Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 26 Octombrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Cel încet la mânie este mai de preț decât cel viteaz, și cel care își stăpânește duhul, decât cel care ia o cetate.
    Proverbe 16.32

    Dumnezeu are cele mai întemeiate motive pentru a fi mânios pe continua neascultare a oamenilor; și totuși El Se arată a fi uimitor de încet la mânie. Dacă mânia Lui s-ar manifesta potrivit cu adevărul și cu dreptatea Sa, atunci orice om ar fi nimicit de pe fața pământului. El nu ignoră păcatele oamenilor, însă demonstrează o răbdare minunată. Va veni însă ziua când Dumnezeu va trebui să-Și reverse mânia prin judecăți cumplite.

    Între timp, El urmărește cea mai profundă și mai minunată binecuvântare pentru făpturile Sale. Prin îndrumări și exemple, El îi învață pe oameni cele mai importante principii, care sunt de fapt atributele naturii Lui Însuși. Adevărul și dreptatea își au locul în această învățătură, însă răbdarea este la fel de importantă și constituie un lucru pe care noi trebuie să-l apreciem și să-l cultivăm cu sârguință. De vreme ce Dumnezeu a fost atât de răbdător cu noi, nu trebuie ca, la rândul nostru, să fim și noi înceți la mânie atunci când alții ne tratează cu răutate și cu nedreptate?

    Dumnezeu Însuși Se așteaptă să avem un deplin control asupra duhului și sufletului nostru, la fel cum trebuie să avem control asupra acțiunilor noastre. Când ni se face o nedreptate, prima noastră reacție este să răspundem la fel. Dacă alegem să facem cum ni s-a făcut, demonstrăm că suntem la fel de răi ca cel care ne-a nedreptățit. Trebuie să înțelegem că, atunci când cineva ne nedreptățește, el își face lui însuși mai rău decât ne-a făcut nouă.

    A ne controla reacțiile este mai de preț decât a cuceri o cetate. Domnul să ne dea harul să fim înceți la mânie, însă grabnici la ascultarea de Cuvântul Său!

    L M Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    …Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
    Evrei 3.15

    Ultimul mesaj

    Femeia aviator, Amelia Earhart, era aproape de casă. Ea zburase deja 35.398 km. în călătoria ei în jurul globului, făcând treizeci de opriri în nouăsprezece țări. Acum, ea se afla în Noua Guinee și, de îndată ce vremea urma să se îmbunătățească, femeia aviator urma să se îndrepte spre casă, în Statele Unite, cu o scurtă escală pe insula Howland. În curând, ea va fi salutată de mulțimea veselă, onorând-o ca pe prima femeie care a zburat în jurul lumii. În primele ore ale dimineții zilei de 2 iunie 1937, Amelia a decolat din Noua Guinee. La ora 2 și 45 de minute, ea a luat legătura cu un vas de pază al coastei Statelor Unite. La 6:15, ea cerea ajutor privind orientarea. La 7:42, ea spunea: „Nu vă pot vedea. Benzina scade încet. Nu pot să iau legătura cu dumneavoastră prin radio. Zbor la o înălțime de peste 300 de metri.”

    Vremea a devenit mai rea, vizibilitatea era zero. La ora 8:45, Amelia a transmis ultimul mesaj: „Alerg spre nord și spre  sud.”  Amelia  Earhart  era  aproape  acasă; totuși,

    „aproape” nu era îndeajuns spre a-și salva viața. Ea era aproape acasă, dar pierdută, pierdută pentru totdeauna.

    Așa este și în privința credinței. Omul aleargă în toate direcțiile dezorientat de necredința și răutatea lumii. Versetul de astăzi poate fi ultimul mesaj pentru salvarea ta veșnică. De aceea sfatul divin pentru fiecare este: nu vă împietriții inimile prin necredință!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ RĂMÂNEM ÎN EL!

    „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi” (Ioan 15:4)

         Să faci un ceai bun este o artă. Poți introduce pliculețul de ceai în apă, mișcându-l apoi în sus și-n jos, iar după aceea să-l scoți din ceașcă. Sau îl poți lăsa în apa fierbinte timp de câteva minute pentru a experimenta apoi tăria și savoarea deplină a ceaiului. Domnul Isus a zis: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi (Locuiți în Mine și Eu voi locui în voi.) După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4-5). Secretul vieții creștine pline de izbândă nu este să te „cufunzi” în prezența lui Dumnezeu mergând la biserică o dată pe săptămână, ci să „trăiești” în prezența lui Dumnezeu în fiecare zi.

    De aceea chiar și această rubrică poate fi un instrument extrem de util pentru creșterea ta spirituală: pentru că te face să intri în Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, să meditezi la el și să întrebi: „Doamne, ce vrei să-mi spui?” Când te adâncești, trebuie să pui lucrurile în mișcare prin propriile eforturi. Trebuie să miști pliculețul de ceai în sus și în jos, să înfășori ața în jurul linguriței, să tragi plicul afară etc. E un efort… or, Dumnezeu nu dorește să-ți trăiești viața de creștin în felul acesta. Nu, El dorește să trăiești în El. Profunzimea și durata rămânerii tale în Hristos determină forța și bogăția vieții tale spirituale. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Rămâi în El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Evrei 13.1-16

    Dragostea frăţească se poate manifesta sub multe forme: ospitalitatea, care este în folosul celui care o practică (v. 2), simpatia care se identifică cu cei care suferă (v. 3; cap. 10.34), binefacerea, în care nu numai cei ajutaţi, ci Însuşi Dumnezeu găseşte plăcere (v. 16).

    Avariţia are de asemenea multe feţe. Putem iubi banul pe care-l avem, dar şi pe acela pe care dorim să-l avem. Să ştim să ne mulţumim cu ceea ce avem în prezent. Iar pentru nevoile sau pericolele de mâine, să ştim să ne bizuim „plini de încredere” pe credincioşia Domnului (v. 6; Matei 6.31-34). Cel care este ajutorul nostru nu Se va schimba. „Tu eşti Acelaşi”, proclama versetul 12 din capitolul 1. Acum, versetul 8 completează prin această afirmaţie de o deschidere de nemăsurat: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”. Dacă El este de ajuns, atunci diferitele „învăţături străine” (v. 9) nu vor avea nicio atracţie pentru noi şi vom fi gata să ieşim din tabăra religioasă formalistă (comp. cu Exod 33.7), pentru a merge numai spre Isus, în locul unde El a promis că va fi.

    El a oferit sacrificiul suprem. Privilegiul nostru este de a-I oferi în schimb lui Dumnezeu nu numai duminicile, ci neîncetat o jertfă de laudă, acest rod al buzelor care se coace mai întâi în inimile noastre (Psalmul 45.1).

  • 25 Octombrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice: „Dă-Mi să beau!”, tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie. Ioan 4.10

    Femeia nu-L cunoștea; abia dacă știa ceva despre Legea lui Dumnezeu, deși mai târziu a făcut referire la ea; însă, în ce privește darul lui Dumnezeu, cine s-ar fi gândit la așa ceva? Cine, chiar din Israel, din acel popor favorizat, realizase vreodată adevărul că Dumnezeu dăruiește? Lucrul de care femeia era momentan atașată, anume religia omenească, are o imagine exact contrară despre Dumnezeu – ea Îl privește întotdeauna ca pe Unul care trebuie să primească. Este adevărat că samariteana nu era decât o femeie păcătoasă și pierdută, însă mândria și gelozia religioasă se îngemănează bine chiar și cu o astfel de stare. Pentru ea, ba chiar și pentru aceia care ar fi trebuit să știe mult mai multe decât ea, Dumnezeu este întotdeauna Unul care cere, nu care dăruiește, așa cum numai El poate s-o facă. Mintea omului, și cu atât mai puțin instinctul său religios, nu se poate ridica niciodată la înălțimea revelației pe care Domnul o face aici acestei biete femei. Omul poate constata efectele înțelepciunii și ale puterii divine, însă Dumnezeu Însuși îi rămâne necunoscut, căci El nu poate fi cunoscut decât în Hristos, Fiul Său. Acest lucru femeia încă nu-l învățase; nu avea nici cea mai mică bănuială despre cine putea fi Cel care îi zisese: „Dă-Mi să beau”. Dacă ar fi știut cine era, atunci adevărul despre Dumnezeu ca Dătător ar fi strălucit în mod clar și glorios înaintea sufletului ei.

    Harul însă era departe de gândurile ei. Ea nu vedea decât un iudeu care-i cerea puțină apă de băut. Nu știa nimic despre demnitatea Celui care acum era un Om printre oameni; nu știa că El era Fiul, unicul Fiu; nu cunoștea slava Aceluia care niciodată nu Și-a dovedit-o mai mult ca atunci când a binevoit să Se aplece către păcătoși și către nevoile lor. Căci ce este mai profund, din partea lui Dumnezeu, sau a Fiului Său, decât această expresie a harului, această coborâre în dragoste – nu în condescendență, ci într-o reală bunătate? Condescendența este o atitudine de superioritate, care catadicsește să se coboare către cei inferiori – o atitudine omenească și lumească – însă așa ceva nu se putea găsi în Acela care este Adevărul și care singur a manifestat dragostea divină, o dragoste care nu a avut nicio motivație în afara ei, ci doar în ea însăși. Și această dragoste era Isus, care acum Se afla pe pământ pentru a o manifesta.

    W Kelly


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.” 1 Ioan 1.9

    Mărturisire

    Predica pe care o ascultam a fost simplă. Ni s-a vorbit cât de mult ne-a iubit Dumnezeu. S-a amintit că noi nu avem nimic ce să-i dăm lui Dumnezeu pentru a câștiga dragostea Sa. Asta nu era ceva nou pentru mine, ținând cont de faptul că mă aflam acolo tocmai pentru că nu aveam nimic. Dar ideea că dragostea lui Dumnezeu susține viața îmi făcea inima să asculte mai departe. Predicatorul a continuat să vorbească despre iertarea pe care o dă Dumnezeu prin Fiul Său. Mântuitorul Isus Hristos a murit pe cruce, pentru ca  noi  să  putem  intra  într-o  relație  cu  Dumnezeu. Acea seară s-a încheiat cu o rugăciune simplă. Predicatorul a spus:  „Nu  vreau  să  te  rogi  și  să-i  promiți  lui  Dumnezeu nimic. Vreau doar să-ți deschizi inima pentru El și să-i spui:

    «Doamne, aici sunt și eu.»” Am fost de acord cu ce a spus el. Nu aveam nimic de oferit. Aveam o inimă sfâșiată, o carieră academică ratată și aveam grijă de oameni în  vârstă. Eram ca un bun deteriorat, dar doream să mă fac disponibilă pentru Dumnezeu și să văd ce poate face El cu dezordinea pe care am produs-o eu însămi în viața mea. Am spus acea rugăciune simplă: „Doamne, iată-mă. Fă cu mine ce vrei.” Şi Dumnezeu a lucrat în viața mea și a făcut totul nou.

    Această mărturisire simplă a dus la pacea cu Dumnezeu; și tot așa se poate întâmpla cu cititorul care urmează un astfel de exemplu.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ NE APROPIEM MAI MULT DE DUMNEZEU

    „Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:7-8)

    Planeta Mercur este un corp ceresc fierbinte, în timp ce Pluto este o planetă rece. De ce? Pentru că Mercur este aproape de soare, iar Pluto este cu mult mai departe. Temperatura și clima unei planete sunt determinate de distanța față de soare. Putem extrage un principiu spiritual de aici. În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, temperatura ta spirituală este determinată de apropierea ta de Domnul Isus.

    Tu spui: „Mi-aș dori să fiu mai aproape de Domnul!”

    Realitatea este că depinde de dorința ta, de hotărârea ta și de disciplinarea ta de a fi aproape de El. Căutarea ta de Dumnezeu este dovada pasiunii tale pentru Dumnezeu – sau arată lipsa ei. Pentru a experimenta o relație cu adevărat intimă cu cineva, trebuie să fii dispus să sacrifici alte lucruri și să te dăruiești în întregime acelei persoane. Psalmistul a scris: „Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:8).

    Putem observa că psalmistul nu a spus că trebuie să căutăm darurile lui Dumnezeu, ci fața Sa! Nu darurile, ci pe Dătătorul darurilor! Când faci astfel, un lucru uimitor se întâmplă: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului (sprijinește-te pe El, bazează-te pe El și fii încrezător), încrede-te în El, şi El va lucra” (Psalmul 37:4-5). Așadar, apropie-te mai mult de Domnul decât de alte lucruri!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Evrei 12.18-29

    Aici este prezentat încă un contrast între ceea ce oferea legea şi ceea ce posedă de acum creştinul în Hristos. În locul Sinaiului îngrozitor, Dumnezeu va da harul în Sion în timpul domniei viitoare a lui Mesia (Psalmul 2.6). Copilul lui Dumnezeu vine deja spre binecuvântări de un ordin şi mai înalt. El este invitat să escaladeze versanţii acestui munte al harului, să intre prin credinţă în „cetatea Dumnezeului celui viu”, Ierusalimul ceresc (v. 22), şi să-i salute pe locuitorii ei. El întâlneşte miriadele de îngeri, apoi adunarea întâilor-născuţi, adică Biserica. În vârf este Însuşi Dumnezeu, „Judecătorul tuturor”, însă care îl primeşte ca un răscumpărat al Fiului Său. Coborând la poale, la temelia divină a tuturor acestor glorii, el găseşte „duhurile celor neprihăniţi făcuţi desăvârşiţi” (v. 23) ale celor din capitolul 11 şi pe Isus, Mijlocitorul unui nou legământ, pecetluit cu propriul Lui sânge.

    „Acolo-i casa mea”, spune o cântare. Dacă toate lucrurile schimbătoare vor trece curând, eu voi căpăta o împărăţie neclătinată; numele meu este scris în ceruri (Luca 10.20). Şi acelaşi har îmi dă acces acolo şi îmi permite să slujesc acestui Dumnezeu sfânt, nu în felul în care mi-ar place mie, ci cum îi este plăcut Lui. Respectul şi teama de a nu-I plăcea Lui mă vor ţine pe calea voii Sale!

  • 24 Octombrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
    Ioan 17.17

    Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt, dar acționează oare Duhul independent de Cuvânt? Călăuzind umblarea individuală, Duhul acționează prezentând Cuvântul pentru a fi priceput și aplicându-l conștiinței. Cuvântul este singurul standard, iar orice purtare neconformă cu el este îndată judecată de mintea spirituală și categorisită ca lucrare a cărnii, nu a Duhului Sfânt. Dacă acesta este standardul pentru purtarea individuală, nu este el și pentru acțiunea adunării? Nu călăuzește Duhul Sfânt lucrurile la fel și acolo? Iar dacă sunt făcute reguli și orânduieli fără autoritatea Cuvântului, n-ar trebui ca cei care gândesc duhovnicește să le dea la o parte și pe acestea ca pe lucrări ale inimii naturale, în loc de a le primi ca pe acțiuni ale Duhului lui Dumnezeu?

    Este imposibil ca o duzină de moduri diferite de cârmuire și de reglementare a Bisericii să fie toate în conformitate cu Cuvântul. Și atunci cum se mai poate spune că ele sunt lucrarea Duhului? Iar dacă nu sunt, cum pot creștinii beneficia de călăuzirea Lui în a le aplica? Nu pun la îndoială nicio clipă binecuvântarea lui Dumnezeu rezultată în urma propovăduirii cu credincioșie a adevărului Său în orice sistem. Însă acest har nu dă aprobare sistemului care nu este potrivit Cuvântului Său, nici nu micșorează responsabilitatea celor credincioși cu privire la legătura lor cu un astfel de sistem. Sau Dumnezeu a stabilit o rânduială pentru Adunarea Sa, sau a lăsat ca voința omului să facă așa ceva! Dacă El a stabilit o rânduială, ea este clar obligatorie pentru toți, iar orice depărtare de la ea constituie un act de neascultare. Iar dacă El a lăsat rânduiala la latitudinea voinței și a înțelepciunii omului, ce poate ieși de aici decât confuzie și diviziuni?

    T B Baines


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „În mijlocul strâmtorării, am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat și m-a scos la loc larg.”
    Psalmul 118.5

    Clipa prezentă

    După cutremurul și tsunamiul din Japonia din martie 2011, un japonez a fost găsit la circa două mile în larg după ce, timp de două zile, a stat agățat de rămășițele locuinței sale. „Am crezut că astăzi va fi ultima zi din viața mea”, le-a răspuns bărbatul cu durere celor care l-au salvat. El a povestit echipei de salvare că împreună cu soția s-au întors acasă la scurt timp după ce cutremurul de 8,9 grade a lovit insula, pentru a lua câteva bunuri personale, dar în acel moment, orașul a fost lovit de tsunami. „Eu am supraviețuit, pentru că m-am prins de acoperișul casei, dar soția mea a fost luată de ape”, a spus japonezul cu durere în suflet.

    Nu știm dacă acel japonez L-a cunoscut pe adevăratul Dumnezeu și dacă a strigat la El după ajutor. Dar noi, care ne găsim într-o țară creștină și suntem înștiințați de astfel de pericole în care ne putem pierde pentru veșnicie, să ne folosim de clipa prezentă și să chemăm pe Dumnezeu chiar acum să salveze sufletele noastre! Orice amânare poate fi un veșnic „prea târziu”. Dumnezeu a pregătit totul pentru salvarea noastră: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). În mijlocul strâmtorărilor de pe acest pământ, să-L chemăm pe Mântuitorul, care Şi-a dat viața pe cruce pentru salvarea noastră, și El ne va salva din păcat și din pierzarea veșnică!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IDEI PENTRU STUDIEREA SCRIPTURII (3)

    „Orişicine aude aceste cuvinte ale Mele…” (Matei 7:24)

    Anumite produse au o etichetă pe care scrie: „Atenție! Acest produs poate dăuna grav sănătății.” În loc să te ajute, anumite studii biblice pot de fapt să te răscolească. Biblia spune: „Cunoştinţa îngâmfă…” (1 Corinteni 8:1). Cuvântul grecesc original conține ideea de a se umfla, ca un balon cu aer cald. După ce fariseul era ordinat, el putea recita pe de rost legea Vechiului Testament, ore în șir… Cu toate acestea, Domnul Isus a spus că fariseii sunt ca niște morminte – văruite, dar pline de oasele celor decedați…

    Satan cunoaște Scripturile atât de bine, încât a putut cita din ele când L-a ispitit pe Domnul Isus în pustie. Care este principala caracteristică a lui Satan? Mândria. Este păcatul care l-a făcut să fie alungat din cer. Scopul principal al studierii Scripturii este să ne ofere o abordare corectă a vieții și să devenim mai dependenți de Dumnezeu.

    În principal, oamenii citesc Biblia din trei motive:

    1) Ca să găsească texte doveditoare care să vină în sprijinul concepțiilor lor.

    2) Ca să găsească promisiuni care se aplică nevoilor lor specifice.

    3) Ca să descopere principii după care să trăiască.

    Dacă ești un om înțelept, vei fi membrul celui de-al treilea grup. Domnul Isus a zis: „pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.” Când au venit furtunile vieții, casa înțeleptului a rămas în picioare, în timp ce casa nebunului – cel care nu a pus în practică ceea ce a știut – s-a prăbușit la pământ. Cu cât a știut mai mult, cu atât a avut o responsabilitate mai mare. Așadar, dacă nu intenționezi să aplici cunoștințele pe care le-ai dobândit în urma studierii Scripturii, mai bine nu mai studia deloc!

    Îndemnul pentru azi este: studiază Scriptura pentru a-ți schimba viața!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Evrei 12.4-17

    Un copil este supus în familia lui educaţiei părinţilor. Aceasta îl va face să verse câteva lacrimi, dar, ajuns mare, va fi un lucru pentru care el le va putea mulţumi părinţilor. Dacă suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, este imposibil să nu avem de-a face cu disciplina Lui (v. 8), pentru că Dumnezeul sfânt doreşte să-Şi formeze copiii după imaginea Lui (v. 10).

    Totuşi, această disciplină ne-ar putea conduce la două reacţii opuse: Mai întâi s-o dispreţuim, nesocotind-o; dar trebuie să fim „exersaţi de ea”, adică să ne judecăm înaintea Domnului, cercetând pentru ce motiv ne-a trimis El această încercare (Iov 5.17). Celălalt pericol este ca noi să pierdem curajul (v. 5; Efeseni 3.13). Să ne amintim atunci de numele dat credinciosului sub disciplină: „acela pe care-l iubeşte Domnul” (v. 6).

    Să urmărim pacea cu toţi, însă fără ca aceasta să fie în dauna sfinţeniei (v. 14). Să nu uităm că noi înşine suntem obiecte ale harului şi să alungăm din inimile noastre rădăcinile de amărăciune (literal: germenii de otravă). La început ascunse, acestea se vor manifesta, mai devreme sau mai târziu, dacă nu sunt imediat judecate (Deuteronom 29.18).

    Esau, care n-a putut fi numit în capitolul precedent alături de membrii familiei lui, este pomenit aici spre ruşinea lui veşnică. Fie ca niciunul dintre noi să nu-i semene!

  • 23 Octombrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Mărturisiți-vă deci unii altora greșelile și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are cererea fierbinte a celui drept.
    Iacov 5.16

    Cât de important este să ne mărturisim greșelile unii altora și să ne rugăm unii pentru alții! Este interesant că afirmația „mare putere are cererea fierbinte a celui drept” apare în contextul mărturisirii. Trebuie să avem o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea fratelui meu; trebuie să-mi mărturisesc greșeala față de el și să mă pun în rânduială cu el, dacă doresc ca rugăciunile mele să fie ascultate. Adesea ne rugăm pentru frații noștri fiindcă credem că au nevoie, fără să înțelegem însă cu adevărat care este starea noastră proprie. A mărturisi și a ne ruga unii pentru alții aduce vindecare, nu numai pentru cel pentru care ne rugăm, ci și pentru noi înșine.

    Vedem acest adevăr în istoria lui Iov. Dumnezeu l-a corectat pe Iov, iar el și-a mărturisit greșeala înaintea lui Dumnezeu. După aceea, Dumnezeu i-a mustrat pe cei trei prieteni ai lui Iov. Vedem apoi un lucru foarte important. Cei trei oameni au trebuit să ia șapte tauri și șapte berbeci pe care i-au adus la Iov și pe care i-au jertfit lui Dumnezeu, după care Iov s-a rugat pentru ei. După ce ei au făcut aceasta și după ce Iov s-a rugat pentru ei – mărturisirea și rugăciunea – a urmat vindecarea; iar Domnul l-a readus pe Iov în starea dintâi, după ce el s-a rugat pentru prietenii săi.

    Noi ne gândim uneori că, dacă un frate are ceva împotriva noastră, el trebuie să vină la noi. Matei 5.23,24 ne spune că dacă ne aducem darul la altar și ne amintim că fratele nostru are ceva împotriva noastră, trebuie să ne lăsăm darul acolo și să mergem mai întâi să ne împăcăm cu fratele nostru, după care putem să ne aducem darul. Acest lucru este valabil nu numai în cazul în care un frate are ceva împotriva noastră, ci și în cazul în care noi avem ceva împotriva unui frate. Cu siguranță înțelegem cu toții că este o ipocrizie să luăm Cina Domnului – care este o manifestare a unității – cu cineva cu care suntem în conflict. Domnul nu poate aproba așa ceva.

    A Blok


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea și nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!”
    Psalmul 66.20

    Căile Domnului cu omul

    Doamna de la recepție i-a spus că pe domnul Hanover nu-l poate vedea, în schimb doamna Hanover era acolo. Un pic derutat de toate acestea, Roger a fost condus spre un birou încântător unde s-a văzut față în față cu o doamnă; era soția domnului Hanover. Doamna i-a întins mâna și l-a întrebat: „Îl cunoșteați pe soțul meu?” Roger i-a spus că după război, soțul ei îl luase cu mașina până acasă. „Îmi puteți spune când s-a petrecut aceasta?” „Pe 7 mai, în urmă cu cinci ani, ziua în care am fost lăsat la vatră.” „S-a întâmplat ceva special în ziua aceea?” întrebă doamna. Roger a ezitat. Să-i spună despre mărturia dată de domnul Hanover pentru Mântuitorul? Acum, dacă tot ajunsese aici, va merge până la capăt. „Doamnă, i-am vorbit despre Evanghelie. Soțul dumneavoastră a tras mașina pe dreapta și a plâns pe volan. În ziua aceea și-a predat viața lui Hristos.” Femeia a izbucnit în hohote de plâns. „Ani de-a rândul m-am rugat pentru mântuirea soțului meu. Am crezut că Dumnezeu are să-l mântuiască.” „Şi unde este soțul dumneavoastră, doamnă?” Printre lacrimi, femeia a spus: „A murit. După ce ați coborât dumneavoastră, a avut un accident de mașină. Soțul meu nu a mai ajuns acasă. Vedeți, eu credeam că Dumnezeu nu Şi-a ținut făgăduința. De mult timp, am fost descurajată. Acum văd că Dumnezeu a răspuns rugăciunilor mele.”


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IDEI PENTRU STUDIEREA SCRIPTURII (2)

    „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18)

         Iată câteva idei care te vor ajuta să beneficiezi de mai multe lucruri prin studierea Scripturii:

    1) Pune întrebări. Cu cât vei pune mai multe întrebări, cu atât mai mult vei înțelege. Cui i se adresează textul? Care era situația cu care se confrunta autorul cărții? Care a fost mesajul principal pe care a încercat autorul să-l transmită? Pe măsură ce pui aceste întrebări, vei începe să descoperi lucruri pe care le-ai trecut cu vederea sau pe care nu le-ai observat niciodată. Psalmistul a fost o persoană care medita și care studia în profunzime Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea el s-a rugat: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!”

    2) Scrie răspunsurile. Scopul întrebărilor este acela de a obține răspunsuri. Dawson Trotman, fondatorul organizației internaționale și interconfesionale Navigatorii, obișnuia să spună: „Gândurile se limpezesc pe măsură ce ajung pe buze și pe hârtie.” Așa că pregătește-ți un carnețel și scrie esența adevărului pe care ți-l descoperă Dumnezeu. Dacă nu faci asta, îl vei uita!

    3) Nu te limita la descoperirea adevărului, ci pune-l în practică. Evanghelistul D.L. Moody a spus: „Biblia nu ne-a fost dată ca să ne mărească știința, ci ca să ne schimbe viața.” Iacov a scris: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22). Întreabă-te: „Care sunt atitudinile pe care trebuie să le schimb? Ce trebuie să nu mai fac, și ce trebuie să încep să fac? Ce trebuie să cred și ce trebuie să încetez să mai cred? Ce relații trebuie să dezvolt? Care este lucrarea în care trebuie să mă implic?”

    Nu te duce la Biblie cu gândul să descoperi un adevăr pe care nimeni nu l-a mai descoperit, sau ceva cu care să-i impresionezi pe alții… Descoperă ce vrea Dumnezeu să-ți spună ție personal!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Evrei 11.32-40; 12.1-3

    Începând cu versetul 32 ne aflăm în ţara Canaan. Şi îi găsim acolo pe judecători, pe împăraţi, pe profeţi, un mare nor de martori care ne înconjoară, care au fost înaintea noastră şi care ne aşteaptă pentru a intra în posesia lucrurilor promise (v. 39, 40). Traversând timpurile cele mai întunecate, flacăra credinţei, trecută din mână în mână, nu se stinge niciodată. Numai Dumnezeu cunoaşte lista acestor martiri uitaţi şi o ţine la zi. „Fiecare are propria lui pagină în volumul credincioşiei” (T.A.P.).

    Armata credinţei numără cercetaşi (cap. 11), un Comandant renumit (ca.p. 12); noi suntem ariergarda. Acum este rândul nostru să ne angajăm în această „cursă-ştafetă”. Ce ne trebuie ca să alergăm bine? Să nu fim încărcaţi, nici împiedicaţi. Să începem prin a ne debarasa de orice povară sau bagaj inutil. Să aruncăm de asemenea păcatul, această plasă care ne împiedică atât de uşor! Dar aceasta nu este totul. Trebuie ca un obiect, ca un magnet irezistibil, să ne atragă înainte.

    Să ne aţintim ochii asupra lui Isus, Călăuza şi Modelul vieţii de credinţă, Căpetenia şi Împlinitorul ei. Şi El a avut un obiect înaintea Lui, mai puternic decât crucea, decât ruşinea, decât toată suferinţa. Aceasta era „plinătatea bucuriei” care trebuia să încununeze viaţa omului credinţei, potrivit Psalmului 16 (v. 11).

  • 22 Octombrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul său. Și se întorcea în tabără; dar slujitorul său, Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu ieșea dinăuntrul cortului.
    Exod 33.11

    Tineri din Scriptură – Iosua

    Iosua a trăit o viață lungă de slujire față de Dumnezeu și față de poporul Israel. Cei o sută zece ani ai vieții sale s-au întins de la eliberarea lui Israel din Egipt și până la cucerirea Canaanului. Ca și conducător militar, el a dobândit multe biruințe, iar dintre cele douăsprezece iscoade, doar el și Caleb au adus o bună relatare despre țară. După moartea lui Moise, Iosua a devenit unul dintre cei mai venerați conducători din istoria lui Israel.

    Cum putem explica această viață plină de reușite și de biruințe spirituale? Răspunsul nu stă în aptitudinile lui naturale, nici într-un concurs de împrejurări favorabile, ci în faptul că a fost „plin de Duhul”. Aceasta a fost cheia succesului pentru Iosua și aceasta este cheia succesului și pentru noi. Dumnezeu Însuși a vorbit despre această trăsătură importantă a lui Iosua: „Ia pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul” (Numeri 27.18). Din nou, la sfârșitul vieții lui Moise, găsim aceeași mărturie despre el: „Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înțelepciunii, pentru că Moise își pusese mâinile peste el” (Deuteronom 34.9).

    Două lucruri ne explică de ce era Iosua atât de plin de Duhul Sfânt: legătura apropiată cu Moise și rămânerea constantă în prezența Domnului. Aceste două trăsături l-au caracterizat pe Iosua încă din tinerețea sa. Vedem cum el „nu ieșea dinăuntrul cortului” și stătea mereu lângă Moise, omul lui Dumnezeu (Exod 33.11). Contactul cu Hristos și comuniunea zilnică cu Dumnezeu sunt absolut necesare pentru o viață creștină de biruință. Iosua a cultivat aceste obiceiuri evlavioase de când era tânăr și acesta trebuie să fie modelul și pentru noi.

    B Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului și El vede toate cărările lui.”
    Proverbe 5.21

    Căile Domnului cu omul

    Cu mulți ani în urmă, tânărul Roger se îndrepta spre casă. Valiza grea îl obosise. Deabia aștepta să-și dezbrace uniforma de armată pentru totdeauna! Se apropia o mașină și Roger îi făcu semn cu mâna. Când s-a apropiat suficient, și-a pierdut orice speranță că va opri: era un Cadillac negru. Spre surpriza lui, mașina a oprit, portiera s-a deschis, iar Roger a urcat fericit în mașină și i-a mulțumit domnului bine îmbrăcat de la volan. Domnul respectiv mergea tocmai la Chicago, unde avea niște afaceri. După ce au vorbit despre multe și diverse lucruri, Roger, creștin fiind, a simțit îndemnul să dea mărturie despre Mântuitorul acestui om de afaceri realizat, amabil, în jur de vreo 50 de ani. Şi-a dres glasul și a spus: „Domnule Hanover, aș vrea să vă vorbesc despre ceva extrem de important.” Şi i-a vorbit domnului Hanover despre mărețul plan de mântuire al lui Dumnezeu. Iar la sfârșit l-a întrebat pe omul de afaceri, dacă nu ar vrea să-L primească pe Isus ca Mântuitor al său personal. Spre mirarea lui Roger, Cadillacul a tras pe dreapta. Roger s-a gândit că în clipa următoare avea să fie dat afară din mașină. Omul de afaceri, însă, și-a plecat capul și L-a primit pe Isus ca Mântuitor al său, apoi i-a mulțumit lui Roger spunând: „Acesta este lucrul cel mai însemnat care mi s-a întâmplat în toată viața!” Anii au trecut. Roger s-a căsătorit și acum avea un băiețel de doi anișori și propria lui afacere. În timp ce-și pregătea geamantanul pentru o călătorie la Chicago, a dat peste cartea de vizită a domnului Hanover. În Chicago, Roger a căutat clădirea firmei „Hanover Enterprises”.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IDEI PENTRU STUDIEREA SCRIPTURII (1)

    „Poruncile Tale însă sunt fără margini” (Psalmul 119:96)

    Psalmistul a scris: „Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.” Ce înseamnă asta? Înseamnă că de fiecare dată când citim un verset, vom descoperi în el ceva nou. E ca lumina răspândită de un diamant: pe măsură ce îl rotim, vedem o altă fațetă a frumuseții lui. De aceea Biblia este diferită de orice altă carte pe care o vom citi vreodată. Vom afla lucruri despre Dumnezeu din experiența personală și din gândurile și experiențele altora, dar pe El vom ajunge să-L cunoaștem prin citirea Cuvântului Său mai mult decât pe orice altă cale.

    Putem studia același verset iar și iar, putem pătrunde în profunzimile lui, îl putem lăsa deoparte trei sau patru luni, și când ne întoarcem la el vom descoperi mult mai multe lucruri.

    Iată cheia: stăruința, perseverența! Putem pune întrebări fără număr, putem face observații nesfârșite și putem găsi aplicații nenumărate. Așa că, nu te da bătut! Cea mai bună atitudine pe care o putem avea referitoare la studiul biblic este cea pe care a avut-o Iacov când s-a luptat cu îngerul Domnului: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” (Geneza 32:26). Prin urmare, Dumnezeu i-a dat un nume nou, o natură nouă, o umblare nouă și un viitor nou.

    Studiul biblic nu are scurtături; el cere efort. Dar dacă suntem sârguincioși și avem răbdare, vom culege cele mai mari binecuvântări. Odată ce am simțit bucuria și mulțumirea atunci când am descoperit un mare adevăr spiritual de unii singuri și l-am aplicat în viața noastră, nu ne vom mai raporta la studiul biblic la


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Evrei 11.1731

    Jertfirea lui Isaac dovedeşte că Avraam credea în înviere (comp. cu Romani 4.17) şi căL iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe unicul lui fiu. Lunga istorie a lui Iacov este relatată prin toiagul lui, rând pe rând instrument de păstor, sprijin al călătorului, al şchiopului şi în final al adoratorului (v. 21). Despre Isaac am putea gândi că discernământul lui a fost prea târziu, iar despre Iosif, că ar fi fost mult mai multe lucruri de spus despre el decât această simplă cerere legată de osemintele lui. Fiecare însă dintre aceşti patriarhi îşi proclamă întrun mod propriu siguranţa în lucrurile viitoare pe care le aşteptau. Moise refuză, alege, socoteşte, pentru că priveşte spre răsplătire (vezi cap. 10.35). Părăseşte, nu se teme, rămâne neclintit, pentru că Îl vede pe Cel care este nevăzut.

    Credinţa este singura piatră de încercare care permite aprecierea justei valori şi durata relativă a oricărui lucru. În acelaşi timp, este energia lăuntrică prin care pot fi învinse atâtea piedici, mânia lui Faraon, Marea Roşie, Ierihonul, dar şi pofte: plăcerile păcatului sau bogăţiile Egiptului. Da, credinţa este energică şi îndrăzneaţă. Iar dacă exemplul lui Moise near părea prea înalt, să fim încurajaţi de cel al Rahavei. Oricare ar fi împrejurările, Dumnezeu aşteaptă un rod vizibil al credinţei noastre.

  • 21 Octombrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Desfătează-te în Domnul și El îți va împlini cererile inimii tale!
    Psalmul 37.4

    Singurul lucru din această lume care face cu adevărat plăcere inimii lui Dumnezeu este credința care se sprijină în mod simplu pe El. Putem fi siguri de acest lucru: credința care se sprijină în mod simplu pe El este de asemenea credința care Îl poate iubi, sluji și lăuda. Dumnezeu Își găsește plăcerea în Hristos, iar scopul nostru ar trebui să fie întotdeauna acela de a-L prezenta lui Dumnezeu pe Acela în care El Își găsește plăcerea.

    Hristos trebuie să fie întotdeauna subiectul închinării noastre; iar El va fi așa în măsura în care suntem călăuziți de Duhul lui Dumnezeu. Din nefericire însă, lucrurile stau adesea altfel; fie în adunare, fie în viața privată, starea este joasă, iar duhurile ne sunt insensibile și apăsate! Suntem preocupați cu noi înșine, nu cu Hristos. Apoi Duhul Sfânt, în loc să-Și facă adevărata lucrare, aceea de a lua din lucrurile lui Hristos și de a ni le arăta, este obligat să Se ocupe cu noi înșine, făcându-ne să ne judecăm, din cauza căilor noastre abătute.

    De ce starea din strângerile noastre laolaltă este adesea atât de joasă? De ce există atâta slăbiciune și atâta sterilitate? De ce sunt cântările și rugăciunile atât de lipsite de inspirație? De ce există atât de puțină închinare adevărată? De ce atât de multă agitație și activitate fără sens? De ce sunt atât de puține lucruri în mijlocul nostru care să învioreze inima lui Dumnezeu? atât de puține lucruri pe care El le numește: „Darul Meu, pâinea Mea, pentru jertfele Mele prin foc, de mireasmă plăcută Mie”? Pentru că suntem preocupați cu eul și cu lucrurile care țin de el – nevoile noastre, slăbiciunile noastre, încercările și greutățile noastre – și Îl lipsim astfel pe Dumnezeu de pâinea jertfei Sale. Nu facem altceva decât să-L lăsăm fără ceea ce I se cuvine, fără acele lucruri pe care inima Lui plină de dragoste le dorește.

    J N Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: «Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?»”
    Luca 8.25

    Acesta este Domnul Isus!

    El este Creatorul, care poruncește și ia ființă. În același timp, El a fost smerit în viața Sa pe pământ.

    El este Împăratul lui Israel de drept, anunțat de către profeți. Totuși, El nu a luptat pentru Împărăția Sa, ci S-a lăsat prins și condamnat la moartea de cruce.

    El este Fiul lui Dumnezeu, care este la Tatăl în cer. Totuși, El S-a născut ca un copil în sărăcie și a fost pus într-o iesle.

    El nu S-a considerat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci a fost gata să ia chip de rob și să devină Om ascultător.

    El poartă întreaga creație prin cuvântul puterii Sale. Dar în Ghetsimani a venit un înger și L-a întărit.

    El este Alesul din zece mii și totul la El este plăcut. Dar când oamenii L-au văzut, El nu avea o înfățișare care să-L facă de dorit.

    El este imaginea Dumnezeului nevăzut. Totuși, fața Saa fost desfigurată mai mult ca a oricărui om.

    El este Leul din Iuda, care are putere de neînvins. În același timp, El este Mielul care a fost înjunghiat.

    El este stânca veacurilor. Totuși, El a trebuit să treacă prin ape adânci.

    El este Prințul vieții. Cu toate acestea, El a murit la cruce, pentru că a vrut să mântuiască oameni păcătoși.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CĂLĂUZIREA DIVINĂ

    „Înţelegeam că Domnul ne cheamă…” (Faptele Apostolilor 16:10)

    Biblia spune: „Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia şi s-au pogorât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Fapte 16:6-10).

    Dumnezeu are o metodă a ușii deschise. Când deschide El o ușă, tu trebuie să intri pe ea. Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că atunci când Dumnezeu l-a împiedicat pe Pavel să meargă în Asia, el nu a întrebat: „De ce, Doamne?”, ci și-a continuat călătoria. Pentru Pavel, faptul că a încercat ceva și nu a funcționat nu a fost mare lucru. El a crezut că darul său pentru Dumnezeu era inima lui deschisă și disponibilitatea de a călători, iar darul lui Dumnezeu pentru el era că îl va călăuzi mereu spre locurile în care trebuia să ajungă. Lucrul pe care Dumnezeu îl împiedică poate fi la fel de bine „călăuzire divină” precum lucrul pe care El îl îngăduie.

    Fiecare ușă ce nu s-a deschis, fiecare ocazie de care n-ai profitat, fiecare telefon pe care nu l-ai dat sau primit – au fost poate și acestea călăuziri din partea lui Dumnezeu, la fel ca acelea care s-au întâmplat. Așadar, faptul că știi că nu poți rămâne unde ești acum poate fi punctul de pornire al călăuzirilor lui Dumnezeu în viața ta. Și călăuzirea Lui poate începe deseori cu o neliniște, cu un neastâmpăr profund în sufletul tău. Deci, spre ce te îndeamnă Domnul astăzi?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Evrei 11.8-16

    Încă o dată în Biblie, Avraam şi ai lui sunt aleşi de Dumnezeu pentru a ne învăţa ce este credinţa. „Avraam, când a fost chemat, a ascultat”. Când asculţi de cineva fără a-i cunoaşte intenţiile înseamnă că ai încredere deplină în el. Atunci când Dumnezeu porunceşte, credinţa ştie să meargă (v. 8) şi, de asemenea, ştie să locuiască (v. 9). Patriarhului i s-a întâmplat să locuiască în Haran, când el trebuia să meargă până în Canaan (Fapte 7.4) şi, de asemenea, i s-a întâmplat să meargă în Egipt, când ar fi trebuit să locuiască în ţară (Geneza 12.10). Aici însă, Dumnezeu găseşte plăcerea să acopere paşii greşiţi, aşa cum şi trece sub tăcere râsul Sarei, tristul sfârşit al istoriei lui Isaac şi tristul început al celei a lui Iacov; El reţine din viaţa alor Săi numai ceea ce-L glorifică şi singură credinţa Îl poate glorifica.

    În principiu nu este posibil să ai în acelaşi timp două patrii. Promisiunea unei cetăţi cereşti făcuse din Avraam şi din ai lui nişte străini pe pământ, lucru pe care ei nu s-au temut să-l proclame (v. 13; Geneza 23.4) şi pe care l-au şi arătat în mod clar locuind în corturi (2 Corinteni 4.18; 5.1). Pentru că lor nu le-a fost ruşine de Dumnezeul lor, de aceea nici Lui nu-i este ruşine de ei. El Îşi revendică acest nume de Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. Poate fiecare dintre noi să-L numească „Dumnezeul meu”?

  • 20 Octombrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie. 2 Corinteni 3.18

    Dumnezeu … a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. 2 Corinteni 4.6

    Dacă ne ținem ochii ațintiți asupra Domnului Isus în slavă, primim toate resursele de la El, pentru orice nevoie a noastră. De asemenea, suntem atrași către El și, în acest proces, suntem transformați „din glorie în glorie”. Când ne aducem aminte de Domnul Isus, în prima zi a săptămânii, suntem preocupați cu „moartea Domnului, până va veni El” (1 Corinteni 11.26). În cer nu vom mai avea nevoie de simboluri, de pâine și de vin, ci contemplarea și meditația la suferințele lui Hristos și la jertfa Lui nu se vor sfârși niciodată și vom privi neîntrerupt la gloria Domnului.

    Duhul Sfânt este Agentul divin care dorește să ne învețe și să ne călăuzească (Ioan 14.26; 16.13). Dacă ne supunem Domnului, controlului, călăuzirii și autorității Sale morale, transformarea în același chip cu al Lui va avea cu siguranță loc. Din acest punct de vedere, noi, la fel ca și Pavel, suntem într-un proces continuu de schimbare. În același timp, această transformare – sau metamorfoză – este parte a planului lui Dumnezeu întocmit înainte de întemeierea lumii. Scopul lui Dumnezeu pentru noi este să devenim ca Domnul Isus – să fim transformați și făcuți asemenea chipului Fiului Său (Romani 8.29). Omida se transformă într-o nimfă, din care, la lumina soarelui, iese un fluture. Acest proces incredibil de complex dă mărturie despre gloria lui Dumnezeu, manifestată în natură.

    Aflându-ne în noua creație, gloria Domnului din cer este reflectată asupra noastră. Ea produce ceva în noi și strălucește prin noi către alții. Dumnezeu face să strălucească în inimile noastre lumina cunoștinței gloriei Sale.

    A E Bouter


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor și să răsplătească ostenelile părinților…” 1 Timotei 5.4

    Îndatorirea faţă de părinţii noştri

    O creștină istorisea: „Am adus pe lume un fiu, de care m-am îngrijit cu multă dragoste. Când plângea noaptea, mă ridicam și îl linișteam. Rămâneam lângă el până adormea iarăși, cu toate că eram îngrozitor de obosită. Când se îmbolnăvea, îl duceam la doctor și îl îngrijeam jertfindu-mă. Să-l fi văzut că suferă, mă străpungea în inimă.

    Când a început să meargă, am fost în apropierea lui, gata totdeauna să-l prind când se împiedica. Am adaptat pasul meu micuțelor sale picioare și mai târziu am încercat să răspund răbdătoare la multele sale întrebări de copil…

    Acum sunt o văduvă de 85 de ani și memoria mă lasă. Fiul meu se enervează, pentru că îi pun de mai multe ori aceleași întrebări. La plimbare trebuie ca toată familia să se adapteze la ritmul meu. Fără baston nu mai pot merge. Trebuie să-l întreb pe fiul meu, dacă mă duce cu mașina în oraș la doctor sau la cumpărături. Îmi cade greu acest lucru, pentru că el este foarte angajat profesional. Zilele trec pentru mine foarte încet, adesea mă simt singură. Nepoții mei spun că aș fi foarte bătrână…”

    Cunoaștem aceste două situații. Creatorul este Cel care a pus în inima mamei simțăminte naturale, pentru ca să sufere totul pentru copilul ei. Același Dumnezeu ne cere să le acordăm înapoi părinților noștri bătrâni sprijinul pe care noi ca și copii l-am primit de la ei.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    OCROTIȚI DE SÂNGELE DOMNULUI ISUS

    „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor” (Apocalipsa 12:11)

    Irene Park a devenit o creștină devotată. Povestea ei este cu totul ieșită din comun. Cândva a fost o mare vrăjitoare în statul Florida, racolând fete și băieți pentru practici oculte. Ea a declarat că nu avea niciodată putere asupra copiilor ai căror părinți îi protejau prin rugăciunea în Numele Domnului Isus, pe baza meritelor sângelui răscumpărător al lui Hristos.

    În zilele noastre, ocultismul și-a croit drum în sistemele de școli publice sub masca „pluralismului” și a „libertății de exprimare.”

    Dacă ești părinte, trebuie să fii îngrijorat! E normal să-i dai copilului tău un telefon mobil ca să poți păstra legătura cu el. Dar cea mai puternică apărare pe care i-o poți oferi este să te rogi pentru el în Numele Domnului Isus, bazându-te pe meritele sângelui Său vărsat.

    Domnul Isus l-a învins pe Satan la cruce. Astăzi, Domnul Isus îți spune: „Victoria Mea este și a ta, iar autoritatea Mea este și a ta – folosește-le!” Trebuie să fii conștient de existența diavolului, dar nu trebuie să te temi de el, pentru că „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Faptul că negi existența lui Satan sau că îi subestimezi puterea, îi conferă avantaj asupra ta. Însă Dumnezeu ți-a dat cheia prin care poți învinge puterea lui Satan în viața ta: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor.”

    Începând de astăzi, declară în mod solemn ce a făcut sângele Domnului Isus pentru tine. Făcând astfel, vei avea o viață plină de izbândă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Evrei 10.32-39; 11.1-7

    Creştinii iudei acceptaseră, şi încă cu bucurie, să le fie luate bunurile pământeşti (comp. cu Matei 5.12). Care era secretul lor? Credinţa, care-şi însuşea bunuri mai de preţ, care nu puteau fi atinse de prigonitori. Credinţa însă este necesară nu numai în zilele rele, nici numai imediat după întoarcerea la Dumnezeu. Ea este principiul vital al celui drept. Ea dă prezent viitorului şi vizibil invizibilului. Cel care nu o are nu poate persevera. Se retrage, şi Dumnezeu nu găseşte plăcere în el (v. 38; 4.2; 1 Corinteni 10.5). Fără credinţă, repetă capitolul 11.6, este imposibil să-I placi Lui. Iar acum Dumnezeu ne prezintă pe câţiva dintre aceia în care Şi-a găsit plăcerea (Psalmul 16.3).

    În capitolul 11, diferite aspecte ale vieţii de credinţă sunt ilustrate prin martori din Vechiul Testament. În Abel vedem cum această credinţă şi-a însuşit răscumpărarea prin oferirea unei jertfe plăcute lui Dumnezeu. În Enoh, credinţa merge spre ţinta cerească. În Noe, ea condamnă lumea şi vesteşte dreptatea divină. Astfel, credinţa caracterizează întreaga viaţă creştină. Şi, ajunşi la ultimii paşi ai acestui drum al credinţei, nu este momentul să abandonăm încrederea. „Pentru că încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni” (v. 37). Aceasta ne este de ajuns. Isus este „Cel care vine”; noi suntem „cei care-L aşteptăm” (cap. 9.28).

  • 19 Octombrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Acesta este Numele Lui, cu care Se va numi: „Domnul, Dreptatea noastră”.
    Ieremia 23.6

    Numele cetății din ziua aceea va fi: Domnul este acolo.
    Ezechiel 48.35

    Titluri divine

    Iahve-Tsidkenu: Acest titlu înseamnă „Domnul, Dreptatea noastră”. Când Domnul Isus va veni să domnească în dreptate peste acest pământ, care acum este plin de păcat și are o istorie marcată din plin de sânge și de lacrimi, ni se spune că numele Său va fi: „Domnul, Dreptatea noastră” (Ieremia 23.6; vedeți și 33.16). Cât de minunat este că dreptatea divină a fost înălțată prin moartea ispășitoare a Domnului, astfel că acum binecuvântarea se poate revărsa asupra sărmanilor păcătoși! Văzând tulburarea continuă din mijlocul popoarelor, este mângâietor să știm că Domnul Își va stabili guvernarea dreaptă în această lume. Oamenii nu pot instaura pacea pe pământ, însă Domnul va face acest lucru, aducând siguranța și pacea în această lume tulburată. Creația suspină după Prințul Păcii.

    Iahve-Shama: Acest titlu minunat se găsește la sfârșitul cărții Ezechiel. Citim acolo că „numele cetății din ziua aceea va fi: Domnul este acolo [Iahve-Shama]” (Ezechiel 48.35). Ierusalimul a fost într-adevăr o piatră grea pentru toate popoarele și va continua să fie așa într-o măsură și mai mare (Zaharia 12.3). Ceea ce nu poate fi împlinit prin planurile oamenilor, nici de guvernele și nici de armatele lor va fi împlinit într-o clipă de Domnul, atunci când va lua frâiele cârmuirii acestei lumi. Pacea va fi instaurată la Ierusalim, cetate care a fost scena multor conflicte de-a lungul veacurilor. De îndată ce Prințul Păcii va fi prezent acolo, orice tulburare va înceta. Noi, cei credincioși, ne putem bucura încă de pe acum de prezența Domnului și de pacea pe care ea ne-o oferă.

    A J Pollock


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.”
    Ezechiel 33.32

    Atenționare

    Ochii bărbatului încercau să pătrundă prin ceața deasă, dar vizibilitatea era foarte redusă. Își continuă drumul cu viteză redusă. Deodată se sperie. Văzu două lumini roșii în fața lui și frână puternic. Dar era prea târziu! Buimăcit, bărbatul ieși din mașină fără să fie rănit. Ce văzu? Un haos! Cel puțin trei mașini intraseră într-un camion răsturnat. Imediat îi trecu prin minte un gând: mașinile care se apropie, trebuie atenționate! Fugi în șosea și făcu semn cu mâna următoarei mașini care se apropia. Şoferul mașinii nu-l observă și câteva secunde mai târziu se lovi de ultima mașină avariată. Bărbatul își luă jacheta și începu să o fluture când veni următoarea mașină. Dar șoferul îl claxonă supărat și merse mai departe. Din nou o lovitură. Apărură din nou două lumini. Bărbatul își flutură jacheta, dar tinerii îi făcură semn cu mâna în semn de salut și merseră mai departe. Din nou o lovitură și un nou accident.

    Această întâmplare ne amintește de Noe, care a atenționat omenirea în legătură cu potopul care urma să vină. Dar niciunul nu s-a lăsat atenționat. Însă judecata lui Dumnezeu a venit și aceștia au pierit! Astăzi trăim la sfârșitul perioadei de har. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, le spune tuturor oamenilor să se pună în siguranță astăzi prin credința în Domnul Isus Hristos. Dar câți reacționează? Să nu fim ca cei care ascultă aceste avertizări divine, dar nu le împlinesc deloc!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ FIM PLINI DE ROD, CA ȘI CEILALȚI SĂ VADĂ!

    „Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:20)

         Când vorbim despre „rodul Duhului”, ne referim la nouă trăsături de caracter: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Aceste roduri nu sunt pentru a fi arătate, ci pentru a fi împărțite cu ceilalți; altfel, ele nu sunt mai mult decât niște fructe care nu au crescut deloc. Să zicem că te duci la piață, ca să cumperi legume proaspete. Vezi roșii, dovlecei, castraveți, mai multe feluri de ardei – tot ce-ți dorești să ai pe masă. Când începi să-ți alegi produsele, fermierul de la tarabă spune: „Îmi pare rău, produsele acestea nu sunt de vânzare. Mie îmi place să le cultiv și să mă uit la ele până se strică. Apoi le arunc…” Poftim?!

    Probabil până acum nu te-ai aflat într-o situație atât de absurdă, și sper să nici nu fi vreodată… Asta pentru că fermierii și cumpărătorii știu că legumele sunt pentru a fi consumate. Firește, îți place să le privești, însă folosul lor dat de Dumnezeu este ca oamenii să se hrănească cu ele, să-și potolească foamea într-un mod sănătos… Similar, dacă noi nu facem altceva decât să mergem la biserică și să predicăm despre rodire, s-o analizăm și să cuantificăm rodurile fiecăruia, suntem un eșec total.

    Nu este suficient să fii roditor, ceilalți trebuie să fie părtașii acestei rodiri, ca să fie binecuvântați și să fie atrași în Împărăția lui Dumnezeu. Pavel scrie că: „…noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10). Rodirea și împărtășirea rodurilor cu ceilalți sunt două fațete ale aceleiași monede.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Evrei 10.19-31

    Lucrarea de har este încheiată. Cel care a împlinit-o este înălţat mai presus de ceruri (cap. 7.26). Şi noi suntem invitaţi să intrăm acolo, mergând pe urmele Lui, pe calea cea nouă şi vie, deschisă de atunci pentru adoratori. Sângele lui Isus, perdeaua ruptă, intervenţia unui mare preot în favoarea noastră dau siguranţă deplină credinţei noastre. Să ne apropiem, fraţilor, „cu deplină libertate” (v. 19, 22). Nimic să nu ne împiedice să intrăm în locurile sfinte, nici să ne alăturăm regulat strângerilor copiilor lui Dumnezeu (v. 25). Nu pentru a trăi singuri şi egoişti ne-am întors la Dumnezeu. Să ne încurajăm unii pe alţii la dragoste şi la dăruire.

    Sfârşitul paragrafului este deosebit de solemn. Păcătuind în mod voit, iudeii care-şi ziceau creştini reveneau la lege şi astfel călcau în picioare pe Fiul Sfânt al lui Dumnezeu, pângărind sângele Lui scump şi batjocorind harul. Dar aceasta se poate aplica şi copiilor cu părinţi creştini, care, respingând învăţătura primită în tinereţe, aleg în mod voit calea lumii. Tineri prieteni care aveţi privilegii aşa de mari, calea către cer nu vă va fi mereu deschisă. Apropiaţi-vă acum (Ioan 6.37).

  • 18 Octombrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
    Psalmul 23.1

    Domnul Oștirilor este cu noi.
    Psalmul 46.7

    Titluri divine

    Iahve-Raab: Cât de cunoscute și de apreciate de către creștini sunt cuvintele de la începutul Psalmului 23: „Domnul este Păstorul meu”! Cât de multă mângâiere ne aduce gândul că Domnul este Păstorul nostru! Mare este grija Lui față de oile Sale, la fel și răbdarea Lui, atunci când ele se rătăcesc. Au fost scrise multe cărți despre acest psalm și totuși tema lui este inepuizabilă. Nu este minunat faptul că Iahve Însuși este Păstorul nostru, în călătoria noastră prin pustia acestei lumi, prin valea umbrei morții? Bunul nostru Păstor nu numai că a murit pentru noi, ci și trăiește ca Mare Păstor, înviat dintre cei morți (Evrei 13.20), iar acum Se îngrijește de noi la fiecare pas al călătoriei noastre către cer.

    Iahve-Savaot: Acest titlu înseamnă „Domnul Oștirilor” și apare de trei sute de ori în Vechiul Testament (de șaizeci de ori doar în Isaia). El sugerează puterea măreață a Domnului, precum și resursele care se găsesc în El. De două ori citim în Psalmul 46: „Domnul Oștirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este un turn înalt pentru noi”. Ce minunat să avem siguranța că Domnul Oștirilor este cu noi și că suntem păziți de atotputernicia Lui! Dumnezeul lui Iacov este cu noi; dacă El a avut răbdare cu unul ca Iacov, va avea răbdare și cu noi, oricât de mari ar fi neajunsurile noastre.

    A J Pollock


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică.”
    Ioan 6.47

    Medicamentul

    „Copila dumneavoastră este grav bolnavă”, spuse medicul care luă o sticluță cu medicamente din geantă și i-o dădu mamei. „Este singurul medicament care o poate ajuta pe fiica dumneavoastră, dar trebuie să i-l dați toată noaptea, exact după prescripții!” Medicul reveni a doua zi dimineața. Mama îl conduse plângând la patul copilei ei. Medicul observă îngrozit că fetița murise. Privi câtva timp copila moartă, apoi privi în cameră. Atunci văzu pe noptieră medicamentul prescris de el; nu-i venea să creadă: era neatins! Se întoarse spre mamă: „Nu ați înțeles ce v-am spus aseară? Nu am spus destul de clar că trebuie să i-l dați fiicei dumneavoastră conform prescripțiilor? Acesta ar fi salvat cu siguranță viața fiicei dumneavoastră.” Mama răspunse plângând: „Ah, după ce ați plecat, a venit vecina noastră. Ea mi-a povestit că și fiica ei a avut această boală și că are un medicament care ajută foarte bine. Astfel am luat acel medicament și am dat deoparte medicamentul dumneavoastră. Dacă aș fi ascultat de sfatul dumneavoastră!” Medicul părăsi tăcut și cu inima îndurerată casa. Ce nebunie! Singurul medicament care putea ajuta cu siguranță, nu a fost luat!

    Domnul Isus este adevăratul Medic trimis de Dumnezeu, care Şi-a dat chiar viața, sângele Său pentru a ne scăpa de „boala păcatului”. Nu ascultați de șoaptele înșelătoare ale  diavolului,  ci  ascultați  și  credeți  cuvintele  celui  mai mare Medic și veți fi vindecați!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SPUNE-I DA LUI DUMNEZEU!

    „Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)

         William Carey este cunoscut ca fiind „părintele misiunilor moderne.” Însă numărul realizărilor sale din India a fost aproape egal cu numărul obstacolelor pe care le-a depășit pentru a ajunge acolo. Un grup de misionari i-a spus: „Dacă Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe păgâni, tinere, El o va face fără ajutorul tău sau al nostru!” Carey nu a fost misionar de profesie. El era un tânăr englez cu sănătatea șubredă, soția lui fiind însărcinată și având deja copii mici. Era la fel ca noi toți – încerca să-și câștige pâinea și să supraviețuiască. Dar mai avea ceva, o întrebare arzătoare care nu-i dădea pace: „Cine va merge la cei pierduți din India, dacă nu merg eu?” Mai târziu, privind în urmă, Carey a înțeles că provocările pe care le-a învins în locul natal au fost exact ceea ce l-a pregătit pentru succesul misiunii pe care i-a încredințat-o Dumnezeu în străinătate.

    Același lucru i s-a întâmplat proorocului Isaia: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia…” (Isaia 6:8-9). Însă înainte ca Isaia să fie pregătit să meargă, a avut nevoie de o întâlnire cu Dumnezeu care să-i schimbe viața. „Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:6-7).

    Simți că Dumnezeu te pregătește ca să te trimită? Dacă este așa, spune da chemării lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Evrei 10.1-18

    Necesitatea de a repeta mereu jertfele vechiului legământ arăta că ele erau ineficiente. La drept vorbind, ele constituiau numai un act de comemorare a păcatului (v. 3). Dreptatea lui Dumnezeu nu era satisfăcută şi cu atât mai mult El nu-Şi putea găsi plăcerea acolo. Atunci S-a prezentat Cineva care a preluat cauza noastră. Numai Isus era Obiectul în care Tatăl Îşi putea găsi toată plăcerea şi numai El putea fi jertfa plăcută şi sfântă, adusă o dată pentru totdeauna. În vreme ce preoţii de pe pământ erau mereu în picioare, pentru că ei nu-şi terminau niciodată slujba, Hristos S-a aşezat, dovadă a faptului că lucrarea s-a încheiat. Şi Cel care „S-a aşezat pentru totdeauna” ne-a „făcut desăvârşiţi pentru totdeauna” (v. 12, 14).

    Da, perfecţi, aşa ne vede Dumnezeu, păcatele noastre fiind spălate. Şi aceasta nu în viitor, ci este un fapt împlinit şi definitiv. Dar să nu uităm că lucrarea făcută pentru noi este însoţită şi de o lucrare actuală în noi. Domnul doreşte să pună dragostea şi poruncile Lui în inima fiecăruia dintre noi (comp. v. 16 şi cap. 8.10). Dacă I-a spus Tatălui, când a venit în lume: „Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, şi legea Ta este în lăuntrul inimii Mele” (v. 7, 9; Psalmul 40.6-8), cum să nu dorească El ca toţi ai Lui să-I semene?

  • 17 Octombrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și Domnul i-a zis: „Pace ție, nu te teme, nu vei muri!”. Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului și l-a numit „Domnul păcii”.
    Judecători 6.23,24

    Titluri divine

    Iahve-Shalom: Citim în cartea Judecători că madianiții îi asupreau pe fiii lui Israel. Când aceștia au strigat la Domnul, El le-a trimis un profet cu un mesaj de mângâiere. Apoi Îngerul Domnului S-a arătat lui Ghedeon, care bătea grâul în teasc, pentru a-l ascunde de jefuitorii madianiți. Îngerul Domnului, Iahve Însuși, l-a pus în uimire pe Ghedeon atunci când i-a spus: „Domnul este cu tine, războinic viteaz” (Judecători 6.12). Apoi i-a dat misiunea de a fi eliberatorul lui Israel de sub jugul madianiților. Ghedeon, văzând că Cel care îi vorbea era Îngerul Domnului, a cerut un semn, care i-a fost dat.

    Ghedeon a pregătit un ied și azime dintr-o efă de făină, apoi a adus toate acestea înaintea Vizitatorului ceresc, care le-a atins cu vârful toiagului Său. Un foc s-a ridicat din stâncă și a mistuit carnea și azimele, iar Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui. Când Ghedeon a înțeles că Vizitatorul ceresc era chiar Îngerul Domnului, s-a înspăimântat. Domnul însă l-a liniștit: „Și Domnul i-a zis: «Pace ție, nu te teme, nu vei muri!». Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului și l-a numit «Domnul păcii [Iahve-Shalom]». Până în ziua aceasta el este încă în Ofra din Abiezer” (Judecători 6.23,24).

    Astăzi, noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru pacea pe care ne-a dăruit-o, care întrece orice pricepere și care ne păzește inimile și gândurile în Hristos Isus. În consecință, atunci când mințile noastre se preocupă cu ceea ce este vrednic de cinste, vrednic de iubit și curat, Dumnezeul păcii va fi cu noi (Filipeni 4.4-9).

    A J Pollock


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Şi oamenii… au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-i dea slavă.” Apocalipsa 16.9

    Dumnezeu nu Se lasă batjocorit

    În orice dicționar enciclopedic este amintit printre cele mai devastatoare cutremure și cel care a avut loc în anul 1908 în Messina. După ce acest oraș mare al Siciliei a fost ocrotit de cutremure mai bine de 120 de ani, oamenii au început să construiască locuințe. Cu ocazia Crăciunului din anul 1908, a apărut în unul din ziarele locale un articol blasfemator, în care Dumnezeu era provocat în mod nelegiuit, contestându-i-se puterea de a mai trimite un cutremur. Acest articol a fost chiar afișat. Acest lucru s-a petrecut în 26 decembrie 1908, iar două zile mai târziu, Dumnezeu a răspuns la această provocare batjocoritoare cu un cutremur, de care Messina nu a avut parte niciodată: în decurs de câteva minute au murit în oraș și în împrejurimile sale 100.000 de oameni. Ca urmare a cutremurului s-a iscat un incendiu mare, care a distrus aproape în întregime orașul. Martori oculari relatau că dintre dărâmături se mai vedea acea placardă batjocoritoare.

    A fost acel cutremur o întâmplare?

    Nu credem, deoarece Dumnezeu răsplătește fiecăruia după faptele lui. În Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, citim: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6.7); „Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună” (Osea  8.7).  Iată  o  lecție  de  viață  pentru  noi  toți!  Să  o aprofundăm cu atenție! Şi mai ales să ne lăsăm atenționați, pentru a nu cădea în aceeași prăpastie a batjocurii.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CĂLĂUZIREA LUI DUMNEZEU

    „…Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)

         Liderii înțelepți îți vor spune că vor veni momente în care și ei își vor pierde siguranța; momente în care nu vor ști tot ce le-ar plăcea să știe. Dacă acești lideri sunt persoane sincere, vor recunoaște: „Mă bucur că cei pe care trebuie să-i conduc nu știu cât de multe nu știu eu!” Fie că ești lider, fie că ești învățăcel, Biblia ne spune că „umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” Dar să fim cinstiți: uneori știm ce dorește Dumnezeu să facem, însă nu ne place. Așa că ne rugăm în speranța că Se va răzgândi și că va da curs dorințelor și cererilor noastre. Dar lucrul acesta mai degrabă nu se va întâmpla! Dumnezeu nu poate binecuvânta faptele tale de neascultare.

    În epistola către Evrei citim: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8). Când Îl urmezi pe Dumnezeu, de cele mai multe ori nu vei ști tot ce ți-ai dori. Consilierii, grupurile de studiu, manualele despre cheia succesului, comitetele, planurile de afaceri și planurile de viitor ne pot fi de ajutor. Dar vine o vreme când va trebui să-ți părăsești confortul și să mergi în direcția pe care ți-o indică Dumnezeu.

    Vei avea oare răspunsuri la toate întrebările tale, și ți se vor limpezi toate îngrijorările? Nu. La fel cum farurile unei mașini îți luminează drumul înainte, tot așa Dumnezeu îți va da instrucțiuni numai atunci când ai nevoie. Numai așa poți trăi! Îți vei păstra dependența de El, vei ține minte cine este în control și cine merită toată lauda pentru reușitele tale. Și apropo: e nevoie de o viață întreagă ca să înțelegi călăuzirea lui Dumnezeu… așa că nu te lăsa descurajat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Evrei 9.16-28

    „Fără vărsare de sânge nu este iertare” (v. 22; citiţi şi Levitic 17.11). Ceea ce proclamă fiecare jertfă a vechiului legământ şi ceea ce Abel înţelesese prin credinţă (cap. 11.4) este confirmat aici în modul cel mai categoric.

    Pentru că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23) şi sângele vărsat pe pământ este dovada că această plată a fost achitată (Deuteronom 12.23,24)! Sângele lui Hristos a fost vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26.28).

    Cine sunt aceşti mulţi? Toţi cei care cred! Sângele scump al lui Isus, necontenit sub privirea lui Dumnezeu, îi pune la adăpost de mânia Lui. Pentru că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată”. Nu li se va mai da o a doua existenţă. Cu aceasta nu se termină însă totul, şi moartea este ceva neînsemnat pe lângă ceea ce urmează. Ce urmează după moarte? Un cuvânt groaznic este suficient să ne dezvăluie: „după aceea judecata” (2 Timotei 4.1; Apocalipsa 20.12).

    Omul fără Dumnezeu are înaintea lui aceste două realităţi cumplite: moartea şi judecata.

    Răscumpăratul însă are două certitudini fericite: iertarea tuturor păcatelor lui şi venirea Domnului pentru eliberarea sa finală (v. 28). Să dea Dumnezeu ca fiecare dintre cititorii noştri să facă parte dintre „cei care-L aşteaptă”!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne