

    J. T. Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.

    Luca 23.33


    Mielul lui Dumnezeu jertfit pentru tine

    Pe Golgota au fost trei cruci. Pe crucea din mijloc era Cel care este punctul central al întregii creații: Isus Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu. El a murit în locul unui criminal, Baraba, și a fost pus între doi răufăcători. Putea fi înjosit mai mult? El, Cel pe deplin nevinovat, a fost făcut una cu cei mai vinovați dintre vinovați. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu El reprezintă întreaga omenire. Toți sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu, dar crucea Domnului Isus îi separă în două grupe. Unii L-au respins batjocorindu-L, în timp ce alții s-au îndreptat spre El cu vinovăția lor, căutând salvare. Unii au mers în pierzarea veșnică, alții în viața veșnică. Cărei grupe îi aparții tu? Ai recunoscut că Domnul Isus este Mielul nevinovat al lui Dumnezeu, jertfit pentru vina ta, sau încă Îl batjocorești, la fel ca alții?

    La Golgota a avut loc cea mai măreață ispășire și singura autentică pentru toate păcatele noastre. Acolo, Cel Drept a murit pentru noi, cei nedrepți, pentru a ne aduce la Dumnezeu (1 Petru 3.18). Păcatul este atât de îngrozitor în ochii lui Dumnezeu și omul este așa de corupt, încât nimeni nu a putut face ispășire, ci doar Fiul lui Dumnezeu. De aceea omul nici nu poate găsi în nimeni altul mântuire și răscumpărare, decât numai în El. Pentru a ajunge la această mântuire veșnică, nu contează cărei biserici sau comunități religioase îi aparții, ci este vorba doar de faptul dacă Îl accepți sau Îl refuzi pe Domnul Isus și lucrarea Lui înfăptuită pe cruce. Niciunul dintre cei care L-au acceptat, fiind conștient de vina și de păcatul lui, nu a regretat, pentru că doar la El putem găsi pace și fericire.

    Citirea Bibliei: Levitic 13.9-28 · Psalmul 59.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂRTĂȘIA (DE FIECARE ZI) CU DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!” (Psalmul 119:38)


    Cuvântul „devotament” implică dedicare totală față de cineva, oferindu-i timpul și atenția ta, bucurându-te de compania sa, căutând să-i faci pe plac și făcând din persoana aceea o prioritate în viața ta. Dar există două capcane de care trebuie să te ferești și pe care trebuie să le eviți:

    1) Eul. Dumnezeu a promis că te va binecuvânta, însă atunci când vrei doar binecuvântarea Sa, în loc să cauți o relație cu El, devii autocentric, în loc să fii hristocentric! Adevărul este că te poți ruga până nu mai poți, dar Dumnezeu nu-ți va da anumite lucruri, dacă nu ești suficient de matur ca să le gestionezi. Mai mult decât orice în viață, Avraam și-a dorit un fiu. Și Dumnezeu i l-a dat. Cu toate acestea, când Dumnezeu i-a cerut să-și aducă fiul ca jertfă, Avraam nu a ezitat. Avraam a dovedit că nu iubește altceva mai mult decât pe Dumnezeu, de aceea Dumnezeu a promis că-l va binecuvânta și că-i va înmulți tot ce are (Geneza 22:17). Avraam a devenit unul dintre cei mai de succes oameni din generația sa, dar adevăratul motiv al faimei sale a fost faptul că Dumnezeu l-a numit „prietenul” Său (Isaia 41:8).

    2) Faptul de a fi prea ocupat. Unul dintre pericolele lucrării în slujba Domnului este acela că s-ar putea să devii așa de ocupat, încât să nu mai petreci timp în închinare înaintea Lui. Psalmistul a spus: „Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!…” (Psalmul 29:2). Cuvântul „cuvenită” înseamnă „meritată/pe care o merită.” Când Ioan a văzut mulțimile din ceruri care Îl lăudau pe Dumnezeu, acestea cântau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea…” (Apocalipsa 4:11).

    Așadar, începe părtășia ta zilnică cu Dumnezeu spunând: „Doamne, mă aflu aici pentru că meriți toată închinarea și adorarea mea. Amin!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Mica 5:1-15


    Dumnezeu tocmai a vorbit despre restabilirea lui Israel şi despre evenimentele bătăioase care o însoţesc (cap. 4). Acum Îl numeşte pe Acela care va fi deopotrivă Stăpânitorul şi Instrumentul eliberării. În Hristos, Dumnezeu Îşi va împlini toate planurile. Cel „ale Cărui origini sunt din zilele eternităţii” trebuia să Se nască la Betleem, un orăşel neînsemnat din Iuda (vezi Matei 2.3‑6). Şi El, „Judecătorul lui Israel”, va fi lovit de propriul Său popor orb şi ucigaş (v. 1; Isaia 50.6). Putem, prin urmare, înţelege cu ce sentimente Îi anunţă Dumnezeu gloria viitoare şi declară: „acum El va fi mare şi Acesta va fi pacea” (v. 4, 5). Ce expresii tot atât de scumpe inimii oricărui răscumpărat!

    În acelaşi timp în care ne vorbeşte despre Domnul Isus, acest capitol îi mai introduce în scenă:

    1. pe Israel ~ eliberarea şi binecuvântarea rămăşiţei sunt legate de măreţia Numelui lui Iahve;

    2. pe Asirian, vrăjmaşul de la urmă care se va întâlni, spre pierderea lui, cu Păstorul lui Iacov a Cărui misiune este nu numai de a‑Şi hrăni turma (v. 4), ci şi de a Şi‑o apăra. La sfârşit, răul, sub toate formele sale, va fi stârpit din ţară (v. 10‑15). Curăţirea întreprinsă de împăratul Iosia ne oferă o imagine în acest sens (2 Cronici 34.3‑7).

  • 24 Iunie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Și acum, iartă, te rugăm, vina robilor Dumnezeului tatălui tău.” Și Iosif a plâns când i-au vorbit ei.

    Geneza 50.17


    Mesajul trimis lui Iosif de către frații săi trădează faptul că ei nu cunoșteau cu adevărat inima lui și că, în consecință, nu se încredeau în el. Mai rău chiar, ei au încercat să-și ascundă lipsa de încredere în Iosif, pretinzând că îi transmit cuvintele pe care tatăl lor le-ar fi spus înainte de moarte. Este imposibil de crezut că Iacov ar fi spus așa ceva. Neglijând total iertarea pe care Iosif le-o dăduse pentru tot trecutul lor trist, ei se roagă acum să fie iertați. În ciuda întregului har și a întregii iubiri manifestate de Iosif față de ei, conștiința lor neliniștită îi conduce să creadă că Iosif încă avea ceva împotriva lor. Într-adevăr, dacă nu trăim aproape de Hristos, dacă nu ne familiarizăm cu inima Lui, există pericolul ca, din cauza păcatului, a căderilor și a unei umblări neatente, să ajungem să credem, atunci când conștiința începe să lucreze, că Hristos este împotriva noastră pentru vreun lucru pe care l-am făcut și, la fel ca frații lui Iosif, să căutăm iertare pentru acel lucru. Totuși, oricât de mare ar fi căderea unui credincios adevărat, Scriptura nu sugerează niciodată că ar trebui să cerem iertare ca și cum chestiunea în sine n-ar fi fost rezolvată deplin și etern, ci suntem îndemnați să ne mărturisim păcatul, pentru ca părtășia să fie restabilită.

    Iosif le-a spus fraților săi: „Voi, în adevăr, ați gândit rău împotriva mea … Și acum, nu vă temeți” (versetele 20 și 21). Cu alte cuvinte, el spune: «Eu știu tot răul din inimile voastre împotriva mea, dar nu vă temeți, căci în inima mea nu este decât dragoste pentru voi». Astfel, încă o dată, el îndepărtează toate temerile lor cu privire la trecut și toate îngrijorările lor cu privire la viitor, căci adaugă: „Vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri”. Astfel că el „i-a mângâiat și le-a vorbit inimii”. „Dragostea desăvârșită alungă frica” (1 Ioan 4.18).

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar harul Domnului nostru s-a înmulțit peste măsură de mult, împreună cu credința și cu dragostea care este în Hristos Isus.

    1 Timotei 1.14


    Surprins de har

    Un hoț s-a strecurat prin grădină, a deschis cu forța ușa terasei și a intrat în casă. Cu ajutorul unei lanterne cu lumină estompată a scotocit prin cameră. Deodată a auzit o mașină intrând în curte și oprindu-se în fața garajului. Atunci a pus repede mâna pe un teanc de bancnote de pe comodă și a fugit.

    Dar ce surpriză! Ceea ce luase nu erau bani, ci un teanc de pliante creștine. Pe prima pagină era tipărită o bancnotă, după care urma un text despre iertarea pe care Dumnezeu o oferă oamenilor pentru ștergerea vinei lor. În loc de bani, hoțul luase istoria dragostei și a harului lui Dumnezeu.

    Pe drumul spre Damasc, conștiința lui Saul care se împotrivea Fiului lui Dumnezeu, persecutându-i pe creștini, a fost atinsă când Isus Hristos i S-a arătat.

    Cu siguranță, Saul a fost surprins când Domnul Isus i-a arătat harul Său ca un fluviu! El, care se făcuse atât de vinovat, primea iertarea păcatelor sale. Această iertare a fost un cadou de neînțeles. Dar Domnul voia să-i dea și mai mult: Saul trebuia să devină un Pavel, un vestitor al evangheliei harului!

    Ești și tu pătruns de harul divin pe care l-ai cunoscut personal? Dacă ai devenit un copil al lui Dumnezeu, spui și altora despre harul Său măreț?

    Citirea Bibliei: Levitic 12.1-13.8 · Psalmul 58.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TOATE DATORIILE TALE SUNT ȘTERSE! | Fundația S.E.E.R. România

    „A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră…” (Coloseni 2:14)


    Când cineva este arestat pentru o crimă și adus în sala de judecată, judecătorul va spune: „Acuzațiile împotriva ta sunt…” În acel moment, avocatul speră să poată îndepărta acuzațiile. Ei bine, Dumnezeu are o evidență a fiecărui păcat pe care l-ai comis de când te-ai născut, până ai murit. Acolo sunt detaliate toate deciziile proaste pe care le-ai luat, faptele pline de ură, atitudinile de neiertare, prejudecățile, lăcomia, pofta, minciunile… El le-a consemnat pe toate. Dar tu nu ai văzut acest dosar și nimeni altcineva nu l-a văzut, pentru că El „ne-a iertat toate greșelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Coloseni 2:13-14). Știind foarte bine că prețul pentru păcatele noastre era moartea, „Hristos… a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3:18).

    Să reținem cuvintele: „a iertat” și „a șters zapisul” păcatelor pe care le-ai comis. La cruce, în momentul apariției credinței, Dumnezeu ne ia toate păcatele și le pune în contul lui Hristos, și în același timp ia neprihănirea lui Hristos și o trece în contul nostru. Există o limită a dragostei lui Dumnezeu pentru tine? Nu! David, care a comis adulter, nu a dat de ea… Nici Pavel, persecutorul creștinilor… Nici Petru, cel care s-a lepădat… Nici tâlharul de pe cruce… Și te asigur: nici tu nu vei ajunge la capătul iubirii Lui! Când Isus a strigat de pe cruce: „S-a isprăvit!”, Dumnezeu a scris „plătit pe deplin” peste fiecare păcat pe care l-ai comis vreodată.

    Cuvântul „îndreptățit” înseamnă „ca și cum nu aș fi păcătuit niciodată.” Astăzi, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru dragostea Lui pentru tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Mica 4:1-13


    Odată demonstrată incapacitatea omului, a sosit momentul pentru Dumnezeu să Se manifeste. După ce a stabilit că nu aici se află „locul de odihnă” (cap. 2.10), Domnul ne poate vorbi despre propria Sa odihnă. Multe eforturi se depun astăzi pentru cauza păcii, iar aceste strădanii rezultă, în cel mai bun caz, dintr–o iluzie, pe cât de generoasă, pe atât de naivă, în cel mai rău caz dintr–o încredere vinovată în om, însă întotdeauna din ignoranţa faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

    Aşadar, aceste eforturi sunt în final sortite eşecului. Lumea se va bucura de pace numai atunci când Dumnezeu i–o va da. Şi când va face aceasta? Nu înainte ca drepturile Sale să fie recunoscute! Şi ce schimbare va fi atunci! Toţi idolii vor fi măturaţi. Admiraţia pentru lucrările omului va face loc gloriei îndreptate spre Dumnezeu. Toate popoarele, ca unul singur, I se vor închina şi vor căuta la El înţelepciunea şi cunoştinţa. Creştini, noi avem privilegiul de a face aceasta încă de acum!

    „Să ne suim” în acest loc în care Domnul a promis prezenţa Sa! „El ne va învăţa despre căile Lui”, adaugă el. Cât de mult pierdem atunci când neglijăm strângerile în care ne este explicat Cuvântul, când el ne stă în atenţie ca meditaţie! Să nu uităm însă care este rezultatul aşteptat: „şi vom umbla pe cărările Lui” (v. 2; Iacov 1.22)!

  • 23 Iunie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim preoți și leviți, ca să-l întrebe: „Tu cine ești?”.

    Ioan 1.19


    Iudeii erau hotărâți să obțină un răspuns, iar Ioan li l-a dat. Remarcați însă răspunsul! Cine sau ce era el? Un nimeni! El era doar un „glas” (versetul 23). Iată un lucru de o mare frumusețe morală. Golirea de sine manifestată de acest slujitor onorat este minunată. Face bine inimii noastre să fim aduși în contact cu un har de acest fel. Vedem aici un om care avea o putere și o demnitate reale, unul dintre cei mai iluștri slujitori ai lui Hristos, a cărui predicare a atins inimile a mii de oameni, a cărui naștere a fost vestită printr-un înger și a cărui slujire a fost vestită mai dinainte de profeți – vestitorul Împărăției și prietenul Împăratului. Totuși, acest om remarcabil, atunci când a fost forțat să vorbească despre sine însuși, a spus: „Eu sunt un glas” – nici măcar un simplu om, ci doar un glas.

    Ce lecție importantă avem aici! Cum corectează ea lamentabila noastră preocupare cu noi înșine și tendința de a ne înălța! Este minunat să ne gândim la viața strălucită a lui Ioan Botezătorul, la slujirea sa plină de putere, la influența lui întinsă, care a ajuns chiar și până la inima împăratului Irod. Totuși, în ciuda tuturor acestor lucruri, atunci când a fost forțat să dea un răspuns cu privire la sine însuși, el s-a descris cu un singur cuvânt: „glas”.

    Aceasta este ceea ce și noi avem nevoie în aceste zile când oamenii își arogă importanță, știind că această tendință există și în inimile noastre. Suntem tentați să gândim despre noi înșine mai presus de ceea ce ar trebui să gândim și suntem gata să dăm o mare importanță micilor lucrări pe care avem harul să le facem. De aceea avem atâta nevoie să învățăm din felul în care Ioan Botezătorul s-a golit pe sine și, când a fost provocat să vorbească despre sine, s-a retras în umbră și a spus: „Eu sunt doar un glas”.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide!

    Luca 11.9


    Despre rugăciune

    Prin rugăciune vorbim cu Dumnezeu. Cât de măreț este faptul că noi, niște oameni neînsemnați pe minuscula planetă Pământ, putem să-I vorbim Dumnezeului atotputernic! – Rugăciunea este, înainte de toate, o vorbire a inimii cu Dumnezeu. Ca în orice discuție pe care o avem cu cineva, atât noi, cât și cealaltă persoană nu rămânem indiferenți față de cele discutate. Tot așa este discuția cu Dumnezeu. Un prim și foarte însemnat efect al rugăciunii este faptul că ea ne schimbă.

    Despre ce putem vorbi cu Dumnezeu? Lui putem să-I spunem totul! Nu există subiecte pe care nu am putea să I le spunem. Așa de îndurător și de bun este Dumnezeu!

    Care este situația cu ascultarea rugăciunilor noastre? Vorbirea noastră cu Dumnezeu constă parțial din cereri și dorințe. Ne dorim să primim ceva de la El; dorim ca El să schimbe într-un anumit fel viața noastră și a altora. Răspunsurile Sale vor fi dintre cele mai diferite. Dar, indiferent de răspunsul lui Dumnezeu, întotdeauna el vine din inima Lui plină de dragoste. Poate ne va spune un da la ceea ce L-am rugat. Poate va face chiar și mai mult „decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3.20).

    Dar poate Dumnezeu trebuie să spună nu la rugăciunea noastră, pentru că ar fi spre paguba noastră dacă ar îndeplini-o. Tatăl nostru știe ce este bun pentru noi și El ne vrea întotdeauna binele. Alteori El ne dă un răspuns diferit de cum ni l-am imaginat noi.

    Dar ceva este sigur: Dumnezeu ne aude și ne înțelege. El nu ne trece niciodată cu vederea!

    Citirea Bibliei: Levitic 11.29-47 · Psalmul 57.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ FII FERICIT | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:17)


    Domnul Isus Și-a rezumat învățătura despre fericire în felul următor: „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” Biblia ne oferă trei principii vitale care duc la fericire.

    1) Fii mulțumit! (vezi 1 Timotei 6:8). Un om care a încercat tot ce se putea pentru a scăpa de păpădii, a sunat în cele din urmă la un centru de grădinărit și a întrebat: „Ce altceva aș mai putea încerca?” Proprietarul magazinului i-a spus: „Încearcă să te obișnuiești cu ele!” În viață, obții acele lucruri asupra cărora te concentrezi. Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8).

    2) Fii recunoscător! (vezi 1 Tesaloniceni 5:18). Privește în jur și fii recunoscător pentru ce ți-a dăruit Dumnezeu. Și dacă nu poți, mulțumește-I pentru lucrurile de care te-a ferit. Diavolul nu trebuie să-ți fure nimic, trebuie doar să te facă să crezi că meriți. Iar Biblia ne spune că: „Noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har” (Ioan 1:16).

    3) Învață să-i apreciezi pe cei pe care îi iubești! Biblia ne spune ce trebuie să facem: „Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia” (1 Corinteni 10:24). „În cinste fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10). „Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.” (Filipeni 2:3). „Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții…” (1 Tesaloniceni 3:12).

    Așadar, nu uita, fericirea nu este o îndreptățire, ci este o răsplată pentru că ai făcut ce este bine în fiecare zi.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Mica 3:1-12


    Capitolul 2 îi menţiona deja pe profeţii cei răi; acum putem observa prin ce anume se disting. Ei caută să-i facă pe slujitorii autentici ai lui Dumnezeu, de pildă pe Mica şi pe Isaia, să tacă. Îşi adaptează cuvântările la poftele poporului, pentru a le câştiga favoarea (comp. cu Romani 16.18). Linguşesc pasiunile ascultătorilor (cap. 2.11), adormindu-le conştiinţa într-o încredere înşelătoare, şi, pentru a umple măsura, scot din aceasta, în afară de popularitate, chiar şi bani (v. 11). Oameni de o lăcomie nesăţioasă, îşi vând minciunile foarte scump (v. 5; Isaia 56.11; Ieremia 6.13). Fapta lor nesăbuită este însă mult înlesnită de cei din lume care, într-o manieră generală, pentru a-şi acoperi acţiunile rele, îşi strâng „o mulţime de învăţători după poftele lor” (2 Timotei 4.3). Priviţi la împăratul Ahab, deja citat pe pagina de ieri în mod trist: patru sute de profeţi îl mint în direcţia dorinţei sale şi, în timp ce pe aceştia îi ascultă, pe un alt Mica, singurul care îi spune adevărul, îl aruncă în închisoare (1 Împăraţi 22; 2 Cronici 18)!

    După ce slujitorul lui Dumnezeu, „plin de putere prin Duhul Domnului” (stare care ar trebui să ne caracterizeze pe toţi: v. 8; Efeseni 5.18), îi avertizează pe cei responsabili din popor (pe căpetenii, pe mai-mari), Ieremia 26.17-19 (care citează versetul nostru 12) ne comunică efectul salvator al acestei profeţii.

  • 22 Iunie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.

    Ioan 1.17


    Isus este Cel care dă o pace durabilă sufletelor noastre, nu părerea noastră despre noi înșine. Credința nu socotește niciodată ceea ce este în noi înșine ca temelie a odihnei. Ea primește, iubește și respectă descoperirea pe care o dă Dumnezeu și gândurile lui Dumnezeu cu privire la Isus, în care El Își găsește toată plăcerea. Dacă El are preț și pentru sufletele noastre, dacă ochii noștri și inimile noastre se preocupă numai cu El, deșertăciunea și păcatul care ne înconjoară nu vor avea influență asupra noastră. Aceasta va constitui, de asemenea, puterea noastră împotriva păcatului și a stricăciunii propriilor noastre inimi. Tot ce văd în mine, în afară de El, este păcat; dar ceea ce mă face smerit nu este preocuparea cu păcatele mele, nici cu firea mea păcătoasă, ci, dimpotrivă, este preocuparea cu Domnul Isus și cugetarea la perfecțiunea Persoanei Sale. Este bine să terminăm cu noi înșine și să nu mai avem de-a face decât cu Isus. Avem dreptul să uităm de păcatele noastre și de orice altceva, în afară de Isus.

    Nimic nu este mai greu pentru noi decât să păstrăm un simțământ al harului – să rămânem, în mod practic, conștienți că nu suntem sub lege, ci sub har. Prin har ne este întărită inima, dar nimic nu este mai greu decât să înțelegem cu adevărat plinătatea harului, a acestui „har al lui Dumnezeu în care suntem”, și să umblăm în puterea care decurge din această poziție.

    Numai în prezența lui Dumnezeu putem cunoaște harul, iar privilegiul nostru este să fim în prezența Lui. Îndată ce ne depărtăm de prezența Lui, gândurile noastre ne năpădesc, iar ele nu pot să ajungă la înălțimea gândurilor lui Dumnezeu cu privire la noi, nu pot să se înalțe până la „harul lui Dumnezeu”.

    J. N. Darby


     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu sunt Cel care cercetez rărunchii și inimile; și voi răsplăti fiecăruia dintre voi după faptele voastre.

    Apocalipsa 2.23


    Doar am verificat

    Un băiat de vreo treisprezece ani a intrat într-un magazin și i-a cerut voie proprietarului să folosească pentru un apel scurt telefonul său. Proprietarul a acceptat. Un client, care l-a observat cu atenție pe acel băiat vioi, a tras cu urechea la conversație. Iată ce a auzit: „Alo! Vă rog mult să-mi faceți legătura cu domnul Jones … Bună ziua, domnul Jones! Ați fi interesat să angajați un băiat ca ajutor în gospodărie? … Ei, bine, poate doriți să-l schimbați … Bine, dar poate el singur să facă toate treburile? Nu vreți să mai angajați o persoană? Chiar nu aveți nevoie de încă cineva? … În regulă, la revedere!”.

    În timp ce băiatul punea receptorul în furcă, clientul, care ascultase dialogul băiatului cu domnul Jones, vrând să-l încurajeze puțin pe curajosul băiat, i-a spus:

    — Băiete, nu te lăsa păgubaș! Ai să găsești până la urmă o slujbă, sunt sigur. Nu te da bătut! Cineva va avea nevoie de unul ca tine, care are calitățile tale.

    — Dar eu nu caut un loc de muncă, domnule! Eu am o slujbă. Vedeți, eu sunt deja ajutorul domnului Jones. Voiam numai să verific dacă într-adevăr îmi îndeplinesc bine îndatoririle.

    Asemenea acestui băiat, este de dorit să ne verificăm și noi în lumina Cuvântului, dacă alergarea și credința noastră sunt cele pe care le așteaptă Dumnezeu de la noi.

    Citirea Bibliei: Levitic 11.1-28 · Psalmul 56.8-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EȘTI DEZAMĂGIT? | Fundația S.E.E.R. România

    „Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea, la Tine mă gândesc…” (Psalmul 42:6)


    Max Lucado scria: „Când Dumnezeu nu face ce vrem noi, nu ne este ușor; nu a fost niciodată ușor și nici nu va fi. Credința este convingerea că Dumnezeu știe mai mult decât știm noi, și că El ne va scăpa. Dezamăgirea este provocată de așteptări neîmplinite, și este vindecată de așteptări reînnoite. Nu intra în panică, nu te da bătut, ai răbdare – Dumnezeu este la cârmă. El hotărăște sfârșitul!” Așadar, când ești dezamăgit:

    1) Cercetează-ți lăuntrul. David s-a cercetat și a întrebat: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 42:5). Recunoaște-ți sentimentele. Nu poți confrunta ce nu recunoști. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate rădăcina problemei. Este cumva mânia înăbușită? Invidia? Mândria? Pofta? Oboseala fizică și mentală? Fii deschis la ce îți descoperă El!

    2) Privește în sus. David a spus: „Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda.” (Psalmul 42:5) În loc să te concentrezi asupra dezamăgirii tale, concentrează-te asupra Celui ce cunoaște calea de scăpare!

    3) Amintește-ți de credincioșia lui Dumnezeu din trecut. „Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc.” (Psalmul 42:6) În toate încercările sale, Iosif s-a agățat de încrederea că Dumnezeu îi controlează destinul. Amintirea credincioșiei lui Dumnezeu îți zidește încrederea că El va continua să Se îngrijească de tine.

    4) Nu trebuie să înțelegi totul. Doar pentru că nu reușești să înțelegi ce face Dumnezeu acum, nu înseamnă că mai târziu nu va avea sens. Noi știm că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).

    5) Nu te lăsa pradă amărăciunii. Când speranțele îți sunt spulberate, se poate instala resentimentul. Biblia spune: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Indiferent cât de adâncă pare groapa, Dumnezeu se află acolo cu tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Mica 2:1-13


    Capitolul 21 din cea dintâi Carte a Împăraţilor ne istoriseşte cum nelegiuitul Ahab pofteşte moştenirea lui Nabot şi cum o ia apoi prin violenţă şi prin abuz de putere (vezi Mica 6.16). Împotriva acelora care plănuiesc răul (nelegiuirea; v. 1), Domnul plănuieşte răul (pedeapsa; v. 3) În contrast însă, subliniem întrebarea din versetul 7: „Nu fac bine cuvintele Mele celui care umblă cu dreptate?”. Putem răspunde şi noi din experienţă: „Da, Doamne, cuvintele Tale fac bine; ele sunt bucuria inimii mele!” (Ieremia 15.16; Ioan 6.68)?

    „Acesta nu este locul de odihnă”, continuă profetul (v. 10). În adevăr, lumea este atât de agitată, atât de înfierbântată, încât orice om sincer ar trebui să admită că pe pământ nu există adevărata odihnă. Dumnezeu ne aminteşte tot aici şi motivul: „din cauza întinăciunii”. După cum Isus n–a găsit unde să–Şi pună capul într–o lume ruinată de păcat, nici răscumpăraţii Săi nu se pot simţi în largul lor în mijlocul celor care–L dezonorează pe Dumnezeu.

    Cât despre voi, cei care încă n–aţi experimentat că lumea nu poate da pacea, să ştiţi că există un loc de odihnă pentru sufletul obosit. Unde se află acest loc? Lângă Isus! „Veniţi la Mine” ~ invită Mântuitorul „şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

  • 21 Iunie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ei au răspuns și i-au zis: „Tu ești născut cu totul în păcate și tu ne înveți pe noi?”. Și l-au dat afară. Isus a auzit că l-au dat afară și, găsindu-l, i-a spus: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”. El a răspuns și a zis: „Și cine este, Doamne, ca să cred în El?”. Și Isus i-a spus: „L-ai și văzut, și Cel care vorbește cu tine, Acela este”. Și el a spus: „Cred, Doamne”, și I s-a închinat.

    Ioan 9.34-38


    A fi dat afară din sistemul religios corupt din cauza mărturiei date despre Hristos însemna să fii aruncat în tovărășia Fiului lui Dumnezeu. Domnul îl găsise în orbirea lui și îi dăduse vederea; acum îl găsește în singurătatea lui și îi oferă tovărășia glorioasă a Fiului lui Dumnezeu.

    Domnul îl face pe acest om să-și pună încrederea în El, iar apoi i Se revelează nu doar ca Profet, ci ca Fiul lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost doar un Om sau doar un Profet, nu ar fi fost Obiect al închinării. Ca Fiul lui Dumnezeu, El este o Persoană divină, Obiectul credinței și al închinării. Prin urmare, citim despre omul căruia i s-au deschis ochii că „I s-a închinat”.

    În ce mod binecuvântat și plăcut a fost condus acest om în lumină prin mărturisirea dată despre Hristos! Întâi a recunoscut că Hristos este „un Om numit Isus” (Ioan 9.11); apoi, cu o lumină mai mare, afirmă că El este „un Profet” (Ioan 9.17); după aceea, în prezența iudeilor care-L condamnau pe Hristos, el afirmă cu îndrăzneală că Hristos este „de la Dumnezeu” (Ioan 9.33); în final, aflându-se în prezența lui Isus, el primește lumină deplină și Îl recunoaște pe Hristos ca Domn și I se închină Lui, ca Fiului lui Dumnezeu (Ioan 9.36-38). Astfel că omul este condus de la orbire și cerșetorie la credință și închinare. El trece de la întunericul unei religii corupte la lumina și binecuvântarea tovărășiei Fiului lui Dumnezeu. Omul este eliberat de falșii păstori ai lui Israel și este condus la adevăratul Păstor, care Își găsește oile.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus i-a zis: „Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată”.

    Ioan 11.25,26


    De șapte ori „nu”

    În Evanghelia după Ioan găsim șapte exprimări, deosebit de prețioase inimilor noastre.

    „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4.14). La Isus Hristos, setea noastră după împlinire autentică este potolită pentru totdeauna.

    „Cine vine la Mine nu va flămânzi” (Ioan 6.35). În Domnul Isus găsim o Persoană care poate umple inima și viața noastră, astfel încât sufletul nostru să nu mai sufere de foame niciodată.

    „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37). La Isus Hristos suntem bineveniți. El nu va refuza niciodată pe cineva care se îndreaptă plin de încredere spre El.

    „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric” (Ioan 8.12). Dacă noi credem în Domnul Isus și devenim ucenicii Lui, atunci în viața noastră va fi întotdeauna lumină.

    „Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea” (Ioan 8.51). Dacă credem, nu ajungem la judecată. Moartea este pentru noi poarta întunecată, care duce spre fericirea veșnică.

    „Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri” (Ioan 10.28). Fiind oile Bunului Păstor, nu mai mergem în pierzare, ci rămânem pentru eternitate ai Lui.

    „Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11.26). Ca răscumpărați, Îl așteptăm pe Domnul să vină în orice clipă.

    Citirea Bibliei: Levitic 10.1-20 · Psalmul 56.1-7

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ESTE PE TRON (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre…” (Isaia 55:8)


    Dumnezeu a spus: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre… ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus… gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:8-9) Până nu te împaci cu ideea că Dumnezeu nu gândește ca tine, Îi vei pune la îndoială căile, și chiar și dragostea. Noi încercăm să evităm durerea, dar deseori Dumnezeu Se folosește de ea ca să ne aducă pacea. Ne dorim confort, dar El este mai interesat de caracter. Noi alergăm după lucruri trecătoare, iar El ne spune să ne zidim viețile pe ceea ce durează veșnic. Adevărul este că Dumnezeu locuiește într-o dimensiune pe care noi n-o putem pricepe, oricât ne-am strădui. Înțeleptul Solomon a spus: „Cine poate să-I zidească o casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde?” (2 Cronici 2:6).

    Ce te controlează pe tine nu-L controlează pe Dumnezeu, și ce te îngrijorează pe tine nu-L îngrijorează pe Dumnezeu. Întreabă-te: oare vulturul este agitat din cauza traficului? Nu, el planează deasupra lui. Este oare balena deranjată de uragan? Firește că nu; ea se scufundă sub el. Este leul tulburat de un șoarece care-i stă în cale? Nu, ci trece peste el. Atunci, cu-atât mai mult Dumnezeu poate să planeze, să se scufunde și să treacă peste necazurile de pe pământ, nu-i așa? Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu! (vezi Matei 19:26) Dumnezeu poate fi peste tot în același timp și poate auzi și răspunde la toate rugăciunile care ajung la El.

    Gândește-te: Dumnezeu lucrează conform unui plan și unui scop. El stă pe tron și controlează toate lucrurile… și cu toate acestea, El veghează peste toate detaliile din viața ta. Fie ca acest adevăr să te mângâie – astăzi, și-n fiecare zi a vieții tale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Mica 1:1-16


    Contemporan cu Isaia, cu Osea şi cu Amos, Mica profeţeşte, asemeni acestora, sub domnia lui Iotam, a lui Ahaz şi a lui Ezechia. Istoria de plâns a lui Ahaz, relatată în 2 Împăraţi 16, şi cea a împăraţilor răi ai lui Israel justifică din plin cuvintele grele pe care Domnul le rosteşte aici, luând ca martor întregul pământ. El Îşi revendică sfinţenia, proclamând prin judecăţile Sale că este străin de nelegiuirile din Samaria şi din Ierusalim.

    Începând cu versetul 8 putem vedea cum Mica pune la inimă suferinţa poporului său. „Nu spuneţi aceasta în Gat”, îndeamnă el stăruitor (v. 10; 2 Samuel 1.18,20). Acest vers citat din „cântarea arcului” ne aminteşte că vrăjmaşii Domnului, aici filistenii, sunt întotdeauna gata să se bucure de eşecurile poporului lui Dumnezeu, găsind în acestea o scuză lesnicioasă pentru propriile lor păcate. De aceea nici noi, când am aflat ceva neplăcut cu privire la un alt credincios, să nu răspândim cu uşurătate vestea, pentru că aceasta ar duce la dezonoarea Adunării şi astfel a Numelui Domnului.

    Până la versetul 16 asistăm la marşul triumfător al Asirianului, judecător de la Domnul. Numele fiecăreia dintre cetăţile invadate capătă, cu această ocazie, o semnificaţie tragică.

  • 20 Iunie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost o foamete în țară. Și Avram a coborât în Egipt, ca să locuiască temporar acolo, pentru că foametea era mare în țară.

    Geneza 12.10


    Aceasta a reprezentat, foarte evident, o abatere a lui Avraam de la drumul normal. Și care au fost consecințele? Acele zile au fost pierdute, iar el a trebuit să se întoarcă înapoi în punctul din care s-a abătut și să facă un nou început. Astfel că în Geneza 12.8 citim: „Și de acolo a trecut la muntele dinspre răsărit de Betel și și-a întins cortul, având Betelul spre apus și Ai spre răsărit; și acolo a zidit un altar Domnului și a chemat Numele Domnului”. Apoi, după întoarcerea lui din țara Egiptului, citim: „Și a mers în călătoriile sale din sud până la Betel, până la locul unde fusese cortul său la început, între Betel și Ai: la locul altarului pe care-l făcuse acolo întâi; și acolo Avram a chemat Numele Domnului” (Geneza 13.3,4). Tot timpul petrecut în Egipt a fost pierdut. Acolo nu a avut nici altar, nici părtășie, nici comuniune; iar Avraam a trebuit să meargă înapoi, în același punct în care se abătuse, și să facă un nou început.

    Așa stau lucrurile de fiecare dată; iar aceasta se va răsfrânge, din nefericire, într-un progres foarte lent pe care unii dintre noi îl fac în ceea ce privește umblarea lor pe drumul credinței. Cădem, ne abatem, ne îndepărtăm de Domnul și suntem aruncați în întuneric spiritual; iar apoi glasul Lui plin de dragoste ne vorbește și ne restabilește, aducându-ne înapoi în punctul din care ne-am abătut. Urmarea este că sufletele ne sunt restabilite, însă timpul pierdut și suferința pricinuită sunt incalculabile. Acesta este unul dintre cele mai serioase subiecte, iar însușirea lui ne va face să umblăm cu grijă și cu vigilență sfântă, astfel încât să nu ne abatem de pe cale, pierzând ceea ce nu mai poate fi recâștigat niciodată. Este adevărat că rătăcirile, poticnirile și eșecurile noastre ne fac să ne cunoaștem inimile și să nu ne încredem în noi înșine, arătându-ne, în același timp, harul fără margini și de neschimbat al Dumnezeului nostru. Toate acestea sunt perfect adevărate; însă există și un fel mult mai înalt de a învăța adevărul despre noi și despre Dumnezeu, decât cel obținut prin rătăcire, poticnire și cădere. Eul, în profunzimea lui teribilă, trebuie judecat în lumina sfântă a prezenței divine; acolo, sufletele noastre vor crește în cunoașterea lui Dumnezeu, așa cum S-a descoperit El pe Sine Însuși, prin Duhul Sfânt, pe fața lui Isus Hristos și pe paginile prețioase ale Sfintelor Scripturi.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.

    Evrei 3.13


    Răscumpărare refuzată

    În Evul Mediu, navigarea pe apele Mediteranei era un lucru riscant. Deseori, pirații atacau vasele, prindeau echipajul și pasagerii și îi duceau la Alger, cerând pentru eliberarea lor o mare răscumpărare. Spaniolii erau adesea victimele acestui odios șantaj. Într-o zi, regele Spaniei s-a hotărât să-i elibereze pe toți prizonierii și a strâns suma necesară pentru plata răscumpărării. O navă puternic înarmată a plecat să-i elibereze pe toți captivii. Dar acolo, mulți se adaptaseră condițiilor lor și profitaseră de unele avantaje. Ceea ce era de necrezut se produsese: cei mai mulți dintre acești oameni au refuzat eliberarea lor. Vasul a trebuit să se întoarcă în Spania, aducând la libertate doar o parte dintre prizonieri și purtând cu sine banii nefolosiți.

    Oamenii, în necredința lor, sunt ca niște prizonieri în mâinile diavolului; unii chiar se complac în această stare rea. Însă vestea bună este că un Împărat atotputernic a plătit prețul răscumpărării. Domnul Isus Hristos Și-a dat viața, pentru ca toți cei care cred în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Mântuitorul dorește să ne elibereze din robia păcatului, însă trebuie să ne dăm și noi acceptul. Mântuitorul nu obligă pe nimeni.

    Astăzi mai este timp să primim vestea bună venită din cer. Să nu ne împotrivim chemării Mântuitorului la viața veșnică! Orice amânare poate fi un veșnic prea târziu.

    Citirea Bibliei: Levitic 9.1-24 · Psalmul 55.17-23


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ESTE PE TRON (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri…” (Psalmul 11:4)


    David ridică această întrebare, în Psalmul 11 versetul 3: „Când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” Și tot el continuă, răspunzând la propria sa întrebare: „Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri.”

    Când vine boala, când căsnicia eșuează, când copiii tăi suferă, când moartea lovește, ce trebuie să faci? Să-ți aduci aminte că Dumnezeu este pe tron și că El veghează asupra ta! Niciun amănunt nu-i scapă din vedere sau din grijă. El lucrează după un plan, și de obicei nu este un plan pe care noi îl putem înțelege, când trecem prin vremuri grele. Numai când privim în urmă, înțelegem că bunătatea și îndurarea Sa ne-au însoțit în toate zilele vieții noastre (vezi Psalmul 23:5-6).

    Iosif a ajuns în închisoare. Moise a petrecut patruzeci de ani în pustie. Daniel a ajuns în groapa cu lei. Acelea chiar au fost clipe grele. Cine-ar fi putut vedea ceva bun în ele? Cine-ar fi putut crede că Iosif întemnițatul, avea să fie promovat prim-ministru? Cine s-ar fi gândit că Dumnezeu îi oferea lui Moise o pregătire de patruzeci de ani în pustie, în aceeași pustie prin care avea să conducă poporul? Cine și-ar fi imaginat că Daniel cel aflat în robie avea să ajungă sfetnicul de încredere al regelui?

    Dumnezeu așa Își împlinește planurile. A făcut-o pentru Iosif, pentru Moise, pentru Daniel… și poate să facă același lucru și pentru tine! Așa că încrede-te în El! El îți va da harul de care ai nevoie ca să scapi din orice situație.

    Când întrebi: „Doamne, unde ești?” El răspunde: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge… căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” (Geneza 28:15). Așadar, să nu uiți că, în ciuda circumstanțelor, Dumnezeu este în control!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iona 4:1-11


    Iertarea acordată cetăţii Ninive părea să contrazică şi să dezaprobe proclamaţia lui Iona. El va trece drept un mincinos, un fals-profet. Ce trist că soarta cetăţii cântăreşte mai puţin în ochii lui decât propria reputaţie! Uitând că tocmai fusese el însuşi obiect al harului, nu găseşte nicio bucurie în acest har, ci numai în bunăstarea lui (sf. v. 6).

    Iona ne aminteşte de Ilie, stând şi el descurajat, sub ienupărul său (comp. v. 3 şi 8 cu 1 Împăraţi 19.4). Asemeni lui, şi noi suntem capabili să ne mâniem pentru lucruri dintre cele mai mărunte. Pentru cel mai neînsemnat „curcubete”, adăpost precar pe care Dumnezeu ni-l ridică, ce furtună în sufletul nostru! Şi aceasta în timp ce viaţa veşnică a mulţimilor de fiinţe omeneşti este în discuţie în jurul nostru!

    În loc să stea acolo să murmure din postul său de observaţie (v. 5), nu avea profetul de împlinit o slujbă nespus mai măreaţă? Nu trebuia el să se întoarcă la Ninive cea cruţată, de astă dată cu un mesaj cu totul diferit, proclamând acolo numele acestui Dumnezeu pe care Îl cunoştea ca fiind „milos, îndurător, de o mare bunătate” (v. 2) şi care tocmai confirmase aceste trăsături într-un mod atât de strălucit? Ocazie excepţională ~ ocazie pierdută! În ce ne priveşte, să nu-i scăpăm, din egoism şi din împietrirea inimii, pe aceia pe care Domnul îi aşază poate astăzi înaintea noastră (2 Împăraţi 7.9)!

  • 19 Iunie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iată, ascultarea este mai bună decât jertfa și luarea-aminte decât grăsimea berbecilor.

    1 Samuel 15.22


    Primul și cel mai important aspect în educația copiilor este ca ei să învețe binecuvântarea ascultării. Ei trebuie să învețe ascultarea față de o anume autoritate, deoarece aceasta reprezintă fundamentul oricărei virtuți morale, nu doar în copilărie, ci și în întreaga viață. Dacă un copil nu va învăța să fie ascultător acasă față de autoritatea rânduită de Dumnezeu, anume față de autoritatea părinților, el va fi nesupus și față de autorități în general. Ascultarea față de Dumnezeu reprezintă esența unei vieți creștine fericite, iar dacă dorim să-i vedem pe copiii noștri convertiți și creștini ascultători, trebuie să-i învățăm ascultarea încă de la început. Dacă un copil nu a învățat niciodată ascultarea față de părinți, sunt slabe șanse ca el să devină un creștin ascultător, ba chiar să se convertească. Ascultarea față de autoritatea părinților este esențială în vederea ascultării față de autoritatea lui Dumnezeu. Voia părintelui trebuie să fie supremă înaintea copilului, deoarece părintele stă în locul lui Dumnezeu în ceea ce privește relația cu copilul.

    Voința proprie, tendința înnăscută a fiecărui copil al lui Adam, este însăși esența păcatului, iar ea trebuie să fie adusă sub stăpânirea lui Dumnezeu. Asupra părinților, în special asupra mamelor, a pus Dumnezeu datoria de a începe lucrarea în copii. Copiii trebuie să fie educați spre ascultarea absolută și necondiționată față de părinți și față de toate autoritățile. Trăim în zilele din urmă, descrise în 2 Timotei 3, când neascultarea de părinți și diferite forme de voință proprie și de răzvrătire sunt răspândite peste tot, de aceea este cu atât mai necesar ca părinții să-și educe copiii în ascultare.

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.

    Efeseni 4.32


    Și eu am fost iertat!

    Un tânăr angajat a încălcat grav legea, aducând mari prejudicii la locul de muncă. A fost chemat în biroul șefului și se aștepta să fie concediat, ba chiar să fie dat în judecată. Șeful l-a întrebat dacă recunoaște ce a făcut. Atunci tânărul a recunoscut, iar regretele sale erau în mod vizibil unele sincere. „În aceste circumstanțe”, a continuat șeful, „nu te voi da în judecată și voi rezolva eu însumi paguba”.

    Foarte mirat, tânărul angajat a tăcut, dar, când a vrut să plece, șeful a mai adăugat: „Tu ești al doilea în această firmă care a avut o mare datorie și vină și căruia i-a fost iertată. Primul sunt eu. Dacă te iert acum, este fiindcă știu din proprie experiență ce înseamnă iertarea. Eu sunt credincios!”.

    Această relatare este o ilustrare a felului cum poate un creștin să pună în practică învățăturile Domnului, cu dorința sinceră de a-l ierta pe cel care își recunoaște greșelile. Dacă simțim ce mare vină ne-a fost iertată de Domnul Isus, atunci dăm cu ușurință mărturie despre aceasta și ne dorim împăcarea. Iertarea primită creează o nouă legătură între cel care a păcătuit și cel împotriva căruia se îndreaptă păcatul celui care a păcătuit.

    Pentru a putea ierta, de cel mai mare folos este să fim conștienți de starea în care dragostea lui Dumnezeu ne-a găsit pe noi. Și atunci vom fi capabili să arătăm îndurare față de alții și să-i iertăm cu adevărat.

    Citirea Bibliei: Levitic 8.22-36 · Psalmul 55.9-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI GRIJĂ CUM VORBEȘTI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine-şi deschide buzele mari, aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3)


    Vorbele dure pot reteza abilitatea unei persoane de a auzi ce spui.

    Când Domnul Isus a fost trădat de Iuda, El nu S-a răzbunat, chiar dacă ar fi putut chema douăsprezece legiuni de îngeri în apărarea Sa (vezi Matei 26:53). Apoi a venit gloata, au pus mâna pe El și L-au arestat. În acel moment, Petru și-a scos sabia și a retezat urechea robului marelui preot. Probabil Petru s-a gândit că: „Nu ar trebui să accepte așa ceva!” Însă Domnul Isus a spus că nu așa se rezolvă lucrurile! Apoi „S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.” (Luca 22:51). Petru avea tendința de a vorbi atunci când ar fi trebuit să asculte, și intra astfel în situații în care nu ar fi trebuit să intre. El trebuia să învețe ascultarea de Dumnezeu și să-și exerseze smerenia și discernământul. Dumnezeu avea planuri mari pentru Petru, dar el nu le-ar fi putut duce la îndeplinire tăind urechile oamenilor atunci când aceștia l-ar fi supărat.

    Există o învățătură pentru noi aici. Nu poți să-ți pierzi cumpătul când vrei tu. Trebuie să devii sensibil la Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Dacă El îți spune: „nu spune nimic”, atunci trebuie să taci, chiar dacă asta înseamnă să-l lași pe celălalt să creadă că are dreptate când știi că nu e așa. Trebuie să înveți că Dumnezeu nu îți datorează nicio explicație. Tu poți opri creșterea ta spirituală sau binecuvântarea lui Dumnezeu în viața ta, când nu-ți controlezi vorbele. Poate crezi că în comparație cu adulterul sau cu hoția, nu e mare lucru. Mai gândește-te o dată: „Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3).

    Așa că, ai grijă de azi cum și ce vorbești!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iona 3:110


    „Strigătul” lui Iona prin Ninive este propriu-zis singura profeţie pe care o găsim în cartea sa. În plus, ea nici nu s-a împlinit încă, pentru că, la propovăduirea lui, locuitorii cetăţii celei rele, în frunte cu împăratul, se tem de Dumnezeu, cred Cuvântul Lui, se pocăiesc. Aceste sentimente, la rândul lor, se înalţă până la cer (v. 10; cap. 1.2). Dumnezeu a avut îndurare (vezi Ieremia 18.7,8).

    Oamenii din Ninive chiar vor fi daţi ca exemplu de Isus iudeilor din timpul Său, acelor iudei care aveau în mijlocul lor, dincolo de toate, infinit „mai mult decât Iona” (Matei 12.40,41). Ei erau cu mult mai responsabili decât ninivitenii cei păgâni, de vreme ce Însuşi Fiul lui Dumnezeu era acolo, venit nu pentru a judeca, ci pentru a mântui lumea (Ioan 12.47). A ne recunoaşte păcătoşi, acceptându-L pe Isus ca Mântuitor, este singurul mijloc de a scăpa de condamnarea veşnică. Anunţul judecăţii face parte din evanghelie.

    „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”, avertizează Sfânta Scriptură (Evrei 9.27). Această „o singură dată” poate fi peste o clipă pentru tine, cititorule încă neîntors la Dumnezeu. Ştii tu dacă dispui de un răgaz de patruzeci de zile? (Luca 12.20). „De aceea şi voi fiţi gata”, spune din nou Domnul Isus (Matei 24.44). Da, astăzi este ziua mântuirii.

  • 18 Iunie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Trebuie să dau înapoi ceea ce n-am luat.

    Psalmul 69.4


    Noi I-am răpit slava lui Dumnezeu, așa cum vedem în Geneza 3; L-am făcut pe Dumnezeu mincinos, am disprețuit faptul că El este dragoste, am disprețuit toate caracteristicile Sale minunate. Însă Domnul Isus I-a redat lui Dumnezeu cinstea; El L-a slăvit pe Dumnezeu. A făcut acestea într-un mod așa de deosebit, încât Dumnezeu a fost mult mai mult slăvit decât L-am dezonorat noi. Domnul a plătit înapoi, dacă am voie să spun așa, mult mai mult decât cerea dreptatea lui Dumnezeu de la oameni.

    Aceasta este ceea ce ne este prezentat în arderea-de-tot. Așa cum am spus deja, atât timp cât Domnul Isus a fost jertfă pentru păcat, Dumnezeu Și-a ascuns fața de la El, astfel că Domnul a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Dumnezeu însă n-a privit nicicând cu mai multă plăcere spre Domnul Isus ca în momentul în care El a strigat: „M-au ajuns nelegiuirile Mele, … sunt mai multe decât perii capului Meu” (Psalmul 40.12), „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Psalmul 22), pentru că tocmai în acele momente Domnul Isus Îl slăvea pe Dumnezeu. De ce atârna Domnul Isus pe cruce? El atârna acolo pentru că m-a iubit. El este Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru mine (Galateni 2.20). Gând minunat pentru inima mea: că El, din dragoste pentru mine, a atârnat pe cruce, ca acolo să poarte judecata asupra păcatelor mele!

    O altă latură, în contrast cu aceasta, o vedem în Evrei 10, unde El Îi spune lui Dumnezeu: „Vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. Ioan 3.16 spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu”. Și Fiul a venit de bunăvoie, ca să facă voia lui Dumnezeu; Ca Om aici pe pământ, El a fost, așa cum spune Filipeni 2, „ascultător până la moarte și încă moarte de cruce”. Ce ascultare a fost aceasta! Iar dacă Îl privim pe Domnul Isus în viața Sa ca Om aici, pe pământ, vedem că El a făcut întotdeauna ceea ce Îi era plăcut lui Dumnezeu. El a fost singurul Om ascultător. El L-a slăvit în toate pe Dumnezeu într-un mod atât de desăvârșit, încât Dumnezeu, atât la începutul slujbei Sale – la botez – cât și după aceea, trei ani mai târziu, pe muntele schimbării la față, la sfârșitul slujbei Sale, a putut spune: „În El Mi-am găsit toată plăcerea”.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El bea din pârâu în timpul mersului; de aceea își înalță capul.

    Psalmul 110.7


    Umblarea Domnului

    Primele versete ale acestui psalm vorbesc profetic despre Domnul Isus încununat la dreapta lui Dumnezeu cu onoare și cu glorie. Dumnezeu Însuși I-a spus: „Stai la dreapta Mea” (Psalmul 110.1). Acesta a fost răspunsul la înjosirea Lui adâncă, despre care citim în psalmul precedent: „În timp ce eu îi iubesc, ei îmi sunt vrăjmași … Ei mi-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea mea. Sunt sărac și lipsit și îmi este rănită inima înăuntrul meu” (Psalmul 109.4,5,22).

    Chiar dacă dușmanii Lui L-au pus pe aceeași treaptă cu vameșii și cu păcătoșii, chiar dacă L-au numit „mâncăcios și băutor” și au afirmat că îi alungă pe demoni cu ajutorul diavolului, chiar dacă L-au scuipat și L-au încoronat cu spini, nimic nu L-a putut abate pe Fiul lui Dumnezeu de la calea ascultării și a credincioșiei față de Dumnezeu, Tatăl Său. Pe această cale, El a băut din pârâul părtășiei cu Dumnezeu, de unde a luat putere să meargă mai departe spre glorificarea Tatălui, în ciuda tuturor împotrivirilor. Și Tatăl I-a oferit ocazii speciale în care a putut vedea ceva din roada suferințelor Sale, din care în viitor Se va sătura pe deplin: oameni care și-au deschis inimile înaintea Lui, precum femeia de la fântâna lui Iacov, Maria din Betania sau unul dintre tâlharii de la cruce.

    Să ne deschidem și noi astăzi inimile în fața Domnului, să-I arătăm atașamentul nostru și să-I aducem adorarea! Dragostea noastră să fie tot mai mare față de acest Domn slăvit, care a străbătut pe pământ drumul plin cu suferință!

    Citirea Bibliei: Levitic 8.1-21 · Psalmul 55.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TREI LUCRURI PE CARE NU TREBUIE SĂ LE FACI | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare…” (Romani 12:8)


    Dacă ești implicat într-o lucrare de slujire, iată trei lucruri pe care NU trebuie să le faci:

    1) Nu trebuie să-ți fie teamă să faci ceva nou (vezi Isaia 43:19). Când îi atribui cuiva o responsabilitate, acea persoană va face greșeli; e inevitabil – dar așa va învăța! Dacă îl blochezi în aceeași rutină, pur și simplu îi iei avântul, dar când ești lider, tu îți asumi riscul greșelilor lui și îl lași să pășească în necunoscut. Asemenea unui părinte care se roagă cu foc atunci când adolescentul conduce pentru prima dată mașina familiei, tot așa și tu trebuie să accepți că provocările care te înspăimântă sunt de fapt eliberatoare pentru alții.

    2) Nu trebuie să confunzi loialitatea individuală cu întărirea echipei (vezi 1 Corinteni 3:9). E bine să lucrezi îndeaproape cu persoane cheie, dar în același timp este important să rămâi „în trup” (Romani 12:5). Trebuie să te asiguri că toată lumea face parte din echipă, că se simt apreciați și că învață să interacționeze unii cu ceilalți.

    3) Nu trebuie să încerci să-i conduci pe oameni în cele mai mici detalii (vezi 2 Corinteni 7:16). Există o diferență între a-i dirija pe oameni și a-i conduce: dirijarea necesită atenție la detalii, în timp ce conducerea lor implică împărtășirea viziunii, stabilirea unor scopuri și motivarea oamenilor. Trebuie să cunoști această diferență. Atunci când îi conduci pe oameni în cele mai mici detalii, moralul scade, pentru că oamenii au nevoie de obiective clare și de libertatea de a-și da seama cum le pot atinge. Nu manipula – lucrul acesta diminuează sentimentul proprietății, de care subalternii și cei aflați în jurul tău au nevoie pentru o bună dinamică a echipei și pentru soluționarea problemelor. Președintele Eisenhower a spus: „Trage sfoara și te va urma oriunde dorești. Împinge-o și nu va merge nicăieri!”

    Așadar, ia aminte astăzi la aceste îndemnuri.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iona 1:17-2:10


    Tot ceea ce Domnul trimite, pregăteşte şi porunceşte concură la împlinirea scopului Său final (cap. 1.4,17; 2.10; 4.6,7,8). Aceasta este valabil pentru Iona şi Ninive, dar de asemenea pentru Domnul Isus Însuşi. În rugăciunea dureroasă şi arzătoare ce se înalţă din acest loc al morţii recunoaştem vocea Marelui Întristat (comp. v. 2 cu Psalmul 130.1; v. 3 cu Psalmul 42.7; v. 5, 6 cu Psalmul 69.1,2). Dar, în timp ce Iona a cunoscut neliniştea în urma neascultării sale, Hristos a trecut prin apele întunecate ale morţii din cauza neascultării noastre şi pentru salvarea noastră. Chinul Său a fost eliberarea noastră.

    Aceste trei zile petrecute în pântecele peştelui celui mare au fost cele mai bune din istoria lui Iona. Ele ne învaţă, de asemenea, că noi Îl putem chema pe Domnul Isus în orice împrejurare. Rugăciunea ne este împlinită şi El ne dă mai dinainte plinătatea acestei certitudini. „El mi-a răspuns”, anunţă profetul pe când se află încă în pântecele cetaceului (v. 2).

    Versetul 8 ne explică motivul pentru care adesea ne bucurăm atât de puţin de harul Domnului: pentru că ne întoarcem privirile spre deşertăciunile mincinoase de care Satan se foloseşte pentru a-i distrage şi a-i rătăci pe oamenii acestei lumi.

    Faptul de a fi fost obiect al harului lui Dumnezeu va întări însă în Iona egoismul orgolios, caracteristic naturii noastre.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne