Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 29 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.

    Romani 12.1


    Dacă există vreun lucru important acum, acesta este devotamentul creștin! Nu am nicio intenție să separ devotamentul de doctrina creștină, ci mai degrabă să-l întemeiez pe ea. Și cu siguranță nu îl separ nici de prezența și de puterea Duhului (unul dintre cele mai importante aspecte ale doctrinei creștine), căci devotamentul este produs de către această putere.

    Sunt încredințat deci că devotamentul creștin bazat pe adevăr și produs de către puterea Duhului este de cea mai mare importanță pentru cei credincioși și pentru mărturia lui Dumnezeu.

    Cred cu toată inima că doctrina este foarte importantă în vremea de acum. Avem nevoie să fim tot mai limpezi cu privire la răscumpărare și la pacea care aparține credinciosului prin dreptatea divină; cu privire la prezența și la puterea vie a Mângâietorului trimis din cer; cu privire la nădejdea sigură și binecuvântată a revenirii lui Hristos pentru a ne lua la Sine, ca acolo unde este El să fim și noi, ca să fim ca El după ce-L vom vedea așa cum este; cu privire la faptul că, dacă murim, vom fi cu Domnul; cu privire la faptul că, fiind înviați împreună cu El, vom fi binecuvântați nu doar prin Hristos, ci cu Hristos; cu privire la identificarea practică și deplină cu El, prin faptul că suntem uniți cu El prin Duhul Sfânt.

    Toate aceste lucruri și multe altele legate de ele, susținute prin puterea Duhului Sfânt, ne separă de lume. De asemenea, ele ne adăpostesc sufletul de șicanele raționalismului prezent. Această punere la adăpost este realizată prin faptul că Domnul Isus Hristos glorificat este al nostru în întregime, în mod spiritual și conștient. În sfârșit, ele ne oferă un izvor viu al bucuriei și al nădejdii din întreaga noastră viață creștină.

    Însă expresia puterii lor practice în inima noastră se va manifesta prin devotament.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare.

    Psalmul 119.162


    Efectul Cuvântului lui Dumnezeu

    De-a lungul timpului, nenumărați oameni L-au găsit pe Dumnezeu prin Biblie. Mulți credincioși au fost îmbărbătați și întăriți de această carte în diferitele lor situații în care s-au aflat. Cuvântul lui Dumnezeu lucrează și astăzi la fel ca atunci când a fost scris:

    Cuvântul lui Dumnezeu ne înviorează. Stresul și dificultățile din viața de zi cu zi ne obosesc nu numai trupul, ci și sufletele noastre sunt adesea, seara, de-a dreptul epuizate. Să ne așezăm în fața Bibliei și să citim. Un anumit cuvânt are putere deplină în el să ne ridice din starea noastră. „Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci cuvântul Tău mi-a dat iarăși viață” (Psalmul 119.50).

    Cuvântul lui Dumnezeu ne corectează. S-ar putea să apreciem greșit ceva sau să acționăm greșit într-o anumită situație. Câteodată nici nu observăm acest lucru. Citind Biblia, suntem corectați. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate” (2 Timotei 3.16).

    Cuvântul lui Dumnezeu ne conduce. Fie că trebuie să luăm o decizie, fie că nu știm ce să facem într-o anumită situație, Biblia dorește să ne arate calea corectă. De aceea să facem din Cuvântul lui Dumnezeu ghidul vieții noastre! Atunci vom experimenta ceea ce spune psalmistul:

    „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119.105).

    Citirea Bibliei: Judecători 1.27-2.5 · 2 Corinteni 1.12-24


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ARATĂ-ȚI DRAGOSTEA PENTRU SEMENI! | Fundația S.E.E.R. România

    „A venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir… a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” (Marcu 14:3)

    Evanghelistul Marcu relatează: „Pe când ședea Isus la masă, în Betania… a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde… şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace… Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine; căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi… dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Marcu 14:3-9).

    La fel a făcut și Iosif din Arimateea, împreună cu Nicodim. Ei au folosit o sută de litri de smirnă și aloe ca să-L îmbălsămeze pe Isus, după ce El a murit, și niciun cuvânt de laudă nu este rostit în Sfânta Scriptură despre asta. Această femeie a adus mirul și l-a turnat pe capul lui Hristos în timp ce El trăia, iar Domnul Isus a scos în evidență două lucruri: a) „Ea a făcut ce a putut.” Faptele de bunătate nu se referă, de obicei, la lucruri mari, ci la lucruri mici, făcute cu o dragoste mare! b) „Se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Tu, pentru ce vei fi ținut minte: pentru o viață de slujire a semenilor, sau pentru una egocentrică? Dacă ai o părere bună despre cineva, spune-i-o astăzi, cât timp trăiește, și nu aștepta să i-o spui la mormânt!

    Abate-te de la calea ta pentru a-i umple viața de bucurie cât mai este timp. Acele expresii de apreciere, acele cuvinte de iertare, acel dar special pe care ai vrut să i-l faci, dă-i-le cât mai poți! Nu-ți ține dragostea ascunsă într-o cutie! Așadar, „sparge vasul de alabastru” plin cu dragoste, și toarn-o peste semeni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 1:1-11


    Această scrisoare este adresată unei adunări pe care Pavel n-o vizitase niciodată (cap. 2.1). Colose pare să fi primit evanghelia prin intermediul lui Epafra, slujitor al lui Dumnezeu despre care aici (v. 7, 8) şi în capitolul 4.12,13 este dată o mărturie remarcabilă. Potrivit obiceiului său, apostolul pune în evidenţă mai întâi tot binele posibil la vremea credincioşilor cărora le scrie.

    Să ne inspirăm şi noi din exemplul său. Credinţa, speranţa şi dragostea erau fructul întreit şi complet adus de evanghelie la Colose (v. 4, 5). Însă ceea ce hrăneşte credinţa, ceea ce susţine speranţa şi ceea ce înflăcărează dragostea este cunoştinţa lui Dumnezeu (v. 10). De aceea, apostolul cere pentru coloseni, în rugăciunea lui, ca ei să fie umpluţi de această cunoştinţă. Trebuia ca umblarea lor ~ şi a noastră ~ să se supună unui dublu motiv.

    Faţă de cei din jurul nostru: să ne arătăm vrednici de Cel Căruia afirmăm că-I aparţinem! Şi, mai presus de toate, faţă de Domnul, dacă-L iubim: să căutăm să-I fim plăcuţi în toate privinţele! Gloria exercită asupra noastră o atracţie puternică (v. 11). Dar de ce se impune toată puterea Domnului? Nu pentru o aşa luptă spectaculoasă, nici chiar pentru a vesti, aici, evanghelia, ci, simplu, pentru a ne da răbdare şi consecvenţă („orice răbdare şi îndelungă‑răbdare”) cu bucurie. Sunt victorii pe care avem ocazia să le obţinem în fiecare zi!

  • 27 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș.

    Psalmul 102.7


    Singurătatea este un simțământ foarte neplăcut. Mulți dintre noi, care am pierdut ființe dragi, simțim durerea și singurătatea chiar și după mulți ani. Astfel de simțăminte au fost bine cunoscute de Domnul, care a simțit și El adânc ce înseamnă singurătatea. În partea a doua a Evangheliei după Matei, Domnul vestește mai dinainte lepădarea și răstignirea Sa. El vorbește despre trădarea lui Iuda, le spune ucenicilor despre faptul că toți aveau să-L părăsească și amintește de faptul că Petru urma să se lepede de trei ori de El. În grădina Ghetsimani, Domnul Se desparte de ai Săi, pentru a Se ruga. Chiar dacă trei dintre ei fuseseră invitați să-L urmeze mai îndeaproape, ei n-au fost în stare să vegheze împreună cu El, fiind biruiți de somn. Domnul a rămas singur. Curând după aceea, mulțimea a venit să-L ia, iar ucenicii au fugit. În timpul când a fost judecat, nimeni n-a fost alături de El.

    Domnul a fost lepădat de poporul căruia îi slujise într-un mod atât de minunat. „Răstignește-L, răstignește-L!”, a fost strigătul lor; „nu vrem ca Omul acesta să domnească peste noi”. Cei care L-au iubit, care au rămas lângă cruce, au stat departe. Cât de mult a simțit El singurătatea! Psalmii descriu într-o manieră vie gândurile Sale: „Am așteptat compătimire, dar degeaba, și mângâietori, dar n-am găsit nici unul”; „Ai îndepărtat de la Mine pe prieteni și tovarăși, cunoscuții Mei sunt întuneric”; „Am ajuns ca un pelican din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături. Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș” (Psalmul 69.20; 88.18; 102.6,7).

    A urmat apogeul suferințelor Sale, în timpul celor trei ore de întuneric pe cruce, când a scos acel strigăt sfâșietor: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Da, există momente când suntem singuri și când suferim, însă acestea nu se compară cu singurătatea și cu suferința Sa. În singurătatea și în durerea noastră Îl avem pe El, la care putem merge și care ne oferă mângâiere și sprijin în cel mai adânc necaz, fiindcă ne înțelege.

    A. Blok


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; a fot îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi.

    1 Corinteni 15.3,4


    Profeții împlinite în Isus Hristos (4)

    Haina Sa a fost trasă la sorți

    Profeție: „Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pentru cămașa mea” (Psalmul 22.18).

    Împlinire: „Să aruncăm sorți pentru ea, a cui să fie” (Ioan 19.24).

     

    Mâinile și picioarele Sale au fost străpunse

    Profeție: „Mi-au străpuns mâinile și picioarele” (Psalmul 22.16).

    Împlinire: „L-au răstignit” (Marcu 15.25).

     

    Mormântul Său

    Profeție: „Mormântul Lui a fost cu cel bogat” (Isaia 53.9).

    Împlinire: „În locul unde fusese răstignit era … un mormânt nou; … au pus acolo pe Isus” (Ioan 19.41,42).

     

    Învierea Sa

    Profeție: „Nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea” (Psalmul 16.10).

    Împlinire: „Pentru ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24.5,6).

    Citirea Bibliei: Judecători 1.1-15 · 2 Corinteni 1.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASCULTĂ DE DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Fraților… necazul… ne-a lovit… că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.” (2 Corinteni 1:8)

    Omul care poate și este calificat să descrie răsplata ascultării – este Iov, nu-i așa? Biblia spune (Iov 36:11): „Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire și anii în bucurie.” Și asta s-a întâmplat cu Iov în urma ascultării… Iar apostolul Ioan adaugă: „orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:22).

    Am putea spune: „Ce minunat și încurajator pentru noi!” Dar acum să-l ascultăm pe apostolul Pavel, care descrie costul ascultării: „Fraților nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” (2 Corinteni 1:8-10)

    Așa că, răsplata are și un cost! Să ne uităm mai atent la următoarele cuvinte din acest text biblic: „El ne-a izbăvit… ne izbăvește… și ne va mai izbăvi încă.” Observăm că Dumnezeu nu l-a ferit pe Pavel de necazul lui, ci El i-a stat alături în necaz și l-a ajutat să treacă prin el. S-ar putea să spui: „Dar eu I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să înțeleg situația, și El n-a făcut-o!” Dumnezeu nu ne datorează explicații, dar ne promite o strategie de ieșire. „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: ascultă de Dumnezeu necondiționat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 4:1-9


    Bucuraţi-vă în Domnul, insistă apostolul, deşi lui nu-i lipseau motivele de lacrimi (vezi cap. 3.18). O nefericită ceartă ivită între două surori, Evodia şi Sintichia, tulbură Adunarea. Pavel le îndeamnă ~ sau mai degrabă le roagă stăruitor ~ pe fiecare personal, să înveţe ~ şi pe noi de asemenea ~ marea lecţie din capitolul 2.2 (comp. cu Proverbe 13.10)!

    Blândeţea noastră, este ea cunoscută de fraţii şi de surorile noastre, de colegii noştri? Câte certuri ar înceta dacă am conştientiza că venirea Domnului este iminentă! Şi câte griji, în aceeaşi măsură! Prin rugăciune, să ne descărcăm inimile de tot ceea ce le frământă. Pentru a primi imediat răspunsul? Nu neapărat, însă pentru ca Dumnezeu să-Şi poată revărsa acolo pacea Lui desăvârşită (v. 7). Dar cum putem evita gândurile rele? Cultivându-le pe cele bune. Să ne folosim de versetul 8 ca de sita mai multor grilaje. Ceea ce îmi ocupă duhul, în acest moment, este adevărat? bun? curat? vrednic de iubit? ziditor? Gândurile astfel filtrate şi curăţate nu se vor putea exprima decât prin fapte de aceeaşi natură (v. 9). Şi care va fi consecinţa? Nu numai pacea lui Dumnezeu, ci Dumnezeul păcii în Persoană locuind „la noi” (Ioan 14.23)!

  • 26 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    [Iotam] a făcut ce era drept în ochii Domnului … Și poporul se strica tot mai mult … Iotam a ajuns tare, pentru că și-a rânduit căile înaintea Domnului Dumnezeului său.

    2 Cronici 27.2,6


    Lecții din viața lui Iotam (2) – Perseverența în a face ceea ce este bine

    Două lucruri ne stârnesc atenția în aceste două versete. Primul este că poporul umbla pe căi corupte. Isaia 1–6, care corespunde cu acea perioadă, ne oferă mai multe detalii. Acolo citim că Dumnezeu nu voia ca poporul Lui să mai vină și să aducă jertfe manifestând o asemenea evlavie de fațadă, după care să plece și să trăiască cu totul altfel, ba chiar aducând jertfe idolilor. Al doilea lucru pe care îl remarcăm este că Iotam și-a rânduit căile înaintea lui Dumnezeu. Care a fost rezultatul? Mai întâi, Dumnezeu i-a folosit pe Rețin, împăratul Siriei, și pe Pecah, fiul lui Remalia, ca unelte ale disciplinării împotriva lui Iuda (2 Împărați 15.37). Nu citim nimic însă despre aceasta în timpul domniei lui Iotam, fiindcă el a făcut ceea ce era drept și ar fi fost ca o pată pe caracterul său. Toate tulburările au fost descrise în timpul domniei fiului său, care era co-regent peste împărăție la acea vreme. Citim de asemenea că Iotam a devenit puternic, datorită credincioșiei sale. Vedem un lucru foarte frumos: în ciuda stării poporului, Iotam a stăruit în a face ceea ce era drept în ochii lui Dumnezeu.

    Găsim aceeași încurajare pentru noi în 2 Timotei 2.19: „Oricine rostește numele Domnului să se depărteze de fărădelege”. Chiar dacă totul în jurul nostru merge spre rău, nu numai în această lume, ci și printre cei care se numesc creștini, Pavel îl îndeamnă pe Timotei – iar Domnul ne îndeamnă pe fiecare dintre noi – să ne depărtăm de fărădelege, adică de orice lucru care nu este drept în ochii lui Dumnezeu. Și nu numai să ne depărtăm de fărădelege, ci și să „urmărim dreptatea” (2 Timotei 2.22).

    Aceasta este și astăzi dorința Domnului pentru noi, ca, în ciuda stării de lucruri care ne înconjoară, fiecare dintre noi să dorim din inimă, datorită dragostei și devotamentului pentru Domnul nostru Isus, să procedăm ca Iotam: să perseverăm în a face ceea ce este drept înaintea lui Dumnezeu și să ne depărtăm de tot ceea ce este nedrept în ochii Lui.

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are promisiunea vieții de acum și a celei viitoare.

    1 Timotei 4.8


    Exercițiul evlaviei

    În anii 1980, Barrington Williams a fost unul dintre cei mai renumiți și mai de succes sportivi de atletism din Marea Britanie, participând și la Jocurile Olimpice.

    Într-o zi, acest om a auzit despre dragostea lui Dumnezeu care L-a trimis pe Fiul Său, Domnul Isus Hristos, în lume ca să moară pentru a-i mântui pe păcătoși. Sportivul a înțeles că Hristos dorește să vină în viața lui. De fapt, el tânjea după pace și dorea să meargă în cer.

    Mesajul lui Dumnezeu a ajuns la inima sa și a simțit că trebuie să se împace cu Dumnezeu, că are nevoie de un Mântuitor. Așadar, L-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său. De atunci a citit regulat Biblia și I-a vorbit lui Dumnezeu în rugăciune. Drept urmare, a făcut progrese în credință.

    „Este important”, spunea Barrington, „să continui să faci exerciții fizice; dar mai important este să continui să faci exerciții pentru cer”. El știa despre ce vorbește. Biblia numește aceasta „exercițiul evlaviei”. Acest model de viață Îl are în vedere în primul rând pe Dumnezeu și interesele Sale. Cine se întoarce la Dumnezeu va trăi viața cu El nu numai pentru pământ, ci și pentru eternitate.

    „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea” (1 Timotei 6.11).

    Citirea Bibliei: Iosua 24.16-33 · 1 Corinteni 16.10-24


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASCULTĂ DE DUMNEZEU! (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „(Isus)… a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” (Evrei 5:8)


    Răsplata ascultării este uimitoare, dar uneori procesul este chinuitor. Cu toate că Domnul Isus „era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice.” (Evrei 5:8-9) Înainte ca Dumnezeu să te promoveze, și să-I fii de folos în slujire, El te califică. Admirăm credința lui Avraam care l-a dus pe fiul său Isaac pe muntele Moria și l-a așezat pe altar. Dar povestirea nu are sens până când nu citim primul verset din capitolul 22 din Geneza: „După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam”. Ce a testat Dumnezeu? Credința lui! Ascultarea lui! Și după ce Avraam a trecut testul, Dumnezeu i-a spus: „te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa” (Geneza 22:17).

    Trebuie să înțelegem următorul lucru: când ne rugăm și Îi cerem lui Dumnezeu biruință, noi Îl invităm să ne pună la încercare credința și ascultarea. Probabil că Dumnezeu nu te va încerca la același nivel sau în același fel cum L-a încercat pe Domnul Isus sau pe Avraam, dar încercările mai mici sunt cele care ne pregătesc să ne ocupăm de sarcinile mai mari din Împărăția lui Dumnezeu. În „Scrisorile lui Zgândărilă”, de C.S. Lewis, diavolul cel bătrân Zgândărilă, vorbește cu Pelinișor, nepotul său, despre dușmanul lor comun, Domnul. Și el îi spune nepotului: „Nu te lăsa înșelat, Pelinișor. Cauza noastră nu este niciodată mai în pericol decât atunci când un om, care nu mai dorește să facă voia Vrăjmașului nostru, dar încă intenționează s-o facă. El privește în jurul său la un univers din care orice urmă a Sa pare să fi dispărut și întreabă de ce a fost părăsit și cu toate acestea, ascultă și se supune.”

    Ascultarea pe care o dorește Dumnezeu de la tine, în fiecare zi, este ascultarea care se ridică deasupra sentimentelor și circumstanțelor, și spune: „Da, Doamne!” Spune asta lui Dumnezeu, astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 3:12-21


    În general, oamenii care pe pământ realizează ceva important sunt cei care au o singură pasiune. Fie că este vorba de a cuceri Everestul, de a obţine un premiu Nobel sau de a lupta cu un invadator, întotdeauna unii ca aceştia sunt găsiţi ca oameni de acţiune, gata să sacrifice totul pentru un plan măreţ. Astfel era Pavel, după ce a „fost apucat de Hristos” (v. 12; comp. cu Ieremia 20.7): se ştia angajat în alergarea creştină şi, ca un atlet destoinic, continua efortul fără să se întoarcă şi fără măcar să privească înapoi, gândind numai la premiul final (citiţi 2 Timotei 4.7). Şi el se oferă să ne fie antrenor şi ne invită să-l urmăm pe aceleaşi urme (v. 17)! Să uităm, ca şi el, de lucrurile care sunt în urmă: de succesele noastre, care ne-ar târî spre îngâmfare; de eşecurile noastre, care ne-ar descuraja! Şi să ne îndreptăm spre ţintă cu efort (în forţă), pentru că această cursă pe „teren accidentat” nu este nicidecum o plimbare! Este o cursă serioasă şi miza ei este de importanţă capitală.

    Ce inconsecvenţă pentru cel care are cetăţenie cerească să aibă gândurile la lucrurile pământeşti (v. 20)! Despre ce discută doi compatrioţi care se întâlnesc în străinătate? Despre ţară! Vom avea şi noi întotdeauna acelaşi sentiment (v. 15), dacă ne vom întreţine cu ceilalţi creştini vorbind despre bucuriile cetăţii cereşti.

  • 25 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus Hristos este același ieri și azi și în veci.

    Evrei 13.8


    Este un lucru fericit și deopotrivă întăritor pentru suflet să înțeleagă printr-o credință vie și să-și amintească mereu că Isus care a fost aici pe pământ este același atât cu Cel care este acum în ceruri cât și cu Cel pe care-L vom cunoaște de-a lungul întregii veșnicii. Când păstrăm acest lucru în minte, fiecare pasaj din viața Lui aici, jos, capătă o nouă prospețime în ochii noștri și simțim și recunoaștem totodată că evangheliile sunt pagini cu mult mai minunate decât am fi crezut vreodată.

    În zilele călătoriei Lui printre noi, totul a fost autentic pentru El; totul a fost viu și personal. El nu S-a mulțumit doar cu lucrurile de suprafață. Atunci când a vindecat vreo rană sau a îndepărtat vreo suferință, a simțit-o și El într-un anume fel. „El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui.” Duhul Lui a sorbit din izvoare, ca și din albia râurilor; căci nu doar că bucuriile, suferințele, temerile și dezamăgirile I-au fost reale, însă El a pătruns fiecare împrejurare în toate aspectele ei. El a cunoscut limbajul nerostit al acelui suflet în nevoie care s-a atins de El în mulțime și a simțit tot ceea ce a însemnat acea atingere. A fost foarte satisfăcut la vederea credinței acelui om dintre neamuri care a străpuns norul gros al umilinței Lui și a zărit slava divină care strălucea în persoana Lui dincolo de el.

    Cu siguranță deci că este partea noastră să tânjim după El, urmărindu-I acțiunile și calea pe care a parcurs-o pe acest pământ. Orice faptă și cuvânt vor fi simțite cu trăiri noi; și, așa stând lucrurile, ce înaintare binecuvântată am avea! N-ar fi oare cu totul ziditor dacă ne-am familiariza mai real cu astfel de lucruri, cu un Isus viu, personal? În vremurile pe care le trăim, preaiubiților, poate exista tendința de a uita persoana Lui sau pe El Însuși în conjunctura în care se mărturisește atât de mult despre lucrarea Lui. Sfera doctrinei poate fi survolată ca și cu o riglă sau o nivelă, în loc de a fi privită cu o inimă plină de închinare și de admirație, ca reprezentând locul gloriilor Fiului lui Dumnezeu. Și totuși această admirare a Persoanei Lui este ceea ce prețuiește El în noi. El ne-a făcut în mod personal obiectele afecțiunii Lui; și caută în același timp ca și noi să facem din El obiectul afecțiunilor noastre.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cât despre voi, până și perii de pe cap, toți vă sunt numărați.

    Matei 10.30


    Tandră purtare de grijă

    Dumnezeu Se îngrijește de tot ceea ce ne privește pe noi, oamenii. El numără chiar și firele noastre de păr! Nimic nu se întâmplă accidental sau fără voia Sa. Frunza care cade la pământ în pădure, zborul unei muște care trăiește o zi, planetele care se rotesc în univers, pe toate acestea le conduce Dumnezeu. Noi numim anumite lucruri „mari” și pe altele „mici”, după aprecierea noastră omenească. Dar Dumnezeu nu cunoaște astfel de diferențe.

    Cât de mângâietor este să știm că El Se îngrijește cu o dragoste tandră de noi! El Însuși stabilește măsura unei experiențe frumoase și a uneia grele. Nu există nicio durere și nicio lacrimă pe care El să nu o cunoască. Ceea ce numim noi ore întunecoase sunt numai dovezi ale credincioșiei Sale neschimbate. Noi ne putem înșela. Căile noastre sunt adesea strâmbe. Căile lui Dumnezeu sunt însă întotdeauna drepte și desăvârșite. El ne conduce acum adesea pe cărări dureroase, pe care noi nu ni le-am fi ales. Dar El ne conduce cu înțelepciune și cu bunătate. Chiar dacă drumul pe care mergem este obositor și greu, un lucru este sigur: calea Sa este calea corectă pentru noi. Aceasta ne ajută să ne liniștim în mijlocul situațiilor schimbătoare din viață.

    Dacă ne gândim la viitorul nostru, suntem, probabil, tulburați de frică și de nesiguranță. Dar facem bine că ne îngrijorăm? Să ne punem toată încrederea în Dumnezeu! El ne poate scăpa din toate pericolele care ne amenință. Tot ce vine asupra noastră este permis de El. Fără voia Sa nu cade niciun fir de păr de pe capul nostru.

    Citirea Bibliei: Iosua 24.6-15 · 1 Corinteni 16.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNTÂLNIREA CU ISUS LA CINA DOMNULUI | Fundația S.E.E.R. România

    „Ședea la masă cu ei…” (Luca 24:30)


    Chiar înainte să meargă la cruce, Isus a instituit ceea ce a devenit cunoscut drept „Cina Domnului” (sau Sfânta Împărtășanie). El a spus că paharul cu rodul viței reprezintă sângele Său vărsat, iar pâinea reprezintă trupul Său frânt. Apoi a încheiat spunând: „Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19). Și acum să mergem la casa lui Cleopa și a prietenului său, după Înviere, și să vedem ce s-a întâmplat acolo. Domnul Isus mersese cu ei și le vorbise pe drumul Emausului, explicându-le că tot ce s-a întâmplat a fost împlinirea profeției. Ei L-au rugat și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut…” (Luca 24:29-31). Într-un fel, și acesta a fost un serviciu de cină. Dar să observăm ce li s-a întâmplat celor care au participat la el:

    1) Domnul Isus s-a întâlnit cu ei acolo.

    2) Ochii li s-au deschis și L-au recunoscut într-un mod în care nu o mai făcuseră până atunci.

    3) Ei au fost profund mișcați și au rostit următoarele cuvinte: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea…” (Luca 24:32).

    4) Au plecat și le-au spus și altora. „S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc”, iar ei le-au spus: „A înviat Domnul cu adevărat” (Luca 24:33-34).

    Dacă poate nu o dată te-ai întrebat ce ar trebui să experimentezi, să simți sau să gândești când participi la Cina Domnului – acum știi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 3:1-11


    În afară de oameni ai lui Dumnezeu precum Timotei şi Epafrodit, care trebuia să fie primiţi şi cinstiţi (cap. 2.29; 1 Corinteni 16.15‑18), existau şi lucrători răi, de care filipenii trebuia să se păzească. Aceştia predicau o religie a lucrărilor, care-şi punea încrederea în carne şi care se hrănea din consideraţia oamenilor. Dacă cineva ar fi vrut însă pe drept a face caz de titluri omeneşti, acesta era tocmai Pavel, iudeu de elită, cât se poate de ortodox şi de plin de zel în ce priveşte legea El aliniază toate aceste avantaje, ca într-un impunător registru de conturi, trage o linie şi scrie: „pierdere”.

    În acelaşi fel cum este de ajuns să răsară soarele, pentru a face să pălească toate stelele, un singur Nume, cel al lui Hristos glorificat, eclipsează de atunci, în inima apostolului, toate sărmanele deşertăciuni pământeşti; ele sunt estimate nu numai ca fiind fără valoare, ci chiar ruinătoare. Şi nu este un sacrificiu să renunţi la gunoaie! Domnul să ne înveţe să ne debarasăm cu bucurie ~ aşa cum Bartimeu şi-a aruncat mantaua ~ de toate cele pe care încă ne întemeiem reputaţia şi cu care ne îndreptăţim! Numai cu acest preţ Îl vom putea „cunoaşte pe El”, intrând în ceata Sa, pe drumul Său de renunţare, de suferinţă, de moarte, dar de asemeni de înviere (Matei 16.21,24).

  • 24 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Eu vă rânduiesc o împărăție, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit Mie.

    Luca 22.29


    Cât de mult ne ferim de efortul și de sacrificiul pe care le cere mărturia pentru Hristos! Facem deseori efortul de a ne salva viața, fiindcă apreciem prea puțin dragostea lui Hristos, care L-a făcut să moară pentru noi. Doar în măsura în care această dragoste a Lui ne constrânge ne vom putea vinde haina și cumpăra o sabie, pentru a merge să dăm mărturie pentru Domnul nostru, în ciuda oricăror consecințe. Compensația pentru acest sacrificiu din partea noastră este aprobarea pentru timpul prezent, iar în viitor, gloria împreună cu El, fiindcă, dacă suferim împreună cu El, vom și împărăți împreună cu El.

    „Vă rânduiesc o împărăție”, le-a spus Domnul ucenicilor, care, mai târziu, și-au pecetluit mărturia pentru El cu sângele lor. Să fim și noi ca ei, prin har! Să medităm la lucrurile minunate spuse de Domnul ucenicilor în camera de sus, iar semnificația lor să ne umple pe deplin inimile!

    Și să-L contemplăm, cu ajutorul Duhului Sfânt, în grădina Ghetsimani, apoi la cruce, apoi la mormânt, iar apoi în învierea Sa triumfătoare și în înălțarea la tronul Tatălui Său. Astfel, ca și ucenicii care L-au văzut înălțându-Se, ne vom închina Lui, vom fi umpluți de bucurie și Îl vom lăuda și binecuvânta pe Dumnezeu.

    J. T. Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?”.

    Iov 38.1,4,5


    Biblia răspunde

    Când a făcut Dumnezeu creația?

    „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul” (Geneza 1.1).

     

    Cum a făcut El toate acestea?

    „Căci El a zis și s-a făcut; a poruncit și a luat ființă” (Psalmul 33.9). „Mâna Mea a întemeiat pământul și dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au și înfățișat împreună” (Isaia 48.13).

     

    De ce a făcut lucrurile exact așa cum sunt?

    „El a făcut orice lucru frumos la timpul lui; a pus în inima lor și veșnicia, încât omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu” (Eclesiastul 3.11).

     

    Prin cine a creat Dumnezeu acest pământ?

    Prin „Fiul … prin care a făcut și veacurile” (Evrei 1.2).

     

    Pentru ce a făcut El toate acestea?

    „Toate lucrurile au fost create prin El și pentru El. El este mai înainte de toate și toate se mențin prin El” (Coloseni 1.16,17).

    Citirea Bibliei: Iosua 23.14-24.5 · 1 Corinteni 15.51-58


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ISTORIA LUI LAZĂR ȘI ISTORIA NOASTRĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.” (Ioan 11:22)


    Astăzi vom învăța încă trei lecții din povestirea învierii din morți a lui Lazăr de către Domnul Isus:

    1) Dumnezeu ne poate reda orice lucru pe care l-am pierdut. Una dintre cele mai mari promisiuni din Sfânta Scriptură este aceea că Dumnezeu „ne va răsplăti astfel anii” pe care ni i-a furat viața (vezi Ioel 2:25). Să invocăm această promisiune peste situația unde am pierdut foarte mult și să-L rugăm pe Dumnezeu să înlocuiască, să restaureze și să reînnoiască. El ne va asculta!

    2) Dumnezeu ne poate elibera, indiferent care sunt lucrurile care ne țin legați. „Isus… a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâșii de pânză… Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.” (Ioan 11:43-44). Astăzi, puterea lui Dumnezeu este mai mare decât orice obicei, decât orice complicație sau circumstanță care ne-ar ține „legați.” Chiar dacă mintea noastră nu înțelege complet lucrul acesta, să lăsăm credința să-i răspundă. Să ne rugăm împreună cu psalmistul: „Dă-ne pricepere, ca să păzim Legea Ta şi s-o ţinem din toată inima noastră! Povăţuieşte-ne pe cărarea poruncilor Tale, căci ne place de ea.” (vezi Psalmul 119:34-35). Când rostim această rugăciune, credința noastră va crește și împrejurările care acum par imposibile pentru noi, vor fi schimbate prin puterea lui Dumnezeu.

    3) Indiferent cât de rău ne simțim, Dumnezeu înțelege. La înmormântarea lui Lazăr, „Isus plângea. Atunci Iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” (Ioan 11:35-36). Această relatare este o dovadă a faptului că noi slujim un Dumnezeu care nu doar că ne poate da înapoi ce am pierdut, ci este și un Dumnezeu Căruia Îi pasă de situația prin care trecem (vezi Evrei 4:15). Așadar, dacă astăzi ești în suferință, întoarce-te cu fața spre Dumnezeu, cere-I ajutorul și lasă-L să te ajute!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 2:12-30


    Model de ascultare (v. 8), Domnul este îndreptăţit să o ceară pe a noastră, în toate lucrurile, „fără murmure şi fără îndoieli” (v. 14). Absenţa apostolului nu-i scutea de la nimic pe filipeni (v. 12). Dimpotrivă, el nemaifiind acolo pentru a se ocupa de ei, trebuia ca ei înşişi să vegheze ca nu cumva să nu le reuşească cariera creştină. Luminătorii sau stelele (v. 15) sunt corpuri cereşti, strălucitoare în timpul nopţii, permiţând oamenilor să se orienteze şi indicând ora. Aşa sunt creştinii în noaptea acestei lumi. Cuvântul tradus prin „a lucra” are sensul exact de „a cultiva”, implicând deci o serie de operaţii răbdătoare, cum ar fi smulgerea buruienilor (gânduri necurate, practici necinstite, minciuni etc.). Această lucrare însă nu poate fi făcută prin puterile noastre (v. 13). Chiar şi voinţa (sau dorinţa) este trezită în noi tot de Domnul. Dar, de asemenea, ce frumoasă mărturie are ca rezultat (v. 14-16)!

    Să privim în acest capitol exemplele de devotament, începând cu cel mai înalt, cel al lui Hristos, apoi cu cel al lui Pavel asociat filipenilor (v. 16, 17), cu cel al lui Timotei (v. 20) şi, în sfârşit, cu cel al lui Epafrodit (v. 25, 26, 30). Prin contrast, ce trist răsună versetul 21! Noi cu cine dorim să ne asemănăm?

  • 23 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Petru, apostol al lui Isus Hristos, către locuitorii temporari din împrăștiere.

    1 Petru 1.1


    Faptul că apostolul se adresează vechiului popor al lui Dumnezeu ca fiind împrăștiat sau „risipit” este dovada că națiunea eșuase întru totul și că, pe moment, totul este în dezordine pe pământ. În fiecare poziție în care a fost pus de Dumnezeu, omul a eșuat și a pierdut tot ce fusese încredințat responsabilității sale. Grădina Edenului, ieșită perfect din mâinile lui Dumnezeu, a fost încredințată lui Adam pentru a o cultiva și a o păzi. El a eșuat și a fost alungat din grădină. Fiul său Cain de asemenea a fost alungat dinaintea feței lui Dumnezeu, condamnat a fi rătăcitor și fugar pe pământ (Geneza 4.12-14). Apoi lumea cea nouă i-a fost încredințată lui Noe. Și el a dat greș, iar urmașii lui au fost împărțiți și împrăștiați „pe fața întregului pământ” (Geneza 11.9). Țara Canaanului a fost dată lui Israel. Poporul însă a dat greș întru totul și a fost, la rândul său, împrăștiat printre națiuni, precum vestise Dumnezeu (Deuteronom 28.64).

    Biserica, în ce privește administrarea ei, a fost încredințată responsabilității oamenilor. Din nou omul a falimentat și, din punct de vedere exterior, biserica este divizată și împrăștiată. Totuși, deși noi am eșuat, Dumnezeu, în bunătatea Sa, poate să-i aducă pe unii pe terenul original al bisericii, dar și acolo există faliment, diviziune și ruină.

    Să avem deci grijă să nu uităm că, dacă în această lume suntem străini prin chemarea lui Dumnezeu, suntem împrăștiați din cauza falimentului nostru.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

    Fapte 16.30


    I-a transmis prin codul Morse

    În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Singapore, un tânăr pilot a fost capturat de japonezi și dus la închisoare. Era izolat de alți întemnițați, însă curând și-a dat seama că în celula vecină se afla un vechi camarad. Când nu era niciun paznic în apropiere, cei doi își trimiteau mesaje prin codul Morse bătând în perete.

    Într-o zi, prizonierul de alături era foarte deprimat. Tânărul pilot, un om credincios, i-a transmis următorul mesaj: Când – ești – trist – roagă-te – la – Dumnezeu. El – te – va – auzi. Celălalt a transmis: Nu – știu – cum. – Ce – ar trebui – să mă rog?

    Tânărul pilot a formulat o rugăciune simplă și a transmis-o prin codul Morse vecinului său. Apoi a continuat să-i transmită alte mesaje și i-a explicat evanghelia și calea către Dumnezeu.

    În curând a venit ziua când vecinul său a transmis mesajul: Ce – trebuie – să – fac – ca să – fiu – mântuit? Și tânărul pilot a răspuns: Crede – în – Domnul – Isus! Și camaradul din celula învecinată L-a acceptat pe Isus ca Mântuitor al său.

    „Hristos a murit pentru păcatele noastre” (1 Corinteni 15.3). Acest mesaj este predicat, scris, auzit și citit și astăzi. Căile pe care oamenii ajung la Dumnezeu pot fi diferite, uneori chiar neobișnuite, dar mesajul rămâne același.

    Citirea Bibliei: Iosua 23.1-13 · 1 Corinteni 15.35-50


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ISTORIA LUI LAZĂR ȘI ISTORIA NOASTRĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Isus… a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu…” (Ioan 11:4)


    Haideți să vedem ce putem învăța noi din istoria lui Lazăr:

    1) Dumnezeu are un plan pe care noi nu-l vedem. Oare de ce a așteptat Domnul Isus încă patru zile, după ce a auzit vestea morții lui Lazăr, până să meargă să viziteze familia? Dumnezeu așteaptă din două motive:

    a) Credința noastră să fie întărită. Domnul Isus a zis: „mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi” (Ioan 11:15). În viață, crizele vin și pleacă. Următoarea criză care va veni peste noi va fi diferită de ultima, dar lucrul care trebuie să-și păstreze puterea este credința noastră!

    b) Ca Dumnezeu să fie slăvit. Fariseii credeau că duhul omului părăsește corpul neînsuflețit după patru zile. Dacă Domnul Isus ar fi intervenit mai devreme, ei ar fi putut spune: „Nu era cu adevărat mort!” De aceea, Domnul Isus a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu.” Doar când privim în urmă, vedem înțelepciunea și voia lui Dumnezeu la lucru, în situația în care am fost.

    2) Dumnezeu ne va face să ne confruntăm cu situații pe care am încercat să le îngropăm. Domnul Isus a zis: „Daţi piatra la o parte… ” Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” (Ioan 11:39). Noi ne rugăm să primim răspuns la o problemă vizibilă, iar Dumnezeu ne spune „să dăm piatra la o parte” și să ne ocupăm de acea problemă pe care am îngropat-o! Abia când inima noastră este împăcată cu Dumnezeu, rugăciunile noastre vor primi răspuns (vezi 1 Ioan 3:21-22).

    3) Dumnezeu ne va face un exemplu al harului Său. Să ni-l imaginăm pe Lazăr după ce a înviat: fără să spună măcar un cuvânt, viața sa dovedea tuturor că Isus este Domnul. Și același lucru poate fi adevărat și în dreptul nostru. Dumnezeu ne-a răscumpărat și ne-a adus la viață ca să fim – și azi – o mărturie a harului Său!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 2:1-11


    Pentru a găsi calea către toate inimile, pentru a „câştiga” un frate şi a linişti un conflict, nu există decât un secret: renunţarea la sine. Contemplându-L şi adorându-L pe neasemuitul nostru Model, vom putea învăţa aceasta ~ potrivit cuvintelor Sale: „oricine se înalţă (pe sine însuşi) va fi smerit (de Dumnezeu) şi cine se smereşte (el însuşi) va fi înălţat (de Dumnezeu)” (citiţi Luca 14.11 şi 18.14).

    Două istorii diametral opuse sunt rezumate în această scurtă frază: cea a primului Adam, neascultător până la moarte, căruia i-a urmat o rasă ambiţioasă şi răzvrătită; şi cea a lui Hristos Isus care, din dragoste, Şi-a dezbrăcat gloria divină şi „S-a smerit” pentru a deveni Om, „golindu-Se pe Sine Însuşi” şi coborând cum nu se poate mai jos, până la moartea de cruce. Chipul de Om, condiţia de Rob, moartea josnică a unui răufăcător, astfel sunt etapele acestei minunate căi.

    Într-adevăr, Dumnezeu, în toată dreptatea, trebuia să-L înalţe foarte sus în ceruri şi să-L onoreze cu un nume suveran. Sub acest Nume, Isus, deopotrivă atât de glorios şi de dulce, pe care El Îl primeşte pentru ascultare, slujire, suferinţă şi moarte, va fi recunoscut ca Domn şi va primi închinarea universală.

    Prietene, care este preţul acestui Nume în inima ta?

  • 22 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Creația a fost supusă deșertăciunii nu de bunăvoie, ci din cauza celui care a supus-o, în speranța că și creația însăși va fi eliberată de robia stricăciunii, pentru a se bucura de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu. Pentru că știm că toată creația suspină împreună și este împreună în dureri de naștere până acum.

    Romani 8.20-22


    Apostolul compară creația cu o femeie însărcinată, care așteaptă cu dor nașterea copilașului ei, anunțată prin dureri. Nu o poate grăbi, poate doar să plângă și să aștepte. Tot astfel face și creația: suspină și așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Deocamdată aceștia nu se deosebesc în exterior de ceilalți oameni, căci sunt slabi, poate săraci sau poate cu defecte în trup, suferinzi și supuși morții, ca toți oamenii. Dar lucrurile nu vor rămâne așa. În curând vor fi înviați dintre morți – sau vor fi schimbați fiind încă în viață – și vor apărea în glorie ca împreună-moștenitori cu Hristos și atunci va fi eliberată și creația, pentru a se bucura de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu. Eliberarea ei din robia stricăciunii depinde de această arătare a gloriei, când Dumnezeu va așeza toate sub domnia unui singur Cap, Hristos (Efeseni 1.10).

    Acum este timpul harului și nimeni nu poate intra în libertatea harului decât prin credință. Pe acest teren nu este posibilă nicio legătură între noi și creație, mai întâi pentru că aceasta este doar materie și deci nu are niciun fel de discernământ, apoi pentru că ea nu a ajuns în această stare din vina ei, deci nu are nevoie de iertare. Dar atunci când se va arăta libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu, atunci se vor vedea și urmările minunate ale lucrării de răscumpărare a lui Hristos asupra creației. A fost plăcerea întregii plinătăți, care locuiește în Hristos, ca „prin El să împace toate față de ea, … făcând pace prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1.20). Lucrurile nu sunt încă împăcate, dar sângele ispășitor al lui Hristos, pe baza căruia acestea vor putea avea parte de împăcare, a curs, iar lucrarea necesară pentru aceasta este împlinită.

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ne-a ales în El, … ne-a rânduit mai dinainte pentru înfiere prin Isus Hristos, pentru Sine, după buna plăcere a voii Sale.

    Efeseni 1.4,5


    Nu m-a vrut nimeni

    Când am împlinit cinci ani, părinții mei s-au despărțit, iar eu am ajuns într-un cămin pentru copii.

    Într-o zi, acolo au venit în vizită un soț și o soție care doreau să adopte un copil. I-am văzut stând acolo și alegând și speram să mă ia pe mine. Îmi doream foarte mult un cămin, un tată și o mamă. Dar au luat un alt copil.

    Anii au trecut și multe cupluri au venit și au ales – numai eu am rămas. Mi-ar fi plăcut foarte mult să aparțin unei familii. Dar nimeni nu m-a vrut! Odată am întrebat-o pe îngrijitoarea noastră: „Nu mă vrea nimeni?”. Ea a dat din umeri și mi-a răspuns: „Nu știu. Poate vei fi ales într-o zi”. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.

    Ulterior am cunoscut și alte adăposturi: internate, azile temporare, case de corecție. Acum sunt de mulți ani într-o închisoare. Aici am auzit de câtva timp pentru prima dată în viața mea despre Isus. Un predicator ne-a citit din Biblie și ne-a spus că Dumnezeu ne iubește.

    L-am acceptat pe Isus Hristos ca Salvator al meu și am început să citesc Biblia. Când am dat peste versetul care spune: „Ne-a ales în El,… ne-a rânduit mai dinainte pentru înfiere prin Isus Hristos”, întreaga mea ființă a fost cuprinsă de emoție. Dumnezeu m-a ales! El m-a primit în Fiul Său! Odinioară nu m-a vrut nimeni. Nu aparțineam nimănui, dar acum aparțin lui Dumnezeu și am la El o casă. Prin nașterea din nou sunt acum un copil al lui Dumnezeu și aparțin familiei Sale!

    Citirea Bibliei: Iosua 22.10-34 · 1 Corinteni 15.20-34


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRISTOS NE-A DESĂVÂRȘIT! | Fundația S.E.E.R. România

    „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10:14)


    Cuvintele au putere. Deci, nu te subaprecia spunând: „Mereu greșesc, nu sunt bun de nimic și nu fac nimic bine.” Dacă îți tot repeți aceste cuvinte, vei face în așa fel încât lucrurile să confirme ceea ce afirmi. Un consilier spunea: „Subaprecierea propriei persoane întărește (și nu-ți corectează) imperfecțiunile, pune o atenție și o energie inutile pe tot ce este greșit (și nu pe ceea ce este bun) în tine. De ce să faci asta, când știi că singurul rezultat posibil este o perspectivă negativă, mai multe sentimente negative și mai puțină apreciere pentru darul vieții?!

    Cei ce se subapreciază constant sunt considerați niște nemulțumiți, ca să nu mai vorbim despre exemplul pe care îl dau. În viața fiecărui om există aspecte pe care ar vrea să le îmbunătățească, dar asta nu înseamnă că trebuie să ajungi la epuizare!” Biblia spune: „El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10:14). În legătură cu asta, Max Lucado scria: „Subliniază cuvântul „desăvârșiți”. Observi că nu spune „mai buni”. Nici „pe cale de îmbunătățire”. Nici „în ascensiune”. Nu. Dumnezeu nu îmbunătățește, El desăvârșește. El nu dezvoltă, El isprăvește.

    Îmi dau seama că într-un anume sens suntem imperfecți: încă greșim, încă ne împiedicăm, încă facem exact ce nu vrem să facem și acea parte din noi nu „este sfințită”… Dar când vorbim despre locul nostru înaintea lui Dumnezeu, suntem desăvârșiți. Când se uită la fiecare dintre noi [cei care ne-am pus nădejdea în Hristos pentru mântuirea noastră], El vede oameni care au fost făcuți desăvârșiți prin Acela care este desăvârșit – Isus Hristos.” Da, trebuie să continui să lucrezi la îmbunătățirea ta, dar nu fi prea dur; fă pauze dese și amintește-ți că omul lăuntric „se înnoiește spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut” (Coloseni 3:10).

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este aceasta: Hristos te-a desăvârșit!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 1:19-30


    Inima omului a fost în aşa fel întocmită, încât ea nu suportă să fie goală. Este încercată de o foame pe care lumea, asemenea unui vast magazin, încearcă s-o satisfacă printr-o varietate de mărfuri, dintre cele mai de dorit. Ştim însă, din experienţă, că o vitrină (cu alimente), oricât de atrăgătoare ar fi ea înainte de masă, încetează să ne mai tenteze la două ore după masă. Este o comparaţie puţin întâlnită, însă care ne ajută să reţinem că nimic nu mai poate exercita vreo atracţie pentru o inimă plină de Isus. Aşa era cu iubitul apostol: Hristos era unicul său Obiect, singura lui Raţiune de a trăi. Cine ar îndrăzni să ia pentru sine versetul 21? Şi totuşi, înaintarea creştinului constă în a-l realiza cu fiecare zi tot mai mult. Hristos îi era îndeajuns lui Pavel pentru a trăi şi pentru a muri. În faţa unei asemenea alternative, el nu ştia ce să aleagă. Murind, Îl câştiga pe Hristos; trăind, Îl slujea pe Hristos. Dragostea pentru sfinţi îl făcea să încline mai degrabă să rămână.

    Apărarea evangheliei, ca orice luptă, implică suferinţe (1 Tesaloniceni 2.2b). Acestea însă sunt un dar de har de la Domnul de aceeaşi valoare ca şi mântuirea, un privilegiu pe care El îl acordă sfinţilor (v. 29). În loc să-i plângem pe creştinii persecutaţi, n-ar trebui mai degrabă să-i invidiem? Cel puţin să ne rugăm pentru ei. Astfel vom lua parte împreună cu ei la lupta pentru adevăr.

  • 21 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru că, de la voi, Cuvântul Domnului a răsunat nu numai în Macedonia și Ahaia, ci credința voastră față de Dumnezeu s-a răspândit în orice loc, încât nu avem nevoie să vorbim ceva; pentru că ei înșiși istorisesc despre noi ce intrare am avut la voi și cum v-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine.

    1 Tesaloniceni 1.8-10


    Ce schimbare radicală în viața acestor tesaloniceni! Ea a fost rezultatul credinței în evanghelia pe care Pavel le-o predicase prin puterea Duhului Sfânt. Ei primiseră această evanghelie ca pe un mesaj de la Dumnezeu, așa cum și era. Atât de radicală a fost schimbarea în viețile lor, încât a avut un efect asupra tuturor celor care au văzut-o. Idolatria și imoralitatea îi caracterizaseră înainte, formând stilul lor de viață, pe care nu avuseseră de gând să-l schimbe. Totuși, puterea Cuvântului lui Dumnezeu poate aduce o schimbare completă și a adus-o în viața lor. Atât de puternic este Cuvântul Său!

    Dumnezeu este Cel care a poruncit ca lumina să strălucească în întuneric. Această lumină a strălucit în inimile lor – și acest fapt a făcut toată diferența. Întorcându-se la Dumnezeu, ei își lăsaseră idolii în urmă. Erau acum eliberați de robia păcatului și de puterea diavolului, și deveniseră slujitori ai Dumnezeului viu și adevărat. Într-adevăr, această schimbare totală a fost minunată! Acum ei Îi slujeau unui nou Stăpân.

    Și viziunea lor asupra vieții s-a schimbat dramatic. Ei nu așteptau acum ca lumea să se îmbunătățească, fiindcă știau că mânia lui Dumnezeu avea să se abată asupra ei. Privirea lor zărea mult deasupra acestor lucruri: ei Îl așteptau pe Fiul lui Dumnezeu din cer, ca să vină pentru ei. Cel care va judeca în curând această lume prin dreptate este același cu Cel care dă eliberare de judecata viitoare, luându-i pe cei ai Săi care cred în El, pentru a-i duce în casa Tatălui. Îl aștepți tu pe Fiul lui Dumnezeu din cer, „pe Isus, care ne scapă de mânia care vine”?

    J. Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.

    Coloseni 3.23,24


    Motivație pentru rutina profesională

    Ca urmare a căderii în păcat, munca zilnică ne suprasolicită. Uneori este necesară multă flexibilitate și implicare, pentru a putea rezolva toate solicitările angajatorului. Dumnezeu știe acest lucru și dorește să ne încurajeze prin versetele de astăzi să ne facem meseria cu credincioșie.

    „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” Fiecare muncă – fie că noi o considerăm interesantă sau plictisitoare, simplă sau dificilă – o facem în primul rând pentru Domnul Isus. Acest gând ne motivează să îndeplinim cu răbdare și cu perseverență muncile monotone și să nu mai amânăm întruna activitățile obositoare, ci să le îndeplinim la termen.

    „Veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.” Șeful nostru probabil consideră ca de la sine înțeles implicarea noastră la locul de muncă și nu ne recompensează pe măsură. Dar Domnul ne promite o răsplată pentru îndeplinirea obligațiilor la locul de muncă. În fața scaunului de judecată al lui Hristos vom primi răsplata Sa pentru credincioșia noastră. Apoi, când Se va arăta cu noi în glorie, distincția din partea Lui va fi văzută de toată lumea.

    „Voi slujiți Domnului Hristos.” Când ne facem munca, nu suntem singuri, ci putem să o facem într-o relație activă de credință cu Domnul nostru din ceruri. Astfel vom experimenta în fiecare zi, chiar și la locul de muncă, prezența Sa și ajutorul Său.

    Citirea Bibliei: Iosua 21.27-22.9 · 1 Corinteni 15.12-19


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE ÎNGRIJORA – ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi… cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta…” (2 Cronici 32:7-8)


    Ți-ai pierdut sentimentul păcii? Mintea ta este asediată de îngrijorare? Dacă este așa, începe prin a-ți îmbogăți mintea cu următoarele promisiuni din Sfânta Scriptură; scrie-le pe hârtie, ia-le cu tine, citește-le regulat și crede-le!

    1) „Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare şi la venire…” (Psalmul 121:5-8);

    2) „Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul 9:10);

    3) „Căci sunt bine încredințat că nici moartea…nici lucrurile de acum, nici cele viitoare… nici adâncimea, nicio altă făptură (Sau: zidire.) nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu…” (Romani 8:38-39);

    4) „Ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.” (Ieremia 15:20);

    5) „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.” (Iov 11:18);

    6) „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8);

    7) „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33);

    8) „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi… căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.” (2 Cronici 20:15);

    9) „Nu te teme!… Dacă vei trece prin ape… nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde” (Isaia 43:1-2); 10) „Pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul… te voi scăpa… pentru că ai avut încredere în Mine, zice Domnul.” (Ieremia 39:17-18). Așadar, nu te îngrijora, încrede-te în Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 1:1-18


    Această epistolă a fost numită cartea experienţei creştine ~ experienţă care se rezumă în câteva cuvinte: Hristos îmi este de ajuns. El este Viaţa mea (cap. 1), Modelul meu (cap. 2), Ţelul meu (cap. 3), Puterea şi Bucuria mea (cap. 4). Pavel nu vorbeşte aici ca apostol, nici ca învăţător; el nu este decât un „rob al lui Isus Hristos”. Şi cum s-ar fi putut mândri el cu un titlu mai înalt decât acela pe care l-a luat Stăpânul său? (cap. 2.7). Din fundul temniţei de la Roma, le scrie iubiţilor săi filipeni, dintre care cunoaştem pe Lidia şi pe temnicer (Fapte 16). Dragostea lui vie pentru ei se exprimă prin rugăciuni (v. 8). Remarcaţi înlănţuirea cererilor: dragoste, adevărata cunoştinţă, discernământ spiritual, umblare curată şi dreaptă, rod care rămâne (v. 9-11).

    Apoi îi încurajează cu privire la prizonieratul său. Această lovitură pe care vrăjmaşul gândea s-o dea evangheliei contribuise, din contră, la înaintarea ei. Împotrivirea făţişă, calculată să-i descurajeze pe martorii Domnului, are în general efectul de a le mări rezistenţa la agenţii distructivi.

    Care este atitudinea apostolului când află că evanghelia este uneori vestită în condiţii atât de discutabile? Nicio nelinişte sau critică! Şi nici invers, deci nicio dorinţă de a se asocia cu aceasta, ci numai o bucurie sinceră de a vedea lucrarea lui Dumnezeu împlinindu-se, oricare-ar fi fost instrumentele!

  • 20 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Hristos a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui.

    Romani 6.4


    Domnul Isus a plătit mai mult decât ceea ce noi Îi răpisem lui Dumnezeu, iar Dumnezeu (dacă am voie să spun așa) a primit mai mult decât cerea de la oameni. Putem înțelege acum de ce a privit Dumnezeu cu plăcere spre El. Niciodată Dumnezeu nu a privit cu mai multă plăcere spre El ca în momentele acelea în care a trebuit să-Și ascundă fața de la El, astfel că Domnul Isus a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Putea oare dreptatea lui Dumnezeu să-L lase în moarte pe Omul care L-a slăvit atât de mult? Nu, aceasta era imposibil! Aceeași dreptate care cerea ca El să moară sub judecata lui Dumnezeu – atunci când Domnul Isus pe cruce a luat asupra Sa păcatele mele și S-a făcut păcat pentru mine – aceeași dreptate cerea ca Dumnezeu să-L învieze din moarte și să-I dea o răsplată care era vrednică pentru un Om care a făcut lucrul acesta. Ar putea Dumnezeu primi ceva și să nu dea niciun răspuns la aceasta? Atunci El n-ar fi Dumnezeu.

    Dumnezeu, în dreptatea Sa, L-a înviat pe Domnul dintre cei morți și I-a dat un loc la dreapta Sa: „Șezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale!” (Psalmul 110.1; Matei 22.44). Domnul Isus a spus, de asemenea: „Dacă Dumnezeu este glorificat în El, și Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuși și Îl va glorifica îndată” (Ioan 13.32). Dumnezeu a făcut acest lucru și aceasta este lucrarea pe baza căreia noi putem primi toate binecuvântările.

    Domnul Isus a fost Acela care L-a slăvit pe Dumnezeu, nu noi. El L-a descoperit pe Dumnezeu, nu noi. Însă Domnul Isus a făcut aceasta în momentele acelea în care S-a făcut una cu mine în păcatele mele, când El a purtat judecata păcatelor mele și a murit pentru mine; El a făcut această lucrare ca Locțiitor (Înlocuitor). Și astfel Dumnezeu îmi socotește mie ceea ce a făcut El. Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, iar Epistola către Efeseni trage concluzia că și noi am înviat împreună cu El. Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa, iar noi de asemenea suntem așezați în El în locurile cerești (Efeseni 2). Dumnezeu a pus toate lucrurile sub picioarele Sale și, potrivit cu Efeseni 1.10-13, noi vom domni împreună cu El în univers. Domnul Isus Însuși ne spune că Tatăl Său a devenit acum Tatăl nostru.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când era insultat, nu răspundea cu insulte; și când suferea, nu amenința.

    1 Petru 2.23


    Profeții împlinite în Isus Hristos (3)

    Batjocorirea lui Isus

    Profeție: „Dar eu sunt vierme, nu om; sunt defăimarea oamenilor și cel disprețuit de popor. Toți cei care mă văd își bat joc de mine” (Psalmul 22.6,7).

    Împlinire: „Ostașii … au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El și ziceau: «Plecăciune, Împăratul Iudeilor!». Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau peste cap” (Matei 27.27-30).

     

    Strigătul Său de pe cruce

    Profeție: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Psalmul 22.1).

    Împlinire: „Isus a strigat cu glas tare: «Eloi, Eloi, lama sabactani?», care în traducere înseamnă: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?»” (Marcu 15.34).

     

    Moartea Sa între doi tâlhari

    Profeție: „A fost pus în numărul celor fărădelege” (Isaia 53.12).

    Împlinire: „Împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul la dreapta Lui și altul la stânga” (Marcu 15.27).

    Citirea Bibliei: Iosua 20.1-21.26 · 1 Corinteni 15.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IUBEȘTI TU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

    „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35)


    Una dintre primele cărți care a ieșit de sub tipar, atunci când acesta a fost inventat, a fost Biblia. Biblia este în continuare cartea cel mai bine vândută în lume. Un autor anonim a scris: „Biblia conține spiritul și gândirea lui Dumnezeu, starea omului, calea mântuirii, soarta păcătoșilor și fericirea credincioșilor. Este lumina care te călăuzește, hrana care alimentează și mângâierea care bucură. Este harta de drum a călătorului, busola pilotului, arma soldatului și planul de joc al jucătorului. Este o mină cu filoane incredibile, și un râu al bucuriei autentice. Doctrinele sale sunt sfinte, preceptele sale sunt obligatorii, povestirile sale sunt adevărate și deciziile sale sunt imuabile.

    Hristos este subiectul său principal; binele tău este planul său, și slava lui Dumnezeu este scopul ei. Citește-o ca să fii înțelept, crede-o ca să ai siguranță, pune-o în practică și vei fi sănătos spiritual. Citește-o fără grabă, frecvent și într-o atitudine de rugăciune. Las-o să-ți umple mintea, să-ți stăpânească inima și să-ți călăuzească pașii. Ți-a fost dată pentru perioada vieții, va fi deschisă la judecată și nu va fi dată uitării niciodată. Ea implică cea mai înaltă responsabilitate, va răsplăti cea mai mare strădanie și îi va judeca pe cei care-i ignoră și-i disprețuiesc conținutul sacru.”

    Biblia este „Cuvântul Domnului care rămâne în veac” (vezi 1 Petru 1:25). Majoritatea oamenilor respectă Biblia; problema este că n-o citesc zilnic și n-o pun în practică. După ce a auzit o discuție despre diferitele versiuni și numeroasele traduceri ale Bibliei, cineva a spus: „Eu prefer traducerea mamei mele pentru că ea a transpus-o în viața de zi cu zi!” Se poate spune și despre tine lucrul acesta? Fă tot posibilul în acest sens, începând de astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 6:13-24


    Pentru a rămâne neclintiţi în faţa acestor vrăjmaşi „spirituali” atât de periculoşi, armele omului sunt totalmente ineficace ~ tot atâta cât ar fi să se lupte cu pumnii împotriva tancurilor sau a proiectilelor teleghidate (vezi şi Iov 40.20). Dumnezeu însă pune la dispoziţia noastră armura Lui (comp. cu Romani 13.12). Care sunt piesele ce o compun? Adevărul ca centură: forţa care dă supunerea faţă de Cuvânt; prin el Isus a triumfat în pustie. Dreptatea ca platoşă: o purtare ireproşabilă, fără greşeală înaintea oamenilor. Evanghelia păcii drept încălţăminte: o umblare activă în pace, pregătind oamenii să primească adevărul. Credinţa drept scut: o încredere totală în ceea ce este Dumnezeu. Mântuirea drept coif: aceeaşi încredere în ceea ce a făcut Dumnezeu. Astfel îmbrăcaţi şi protejaţi, sabia Duhului şi rugăciunea ne vor permite un contraatac victorios.

    Este prea târziu să îmbrăcăm această armură completă atunci când trebuie să fim în luptă. Purtând-o „în orice timp” (v. 18), vom fi protejaţi cu siguranţă în „ziua cea rea” (v. 13). Printre rugăciunile noastre, să nu le neglijăm pe acelea care au ca subiect lucrarea Domnului. Apostolul le solicita. El era sigur că va găsi la efeseni un profund interes pentru evanghelie şi pentru Adunare. Fie ca Domnul să vadă acelaşi profund interes în fiecare dintre noi!

  • 19 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar spre acesta Mă voi uita: spre cel smerit și zdrobit în duh și care tremură la cuvântul Meu.

    Isaia 66.2


    Avem nevoie de o supunere absolută față de autoritatea Sfintei Scripturi. Aceasta înseamnă nu să deschidem Scriptura pentru a găsi acolo confirmarea pentru opiniile și pentru vederile noastre, ci să o deschidem pentru a afla gândul lui Dumnezeu cu privire la orice lucru, iar ființa noastră morală să se plece înaintea autorității divine. Aceasta este nevoia arzătoare din zilele noastre – o supunere plină de respect, în toate lucrurile, față de autoritatea supremă a Cuvântului lui Dumnezeu. Fără îndoială, vor exista măsuri diferite de înțelegere și de apreciere a Scripturii, însă cel mai important este să existe acea stare de suflet potrivită, acea atitudine de inimă exprimată prin cuvintele prețioase ale psalmistului: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.11).

    Aici stă marele secret al siguranței morale. Cunoașterea noastră cu privire la Scriptură poate fi foarte limitată, însă dacă respectul nostru pentru ea este profund, vom fi păziți de mii de greșeli și de mii de capcane. În plus, vom avea parte de o creștere constantă. Vom crește în cunoașterea lui Dumnezeu, a lui Hristos și a Cuvântului scris. Ne vom găsi plăcerea să sorbim din izvoarele vii și inepuizabile ale Sfintei Scripturi și, de asemenea, vom beneficia de acele pășuni verzi pe care harul infinit le-a pus la dispoziția turmei lui Hristos. În felul acesta, viața divină din noi va fi hrănită și întărită; Cuvântul lui Dumnezeu va deveni tot mai prețios pentru sufletele noastre și vom fi conduși, prin lucrarea plină de putere a Duhului Sfânt, în profunzimea, în plinătatea, în măreția și în gloria morală a Sfintei Scripturi. Vom fi eliberați complet de influențele nefaste ale sistemelor teologice – o nespus de binecuvântată eliberare, cu siguranță! Vom putea spune tuturor apărătorilor teologiei omenești că, în ciuda elementelor de adevăr pe care le au în sistemele lor, noi avem, în Cuvântul lui Dumnezeu, perfecțiunea divină. Nu adevăruri sucite și torturate, pentru a se potrivi sistemelor omului, ci adevăruri aflate în locul lor corect în cadrul revelației divine cuprinzătoare care își are centrul etern în Persoana binecuvântată a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos!

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi; chemați-L cât timp este aproape.

    Isaia 55.6


    Așa cum sunt

    O fată care avea vreo zece ani mergea prin grădină și intona un cântec. Vecinul de pe cealaltă parte a gardului a auzit limpede fiecare cuvânt:

    Așa cum sunt eu, Doamne, vin,

    Chemat de harul Tău divin;

    În sângele Tău scump vărsat,

    Mă spală de al meu păcat.

    Așa cum sunt, nu mai aștept

    Să-ncerc mereu să mă îndrept,

    În jertfa Ta mă-ncred deplin,

    Miel al lui Dumnezeu, eu vin.

    Vecinul, care fusese învățător, iar acum era la pensie, tocmai în acele zile se gândise la viața de după moarte. Prin urmare, a acordat o atenție deosebită fiecărui cuvânt al acestui cântec.

    Câteva săptămâni mai târziu, învățătorul s-a îmbolnăvit grav. Mama fetei s-a interesat de starea lui de sănătate. Cu această ocazie, învățătorul a întrebat-o dacă fiica ei i-ar putea repeta cuvintele cântecului pe care îl cântase în grădină cu ceva timp în urmă. Fata a venit și învățătorul a putut să asculte din nou cuvintele despre credință și despre speranță.

    În aceeași zi, învățătorul a înțeles și a primit în inima lui vestea bună a lui Isus Hristos. Transformarea sa interioară a fost observată și de rudele sale. Două luni mai târziu a plecat în pace acasă la Domnul.

    Citirea Bibliei: Iosua 19.1-51 · 1 Corinteni 14.26-40


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ TE DETAȘEZI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin…” (Marcu 6:31)


    Este curios și interesant faptul că generația cea mai tehnologizată din istorie este și generația care are nevoie de cele mai multe medicamente. Iar Sfânta Scriptură a prevestit lucrul acesta. Dumnezeu i-a spus lui Daniel că în zilele de pe urmă „cunoştinţa va creşte” (Daniel 12:4). Noi suntem aceia! Un cercetător afirma că ne-am antrenat creierele „să treacă rapid prin universul de mesaje și informații, căutând mici fărâme de exaltare. Noi căutăm neîncetat lucrurile de suprafață, nu săpăm niciodată prea adânc… și-apoi trecem la următoarea distracție, iar nivelul de stres crește în moduri pe care abia dacă putem să le înțelegem.”

    Întrebare: „Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de o pauză neîntreruptă fără să te simți vinovat și neproductiv?” Sau „îți faci măcar timp să reflectezi și să-ți reîncarci bateriile?” Ca să eviți sindromul epuizării profesionale (așa-numitul burn-out), trebuie să faci următoarele:

    1) Să recunoști semnele. Dacă toată ziua intri pe rețelele de socializare și trimiți mesaje electronice și, cu toate acestea te simți în continuare singur, înseamnă că tehnologia nu te ajută, ci îți domină viața.

    2) Să faci ceva în această privință. Fă-te indisponibil o scurtă perioadă de timp și vezi ce se întâmplă. Lumea nu se va sfârși, te asigur, iar ție îți va face bine!

    3) Să înțelegi că ai de făcut o alegere. Persoanele care cred că trebuie să fie disponibile douăzeci și patru de ore pe zi își exagerează importanța sau controlul pe care ceilalți îl au asupra lor.

    4) Să stabilești limite. Las-o mai moale cu e-mailurile, mesajele de pe telefon și rețelele de socializare. Chiar ai nevoie de toate acele informații pe aceeași temă?

    5) Răspunde la e-mailuri și mesaje doar dacă este cu adevărat urgent sau important, și la ore rezonabile din zi.

    6) Stabilește-ți un orar, și respectă-l! După câteva minute de navigare pe Internet, întreabă-te: „Chiar trebuie să mă ocup cu așa ceva, acum?”

    Domnul Isus a spus: „Veniţi singuri la o parte… şi odihniţi-vă puţin.” De ce? Pentru că dacă nu te detașezi, riști să te dezintegrezi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 6:1-12


    Să nu gândim că această epistolă, care expune adevăruri înalte şi uneori abstracte, a fost scrisă numai pentru creştinii avansaţi, pentru oamenii maturi din capitolul 4.13. Aici apostolul se adresează direct copiilor. Iar ceea ce are să le spună este foarte simplu: „Ascultaţi de părinţii voştri”; socotiţi avertismentele lor ca fiind cele ale Domnului. Această disciplină, aşa de dureroasă cum vă pare uneori, corespunde instrucţiunilor pe care părinţii voştri le-au primit cu privire la voi (v. 4).

    Cât despre robi şi stăpâni, ceea ce sunt ei îndemnaţi se aplică tuturor celor care au şefi (v. 5‑8) sau subordonaţi (v. 9). Munca noastră ne va da în orice zi ocazia de a pune aceste versete în practică, cu alte cuvinte, de a face (din inimă) voia lui Dumnezeu. Noi suntem sub ochii Lui încontinuu (v. 6). Avem însă nevoie de forţă. Unde să o găsim? În Domnul (v. 10). El singur ne va face capabili să înfruntăm periculoşii vrăjmaşi nevăzuţi, puterile spirituale ale răutăţii satanice care ne ameninţă. Pentru că Hristos este El Însuşi aşezat „în locurile cereşti, mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi domnie”, obţinând asupra lor victoria de la cruce (cap. 1.20-22; Coloseni 2.15).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne