Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 2 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea să-și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsindu-vă nimic.

    Iacov 1.3,4


    Au existat foarte puține persoane care au avut un loc proeminent în istoria Bisericii lui Dumnezeu, al căror drum să nu fi fost marcat într-un mod deosebit de necazuri ca ale acelora despre care se spune: „Cei care coboară pe mare în corăbii, care fac comerț pe ape mari”; și, de asemenea: „Ei se ridică spre ceruri, coboară în adâncuri, sufletul lor se topește din cauza primejdiei” (Psalmul 107.23,26). Ei sunt uneori pe munte, alteori în vale; odată se încălzesc la strălucirea soarelui, iar altădată sunt bătuți de furtună.

    Acesta este nu doar cazul caracterelor proeminente, ci aproape fiecare creștin cunoaște ceva din aceste necazuri, oricât de retrasă și de liniștită ar fi cărarea lui. Într-adevăr, se pare că nimeni nu poate să-și urmeze alergarea care îi este rânduită, ca om al credinței, fără să aibă parte de aceste oscilări. Calea prin pustie este una aspră și este bine că lucrurile stau așa; căci nu este niciun credincios care, având o gândire integră, să nu dorească mai degrabă o cale aspră, decât una alunecoasă. Domnul vede nevoia noastră de a fi antrenați prin împrejurări aspre și grele, iar aceasta nu doar pentru a simți mai dulce odihna de la sfârșit, ci, de asemenea, pentru a putea fi efectiv mai exersați și mai potriviți pentru locul pe care trebuie să-l ocupăm acum.

    Într-adevăr, nu vom avea nevoie de încercări în Împărăție, dar vom avea nevoie de acele haruri și deprinderi ale sufletului care au fost formate în mijlocul încercărilor și întristărilor pustiei. Vom fi însă constrânși să recunoaștem că drumul nostru aici, jos, nu a fost deloc prea dur, ci, dimpotrivă, că nu am fi putut să fim lipsiți de nici măcar un singur exercițiu dintre cele de care am avut parte. Acum vedem lucrurile neclar și suntem adesea incapabili să înțelegem necesitatea multelor încercări și întristări; mai mult, firea noastră nerăbdătoare se arată adesea dispusă să murmure și să se împotrivească. Însă, dacă am fi răbdători, am putea spune fără ezitare și cu convingere deplină: „El ne-a condus pe o cale dreaptă, ca să ajungem într-o cetate de locuit” (Psalmul 107.7).

     

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale; El îți vindecă toate bolile tale; El îți răscumpără viața din groapă; El te încununează cu bunătate și cu îndurări.

    Psalmul 103.2-4


    Nu uita niciuna din binefacerile Lui!

    Cum I-am putea mulțumi îndeajuns lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune pe care ni le-a dat? Precum psalmistul David, să ne străduim să nu le uităm! Să enumerăm și noi binefacerile cu care Dumnezeu ne însoțește zi de zi, lună de lună, an de an.

    El îți iartă toate fărădelegile tale. – Aceasta este cea mai mare dovadă a dragostei Lui. Nimic nu este atât de important și nimic nu ne face mai bucuroși decât siguranța că Dumnezeu ne-a iertat toate păcatele și că nu-Și va mai aduce aminte de ele, dacă am venit cu pocăință înaintea Lui.

    El îți vindecă toate bolile tale. – În toate necazurile noastre trupești și sufletești am simțit apropierea lui Dumnezeu. Desigur, El nu ține bolile departe de noi, dar ne dă curaj și putere ca, în orice situație ne-am afla, să putem merge înainte cu El, cu bucurie.

    El te încununează cu bunătate și cu îndurări. – Dacă privim în urmă la viața noastră, vedem o adevărată „cunună” împletită din bunătate și din îndurări. Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată! Îndurările Lui ne-au sprijinit și bunătatea Lui, cu care ne-a dăruit totul din belșug, ne-a copleșit.

    Ca unul care a cunoscut binefacerile lui Dumnezeu, David s-a străduit să nu le uite, ci să-L onoreze pe Dumnezeu din toată inima. Aceasta este cea mai bună premisă pentru o viață fericită!

    Citirea Bibliei: Ieremia 35.1-11 · Romani 7.7-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNDRĂZNEȘTE ÎN NUMELE LUI ISUS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)


    La mijlocul anilor 80, Steven Patrick Morrisey, cunoscut sub numele „Moz”, a dominat clasamentele muzicii rock din Marea Britanie. Era recunoscut atât pentru firea sa melancolică, dar și pentru muzica sa, iar cântecele lui aveau cu preponderență teme depresive. Cântecele lui vorbeau despre relații frânte, despre cluburile de noapte pentru oameni singuri și despre povara cumplită a trecutului. Pe scurt, Morrissey a fost un cântăreț cunoscut, dar care a dus o viață lipsită de voioșie.

    Ce diferență față de viața la care Domnul Isus i-a chemat pe ucenicii Săi! În trei ocazii diferite, El i-a încurajat pe ucenicii Săi să „îndrăznească.” Profesorul de studiu biblic Philip de Courcy le numește „cele trei îndrăzneli ale Noului Testament.”

    Primul motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că păcatele îți sunt iertate și uitate în Hristos (vezi Matei 9:2). Datorită Calvarului, păcatele și greșelile tale mărturisite nu vor mai fi folosite niciodată împotriva ta la judecată (vezi Ioan 5:24).

    Al doilea motiv pentru care tu poți îndrăzni este faptul că nu trebuie să te lupți pentru victorie, ci pentru poziția avantajoasă pe care ți-o conferă victoria. Domnul Isus ne-a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33).

    Și cel de-al treilea motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că Isus Hristos va fi cu tine indiferent prin ce vei trece în viață, și indiferent de cine-ți va sta împotrivă. Tot așa cum a fost alături de ucenicii îngroziți, din corabia „învăluită de valuri”, va fi și lângă tine atunci când vei avea nevoie de El. Citim în Evanghelie că „ucenicii… s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Matei 14:26-27).

    Pacea nu înseamnă absența furtunii. Dar ce înseamnă? Să știm că Hristos este cu noi, și că „nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:39)


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 4:28-37


    Răbdarea lui Dumnezeu i–a acordat împăratului douăsprezece luni pentru a o rupe cu păcatele sale (v. 27, 29). Vai, rădăcina lor tainică, mândria, nu a făcut decât ca acestea să crească peste măsură (cap. 5.20)! Vine ziua când Nebucadneţar însuşi dă semnalul dezastrului său: el pronunţă fraza nebunească prin care tinde să se facă egal cu Dumnezeu (v. 30). Nici n–a sfârşit de vorbit, că sentinţa divină şi cade din cer ca un fulger, iar ceea ce este anunţat îşi găseşte împlinirea „în acelaşi ceas” (v. 33). Cea mai impunătoare persoană de pe pământ îşi pierde raţiunea şi este coborâtă la rangul unui dobitoc stupid. De fapt, supunerea faţă de voia lui Dumnezeu este singurul lucru care-l înalţă pe om.

    De îndată ce împăratul învaţă să-şi ridice ochii spre ceruri, este restabilit. El, cel care de la înălţimea palatului său trâmbiţase puterea forţei sale şi gloria măreţiei sale, de acum înainte proclamă în faţa întregului pământ: „Eu laud şi înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerurilor”. Ce schimbare în inima acestui om, ieri un necredincios, astăzi un adorator! El recunoaşte temeiul lecţiei pe care a învăţat-o. Cel Preaînalt, care–l „înalţă pe cel mai de jos dintre oameni” (v. 17b), îi „poate smeri pe cei care umblă cu mândrie” (v. 37; Luca 18.14). La această relatare, versetul 10 din Psalmul 2 poate veni ca o concluzie: „Şi acum, împăraţilor, fiţi înţelepţi”.

  • 1 Mai 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!

    Luca 18.13


    Atunci când omul a fost creat, el nu știa nimic despre rău și bine. Nu cunoștea diferența dintre ele, fiindcă nu exista răul pe pământ și el însuși fusese făcut fără să existe ceva rău în persoana lui. Însă a căzut în păcat și a dobândit puterea de a judeca ceea ce este rău și ceea ce este bine. Aceasta este conștiința. Nu era nevoie de această conștiință care să judece ceea ce este bine și rău atunci când totul era bine. Însă, după cădere, totul s-a schimbat. Omul neconvertit folosește răul și binele pentru a-i considera pe alții, fie la fel cu el, fie chiar mai jos decât el, găsindu-și astfel o scuză. Dar, când un om este convertit, conștiința se concentrează nu asupra altora, ci asupra persoanei sale. Acesta este motivul pentru care pocăința a fost de la început strâns legată de credința în Hristos. Credința și pocăința merg împreună, iar faptul că Îl primim pe Hristos ne face să ne judecăm pe noi înșine, nu să privim la răul altora și să ne găsim scuze.

    Avem un exemplu în vameșul din pildă. Pe când fariseul spunea: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni; eu sunt un om mai bun; nu beau, nu înjur, nu fac lucruri rele, sărmanul vameș, către al cărui suflet Dumnezeu vorbise, în loc să privească la oameni mai răi decât el, nu putea să spună decât: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. El nu spune „de mine, un păcătos”. De mulți ani sunt izbit de frumusețea acestei expresii. «Doamne, ai milă de mine, păcătosul. Știu că păcatele mele sunt atât de multe, încât nu mai pot privi la alții. Eu sunt cel păcătos, eu singur.» Mai degrabă acest om a plecat îndreptățit decât celălalt. Nu este vorba aici de ceea ce se numește „îndreptățire prin credință”, ci de lucrul normal care are loc întotdeauna într-un suflet convertit: osândirea de sine înaintea lui Dumnezeu. Iar aceasta este produsă de lumina lui Hristos. Iar acum, când lucrarea Lui este săvârșită, El Se află la dreapta Tatălui, de unde oferă pocăință și iertare de păcate tuturor celor care privesc la El.

    W. Kelly


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el; căci nu este autoritate decât de la Dumnezeu. Și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

    Romani 13.1


    Ziua Internațională a Muncii

    De peste 100 de ani, 1 Mai este considerată Ziua Internațională a Muncii. Sărbătoarea provine de la mișcarea muncitorilor americani din Statele Unite ale Americii care pe 1 Mai 1886 organizaseră o grevă generală de mai multe zile, pentru că în acea zi expirau contractele lor vechi de muncă. Urma ca acestea să fie negociate și să fie cerută ziua de muncă de opt ore. Deja în a treia zi de grevă au avut loc incidente de amploare în Chicago și mulți polițiști și muncitori greviști chiar și-au pierdut viața. Acest sfârșit sângeros al grevei de atunci a făcut ca în anii următori să aibă loc pe 1 Mai manifestații și în Europa. „Ziua muncii” a fost sărbătorită pentru prima dată în România de către mișcarea socialistă, în anul 1890.

    Pe tot cuprinsul globului, demonstrațiile, protestele și grevele au ajuns ceva la ordinea zilei. Cerințele sunt dintre cele mai diverse. Din nefericire, multe greve sunt înăbușite prin violență, altele se transformă în atacuri asupra polițiștilor.

    Biblia condamnă categoric neascultarea față de autorități, acestea fiind așezate de Dumnezeu. Tot ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat și obligatoriu; de aceea trebuie să reținem că suntem datori să fim ascultători de autorități, pentru că Dumnezeu le-a rânduit. Singura excepție este aceea când credincioșii sunt opriți să-și manifeste liber credința. Doar atunci sunt valabile cuvintele: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte 5.29).

    Citirea Bibliei: Ieremia 34.1-22 · Romani 7.1-6


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNDRĂZNEȘTE ÎN NUMELE LUI ISUS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)


    La mijlocul anilor 80, Steven Patrick Morrisey, cunoscut sub numele „Moz”, a dominat clasamentele muzicii rock din Marea Britanie. Era recunoscut atât pentru firea sa melancolică, dar și pentru muzica sa, iar cântecele lui aveau cu preponderență teme depresive. Cântecele lui vorbeau despre relații frânte, despre cluburile de noapte pentru oameni singuri și despre povara cumplită a trecutului. Pe scurt, Morrissey a fost un cântăreț cunoscut, dar care a dus o viață lipsită de voioșie.

    Ce diferență față de viața la care Domnul Isus i-a chemat pe ucenicii Săi! În trei ocazii diferite, El i-a încurajat pe ucenicii Săi să „îndrăznească.” Profesorul de studiu biblic Philip de Courcy le numește „cele trei îndrăzneli ale Noului Testament.”

    Primul motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că păcatele îți sunt iertate și uitate în Hristos (vezi Matei 9:2). Datorită Calvarului, păcatele și greșelile tale mărturisite nu vor mai fi folosite niciodată împotriva ta la judecată (vezi Ioan 5:24).

    Al doilea motiv pentru care tu poți îndrăzni este faptul că nu trebuie să te lupți pentru victorie, ci pentru poziția avantajoasă pe care ți-o conferă victoria. Domnul Isus ne-a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33).

    Și cel de-al treilea motiv pentru care poți îndrăzni este faptul că Isus Hristos va fi cu tine indiferent prin ce vei trece în viață, și indiferent de cine-ți va sta împotrivă. Tot așa cum a fost alături de ucenicii îngroziți, din corabia „învăluită de valuri”, va fi și lângă tine atunci când vei avea nevoie de El. Citim în Evanghelie că „ucenicii… s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Matei 14:26-27).

    Pacea nu înseamnă absența furtunii. Dar ce înseamnă? Să știm că Hristos este cu noi, și că „nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:39)


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 4:19-27


    Putem înţelege uşor lupta interioară care se dă în inima lui Daniel atunci când descoperă semnificaţia visului. A rosti adevărul în astfel de împrejurări echivala cu a se expune morţii. Dar el nu se dă bătut. Sentimentul că a primit o misiune de la Dumnezeu îi dă curaj să dezvăluie înaintea ochilor împăratului cartea viitorului acestuia. Este un curaj care nu exclude nicidecum înţelepciunea şi blândeţea; el ştie să vorbească într‑un spirit de har, „dres cu sare” (Coloseni 4.6). Fie ca Domnul să ne încurajeze prin exemplul acestui slujitor credincios! Noi, cei care cunoaştem din Cuvânt care va fi soarta veşnică a păcătoşilor nepocăiţi, să nu ascundem această parte grozavă a Adevărului, de teamă că vom displăcea oamenilor.

    Copacul cel mare, imagine a împăratului, reprezintă, de asemenea, lumea în general (vezi Ezechiel 31.3‑9). Orgolioasă şi prosperă (v. 4), ea este organizată pentru a satisface toate nevoile şi toate poftele umanităţii. Umbra ei protectoare şi „ramurile” ei felurite oferă fiecăruia locul său şi hrana sa (v. 21). Lumea însă nu uită decât un singur lucru, că „Cel Preaînalt stăpâneşte” (v. 25). Astfel, judecata va veni asupra ei; Dumnezeu însă, prin Cuvântul Său, ne avertizează pe fiecare. „Rupe–o cu păcatele tale” ne spune el (v. 27) şi împacă–te cu Dumnezeu (comp. cu Isaia 58.6,7)!

  • 30 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui. Și să nu lăsați nimic din el până dimineața; și ce va rămâne până dimineața să ardeți în foc.

    Exod 12.9,10


    Fiii lui Israel erau la adăpostul sângelui mielului pascal, feriți de judecata care avea să vină asupra țării Egiptului în noaptea aceea. Mielul pascal este o imagine bine cunoscută a lui Hristos care a fost jertfit pentru noi (1 Corinteni 5.7). Erau câteva lucruri de care ei trebuiau să țină seama în legătură cu mielul în acea noapte. În afară de a pune sângele său pe pragul de sus și pe ușorii ușii, ei trebuiau să mănânce mielul „fript la foc” (Exod 12.9).

    Mielul nu trebuia „fiert în apă”. Semnificația acestui lucru este că nu trebuie să șubrezim în niciun fel realitatea cumplită a suferințelor lui Hristos, îndurate atunci când El a fost făcut păcat pentru noi. Există învățături false care afirmă că la cruce n-a existat o ispășire făcută, nici purtarea mâniei lui Dumnezeu. Realitatea solemnă este că Hristos a fost făcut păcat pentru noi și că a suferit judecata sfântă a lui Dumnezeu. El nu a fost doar un martir.

    A mânca mielul fript la foc înseamnă însușirea prin credință a lucrării lui Hristos. Și nu trebuia lăsat nimic din carnea mielului până dimineața! Dar, dacă rămânea ceva, trebuia ars în foc. Dacă mielul fript era separat de noaptea Paștelui, el devenea prin aceasta o hrană obișnuită pentru cei din casă, iar acest lucru nu era permis.

    Vedem deci două lucruri aici: 1. lucrarea lui Hristos de la cruce nu trebuie să se diminueze niciodată în gândurile noastre – El a purtat acolo păcatele noastre; 2. ea nu trebuie să devină pentru noi un lucru comun, obișnuit – lucrarea Lui a fost o lucrare sfântă.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar am spus: „Degeaba M-am muncit, pentru nimic și fără folos Mi-am epuizat puterea”. Dar dreptul Meu este la Domnul și răsplata Mea la Dumnezeul Meu.

    Isaia 49.4


    Slujitorul neobosit

    Isus Hristos a fost Slujitorul care Și-a împlinit misiunea Sa în mijlocul poporului Israel, implicându-Se cu toată puterea. El a predicat Cuvântul și a făcut minuni pentru a-i aduce pe oameni înapoi la Dumnezeu. Le-a slujit neobosit oamenilor – adesea de dimineața devreme până noaptea târziu. El nu a respins pe niciun om care a venit la El cu nevoile sale. El n-a precupețit nicio osteneală, i-a ajutat pe toți care erau în necaz și le-a vorbit tuturor despre mesajul divin.

    Cu toate că slujba Sa era desăvârșită, cei mai mulți oameni din Israel nu au vrut să asculte de El. Ei au refuzat harul pe care Isus Hristos l-a adus și nu au fost dispuși să se întoarcă la Dumnezeu. Ei nu au vrut să-L accepte pe Hristos ca Împărat al lor. Astfel s-au împlinit cuvintele profetice ale Domnului: „Degeaba M-am muncit, pentru nimic și fără folos Mi-am epuizat puterea”. Pe drumul către Ierusalim, El S-a întristat pentru locuitorii acelei cetăți și a spus: „De câte ori am dorit să-i adun pe copiii tăi, cum își adună găina puii sub aripi, și n-ați vrut!” (Luca 13.34).

    Dumnezeu a văzut cum Hristos Și-a consumat puterea pentru poporul Israel, a recunoscut lucrarea Lui neobosită și a prețuit dăruirea Lui. De aceea Domnul Isus a putut spune: „Dar dreptul Meu este la Domnul și răsplata Mea la Dumnezeul Meu”. Dumnezeu va da Slujitorului Său credincios o răsplată care va corespunde pe deplin acestei dăruiri în lucrare.

    Citirea Bibliei: Ieremia 33.1-26 · Romani 6.17-23


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ȘTIINȚA RECUNOAȘTE PUTEREA RUGĂCIUNII (2) – Fundația S.E.E.R. România

            „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)


    Astăzi vom împărtăși alte rezultate ale cercetărilor ce atestă puterea rugăciunii:

    1) În urma unui studiu desfășurat de Universitatea din Michigan referitor la rugăciune și la implicarea în biserică, s-a descoperit că acestea reduc consumul emoțional cauzat de stresul financiar.

    2) Un gerontolog respectat a raportat faptul că rugăciunea privată îmbunătățește starea generală a pacientului și îl poate face să se simtă mai puțin neliniștit.

    3) Un studiu național al sănătății copilului confirmă realitatea că majoritatea copiilor care sunt implicați în biserică au așteptări educaționale mai înalte și se descurcă mai bine la matematică și la citire. Iar copiii care s-au dus la biserică măcar o dată pe lună sunt mai puțin predispuși să repete anul școlar.

    4) Revista „Servicii Psihiatrice” citează mai multe studii prin care arată cum convingerile creștine pozitive joacă un rol important în recuperarea persoanelor care au consumat alcool și/sau droguri și reduc masiv rata recidivării.

    5) Cercetătorii de la Facultatea de Medicină Yale au realizat un studiu pe 2000 de persoane peste 65 de ani, și au descoperit că cei care frecventează biserica sunt mai puțin predispuși să-și piardă facultățile mentale la vârste înaintate, inclusiv în anii ulteriori.

    6) Mânia produce stres și îți crește tensiunea arterială. Studiile de la Universitatea de Stat din Ohio confirmă faptul că rugăciunea pentru persoana pe care ești furios îți poate calma mânia și poate determina emoții pozitive, cum ar fi compasiunea. Și că de fapt rugăciunea îmbunătățește starea de sănătate în ansamblul ei!

    7) Revista trimestrială de sociologie „Sociological Quarterly” raportează faptul că adolescenții care găsesc și apreciază semnificația și importanța credinței au relații mai bune cu părinții, fapt care duce la o experiență mai favorabilă pentru întreaga familie. Sper că v-am dat indicii care să vă ajute să eliminați orice îndoială cu privire la rugăciune, așadar – propuneți-vă să practicați regulat rugăciunea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 4:1-18


    Acest paragraf reproduce fără vreun comentariu o proclamaţie a lui Nebucadneţar. Ce discurs, în adevăr cu totul diferit de cele pe care le pronunţă de obicei şefii de stat! Mai curând asistăm aici în faţa unei mărturii aduse înaintea tuturor locuitorilor lumii. În ce ne priveşte, în măsura noastră, nici noi să nu ne temem să rostim cu glas tare ceea ce Domnul a făcut pentru noi.

    Împăratul începe prin a-şi aduce aminte de condiţia sa de odinioară. Se afla în pace (v. 4) ~ însă pacea lui era una înşelătoare; prospera ~ însă viaţa unui om nu stă în bunurile lui (Luca 12.15); tot ceea ce Dumnezeul cel Preaînalt îi pusese în mâini nu folosise decât pentru a-şi hrăni orgoliul şi mulţumirea de sine. Pentru a-l smulge din această falsă siguranţă, i-a fost trimis un gând care a avut fericitul rezultat de a-l înspăimânta şi de a-l tulbura (v. 5). Ce groază minunată! Neliniştea este deseori primul semn al lucrării lui Dumnezeu asupra unei conştiinţe. Dar şi de data aceasta, numai după ce a epuizat toate resursele omeneşti: ghicitori, vrăjitori, caldeeni, cititori în stele, şi numai după ce neputinţa lor este dovedită din plin (2 Timotei 3.9), Nebucadneţar este dispus să accepte interpretarea lui Daniel. El distinge în acesta „duhul dumnezeilor sfinţi” (v. 8, 18; comp. cu Geneza 41.38). Singur Duhul lui Dumnezeu este Cel care poate să explice Cuvântul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.11).

  • 29 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ioas a avut pe inimă să repare casa Domnului. Și a adunat pe preoți și pe leviți și le-a zis: „Ieșiți în cetățile lui Iuda și strângeți bani de la tot Israelul pentru repararea casei Dumnezeului vostru, din an în an; și grăbiți lucrul”. Dar leviții nu s-au grăbit.

    2 Cronici 24.4,5


    Lecții din viața lui Ioas (1) – Repararea Casei lui Dumnezeu

    Ce lucru surprinzător! Ioas a avut mai multă bunăvoință, râvnă și energie să repare casa Domnului decât au avut preoții și leviții luați împreună! Ei erau zilnic în templu pentru slujire și închinare, însă neglijau starea în care acesta se afla.

    Noi, copiii lui Dumnezeu, am fost făcuți o preoție sfântă pentru Dumnezeu, iar Tatăl caută închinători în duh și în adevăr. Avem noi însă o inimă ca a Domnului Isus pentru casa Lui, pentru Adunarea Sa? Pavel și Timotei sunt bune exemple în această privință. Citim despre Pavel că zilnic era apăsat de grija pentru toate adunările, iar despre Timotei că era însuflețit de același gând, fiind cu adevărat preocupat de starea și de binele sfinților (2 Corinteni 11.28; Filipeni 2.20).

    Este un lucru scump și minunat să fim împreună în fiecare dintâi zi a săptămânii, pentru laudă, pentru închinare și pentru a ne aduce aminte de Domnul în moartea Sa. Aceasta însă nu este totul. Există alte șase zile în săptămână. Care este starea adunării? Ne pasă de binele sfinților? A ne păsa include ajutorul practic, sau cuvinte de mângâiere, sau instruire în învățătura sănătoasă. Odată cu închinarea nu se sfârșește întreaga activitate creștină. Ea constituie cea mai înaltă parte a activității noastre, însă nu este nicidecum singura parte.

    Să fim și noi ca Ioas în această privință! Să cheltuim timp, bani și energie pentru a ne implica în repararea și în zidirea casei lui Dumnezeu! Puterea nu este în noi, ci în Domnul, la fel și înțelepciunea care trebuie să ne călăuzească în această lucrare scumpă. Să ne punem întrebarea ce putem face pentru a-i ajuta, mângâia, încuraja și zidi pe cei din poporul Domnului!

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Romani 5.1


    Am găsit pacea sufletească

    Era primăvară, dar încă nu-mi revenisem bine după o gripă severă. Pe lângă slăbiciunea fizică, am fost cuprins de o neliniște interioară. Atunci m-am rugat mult lui Dumnezeu cerându-I iertare.

    Citisem într-o carte că un predicator îi spusese unui om care căuta pacea: „Dumneavoastră vreți să ajungeți la siguranța mântuirii, dar nu prin credința în Cuvântul lui Dumnezeu, ci mai degrabă printr-un înger, printr-un vis sau printr-o voce din cer; vreți să auziți sau să vedeți ceva… Dar o astfel de promisiune nu există. Biblia spune: «Pentru ca oricine crede în El [Isus Hristos] să nu piară, ci să aibă viața veșnică» (Ioan 3.15). Deci Dumnezeu cere fiecărui păcătos să creadă în Fiul Său și El îi dăruiește unui astfel de om viața veșnică”.

    Aceste cuvinte m-au îndemnat să citesc cu mai mare atenție Biblia. Deseori, în zorii dimineții, citeam în liniște câte un capitol din Noul Testament. În Romani 8.16 am citit: „Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Atunci mi-am dat seama că, dacă Duhul lui Dumnezeu dă mărturie duhului omului despre înfierea sa, sufletul trebuie să găsească siguranță și mântuire. Am căzut în genunchi în fața lui Dumnezeu, cerându-I iertare, pace și siguranța mântuirii.

    Și Dumnezeu, care este bogat în dragoste și în îndurare, gata să dăruiască mai mult decât cerem noi, mi-a îndreptat privirea spre jertfa de la cruce. Atunci am găsit pacea sufletească.

    Citirea Bibliei: Ieremia 32.26-44 · Romani 6.12-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ȘTIINȚA RECUNOAȘTE PUTEREA RUGĂCIUNII (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6)


    Cuvântul lui Dumnezeu ne învață ca „în orice lucru, să aducem cererile noastre la cunoștința lui Dumnezeu.”

    În zilele noastre, știința începe să recunoască valoarea și puterea rugăciunii. Cercetătorii care investighează rolul credinței în sănătate, descoperă dovezi care sunt greu de contestat.

    De exemplu, un studiu desfășurat în 2014 de către The Mind Health Report a confirmat faptul că cei care se angajează în rugăciune privată, rugăciune de mijlocire și activități bisericești sunt mai sănătoși și trăiesc mai mult. Haideți să vedem împreună ce au descoperit și alți cercetători:

    Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Florida au descoperit că atunci când te rogi pentru cineva, ești mai dispus să ierți acea persoană. Când un grup de bărbați și de femei s-au rugat pentru sănătatea unui prieten apropiat în fiecare zi, timp de 4 săptămâni, ei au fost mai dispuși să ierte nu numai prietenii, ci și oamenii în general. Iertarea este asociată cu o stare de sănătate generală mai bună și cu o stare de mulțumire față de viață.

    Cercetătorii de la Universitatea din Miami au descoperit că rugăciunea și practicile biblice îmbunătățesc abilitatea de a urmări și de a atinge obiective pe termen lung. Rugăciunea afectează regiuni ale creierului care îmbunătățesc stăpânirea de sine, și persoanele care își văd obiectivele ca fiind sacre sunt mai determinate să le atingă.

    Un studiu desfășurat de Universitatea din Wisconsin-Madison a ajuns la concluzia că victimele unor relații abuzive și-au redobândit o imagine de sine pozitivă și și-au redus suferința emoțională când au inclus rugăciunea în viața lor.

    Cercetătorii de la Universitatea Columbia au descoperit că persoanele care prețuiesc Biserica lui Isus Hristos și participă regulat la adunările bisericii sunt cu 90% mai puțin predispuși să sufere de depresie decât corespondenții lor ne-religioși.

    Nu crezi că toate acestea sunt dovezi puternice în favoarea rugăciunii? Așadar, roagă-te!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 3:19-30


    Acest capitol ne arată ceea ce credinciosul trebuie să facă, ceea ce Satan poate să facă, dar, de asemenea, şi ceea ce Dumnezeu face. „Nu te teme, Eu voi fi cu tine; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui”. Aceasta este promisiunea făcută în Isaia 43.1,2 rămăşiţei credincioase. Şi Dumnezeu o va împlini. Aruncaţi în cuptor, cei trei nu numai că nu au suferit niciun rău, ci acolo ei au avut o minunată întâlnire. În misteriosul lor Însoţitor de moment Îl recunoaştem fără dificultate pe Fiul lui Dumnezeu. Da, cuptorul încercării este un loc de privilegiată întâlnire între Domnul şi ai Săi.

    În timp ce focul i-a nimicit pe oamenii numiţi să-i arunce în flăcări pe cei condamnaţi, nici aceştia, nici nimic din ce le aparţinea n–au prins nici măcar miros de foc. Un singur lucru este consumat în cuptor: legăturile care-i împiedicaseră (v. 25). Nu acesta este adesea rezultatul încercării pentru creştin? Îl eliberează de una sau de alta din legăturile cu care lumea îl înfăşurase şi îi permite să umble liber în compania Domnului Isus.

    Mânia împăratului a făcut loc consternării (v. 24). Aceşti martori tineri au ştiut, expunându-şi viaţa, să-i demonstreze împăratului realitatea credinţei lor şi să-i dea o mărturie vizibilă despre Dumnezeul lor.

  • 28 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În felul acesta a fost desăvârșită dragostea față de noi, ca să avem deplină siguranță în ziua judecății.

    1 Ioan 4.17


    Sentința zilei de judecată a trecut peste sufletul celui credincios și el crede acest lucru. El a recunoscut, printr-o lucrare dumnezeiască în propriul său suflet, ce este păcatul înaintea lui Dumnezeu, așa cum va fi el arătat la scaunul de judecată. Simțământul acesta poate fi mai mult sau mai puțin adânc, dar, dacă cineva este creștin, ar trebui să aibă claritate în această privință.

    Credinciosul a recunoscut că Cel care este Judecătorul celor vii și al celor morți, Domnul Isus Hristos, a fost mai întâi Mântuitorul său, înainte de a fi Judecător, și că i-a purtat păcatele în trupul Său pe lemn, atunci când a băut, în ascultare, paharul mâniei. Aceste păcate pentru care el însuși ar fi trebuit să fie judecat și desigur condamnat pe drept au fost purtate deja de un Altul și acest Altul este chiar Judecătorul. Dacă n-ar fi fost așa, el ar fi fost condamnat. El recunoaște că aceasta este o lucrare perfectă; este perfectă în toate privințele, perfectă ca să-L slăvească pe Dumnezeu și perfectă în privința ispășirii tuturor păcatelor lui. Iar când el va fi arătat înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, va sta chiar înaintea Aceluia care le-a înlăturat. Hristos S-ar tăgădui pe Sine Însuși dacă le-ar mai aduce în discuție.

    Mai mult, în ce stare apare creștinul înaintea Domnului? Va fi înviat în slavă. El nu mai poate fi supus unei judecăți care să pună în discuție prezența sa în glorie, căci el este deja acolo. „Când Se va arăta El, vom fi ca El, căci Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2). Ce înseamnă judecata, dacă suntem cu totul asemenea Judecătorului și El Însuși este dreptatea noastră?

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

    Ioan 6.37


    Isus Hristos nu respinge pe nimeni

    În societatea noastră sunt respectați oamenii care, ridicâdu-se din mulțime, au performanțe mari sportive, sunt implicați politic sau se află în centrul atenției prin averea sau cifra lor de afaceri. Dar de cetățenii simpli, cu îngrijorările lor zilnice, nu se interesează aproape nimeni. Și chiar mai puțină atenție li se acordă oamenilor care se află la marginea societății, care nu au nimic de oferit, ci cauzează doar cheltuieli sociale.

    Cu totul altfel Se comportă Mântuitorul lumii. El a venit pe pământ pentru toți oamenii și a murit la cruce. Niciunul nu-I este indiferent sau prea neînsemnat. El îi invită pe toți să vină la El, pentru a găsi iertarea păcatelor și viața veșnică. Promisiunea pe care a făcut-o Isus Hristos în urmă cu 2.000 de ani o face și astăzi: „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară”.

    De aceea, lasă deoparte îndoielile și vino la Domnul Isus! El te aude când te îndrepți spre El în rugăciune și nu te respinge când Îi predai Lui viața ta.

    Recunoaște în fața Lui păcatele tale! El te iartă și îți dăruiește o viață nouă. Procedează și tu precum vameșul care „sta departe și nu voia nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»” (Luca 18.13).

    Luând această decizie pentru Isus Hristos, vei deveni un om credincios, pentru care este valabilă promisiunea Lui:

    „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20).

    Citirea Bibliei: Ieremia 32.1-25 · Romani 6.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND EȘTI PUS LA ÎNCERCARE – Fundația S.E.E.R. România

    „Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să junghie pe fiul său.” (Geneza 22:10)


    Nu toți suntem puși la încercare în același fel, dar toți vom fi testați în aceleași domenii. Să ne gândim la Avraam. După ce a așteptat timp de zeci de ani, Dumnezeu i-a dăruit un fiu, ca să fie „tatăl multor neamuri.” (Geneza 17:5). Apoi Dumnezeu i-a zis să-l aducă jertfă pe acest băiat, pe un altar din pustia îndepărtată! Nu avea nicio logică, era clar în contradicție cu promisiunea lui Dumnezeu – și cu toate acestea, Avraam s-a supus. Este puțin probabil ca Dumnezeu să-ți ceară să te confrunți cu aceleași provocări ca Avraam, dar să fii sigur că vei fi testat în aceleași domenii ca el!

    De exemplu, vei fi testat cu privire la nivelul dedicării tale. Când umblarea cu El devine dificilă, oare vei rămâne consacrat lui Dumnezeu și te vei supune Cuvântului Său, sau vei căuta o cale de scăpare? Când nu are nicio logică ceea ce ți se întâmplă, când nu e corect și când nu meriți, te vei încrede în Dumnezeu și Îi vei rămâne credincios?

    Apoi, vei fi testat cu privire la Persoana care îți controlează viața. Când vezi mâna diavolului la lucru, în viața ta, sau când identifici persoana responsabilă pentru necazul, presiunea sau suferința în care te afli, îți vei aduce aminte oare că „toate lucrurile lucrează împreună spre bine” (vezi Romani 8:28) și că Dumnezeu este în continuare în control?

    Un alt domeniu în care vei fi testat va fi credința ta. Deși părea că Dumnezeu Își încalcă promisiunea, „prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare” (Evrei 11:17). Cum putea un tată iubitor să facă un asemenea lucru? Avraam nu s-a îndoit nicio clipă de faptul că Dumnezeu îl poate învia pe Isaac, „chiar și din morți” (Evrei 11:19).

    Așadar, când suntem puși la încercare, „să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (Evrei 10:23).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 3:1-18


    Pentru a le da un centru religios comun acelor popoare disparate peste care domnea, Nebucadneţar a înălţat o colosală statuie de aur în câmpia Dura. Acest act de idolatrie este simbolic. El evocă ceea ce stăpâneşte inima oamenilor:

    1. statuia este din aur, metal care este obiectul unei veneraţii universale;

    2. are forma unui om şi, în adevăr, acesta tinde să se adore pe sine, să se pună în locul lui Dumnezeu;

    3. se aseamănă neliniştitor de mult cu chipul fiarei din timpul apocaliptic, căreia fiecare om va fi constrâns să i se închine, pentru a nu fi pedepsit cu moartea.

    Rămăşiţa credincioasă a lui Israel se va afla atunci în acea teribilă punere la probă (Apocalipsa 13.15). Şadrac, Meşac şi Abed-Nego ilustrează această rămăşiţă. Va interveni oare Dumnezeu pentru a-i scăpa? Astfel răsuna sfidarea împăratului! Noi „n–avem nevoie să–ţi răspundem asupra acestui lucru”, afirmă aceşti tineri (v. 16). Credinţa celui credincios nu trebuie să se justifice înaintea celor necredincioşi. Aprobarea Domnului îi este de ajuns. Nici ameninţările nu pot acum să-i abată pe aceşti trei martori de la ascultarea strictă de Dumnezeu, după cum înainte nu reuşise nici tentaţia bucatelor alese. După ce s-au arătat credincioşi în lucrurile mici (cap. 1), ei se dovedesc acum a fi credincioşi şi în cele mari (Luca 16.10).

  • 27 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ca să slujiți Domnului fără piedici.

    1 Corinteni 7.35


    Viața pe care o avem în Hristos este cerească în esența ei. Deplina înțelegere și savurare a ei nu este posibilă până când nu se va realiza întregul gând al lui Dumnezeu cu privire la noi și până când nu ne vom afla în casa Tatălui, când trupurile noastre vor fi făcute asemenea trupului Domnului Isus, iar ceea ce este muritor va fi înghițit de viață. Totuși, viața eternă este posesia noastră actuală, și există multe pasaje în Scriptură care ne asigură cu privire la acest lucru. Ea însă este străină de această lume, iar noi trebuie să trăim în duh în afara acestei lumi, pentru a ne putea savura, în oricât de mică măsură, partea spirituală bogată de care Dumnezeu ne-a făcut parte în Fiul Său.

    Cuvintele apostolului din 1 Corinteni 7.35 m-au impresionat adesea cu putere: „Ca să slujiți Domnului fără piedici”. Care este semnificația lor? Ele prezintă acea viață pe care sufletul o trăiește prin credință în limitele sanctuarului ceresc, având părtășie cu Domnul și fără să fie împiedicat de poveri sau de griji. Aceasta este dorința Duhului pentru noi toți. El este veriga divină întotdeauna prezentă între sufletele noastre și Hristosul aflat în glorie, iar cea mai mare plăcerea a Sa este să prezinte acum credinței toate acele lucruri în care vom intra atunci când Domnul va veni.

    Astfel de remarci sunt cu totul practice, fiindcă doar în măsura în care ne preocupăm cu lucrurile nevăzute vom căpăta putere pentru împrejurările în care ne aflăm; doar astfel inimile noastre vor fi ținute deasupra tuturor nevoilor și dificultăților din acest veac rău și din mijlocul mărturiei creștine falimentare.

    W. W. Fereday


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Veniți, ascultați, toți cei care vă temeți de Dumnezeu, și voi spune ce a făcut El pentru sufletul meu.

    Psalmul 66.16


    Bunicul și arhitectul (3)

    Dar Însuși Dumnezeu lucra la inima tânărului arhitect, iar acesta a ajuns să se gândească la viața lui, la seriozitatea veșniciei. Și-a adus aminte de cuvintele serioase din casa părintească și de cele de la școala duminicală. Nu era o nebunie din partea lui să-și pună toată speranța doar în carieră? Nu era o nebunie să se implice cu tot timpul și cu toată puterea doar în profesie? Îl puteau împăca toate acestea cu Dumnezeu?

    După un timp, bunicului i s-a permis să meargă acasă. Se bucura mult. Dar, în toată bucuria sa, nu l-a uitat pe tânărul din spital și l-a vizitat de câteva ori. De fiecare dată i-a vorbit despre nevoia mântuirii personale și despre solemnitatea veșniciei.

    Dumnezeu a binecuvântat osteneala fidelă a bunicului. A sosit ziua când tânărul arhitect a recunoscut în lumina lui Dumnezeu că era pierdut și că avea nevoie de Mântuitorul. Atunci s-a îndreptat spre Domnul Isus, și-a recunoscut în fața Lui păcatele și întreaga sa viață pierdută și a primit iertare. Inima lui a fost inundată de o mare bucurie.

    În ziua următoare i-a trimis bunicului o scrisoare, în care i-a relatat despre întoarcerea sa la Dumnezeu. Chiar la începutul scrisorii, tânărul scrisese: „… ca să știți de ce v-a accidentat mașina”.

    „Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după planul Său” (Romani 8.28).

    Citirea Bibliei: Ieremia 31.27-40 · Romani 5.17-21


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎMBĂTRÂNEȘTI FRUMOS – Fundația S.E.E.R. România

    „Zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Isaia 65:22)


    În 1968, un om de știință a descoperit un colier vechi de 600 de ani într-un mormânt din America. Era făcut din semințe înșirate una lângă alta. Omul de știință a plantat una dintre semințe, și ghiciți ce s-a întâmplat: a încolțit și a crescut! Deși sămânța a fost latentă timp de 600 de ani, ea purta încă potențial de viață în ea! Ce vreau să spun cu asta? Poate ești creștin de ani de zile și din punct de vedere spiritual ai fost în stare latentă în tot acest timp, însă acum ți-ar plăcea să fii productiv. Dorești să aduci rod… Vestea bună este că nu e prea târziu! Poți începe chiar acum.

    „Cel fără prihană înverzeşte ca finicul… Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi, ca să arate că Domnul este drept, El Stânca mea, în care nu este nelegiuire.” (Psalmul 92:12-15). Știai că finicul produce cele mai multe fructe în ultimii săi ani de viață? Acesta poate fi și destinul tău! „Zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.”

    Cuvintele Domnului din Isaia vor să-ți spună că nu trebuie să iei în seamă monturile (deplasarea oaselor piciorului), ochelarii bifocali și chelia, ba chiar ar trebui să le ignori… pentru că ultimul anotimp al vieții tale poate fi unul dintre cele mai importante! Poate îți va lua mai mult să faci ce făceai, dar alimentat de înțelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu și de anii în care ai umblat cu El, tu poți în continuare să-L faci cunoscut pe Dumnezeu în această lume!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 2:31-49


    Într-un mod impresionant de concis, istoria naţiunilor îi este prezentată împăratului prin această ciudată statuie de om, constituită din cap până–n picioare din metale diferite. Capul de aur reprezintă cel dintâi imperiu universal, cel al Babilonului, înfiinţat după ce Dumnezeu Şi-a retras tronul din mijlocul lui Israel. Strălucitoare, dar de scurtă durată, această monarhie a făcut loc împărăţiei medo‑persane (pieptul de argint) căreia, la rândul ei, i-a succedat imperiul grec al lui Alexandru (pântecele şi coapsele de aramă). În sfârşit, pulpele şi picioarele personajului evocă un al patrulea imperiu, tare ca fierul, brutal, distrugător, în care nu ne este greu să recunoaştem imperiul roman. Istoria lui ~ începând cu invaziile barbare, moment când a îmbrăcat cea dintâi formă a sa ~ este în prezent întreruptă de ceea ce numim „paranteza Bisericii”. Potrivit profeţiei însă, acest imperiu va trebui în curând să fie reconstituit, pentru puţină vreme. Va fi în el un element de slăbiciune, sugerat prin amestecul lutului cu fierul (cei zece împăraţi distincţi ai fiarei romane; Apocalipsa 17.12), ceea ce îl va face vulnerabil (v. 41, 42). Atunci piatra desprinsă fără mână, adică introducerea Împărăţiei lui Hristos, va pune capăt dominaţiei omului ‚care este din ţărână” (Psalmul 10.18), spre fericirea acestuia.

  • 26 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: Oricine practică păcatul este rob al păcatului. Și robul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna. Deci, dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi”.

    Ioan 8.34-36


    Domnul dă pe față starea iudeilor înaintea lui Dumnezeu. Prin păcatele pe care le comiteau, dovedeau că sunt robi ai principiului rău al păcatului. Fiind robi, ei nu puteau rămâne în casa lui Dumnezeu, folosită aici ca un simbol al locului privilegiat pe care ei tocmai îl pretinseseră. Robul poate fi alungat; Fiul rămâne pentru totdeauna. Fiul, pe care ei Îl lepădaseră, putea, cu adevărat, să-i facă liberi. Din punct de vedere exterior, ei erau copii ai lui Avraam; în realitate, ei se aflau într-o răzvrătire de moarte față de Fiul, deoarece cuvântul Lui nu-și găsea loc în inimile lor.

    Apoi Domnul prezintă un contrast oficial între El și aceia care resping cuvintele Lui. El era Fiul, care Îl descoperea pe Tatăl și vorbea despre ceea ce văzuse în existența Lui eternă alături de Tatăl. În ciuda pretențiilor pe care le aveau că nu au alt tată în afara lui Avraam, ei, ca și toți ceilalți oameni, își dovedeau adevărata origine prin faptele lor. Pe de o parte, căutau să-L omoare pe Domnul; pe de altă parte, se opuneau adevărului. Acestea sunt cele două caracteristici ale lui Satan; ucigaș și lipsit de adevăr; ele dovedind că iudeii, în timp ce erau copii ai lui Avraam potrivit cărnii, erau din punct de vedere moral copii ai diavolului. Singurul lor răspuns este emiterea unei pretenții și mai mari. Ei afirmă nu doar că sunt copii ai lui Avraam, ci și că au un singur Tată, pe Dumnezeu.

    Domnul răspunde pretenției lor arătând că ei nu au niciunul din semnele caracteristice copiilor lui Dumnezeu, ci că manifestă două mari semne caracteristice copiilor diavolului. Dacă ei ar fi fost copii ai lui Dumnezeu, ar fi fost caracterizați de dragoste față de Hristos și ar fi primit adevărul pe care El îl declara. Fiind cu totul străini de gândul Domnului, ei nu pot înțelege vorbirea prin care le erau transmise gândurile Lui. Nu doar că erau ignoranți față de gândul Domnului, dar manifestau și cele două semne exterioare caracteristice copiilor diavolului: ucigași și mincinoși.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Va fi un timp când oamenii nu vor suferi învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute.

    2 Timotei 4.3


    Bunicul și arhitectul (2)

    Tânărul însă nu a luat în serios sfaturile părintești. Când a devenit adult, interesul și energia lui s-au îndreptat numai spre profesie. Era harnic și foarte conștiincios, de aceea i-a fost încredințată întreaga conducere a acelui șantier, chiar dacă era tânăr.

    Apoi s-a întâmplat accidentul. Acum urma să stea pentru un timp îndelungat în spital.

    Când cei doi bărbați, ale căror paturi erau foarte apropiate, au făcut puțin cunoștință unul cu altul, cel mai în vârstă l-a întrebat pe tovarășul său de salon mai tânăr:

    — Îl cunoașteți pe Domnul Isus ca Salvatorul, ca Mântuitorul dumneavoastră personal?

    — Nu-mi vorbiți despre Isus!, a spus tânărul neprietenos.

    Despre legătura lui cu Dumnezeu și despre veșnicie nu și-a făcut până atunci niciun gând. Dar bunicul nu a auzit răspunsul. El i-a vorbit mai departe despre Isus, despre dragostea lui Dumnezeu și despre ziua judecății, considerând că tânărul îl asculta și că era interesat de discuția lui.

    Tânărul însă s-a supărat mult. Era oare necesar să i se spună aici astfel de lucruri, să fie împovărat cu astfel de întrebări? Bătrânul trebuia să-și țină înțelepciunea pentru sine! O, dacă ar tăcea odată!

    Citirea Bibliei: Ieremia 31.15-26 · Romani 5.11-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI NEVOIE DE PRIETENI CARE SĂ TE ÎNCURAJEZE? – Fundația S.E.E.R. România

    „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)


    Dacă ești înțelept, te vei înconjura cu oameni care te vor susține emoțional și spiritual, și cu care îți vei putea împărtăși visele și necazurile. C.S. Lewis și J.R.R. Tolkien au fost membri ai clubului The Inklings, un grup pasionat de discuții pe teme literare, care aparținea de Universitatea Oxford. Din el făceau parte profesori, scriitori și prieteni care se întâlneau regulat într-un loc binecunoscut din Oxford, pentru a discuta despre pasajele și cărțile lor preferate, precum și despre propriile lor scrieri. În 1936, ei au observat că lumea are nevoie de mai multe romane care să aibă ca temă centrală credința și moralitatea. Lewis și Tolkien au decis să scrie romane științifico-fantastice după ce și-au dat seama de calitatea slabă a unor povestiri similare care erau publicate în acea vreme. Efectiv, ei „au dat cu banul” pentru a vedea care dintre ei să scrie o carte despre călătoria în spațiu, versus călătoria în timp.

    Lui Tolkien i-a revenit călătoria în timp, însă primele sale încercări de a scrie astfel de povestiri nu au avut niciodată succes. Cu toate acestea, mai târziu, el a avut mare succes cu „Stăpânul Inelelor”.

    Lewis a scris faimoasa serie intitulată „Trilogia Spațială” și în cele din urmă „Cronicile din Narnia”.

    Poate că nu vei ajunge la un astfel de nivel de succes, dar poți ajunge mai departe având suportul și încurajarea unor prieteni adevărați, decât fără ele. Așadar, întreabă-te ce presupune cultivarea unor prietenii? Ele ar putea să te ajute să-ți atingi potențialul pus în tine de Dumnezeu. Ar putea însemna să ieși din carapace și să duci Evanghelia altora. E posibil să dai de suferință și respingere? Firește! Dar vei reuși numai dacă ești dispus să-ți asumi acest risc!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 2:17-30


    Să observăm înlănţuirea: „Atunci” Daniel s-a rugat cu prietenii lui (v. 17, 18). „Atunci taina a fost descoperită lui Daniel”. „Atunci Daniel L–a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor” (v. 19). Să facem cunoscut lui Dumnezeu cererile noastre este cea dintâi îndatorire a noastră, „în orice” (Filipeni 4.6). Apoi Daniel îi pune în temă şi pe cei trei prieteni ai săi, pentru a i se alătura în rugăciune. Ce mare privilegiu este acesta, să poţi împărtăşi o greutate cu prieteni creştini şi să o poţi aduce înaintea Domnului împreună cu ei! Şi ce eficacitate deosebită este legată de aceasta, pentru că, în felul acesta, devenim beneficiarii promisiunii Sale categorice (Matei 18.19)!

    Dumnezeu nu poate rămâne surd la rugăciunile acestor oameni care se tem de El. Îi descoperă taina robului Său (Psalmul 25.14). Un altul poate că ar fi alergat degrabă la împărat. Pentru Daniel însă, un lucru este de cea mai mare urgenţă: să-I mulţumească Dumnezeului Său şi să-I aducă închinare (comp. cu Geneza 24.26). Numai după aceea el este condus la Nebucadneţar. Şi vedem strălucind din nou una dintre cele mai frumoase trăsături ale acestui om al lui Dumnezeu: smerenia sa. Ca şi Iosif (Geneza 41.16), Daniel se şterge pe sine, pentru a-I atribui toată gloria doar lui Dumnezeu (v. 30; cap. 1.7).

    Dragi credincioşi, câtă vreme Domnul a găsit cu cale să ne folosească pentru o slujbă, să învăţăm să ne ştergem pe noi, pentru a-I lăsa Lui toate meritele pentru aceasta şi toate roadele.

  • 25 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În noaptea aceea, somnul împăratului a fugit de la el.

    Estera 6.1


    Mâna lui Dumnezeu a fost la lucru în acea noapte. Domnul Dumnezeul evreilor avea o lucrare măreață de făcut în favoarea poporului Său iubit și, pentru a o împlini, a alungat somnul acelui monarh care își exercita stăpânirea peste o sută douăzeci și șapte de ținuturi.

    Acest lucru scoate clar în evidență caracterul cărții Estera. Cititorul va observa că, de-a lungul acestei interesante secțiuni inspirate, numele lui Dumnezeu nu este menționat. Totuși, peste tot mâna Sa este văzută lucrând. Chiar și cele mai banale împrejurări manifestă planul Său minunat și lucrarea Lui măiastră. Ochiul natural nu poate urmări mișcările roților carului Domnului, însă credința nu numai că le poate urmări, ci și cunoaște direcția în care el se îndreaptă.

    Vrăjmașul complotează, însă Dumnezeu este deasupra lui. Orice acțiune a lui Satan nu este decât o verigă în lanțul uimitor de evenimente prin care Dumnezeul lui Israel Și-a împlinit planul de har cu privire la poporul Său. Așa a fost atunci, așa este și astăzi și așa va fi întotdeauna. Răutatea lui Satan, mândria omului, cele mai ostile influențe, toate sunt doar instrumente în mâna lui Dumnezeu pentru împlinirea scopurilor Sale de har. Acest lucru oferă cea mai dulce odihnă inimii, în mijlocul tulburărilor și a zbuciumului neîncetat din această lume.

    „Sfârșitul” pe care-l dă Domnul se va arăta cu siguranță. Planul Său va rămâne în picioare și El va lucra toate după buna Sa plăcere. Binecuvântat să fie numele Său pentru această siguranță de neclintit! Ea liniștește inima în orice situație. Domnul Se află în spatele oricărei împrejurări. Orice rotiță, orice piesă cât de mică din această vastă mașinărie a împrejurărilor omenești se află sub controlul Său. Deși numele Său nu este cunoscut și recunoscut de fiii acestui pământ, mâna Sa este vizibilă, cuvintele Sale sunt crezute, iar „sfârșitul” pe care El îl dă este așteptat de toți fiii credinței.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El deschide urechile oamenilor și le întipărește învățăturile Lui.

    Iov 33.14,16


    Bunicul și arhitectul (1)

    În ultimii ani ai vieții sale, bunicul nostru nu a mai auzit nimic. Era surd. Dacă doream să-i transmitem ceva, scriam pe un carnețel, pe care îl purta cu sine tot timpul. Dar bunicul nu era niciodată nemulțumit. El știa că aparținea Domnului Isus și se bucura. Se preocupa mult cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă era vreme frumoasă, făcea adesea mici plimbări.

    Într-o zi, bunicul a fost lovit pe stradă de o mașină și a fost rănit grav. A fost dus la spital și operat. A stat acolo multe zile. În primele zile a avut dureri mari și nu putea dormi noaptea. În mod deosebit însă suferea de singurătate, pentru că nu înțelegea niciun cuvânt atunci când cineva dorea să discute cu el.

    Bunicul s-a gândit mult timp la accidentul lui și s-a întrebat mereu de ce a permis Dumnezeu toate acestea. Pentru început n-a găsit niciun răspuns.

    Nu peste mult timp a venit un alt pacient în salonul bunicului. Era un tânăr, un arhitect care căzuse de pe o schelă a unui mare șantier de la marginea orașului. Avea mai multe fracturi și membrele îi erau puse în ghips. Părinții lui l-au vizitat în aceeași zi și erau foarte îngrijorați de băiatul lor. Ei îi vorbiseră de multe ori băiatului despre solemnitatea veșniciei, dar și despre dragostea lui Dumnezeu care dorește ca fiecare om să fie mântuit.

    Citirea Bibliei: Ieremia 31.1-14 · Romani 5.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PUNCTE DE STRES – Fundația S.E.E.R. România

    „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine”. (Isaia 26:3)


    Ai auzit de punctele de stres? Sunt acele mici zone sensibile la presiune ale corpului nostru, localizate în palmă, talpă, scalp, piept etc. Când nivelul adrenalinei se schimbă în corpul tău, punctele acelea își schimbă culoarea și determină cât ești de stresat. Având acest lucru în minte, oare nu ar fi nemaipomenit să avem o mică lumină de avertizare care să ne atragă atenția de fiecare dată când ne luăm privirea de la Domnul? Sau dacă am avea un mic semnal sonor sau luminos, care să ne avertizeze că nu mai suntem pe calea lui Dumnezeu?

    Noi avem astfel de semnale! Ele sunt cunoscute drept tensiune sau apăsare! Faptul că devenim tensionați este un indicator sigur că ne-am luat privirea de la Domnul și am mutat-o pe circumstanțe. Noi ne uităm la problemă și nu la soluție. Și când facem lucrul acesta, vom deveni tensionați. Așadar, dacă faci asta, acea apăsare din piept poate fi modalitatea lui Dumnezeu de a-ți spune: „Concentrează-te, uită-te la Mine!” Biblia spune: „Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” Tu poți alege să te concentrezi asupra necazurilor tale sau să te concentrezi pe Cel care deține soluția.

    Corrie ten Boom a scris: „Cu cât noaptea din jurul nostru devenea mai întunecată, cu atât mai luminoasă, mai adevărată și mai frumoasă ardea lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă te uiți înlăuntrul tău, devii deprimat. Dar dacă te uiți la Dumnezeu, vei găsi odihnă!” Lucrurile asupra cărora te concentrezi sunt cele care vor determina câtă pace vei avea. Așadar, când vine necazul, concentrează-te pe prezența lui Dumnezeu; El este cu tine și (vezi Evrei 13:5) promite că nu te va părăsi niciodată!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 2:1-16


    Cât de mult se aseamănă vremea lui Daniel cu cea a lui Iosif! Dumnezeu îi vorbeşte lui Nebucadneţar, precum lui Faraon odinioară, prin intermediul viselor profetice (Geneza 41). Iar cel pe care El îl pregăteşte să interpreteze visele este şi de data aceasta tot un tânăr captiv de neam din Israel. Faptul că Daniel s–a ferit de orice necurăţie (comp. cu Geneza 39) este ceea ce l-a învrednicit să fie ales pentru a revela tainele lui Dumnezeu. Iar în aceeaşi măsură în care şi noi ne vom păstra neîntinaţi de lume, Domnului Îi va face plăcere să ne instruiască şi să Se slujească şi de noi.

    Remarcăm cum Daniel rămâne în umbră până când incapacitatea oamenilor de a înţelege gândurile lui Dumnezeu este constatată cum se cuvine. Caldeenii înşişi afirmă: „Nu este niciun om ~ care să poată arăta lucrul acesta ~ decât dumnezeii” (v. 10, 11; capitolul 5.11). Ei nu fac altceva decât să–şi recunoască ignoranţa, precum altădată vrăjitorii Egiptului (Exod 8.19). Concluzia caldeenilor ar fi trebuit să-l umilească şi să-l încurce pe monarhul orgolios, dar din contră! Cuprins de o mare mânie, el porunceşte să fie ucişi toţi înţelepţii.

    Prin contrast, versetul 14 scoate în evidenţă prudenţa şi buna judecată a lui Daniel. El cere să se rezerve un timp pentru a putea aduce toată această problemă înaintea lui Dumnezeu.

  • 23 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei. Și omul și soția lui s-au ascuns de fața Domnului Dumnezeu, în mijlocul pomilor grădinii.

    Geneza 3.8


    Conștiința, s-a spus de multe ori, ne face pe toți să fim lași. Vedem acest lucru chiar la începutul istoriei omului pe pământ. Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam, iar el I-a răspuns: „Am auzit glasul Tău în grădină și m-am temut, pentru că sunt gol; și m-am ascuns” (Geneza 3.10). Bineînțeles că Domnul știa unde erau Adam și Eva, însă El i-a chemat, iar ei n-au mai putut sta ascunși. De atunci încoace, omenirea a tot învățat de la Adam cum să arunce pe altcineva vina pentru propriile greșeli. De fapt, Adam nu numai că și-a învinuit soția că-i dăduse să mănânce din rodul interzis, ci chiar a sugerat că și Dumnezeu era vinovat, pentru că i-o dăduse pe femeie (versetul 12). Apoi Domnul a întrebat-o pe Eva, iar ea l-a învinuit pe șarpe, fiindcă o amăgise (versetul 13). Cel puțin, amândoi și-au recunoscut greșeala prin expresia: „Am mâncat”.

    Domnul a pus vrăjmășie între șarpe și sămânța femeii (versetul 15). Aceasta nu putea fi alta decât Domnul Isus, care, după mulți ani, S-a născut dintr-o fecioară, deși El este Cel „ale Cărui origini sunt din vechime, din zilele eternității” (Mica 5.2). Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Om, avea să nimicească pe deplin lucrările diavolului. El avea să-i zdrobească șarpelui capul și, făcând acest lucru, Lui avea să-I fie zdrobit călcâiul, ceea ce face referire la suferințele și la moartea Sa pe cruce. Zdrobirea capului șarpelui semnifică deplina distrugere a lui Satan prin intermediul valorii infinite a crucii lui Hristos.

    Vedem apoi că Domnul le-a făcut celor dintâi oameni haine din piele de animale (versetul 21). Acest lucru a necesitat moartea unui animal și este o imagine a morții lui Hristos, impuse pentru ca păcatele noastre să fie iertate și pentru ca noi să fim înveșmântați cu El, Dreptatea noastră. Ce har minunat!

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, vine ceasul, și a și venit, când veți fi risipiți fiecare la ale lui și pe Mine Mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.

    Ioan 16.32


    Singur – dar nu părăsit

    Domnul Isus a fost adesea singur în viața Sa de pe pământ, deoarece, fiind o Persoană din cer, a fost tratat ca un străin. Puritatea și sfințenia Lui au făcut ca El să fie singur.

    Oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina. De aceea s-au îndepărtat de Cel care spunea despre Sine: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8.12). Nu s-au simțit confortabili în apropierea Sa, deoarece prezența Lui dezvăluia starea lor păcătoasă, iar ei erau prea mândri, ca să se pocăiască de păcatul lor. Această respingere L-a lovit profund pe Mântuitorul. Oamenii nu L-au dorit, chiar dacă El a venit la ei în har și adevăr, pentru a-i ajuta.

    În același timp însă, El S-a bucurat de părtășia cu Tatăl Său și a mărturisit despre aceasta: „Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8.29).

    Ucenicii L-au urmat pe Domnul Isus timp de trei ani. Cu toate acestea, când a fost arestat, ei au încercat să-și salveze numai propriile vieți și pe El L-au părăsit. Cât de mult L-a rănit faptul că L-au părăsit toți în acel moment dificil!

    Totuși, El nu a fost lipsit de consolare. În tot procesul de condamnare și de răstignire, El a știut: „Nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine”.

    Citirea Bibliei: Ieremia 29.15-32 · Romani 4.9-15


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RĂSPUNDE ÎNTOTDEAUNA CA DOMNUL ISUS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Când era batjocorit, nu răspundea…” (1 Petru 2:23)


    Ce faci, când cineva te dezamăgește sau te necăjește? Îți scoți artileria grea și reacționezi? Spui cumva: „Mă enervezi la maximum!”? Apropo, când spui asta, nu faci altceva decât să recunoști că altcineva îți controlează emoțiile! Recunoști că-i conferi celeilalte persoane dreptul și puterea de a-ți determina sentimentele și reacțiile. Nimeni nu-ți poate lua controlul, tu îl dai dacă nu reacționezi potrivit! Biblia spune: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” (Romani 12:21).

    A te răzbuna înseamnă a reacționa.

    Dar a ierta înseamnă a acționa.

    Iertarea spune: „Eu aleg felul în care reacționez!” Este cumva starea ta emoțională controlată de ceilalți? Le permiți să-ți ridice nivelul fericirii, sau să te facă să plonjezi în îngrijorare, teamă sau mânie? „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” (Proverbele 16:32). Ai auzit? Cine își controlează starea de spirit și reacțiile este mai puternic decât o cetate înconjurată de ziduri!

    Dar persoana care nu-și poate controla propriul duh este lipsită de apărare, asemenea unei cetăți fără ziduri. Acea persoană nu are nicio apărare, se află la mila oricui ar vrea să-i facă ceva. Tăria se găsește în blândețe și blândețea are în ea abilitatea de a gestiona durerea fără a se răzbuna; ea poate absorbi lovitura fără să fie nevoită să riposteze. Domnul Isus a numit lucrul acesta „întoarcerea obrazului celălalt” (vezi Matei 5:39). S-ar putea să spui: „Dar nu e deloc ușor să faci asta!” Așa este, uneori este aproape imposibil! „Și atunci, nu e natural să reacționezi în felul acesta?” – întrebi tu. Ba da, dar răspunsul tău trebuie să fie supranatural, prin Duhul Sfânt (vezi Galateni 5:22-23).

    În mod cert, ai nevoie de puterea lui Dumnezeu ca să duci o astfel de viață. Așa că, ia exemplu de la Domnul Isus!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Daniel 1:1-8


    Daniel se distinge de ceilalţi profeţi prin câteva trăsături deosebite.

    Una dintre ele este că în cartea sa el îmbrăţişează „timpurile naţiunilor” (Luca 21.24b), cu alte cuvinte, această perioadă foarte lungă care se aşterne între strămutarea în Babilon şi restabilirea viitoare a lui Israel sub domnia lui Hristos.

    O altă trăsătură o constituie faptul că acest om al lui Dumnezeu ne vorbeşte şi prin exemplul său. Câte lecţii preţioase putem învăţa împreună cu el!

    Cea dintâi dintre acestea este hotărârea fermă de inimă de a nu se întina (v. 8). Ca tânăr străin adus la curtea unui monarh păgân, el ar fi putut găsi destule scuze pentru a se conforma regimului imperial (contrar rânduielilor legii). Şi ce mai rămăsese din cultul iudaic, de vreme ce o parte din vasele templului distrus se aflau la Babilon? (v. 2). Nu era el însuşi doar un captiv, obiect al unei bunăvoinţe speciale, din moment ce, dispreţuind bucatele împăratului, prin faptul că le refuzase, ar fi trebuit să atragă într-un mod periculos atenţia asupra lui şi asupra prietenilor săi? Pentru acest om al credinţei însă, nici dificultăţile personale, nici mediul ostil, nici falimentul cultului iudaic nu răpesc, orice-ar fi, autoritatea cuvântului Dumnezeului său.

    Dragi prieteni, are acest Cuvânt aceeaşi valoare şi pentru noi? Atunci să fim la fel de atenţi ca şi aceşti tineri, pentru a elimina din „regimul” nostru tot ceea ce poate să ne întineze trupul şi duhul (2 Corinteni 7.1).

  • 22 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și mi-a arătat un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, ieșind din tronul lui Dumnezeu și al Mielului … Și pomul vieții.

    Apocalipsa 22.1,2


    Viața celor credincioși este cu adevărat o viață eternă, însă este o viață dependentă – nu este distinctă de Hristos. „Râul” și „pomul” sunt simboluri care, într-un mod foarte binecuvântat, Îl aduc pe Hristos înaintea sufletelor noastre. Ele vorbesc despre Hristos în legătură cu „viața”, fiindcă râul este „râul de apă a vieții”, iar pomul este „pomul vieții”. Hristos este nu numai izvorul vieții prin care noi primim viața – potrivit cu propriile Sale cuvinte mișcătoare: „Cine însetează, să vină; și cine vrea, să ia apa vieții fără plată” – ci, ca râu al vieții, El este Cel care susține viața pe care o dăruiește.

    Prin urmare, apostolul Pavel a putut spune: „Hristos trăiește în mine, iar viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine” (Galateni 2.20). Viața cea nouă este susținută de Hristos, în toată dragostea Sa minunată, ca Obiect al sufletului nostru. Știm că, din nefericire, nu ne ținem întotdeauna privirile ațintite asupra Lui și, în consecință, manifestăm în multă slăbiciune viața pe care o avem. În ziua gloriei, viața cea nouă va fi susținută și savurată pe deplin, fără nicio piedică, căci Îl vom avea pe Hristos înaintea ochilor și a sufletului nostru și vom bea astfel din râul de apă a vieții.

    Mai mult, acest râu de apă a vieții este „strălucitor ca cristalul”. Orice mică oglindire a lui Hristos văzută în cei credincioși va contribui la susținerea vieții noi. În mod practic, în noi acest râu este adesea tulburat de lucrurile pământului și oglindește într-o mult prea mică măsură caracterul minunat al lui Hristos. În Hristos, râul de apă a vieții este „strălucitor ca cristalul”.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Isus a ieșit și a plecat din templu; și ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile templului. Și, răspunzând, El le-a zis: „Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată”.

    Matei 24.1,2


    Citea un ghid de artă

    Un bărbat în vârstă ședea într-o biserică frumos ornamentată și citea cu atenție într-o carte. Nici chiar vocile frumoase ale corului care cântau despre Hristos nu-l puteau distrage de la lectură. Era cufundat în cartea sa.

    Oare citea în Biblie? Am prins curaj și m-am adresat bărbatului: „Scuzați-mă, citiți în Biblie?”. — „Nu, citesc în ghidul de artă”, a fost răspunsul. Descrierea clădirii impunătoare în care se aflau, cu arta și arhitectura ei, îi captivaseră toată atenția. Probabil că îl interesa până și numele artistului care făcuse crucea mare de la intrare, cu reprezentarea Domnului Isus.

    Când le vorbești oamenilor despre credință, mulți sunt impresionați doar de lucrurile exterioare și trec peste ceea ce este principal, anume ceea ce a făcut Dumnezeu la cruce. Acolo, El L-a dat pe unicul Său Fiu ca Salvator pentru o lume pierdută. În fața acestei lucrări, totul pălește – chiar și ceea ce au realizat artiști înzestrați. Numele Domnului Isus Hristos este „mai presus de orice nume” (Filipeni 2.9). Numai credința vie în El și în lucrarea Sa de răscumpărare de la cruce îl scapă pe om de condamnarea veșnică și îi dăruiește o bogăție netrecătoare. Descrierea acestei comori nu o găsim într-un ghid de artă, ci în Cuvântul lui Dumnezeu, în Biblie.

    Citirea Bibliei: Ieremia 29.1-14 · Romani 4.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ IEI HOTĂRÂRI ÎNȚELEPTE – Fundația S.E.E.R. România

    „Cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău”. (Proverbele 1:33)


    Să ne gândim la deciziile majore pe care trebuie să le luăm de-a lungul vieții: alegerea unei cariere pe care s-o urmăm, alegerea soțului sau soției, alegerea unei locuințe… Privind în urmă, poți oare să afirmi că ai luat mereu cele mai înțelepte hotărâri?

    Jennifer Winquist, profesor de psihologie scria: „Noi luăm hotărâri bazându-ne pe ceea ce ni se pare că este cel mai bine, cel mai ușor, cel mai rapid, pe ceea ce îi face fericiți pe copiii noștri, îi închide gura șefului, și oprește problemele noastre pe moment. Noi cumpărăm dorințe în loc să economisim pentru nevoi. Ne căsătorim cu „Dl. Musai-Mintenaș” în loc să-l așteptăm pe „Dl. Potrivit-Hărăzit”. Ne facem rost de un loc de muncă, în loc să dobândim o educație. Mâncăm o pungă de chipsuri în loc să mâncăm o pungă de morcovi. Nu plănuim să greșim, dar dacă nu ne propunem să biruim, făcând alegeri înțelepte, ne trezim de partea neplăcută a lucrurilor. Alegerile înțelepte nu sunt de obicei aranjamentele rapide, egoiste sau pe termen scurt; ele implică planuri, eforturi, sacrificii și curaj. Dar recompensa este uriașă!”

    Apostolul Iacov ne sfătuiește: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu… şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5). Lumea cheltuiește miliarde căutând înțelepciunea, dar în calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi avem înțelepciunea Creatorului universului la dispoziția noastră! Mai mult, când folosim răbdarea și maturitatea pentru a lua hotărâri înțelepte, în locul celor rapide, nu trebuie niciodată să fim neliniștiți în așteptarea rezultatului.

    Autorul de bestselleruri John Mason a scris următoarele: „A crește în înțelepciune înseamnă să te temi de Dumnezeu, să Îi faci pe plac, să-L asculți, să-L cauți, să alegi calea Sa, să fii smerit înaintea Sa, să-I urmezi sfatul, să primești mustrarea Sa, să păstrezi legătura cu El prin rugăciune și să Îl cunoști personal pe Fiul Său (notează-ți și citește Psalmul 111:10; Eclesiastul 2:26; Proverbele 2:6; 3:13; 8:10-11; 11:2; 13:10; 29:15; Efeseni 1:16-17; 1 Corinteni 1:30)”.

    Așadar, avem suficientă învățătură pentru a lua hotărâri înțelepte, nu-i așa? Doamne, ajută-ne!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Cartea Cantarilor 8:1-16


    Afecţiunile Soţiei iudeice, după toate încercările care le vor fi purificat, nu vor avea seninătatea fericită a celor ale Bisericii, astăzi. Aceasta se bucură cu Hristos de relaţii deja ferm statornicite. Binecuvântat fie Dumnezeu că pentru noi nu mai există „dacă”, nici verbe la modul condiţional (v. 1, 2)! Numele noastre sunt săpate în gravuri de „peceţi” pe umerii şi pe inima Marelui nostru Preot (v. 6; Exod 28.11,12,29). Noi avem parte de această dragoste desăvârşită care înlătură frica (1 Ioan 4.18). Crucea este locul unde noi am cunoscut‑o în expresia ei supremă. Acolo dragostea a fost mai mare decât păcatul nostru şi mai puternică decât pedeapsa cuvenită lui: moartea. Nici chiar apele înspăimântătoare ale judecăţii n–au putut atinge dragostea din inima binecuvântată a Mântuitorului (v. 7; Psalmul 42.7).

    În „sora mică” a lui Iuda le recunoaştem pe cele zece seminţii, care numai după aceasta vor atinge deplina lor dezvoltare spirituală (v. 8). Atunci va domni pacea (v. 10) şi întreaga vie a lui Israel va repurta roade (v. 11, 12). Va avea acolo pentru adevăratul Solomon deopotrivă mărturie şi laudă (v. 13). Astăzi însă Domnul doreşte să le audă rostite cu vocile noastre, din inimile noastre. Împreună cu Duhul, Mireasa răspunde: „Amin, vino, Doamne Isuse” (v. 14; Apocalipsa 22.17,20).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne