8 August 2023
Și Azaria, preotul, a intrat după el, și cu el optzeci de bărbați viteji, preoți ai Domnului … și i-au zis: „Nu este pentru tine, Ozia, să arzi tămâie înaintea Domnului … Ieși din locașul sfânt, pentru că ai păcătuit”. … Și Ozia s-a mâniat … Și, pe când se mânia pe preoți, a izbucnit lepra pe fruntea lui.
2 Cronici 26.17-19
Lecții din viața lui Ozia (4) – Greșeala de a nu ne păstra locul
Este foarte interesant și totodată surprinzător să citim că Ozia „a făcut ce era drept în ochii Domnului, după toate câte făcuse Amația, tatăl său” (2 Cronici 26.4). Deși Amația a făcut un lucru foarte rău și foarte prostesc atunci când s-a abătut de la Domnul ca să slujească idolilor, totuși, cu excepția acestei greșeli enorme, ni se spune că el a făcut ce era drept. La fel au stat lucrurile cu Ozia, care este comparat cu tatăl său. El a făcut ce era drept, însă a comis și el o greșeală imensă. Amândoi s-au mâniat atunci când au fost mustrați și amândoi au fost îndepărtați de la domnie, din cauza greșelii lor. Ozia trebuie să fi avut o părere foarte înaltă despre sine, dacă a continuat pe un astfel de drum, chiar și după ce a fost mustrat de optzeci și unu de preoți. Când s-a mâniat, Dumnezeu l-a lovit cu lepră, pentru a arăta cât de gravă era greșeala sa. Doar Unul avea să fie și Împărat și Preot, iar acesta era Fiul lui Dumnezeu Însuși, Domnul Isus Hristos.
Prin harul mântuitor divin, manifestat prin Hristos, am fost făcuți împărați și preoți pentru Dumnezeu. Însă, deși acest lucru este o continuă sursă de bucurie și de recunoștință, trebuie totuși să ne amintim de întrebările pe care Pavel le-a pus corintenilor: „Pentru că cine te face deosebit? Și ce lucru ai tu, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai și primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4.7). Tot ceea ce avem am primit în dar de la Dumnezeu. Când pierdem acest adevăr din vedere, devenim mândri, iar „mândria merge înaintea pieirii” (Proverbe 16.18). Ozia a devenit mare în ochii săi, iar acest lucru l-a condus la o purtare nepotrivită cu poziția pe care o avea. Să fim recunoscători pentru toate lucrurile pe care Dumnezeu ni le dă și să umblăm smeriți și în ascultare de El. Astfel ne vom păstra locul care ni se cuvine înaintea Sa.
A. Leclerc
Vă spun: „Iubiți pe vrăjmașii voștri … și rugați-vă pentru cei care vă insultă și vă prigonesc”.
Matei 5.44
Ultima rugăciune
Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, un om credincios se deplasa cu bicicleta pe un câmp ocupat de armata germană din regiunea Argenton-sur-Creuse din Franța, pentru a se întâlni cu familia sa. Într-un sat a fost oprit și arestat de soldați germani. Cu o seară înainte fusese ucis acolo un soldat german.
Drept urmare, ocupanții au decis represalii dure: primele zece persoane care vor trece prin sat vor fi arestate, apoi urma să fie așezate una lângă cealaltă în fața unui zid și să fie executate.
Biciclistul credincios se afla printre cei sortiți morții. El a cerut permisiunea de a spune o rugăciune înainte de executare. Ofițerul german a fost de acord și a cerut să i se traducă rugăciunea. Creștinul s-a rugat cu voce tare pentru prizonierii care urmau să-și piardă viața; s-a rugat pentru soldații care urmau să execute comanda; și, în cele din urmă, s-a rugat pentru ofițerul care avea să dea ordinul. Rugăciunea s-a terminat. Pentru o clipă a domnit liniștea. Apoi ofițerul a ordonat echipei de executare să lase jos armele și să părăsească zona.
Ce răspuns minunat la rugăciunea din inimă a unui credincios care a avut încredere în Dumnezeu! Și ce ocazie pentru toți cei implicați de a cunoaște măreția și bunătatea lui Dumnezeu!
„Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări” (Psalmul 50.15).
Citirea Bibliei: Iosua 10.28-43 · 1 Corinteni 9.16-27
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FACI TU VOIA LUI DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România
„Cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” (1 Ioan 2:17)
Lucrul care ar trebui să conteze cel mai mult pentru tine este să faci voia lui Dumnezeu. Iată și de ce: voia lui Dumnezeu este singurul lucru care rămâne pentru totdeauna. Dumnezeu are un plan pentru viața ta și acel plan constituie „voia” Sa pentru tine. Deci, cum poți cunoaște care este voia Sa? Încearcă să-ți imaginezi următoarele lucruri:
1) Fotografiile de tip polaroid; ți le mai amintești? Făceai poza și o primeai pe loc. La început, nu era clară, așa că trebuia să aștepți un minut sau două. Și pe măsură ce așteptai, poza devenea tot mai clară. Tot așa e și voia lui Dumnezeu. Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.” (Proverbele 4:18-22).
2) Un pergament. Dacă Dumnezeu ți-ar arăta întreaga Sa voie pentru viața ta, deodată, ai fi copleșit. Când desfaci un sul de pergament vechi, el îți dezvăluie conținutul său puțin câte puțin. Și la fel face și Dumnezeu: El îți descoperă voia Sa pe măsură ce te maturizezi și devii capabil să-i faci față. Și pentru că e voia lui Dumnezeu, ai nevoie de puterea lui Dumnezeu ca s-o împlinești. De asemenea, ai nevoie de siguranța prezenței Sale în viața ta. Și El îți promite lucrul acesta prin Cuvântul Său, care (în Filipeni 1:6) ne încredinţează „că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Amin!
de Jean Koechlin
Efeseni 1:1-14
Epistola către Efeseni îl priveşte pe creştin în poziţia sa cerească.
Cerul nu este numai un loc de şedere în viitor pentru copilul lui Dumnezeu; el are chiar de acum în cer locuinţa sa în Hristos. Unui cap de familie care lucrează în altă parte decât acolo unde domiciliază nici nu-i trece prin minte să-şi confunde locuinţa cu uzina sau cu biroul. A fi absent din casă nu-l împiedică nicidecum să aibă în aceasta un „acasă”, loc al afecţiunilor şi al intereselor sale, loc în care se află tot ce posedă el.
Astfel este cerul pentru cel răscumpărat: locul familiar unde se află deopotrivă comoara sa şi inima sa (Luca 12.34), pentru că Mântuitorul lui este acolo. Hristos este în cer şi noi suntem în Hristos. Acest dublu fapt ne asigură dreptul de acces la binecuvântările înalte şi preţioase care sunt ale Lui. Tot ceea ce-L priveşte pe Cel Preaiubit îi priveşte cu aceleaşi drepturi şi pe cei care sunt făcuţi plăcuţi în El (v. 6). De aceea apostolul desfăşoară ansamblul planului lui Dumnezeu în Hristos (sursă a oricărei binecuvântări) în această lungă frază (v. 3‑14), care nu suportă nicio tăietură, pentru că totul este menţinut şi legat de gândul lui Dumnezeu.
În acelaşi fel, ceea ce El a făcut pentru noi este inseparabil de ceea ce El a făcut pentru Hristos şi trebuie să contribuie în final „spre lauda gloriei Sale” (v. 12) şi „spre lauda gloriei harului Său” (v. 6).
Mana Zilnica 