Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.
Galateni 6.14
Crucea este des folosită ca un simbol de către creștini, însă ce loc are crucea Domnului Isus Hristos, prezentată în versetul de mai sus, în inima noastră? Pe măsură ce vedem tot mai puțini credincioși frecventând adunările, ne întrebăm dacă nu cumva creștinii au abandonat semnificația crucii Domnului Isus Hristos. Cât de bine este să privim la cruce și să medităm la semnificația ei adâncă!
Vedem la cruce dragostea lui Dumnezeu pentru frații și pentru surorile noastre. Trebuie să-i privim pe toți cei împreună-credincioși cu noi în această lumină, iar acest lucru ne va schimba total atitudinea față de ei. Vom fi mai răbdători, mai generoși, mai plini de dragoste față de ei, știind că ce este al nostru este și al lor.
La cruce vedem, de asemenea, dragostea lui Dumnezeu pentru cei pierduți. Când îi privim prin prisma crucii, îi vom prețui așa cum Dumnezeu Însuși îi prețuiește și vom dori tot mai mult mântuirea lor.
Dacă ne gândim la cruce atunci când trecem prin încercări, devenim tot mai siguri că Domnul ne iubește, că El a suferit infinit de mult pentru noi și că planul Său pentru noi este perfect. Înțelegem astfel, privind la cruce și la prețul plătit de El, cât de prețioși suntem în ochii Lui. Acest lucru ne va ajuta să nu ne mai comparăm cu alții, ci să înțelegem că suntem scumpi pentru inima lui Dumnezeu.
Privirea la cruce face deci să-i apreciem mai bine pe frații și pe surorile noastre, pe semenii noștri și pe vrăjmașii noștri; de asemenea, această privire va face ca viața noastră să fie trăită tot mai mult pentru gloria lui Dumnezeu.
… nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu.
3 Ioan 11
Un avocat obișnuia, în drumul lui spre birou, să intre în bodega de la colțul străzii, ca să bea în fiecare dimineață o țuică. Într-o dimineață de iarnă, cu zăpadă mare, în timp ce trotuarele nu erau curățate, el a luat-o spre bodegă ca de obicei. Deodată a auzit o mișcare în spatele lui și, întorcându-se, a văzut pe băiețelul lui venind după el. „Ce faci?”, îl întrebă tatăl.
„Calc pe urmele tale!”, răspunse băiatul, care într-adevăr se străduia prin zăpada mare să pășească pe urmele tatălui său. Avocatul îl certă pe băiat și-l trimise acasă, dar cuvintele „calc pe urmele tale!” i s-au întipărit în minte. Când ajunse în dreptul bodegii, cuvintele băiatului l-au făcut să nu intre, ci să-și vadă mai departe de drum. Ajuns la birou, luă o carte de legi, dar parcă fiecare pagină avea scris pe ea cuvintele: „Calc pe urmele tale!”. A lăsat cartea și a început să deschidă corespondența. Fiecare scrisoare parcă îi spunea: „Calc pe urmele tale!”. Atunci a lăsat toate deoparte și a început să se gândească la viața lui și a familiei sale. Și-a dat seama că merge pe o cale greșită care duce la dezastru. Răspunderea pentru copilul său îl apăsa mult. Avocatul a întors pagina vieții. A părăsit calea cea rea a necredinței și a început o viață nouă în compania Mântuitorului său. O, de-ar urma toți exemplul bun al acestui avocat!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
„Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:23)
Dumnezeu dorește să reușești în viață (vezi Iosua 1:8). El îți va da uneltele, strategiile și relațiile necesare pentru aceasta. David a început ca tânăr păstor, dar Dumnezeu l-a făcut împăratul lui Israel. Biblia spune: „izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el” (1 Samuel 18:14). Însă definiția lui Dumnezeu pentru reușită este foarte diferită de definiția pe care o dă lumea.
Fostul senator american Mark Hatfield povestește că a făcut turul Calcuttei împreună cu Maica Tereza. Au vizitat „Casa muribunzilor”, în care erau îngrijiți bolnavii în faze terminale și dispensarul unde sute de săraci stăteau la rând pentru a primi îngrijiri medicale. Văzând-o pe Maica Tereza slujindu-i pe toți acești oameni, hrănindu-i și îngrijindu-i pe cei lăsați de alții să moară, Hartfield a fost copleșit de magnitudinea suferinței cu care ea și cei cu care lucra se confruntau zilnic. „Cum puteți suporta povara fără să fiți zdrobită pe dinăuntru?” a întrebat el. Maica Tereza a răspuns: „Stimate senator, eu nu sunt chemată să fiu un om de succes, eu sunt chemată să fiu un om credincios.”
Unii dintre noi sunt chemați să slujească sub lumina reflectoarelor, în timp ce alții sunt chemați să slujească din umbră. Unii au privilegiul să primească aplauzele și răsplătirile, dar majoritatea dintre noi nu-l au. Trebuie să ne simțim descurajați? Deloc! Cu Dumnezeu, credincioșia este socotită drept reușită. Într-o zi, când vei sta înaintea lui Dumnezeu, vei auzi aceste cuvinte: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
Volumul IV de Jean Koechlin
Romani 8:12-21
Astfel, noi nu mai datorăm nimic cărnii, acestui creditor lacom şi crud (v. 12). Pentru că am devenit copiii lui Dumnezeu, iar Tatăl nostru nu admite să fim aserviţi! El Însuşi a plătit tot ceea ce noi datoram ca să devenim liberi, nemaidepinzând decât de El. Odinioară, sclavul roman putea fi eliberat şi, în situaţii de excepţie, chiar adoptat de stăpânul său, primind toate drepturile la moştenire. Este o slabă imagine a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru bietele făpturi căzute, întinate şi răzvrătite împotriva Lui! Nu numai că le-a acordat iertare, îndreptăţire şi eliberare completă, ci le-a făcut şi membri ai propriei Sale familii. Şi sunt pecetluiţi cu Duhul Său, prin care copiii lui Dumnezeu cunosc relaţia lor cu Tatăl. Tată (Ava în ebraică) este deseori primul cuvânt pe care-l rosteşte desluşit un copilaş (v. 15-16; 1 Ioan 2:13b).
Pe lângă această certitudine pe care ne-o dă, Duhul ne învaţă să facem să moară adică să nu mai lăsăm să fie împlinite faptele cărnii (v. 13). Şi, lăsându-ne conduşi de El, ne vom face cunoscuţi ca fii ai lui Dumnezeu (v. 14; comp. cu Matei 5:44-45), în aşteptarea clipei când vom fi înfăţişaţi astfel înaintea întregii creaţii (v. 19).
Mana Zilnica 