Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 5 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Nu doresc să nu știți, fraților, taina aceasta, ca să nu fiți înțelepți în voi înșivă: pentru că lui Israel i s-a făcut orbire în parte, până va intra plinătatea națiunilor.
    Romani 11.25


    Mesajul ciudat al lui Isaia (2)

    Profeția din Isaia 6.9,10 este deopotrivă o prezicere și o judecată. Fiindcă Israel fusese în mod repetat neascultător, Dumnezeu l-a lăsat pradă împietririi sau orbirii juridice. În Evanghelii vedem cum această profeție a fost împlinită în slujirea lui Hristos după mai mult de șapte sute de ani de la pronunțarea ei. Acest lucru nu înseamnă însă că profeția sau efectele ei s-au încheiat.

    La sfârșitul cărții Fapte vedem un al treilea context în care această profeție este citată. Apostolul Pavel era în arest la Roma și dădea mărturie iudeilor cu privire la împărăția lui Dumnezeu. Unii au fost convinși, însă alții n-au crezut (Fapte 28.23,24). Apoi el a citat cuvintele lui Isaia, așa cum Domnul Isus făcuse cu mulți ani înainte (versetele 25 și 26), după care a arătat că Dumnezeu pusese poporul Israel deoparte, iar evanghelia avea să fie trimisă națiunilor.

    Dumnezeu însă nu a lepădat pentru totdeauna pe poporul Său Israel. Orbirea lor va avea un sfârșit. Acest adevăr ne conduce la cel de-al patrulea context în care profeția lui Isaia este citată. Pavel scrie că Dumnezeu nu a lepădat pentru totdeauna pe poporul Său (Romani 11.2). În ciuda faptului că ei au fost loviți cu orbire și că, având ochi, nu văd (versetele 7 și 8), această stare va dura doar până va intra plinătatea națiunilor (versetele 25 și 26). Când ultimul mădular al Adunării va fi adăugat, Israel se va întoarce la Domnul și vălul orbirii va fi îndepărtat (2 Corinteni 3.14,15). Au trecut aproape două mii șapte sute de ani de când Isaia a rostit această profeție și efectele ei continuă încă.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.
    Iov 9.10


    Minuni nenumărate în natură

    Cine le dezvăluie brândușelor când este primăvară? Cine face ca pomii să-și prezinte toamna culorile lor minunate? Cine umple noaptea cerul de stele fără număr de o splendoare minunată?

    Astfel de întrebări ne determină să privim mai profund după culise. Iov a constatat că Dumnezeu-Creatorul stă în spatele acestor minuni ale naturii (Iov 9.5-10).

    Dumnezeu permite ca pământul să se învârtă continuu și la o distanță corespunzătoare în jurul soarelui, astfel ca pe planeta noastră să fie posibilă viața pentru noi, oamenii.

    Dumnezeu conduce păsările călătoare toamna spre sud și le arată primăvara drumul înapoi.

    Dumnezeu hrănește vrăbiile și îmbracă în splendoare crinii câmpului.

    Poate gândiți că toate acestea ar fi o consecință logică a naturii. Dar așa cum dreptul civil este o expresie a voinței omenești, vedem în legile naturii înțelepciunea lui Dumnezeu. Totul funcționează în concordanță cu voia Sa.

    Dumnezeul cel atotputernic a făcut și mai mult! În dragostea Sa față de noi, oamenii, L-a trimis pe Fiul Său pe pământ. Isus Hristos a murit la cruce, pentru ca noi să putem veni la Dumnezeu. Nu este aceasta cea mai mare minune a lui Dumnezeu? Oamenii care au trăit fără El și care au păcătuit împotriva Lui devin, prin credința în Domnul Isus, copiii Săi iubiți!

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BARABA – ȘI TU

    „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!” (Luca 23:18)


    Biblia spune: „Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!” Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.” (v. 18-19). La fel ca Baraba, și noi merităm să murim pentru păcatele noastre. Suntem înconjurați de zidurile propriei noastre închisori, îmbâcsite de teamă, ură și durere. Suntem încarcerați în trecutul nostru, în alegerile noastre vinovate, în mândria și egoismul nostru. Am fost găsiți vinovați.

    Stăm pe podeaua unei celule prăfuite așteptând momentul final. Se aude ecoul pașilor temnicerului nostru între zidurile de piatră. Cu capul între genunchi, nu ridicăm privirea când deschide ușa; nu ridicăm privirea când începe să vorbească. Știm ce va spune: „E timpul să plătești pentru păcatele tale.” Dar… auzi altceva: „Ești liber să pleci. L-au luat pe Isus în locul tău!” Se deschide ușa și gardianul răcnește: „Ieși afară!” Și ne trezim în lumina soarelui de dimineață, fără cătușe, cu greșelile iertate, întrebându-ne: „Ce s-a întâmplat?”

    A fost… Harul! Hristos ți-a luat păcatele. Pe toate! Și unde le-a dus? În vârful unui deal numit Golgota! „Sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire” (Romani 3:24-25). Dumnezeu te iubește, te iartă și are un plan minunat pentru viața ta. Așa că, vino la El – astăzi!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 40:9-23


    Aceşti doi slujitori ai faraonului Egiptului, paharnicul şi brutarul, constituie un eşantion al întregii omeniri. „Nu este nici o deosebire, pentru că toţi au păcătuit …” declară Scriptura (Romani 3.22, 23). Toţi au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, toţi au meritat mânia Lui, pedeapsa Lui. Dar abia după aceasta apare o diferenţă. Unii primesc, prin har, prin credinţă, vestea bună a mântuirii, în timp ce alţii au perspectiva înspăimântătoare a celei de-a doua morţi. În lume nu există decât aceste două stări: salvat sau pierdut. Din care categorie faceţi parte?

    Spre deosebire de brutar, care nu a putut scăpa de judecata faraonului, astăzi este încă posibil ca, primind Evanghelia harului, să treci din poziţia de păcătos pierdut în aceea de răscumpărat al lui Hristos.

    Cei doi tâlhari de la cruce ilustrează şi mai bine cele două categorii în care se împarte omenirea. Unul rămâne insensibil şi moare în păcatele lui; celălalt, ca răspuns la rugăciunea sa: „Aminteşte-Ţi de mine, Doamne …”, primeşte acest răspuns minunat: „Astăzi vei fi cu Mine în paradis” (Luca 23.43). Aşa cum aici Iosif este mesagerul harului suveran, Isus, pacea noastră, este primul care, „venind, a vestit Evanghelia: pace vouă” (Efeseni 2.17).

  • 4 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Și El a zis: „Mergi și spune poporului acestuia: «Auzind, veți auzi și nu veți înțelege, și, văzând, veți vedea și nu veți cunoaște». Împietrește inima poporului acestuia și astupă-i urechile și închide-i ochii: ca nu cumva să vadă cu ochii lor și să audă cu urechile lor și inima lor să înțeleagă și să se întoarcă și să fie vindecați”.
    Isaia 6.9,10


    Mesajul ciudat al lui Isaia (1)

    Profetul Isaia a primit aceste cuvinte de la Domnul cam cu șapte sute patruzeci de ani înainte de Hristos. Aceasta este o profeție și, în același timp, o judecată sub forma unei orbiri căzute asupra poporului Israel. Să ne gândim ce trebuie să fi simțit Isaia! Dumnezeu îi dăduse un mesaj profetic, care, în esență, spunea: «Nu contează ce le spui, fiindcă oricum nu vor asculta». Sună ciudat pentru urechile noastre, însă vom vedea cât de potrivită este această profeție, care continuă să se împlinească.

    Acest mesaj al lui Isaia este citat de șase ori în Noul Testament, însă în patru contexte diferite. Primul context se găsește în Matei, în Marcu și în Luca. Domnul a făcut referire la mesajul lui Isaia după ce a spus pilda semănătorului (Matei 13.13-15; Marcu 4.12; Luca 8.10). El a vorbit poporului în pilde, fiindcă ei Îl lepădaseră ca Mesia: „Văzând, ei nu văd” (Matei 13.13). Totuși El a explicat pilda pentru mica rămășiță care crezuse în El (Matei 13.16). Poporul era orb, exact așa cum Isaia profețise.

    Un al doilea context în care citim cuvintele lui Isaia este în Ioan 12. În acest capitol, slujba Domnului ajunsese la final. Poporul respinsese „Lumina”, iar Ioan scrie că Isus, „plecând, S-a ascuns de ei” (versetul 36). Solemne cuvinte! Apoi Ioan citează profeția lui Isaia cu privire la orbirea lor, în versetul 40. Și ce orbire cumplită era aceasta! Ioan spune că Hristos a fost Cel care îi dăduse aceste cuvinte lui Isaia, când profetul „a văzut gloria Lui și a vorbit despre El” (versetul 41). Isus era Iahve și, deși făcuse atâtea minuni, ei tot nu credeau în El!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri.
    Ioan 10.28


    Numele meu se află pe listă!

    În urmă cu câtva timp, fiica mea a participat la un concurs de desen. Astăzi a năvălit în biroul meu și mi-a arătat mândră scrisoarea pe care tocmai o primise: „Tată, numele meu se află pe listă! Am primit un premiu!”. Nu exista nicio îndoială, pentru că am văzut numele ei pe lista câștigătorilor.

    Fiul meu, dimpotrivă, la un concurs de sport nu a obținut punctele necesare pentru un premiu. Numele lui nu a apărut pe lista câștigătorilor, care s-a făcut publică pe internet.

    În cer există de asemenea o listă cu nume, și anume Cartea vieții. Dumnezeu Însuși notează și actualizează această listă. Pentru a fi notat acolo nu trebuie să fii mai bun decât ceilalți. Capacități omenești precum inteligența, priceperea sau puterea nu constituie niciun avantaj. Este suficient să crezi în Isus Hristos și să-L accepți pe El ca Mântuitorul tău personal. Biblia mă asigură pe mine și te asigură și pe tine: „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36).

    Această expresie clară îmi dă siguranță. Pentru că Isus Hristos a murit la cruce pentru păcatele mele, și eu am crezut aceasta, numele meu este scris în ceruri. De acest lucru mă bucur enorm. Când diavolul vrea să semene îndoială în inima mea, îmi amintesc de faptul că Dumnezeu nu poate să mintă. Fiul lui Dumnezeu spune în Ioan 10.28: „Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri …”.

     

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    OPERAȚIUNEA ANDREI

    „Andrei… a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia.” Şi l-a adus la Isus” (Ioan 1:40-42)


    Când și-a început lucrarea de propovăduire a Evangheliei, Billy Graham a făcut un plan și a mobilizat toți creștinii din zonă. Fiecare trebuia să-și aducă prietenii și rudele nemântuite la întâlnirile de evanghelizare. Așa că echipa lui Graham a pus la cale „Operațiunea Andrei”, un plan simplu prin care membrii bisericii și-au făcut liste cu prietenii lor nemântuiți, au început să se roage pentru ei și i-au invitat la cruciadele lui Billy Graham pentru a auzi Evanghelia. De ce au denumit-o „Operațiunea Andrei”? Pentru că de fiecare dată când îl vedem pe Andrei în Evanghelia lui Ioan, el aduce pe cineva la Hristos. Mai întâi, și-a adus fratele, pe Petru. Apoi, în Ioan capitolul șase, a dus la Isus un băiat care avea cinci pâini și doi pești.

    Iar în Ioan capitolul 12, împreună cu Filip a condus un grup de greci la Hristos. Și tu poți face la fel. Cu ani în urmă, un creștin novice, pe nume Albert McMakin, în vârstă de douăzeci și patru de ani, și-a încărcat camioneta cu prieteni și i-a dus în fiecare seară la o campanie de evanghelizare din oraș. Probabil nu ai auzit niciodată numele McMakin. Dar poate că ai auzit despre unul din pasagerii din camioneta lui, un tânăr care s-a convertit la Hristos în acea săptămână: Billy Graham. Andrei l-a adus pe fratele său Petru la Hristos, iar Petru a ajuns să aducă la Hristos mulțimi de oameni. S-ar putea ca persoana căreia îi împărtășești despre Domnul Isus, sau pe care o aduci la biserică, să fie folosită de Dumnezeu pentru a face lucruri pe care nu le-ai fi crezut cu putință. Și dacă îți vei face partea, Dumnezeu va face restul! 


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 39:17-23, 40:1-8


    Încă o dată Iosif a avut de suferit o grozavă nedreptate. Sub o mărturie falsă el este condamnat şi aruncat în temniţă în mijlocul prizonierilor. Psalmul 105.18 îi descrie suferinţele fizice şi morale: „I-au strâns picioarele în butuci, sufletul său a intrat în fiare”. Încă o dată aceste suferinţe le prefigurează pe cele ale Mântuitorului. Au pus mâna pe Isus (Marcu 14.46), au adus mărturii false împotriva Lui (Matei 26.59, 60), „a fost socotit printre cei fără de lege” (Marcu 15.28), El, Cel care „n-a făcut nimic rău” (Luca 23.41).

    Temniţa era plină de prizonieri vinovaţi. Cât de mişcător este să vedem că Iosif, aflat în mijlocul lor, nu se consideră superior pentru că este nevinovat, nici dezgustat sau descurajat, ci continuă să slujească! Aceasta ne duce cu gândul la Omul care a venit să împărtăşească starea noastră nenorocită şi deznădăjduită, pentru a ne sluji cu dragoste. „El umbla din loc în loc făcând bine”, a spus Petru (Fapte 10.38), adăugând: „pentru că Dumnezeu era cu El”. Tot aşa a fost şi cu Iosif, atât în temniţă cât şi în casa lui Potifar (39.3, 21, 23), şi aceasta a fost pentru el o mângâiere şi secretul prosperităţii lui. Fie ca şi noi să ne bucurăm de aceeaşi experienţă fericită pretutindeni şi întotdeauna!

  • 3 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Cu siguranță, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu și chinuit.
    Isaia 53.4


    Iată Robul Meu (7)

    Acest verset conține multe elemente cheie și este parte din mărturisirea pe care Israel o va face atunci când Îl va recunoaște pe Isus ca Mesia, după ce El Se va întoarce din cer. Noi, credincioși dintre iudei și dintre națiuni, ne putem identifica într-adevăr cu această mărturisire încă de pe acum; înțelegem că Domnul Isus a suferit și pentru noi sub judecata lui Dumnezeu.

    Conducătorii poporului L-au acuzat pe nedrept de blasfemie și au hotărât că trebuie să fie omorât. În timpul acela, romanii ocupau țara lui Israel. Potrivit legii romane, pedeapsa capitală era executată prin răstignire. Baraba era vinovat de răzvrătire și de omor și urma să fie executat în acest fel. Totuși poporul l-a ales pe el, în locul lui Isus – adevăratul Fiu al Tatălui („Baraba” înseamnă „fiul tatălui”) – care era perfect nevinovat (Matei 27.20-26). Cât de mult s-au înșelat ei, și totuși toate acestea au condus la împlinirea planului lui Dumnezeu (Ioan 3.13)!

    Expresia „cu siguranță” din versetul de mai sus ne arată hotărârea de care a dat dovadă Înlocuitorul. Mesia a luat de bunăvoie locul sub judecata lui Dumnezeu, pe care poporul o merita. Aplicând acest lucru la noi, putem spune că Domnul Isus, ca Jertfă pentru păcat, a suferit judecata pe care noi o meritam. Păcătosul care înțelege că are nevoie de o jertfă înlocuitoare devine închinătorul ale cărui vină, păcate și nelegiuire sunt transferate asupra jertfei (2 Corinteni 5.21). După ce își mărturisește păcatele, el acceptă lucrarea lui Hristos, punându-și mâinile asupra Lui, Jertfa pentru păcat (Levitic 4.4), și identificându-se astfel cu El și cu lucrarea Lui, după ce Hristos S-a identificat cu el, luând locul său sub judecata lui Dumnezeu.

    A. E. Bouter

     

     

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Și Isus a luat pâinile, a mulțumit, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos.
    Ioan 6.11


    Sursa și Susținătorul vieții

    Cercetând viața Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos, observăm că nimic nu era la voia întâmplării, că El știa de la început cum vor decurge toate lucrurile. Într-o zi, o mare mulțime a venit spre Domnul Isus Hristos. În această situație, Domnul a pus o întrebare, deși știa foarte bine ce urma să facă. Nu avea nevoie de sfatul lui Filip, însă acesta avea nevoie să fie pus la încercare. Filip a rămas blocat de dimensiunile problemei. Din nefericire, Filip L-a lăsat afară pe Domnul Isus Hristos din socotelile sale. Adesea procedăm și noi la fel. Ne zbatem, alergăm în stânga și în dreapta, ca să rezolvăm anumite probleme, uitând că Sursa rezolvării nevoilor noastre este Isus Hristos. Pentru Domnul nu există niciun lucru imposibil. Nu există margini pentru dărnicia, înțelepciunea, harul, îndurarea și puterea Sa.

    În împrejurarea aceasta erau aproape cinci mii de persoane care trebuiau hrănite, dar la fața locului erau doar cinci pâini de orz și doi pești. Toți specialiștii în nutriție din lume ar fi spus într-un glas: este imposibil să hrănești o mulțime așa de mare cu câteva pâini și cu câțiva pești. Ceea ce este însă imposibil la oameni este posibil la Domnul, care este Susținătorul vieții și care a binevoit să vină în lumea noastră murdărită de păcate și să ne arate calea spre o altă viață: viața veșnică. Fiecare are posibilitatea să cunoască și să primească, prin credință, această viață.

     

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU MAI DA VINA PE ALȚII ȘI ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA (3)

    „Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)


    Indiferent care a fost trecutul tău, Dumnezeu ți-a pregătit un viitor mai bun. Dar, ca să te poți bucura de el, trebuie să-i ierți pe cei ce te-au rănit, să te ierți pe tine însuți și să dai uitării totul. Când vei face toate acestea, probabil vei experimenta o gamă largă de emoții. Poate vei simți mânie, crezând că viața este nedreaptă și că nu este ceea ce ți-ai dorit.

    Întotdeauna ți-ai închipuit un soț sau o soție gata să aibă grijă de tine. Nu te-ai gândit niciodată că va trebui să-ți asumi singur responsabilitatea pentru viața ta.

    Poate îți este teamă că nu vei reuși – și că, dacă dai greș, doar tu poți fi de vină…

    Poate te deranjează că acum trebuie să te gândești la viața ta într-o altă lumină, dintr-o altă perspectivă.

    Poate te simți chiar trist pentru modul în care ai dat vina pe alții în trecut, știind în sinea ta că viața nu a luat cursul dorit de tine din cauza propriilor tale alegeri și decizii.

    Poate îți este rușine datorită greșelilor tale din trecut și nu ești sigur că îți poți asuma responsabilitatea personală și să mergi înainte.

    Indiferent care sunt emoțiile care apar, bune sau rele, trebuie să știi că e ceva normal atunci când faci o schimbare semnificativă în viața ta. Și indiferent ce simți, nu te judeca singur! Recunoaște că ai anumite sentimente; întreabă-te dacă gândurile tale sunt raționale sau dacă sunt doar niște frici mai vechi care îți transmit un mesaj. Apoi, respectă-ți angajamentul de a nu-i mai învinovăți pe alții și asumă-ți responsabilitatea pentru propria ta viață.

    Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Uită ce este în urma ta, şi aruncă-te spre ce este înainte!”  


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 39:1-16


    Cap. 38 este intercalat în istoria lui Iosif pentru a ne arăta, prin exemplul fratelui său Iuda, ce păcate grave şi ce dezordini pot să apară în familie prin înlăturarea lui Hristos, adevăratul Iosif. Prin contrast, în cap. 39 îl regăsim pe Iosif în Egipt, tânăr temându-se de Dumnezeu, păstrându-se curat şi despărţit de lume. De aceea lui Dumnezeu Îi place să arate că această smerenie îi este agreabilă şi îi binecuvântează în mod evident toate activităţile martorului Său credincios. Când vine ispita, Iosif o respinge (v. 8), nu-şi pleacă urechea la ea (v. 10), fuge (v. 12; priviţi-l în contrast cu Samson în Judecători 16.16, 17).

    Tineri credincioşi, fără îndoială că vine ziua când va trebui pentru un timp să părăsiţi casa părinţilor şi să locuiţi într-un mediu ostil şi periculos. Fie ca acest exemplu al lui Iosif, şi el departe de familie, să vă încurajeze în conflictele pe care le veţi avea în mod inevitabil! „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?” întreabă psalmistul. „Păzindu-se după Cuvântul Tău”, răspunde el imediat. El este înarmat pentru ziua ispitirii: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.9, 11) – iată cel mai bun lucru, în cel mai bun loc, pentru cel mai bun ţel.

  • 2 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toți care au venit mai înainte de Mine sunt hoți și tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.
    Ioan 10.8

    Oile sunt animale care nu-și pot purta singure de grijă, de aceea au nevoie de grija păstorului. De aceea ele sunt o imagine a poporului lui Dumnezeu în Scriptură, popor aflat în această lume și dependent de resurse pe care nu le poate găsi în sine însuși. Oile au o calitate, care este aici scoasă în relief: ele nu ascultă de glasul străinilor, ci doar de cel al păstorului.

    La fel și noi, să fim atenți la glasul Păstorului nostru și să nu dăm nicio ascultare glasului Vrăjmașului! Când un gând sau o sugestie ne vin, fie dinăuntrul nostru, fie din afară, să refuzăm să le acceptăm, dacă nu coincid cu glasul Păstorului cel Bun!

    Eva a ascultat de un glas străin, iar rezultatul acestui lucru îl cunoaștem cu toții.

    Satan a pus în inima lui Anania gândul de a-L minți pe Duhul Sfânt, iar Anania, fiindcă i-a dat curs, a plătit cu viața. Dacă el și soția lui ar fi refuzat să asculte de acest glas străin, cât de diferit ar fi fost rezultatul! Glasul ispititorului a venit și la Iosif, în casa lui Potifar. Însă el s-a împotrivit diavolului – „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39.9). Urechea lui a fost surdă la glasul lui Satan. Să fim siguri că surditatea este o adevărată calitate în astfel de împrejurări. De exemplu, dacă cineva vine la noi și începe să vorbească de rău pe cineva, atunci urechile noastre să devină surde!

    W. S. Ibrahim

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.
    2 Corinteni 6.2

    Graba

    Pentru mulți oameni, lucrurile nu se desfășoară suficient de repede. Trenul trebuie să ajungă punctual, de asemenea pantofii comandați online. La casa de marcat, unii se supără pe pensionara care își numără încet banii. În circulație, alții merg foarte aproape de mașina din față a „șoferului domol”, pentru a-l împinge de la spate. Toate acestea, pentru un câștig de timp de câteva secunde sau minute. Această grabă și nerăbdare, răspândite foarte mult, au două cauze care se află în oameni:

    Pe de o parte, omul se zbate, pentru că nu vrea să piardă nimic în viața sa scurtă. Îi lipsește speranța sigură pentru viața de dincolo.

    Pe de altă parte, o neliniște interioară îl determină pe om la activitate permanentă. Conștiința lui împovărată nu-i permite să ajungă la odihnă.

    Pentru aceste două cauze, Isus Hristos are o soluție. El oferă tuturor oamenilor viață veșnică și pace cu Dumnezeu:

    „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică” (Ioan 5.24).

    „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

    Această ofertă a Mântuitorului este limitată în timp. Trebuie să te grăbești! În curând, timpul harului se va încheia, apoi va veni timpul judecății. De aceea, pasul credinței spre Domnul Isus este singurul care într-adevăr este urgent în viața noastră. Astăzi și acum este timpul cel mai bun!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU MAI DA VINA PE ALȚII ȘI ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA (2)

    „Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit” (Geneza 3:13)

    Vă aduceți aminte cum s-au justificat primii oameni înaintea lui Dumnezeu? Adam: „Eva m-a împins să mănânc.” Eva: „Diavolul m-a împins să mănânc.” Găsirea scuzelor și învinovățirea altcuiva fac parte din ADN-ul nostru; până nu ne ridicăm deasupra acestor metehne nu vom face progrese niciodată și nu vom găsi adevărata fericire. Iată o afirmație la care merită să te gândești: Noi suntem oamenii pe care îi așteptăm, nimeni altcineva nu mai vine! Dacă ești dispus să accepți responsabilitatea pentru viața ta, vei descoperi că indiferent ce vor face (sau nu vor face) alții, referitor la tine sau pentru tine, tu ești răspunzător față de tine însuți.

    Tu decizi cum reacționezi. Tu decizi să continui să înaintezi în direcția visului tău – sau nu. Adevărul este că Făt Frumos nu te așteaptă după următorul colț. Corabia ta nu acostează singură. Fluxul și refluxul nu se vor schimba. Șansele îți sunt potrivnice în privința câștigării la loto în această viață.

    Așadar, ce vei face? Când ai fost rănit de faptele altcuiva, poți face unul din următoarele două lucruri:

    1) Să stai asemeni unui lepros și să mori la poarta vinovăției și a văicărelii (vezi 2 Împărați 7:3).

    2) Să vii cu o strategie care să te ajute să spui: „Sunt prea valoros ca să mor, prea tenace ca să aștept mila cuiva și prea creativ ca să accept ca neglijența cuiva să-mi afecteze destinul.”

    Numai când ești dispus să nu mai arunci vina asupra ta sau asupra altora și să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta și pentru situația în care te afli, Dumnezeu îți va da puterea să schimbi ceva. Această abordare așază termostatul la îndemâna ta și sub controlul tău. În loc să îngheți de frig sau să transpiri până la disconfort, poți regla termostatul vieții tale și poți schimba condițiile viitorului tău.

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 37:18-36

    Drumul lung parcurs de Iosif în căutarea fraţilor săi aminteşte de cel parcurs de Fiul lui Dumnezeu să caute şi să mântuiască ce era pierdut. Drum al golirii de Sine Însuşi mai întâi: fiind Dumnezeu, S-a făcut Om. Drum al umilirii Sale apoi – până la moarte, şi chiar „moarte pe cruce” (Filipeni 2.7, 8).
    Urmează crima, ale cărei detalii vorbesc toate despre crucea lui Hristos: ei fac planuri mişeleşti ca să-l ucidă pe cel care  venise să le slujească (Psalmul 109.5; Ieremia 11.19; Ioan 11.53); „se strâng contra sufletului celui drept şi condamnă sângele nevinovat” (Psalmul 94.21); îl dezbracă de haina lui (Psalmul 22.18) şi-l aruncă în groapă, imagine a morţii.

    În cele din urmă îl vând pe Iosif pentru douăzeci de arginţi ca rob la străini. Unul însă mult mai mare decât el a fost vândut pentru treizeci de arginţi, „preţ scump”, conform estimării lor (Zaharia 11.13), apoi a fost dat lui Pilat prin mâna iudeilor. Cât de mare trebuie să fi fost durerea lui Iosif! Şi cu cât mai mare trebuie să fi fost tulburarea Celui pentru care Iosif nu este decât o slabă imagine, când El a trecut prin toate aceste dureri, prin moarte şi prin despărţirea de Dumnezeu, în numele dragostei Sale nemărginite pentru voi şi pentru mine!

  • 1 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Moise către tot Israelul dincoace de Iordan.
    Deuteronom 1.1


    Odată ajunși în câmpiile Moabului, israeliții erau chiar la hotarele țării promise. În acest moment, doar trei persoane care ieșiseră din Egipt mai erau acolo: Moise, Iosua și Caleb. Toți ceilalți pieriseră în pustie. Cei rămași erau oare gata să intre în țară? Capitolul 32 din Numeri ne arată că ei aveau nevoie să fie instruiți pentru a-L sluji pe Iahve. Moise a reamintit căile lui Iahve, menite să învețe pe poporul Său legea Sa și să pună frâu pornirilor lui carnale (Deuteronom 1–8). Apoi Moise a început să-i învețe pe cei din noua generație legile, judecățile și rânduielile Domnului. Era absolut necesar ca ei să fie instruiți, pentru a putea să-I slujească Domnului în țara pe care El le-o pregătise.

    Pe lângă faptul că le-a prezentat privilegiile pe care le aveau, el i-a avertizat cu privire la responsabilitățile solemne care decurgeau din acestea. Existau consecințe severe dacă aveau să manifeste neascultare față de Domnul. Dacă ignorau poruncile Lui și-L abandonau, aveau să ajungă robi și să fie alungați din țară (Deuteronom 28–30). După ce și-a încheiat lucrarea de a instrui noua generație, Moise a murit.

    Într-un fel similar, noi avem nevoie să-L slujim pe Domnul prin a instrui noua generație cu privire la adevărurile neschimbătoare ale lui Dumnezeu – adevărul Său este pentru totdeauna întemeiat în ceruri (Psalmul 119.89). Viziunea de ansamblu se poate schimba de la o generație la alta, însă adevărul pe care o astfel de viziune trebuie să fie întemeiată este neschimbător. Fiecare generație are nevoie să fie instruită. Pavel l-a îndemnat pe Timotei: „Cele ce ai auzit de la mine înaintea multor martori încredințează la oameni de încredere, care să fie capabili să-i învețe și pe alții” (2 Timotei 2.2).

    H. Hall

     

     

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie și a mers pe ape.
    Matei 14.28,29


    Credința găsește o cale

    „Poruncește-mi să vin la Tine.” Cerând un astfel de har, Petru nu avea de gând să încerce o experiență, nici să-și arate iscusința de a depăși obstacole; ceea ce el a vrut a fost să vină la Domnul. Hristos l-a atras. Pentru moment, Petru nu s-a gândit la vânt, nici la valuri, căci, chiar dacă inima nu cunoaște calea care duce la Isus Hristos, credința găsește o cale în dificultățile de tot felul, în noapte și în furtună, pentru a se apropia de Domnul. Credința părăsește corabia, singurul adăpost aparent bun, pe care nu-l consideră un loc de siguranță, și merge înainte pentru a ajunge la Isus, a Cărui prezență înseamnă pentru ea mai mult decât a ajunge pe celălalt țărm. Începutul a fost bun la Petru și probabil că și la noi. Credința și dragostea dintâi, simplitatea unei inimi pline de lucrarea Mântuitorului ne susțin pe calea noastră. Dar apoi, din cauza nevegherii, uneori privirea se îndreaptă în altă parte.

    Vrăjmașul cel vechi, Satan, a căutat să-i tulbure pe ucenici, făcându-i să le fie teamă de Domnul Isus. Dar ei au auzit imediat din gura Mântuitorului că nu trebuie să se teamă. Atunci vrăjmașul l-a înspăimântat pe Petru prin alte dificultăți. Să fim sinceri: Nu duc dificultățile la Hristos? În încercări, ca și în nevoi, singurul lucru pe care nu trebuie să-l pierdem din vedere, pe care nu trebuie să-l uităm, este că la Domnul găsim întotdeauna scăparea. Dacă ne gândim la puterea vântului, a furtunii, ne pierdem orientarea. Atunci trebuie să strigăm: „Doamne, scapă-ne!”.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU MAI DA VINA PE ALȚII ȘI ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA (1)

    „Omul a răspuns: „Femeia… mi-a dat din pom şi am mâncat.”(Geneza 3:12)


    Istoria căderii lui Adam și a Evei în păcat ne învață două lecții importante despre Dumnezeu:

    1) El nu ne va accepta scuzele.

    2) El nu ne va permite să dăm vina pe alții.

    Dumnezeu pretinde să ne asumăm noi înșine responsabilitatea. Până atunci, El nu ne poate binecuvânta așa cum dorește. Asta înseamnă că trebuie să alegem să nu mai trăim în mizeria greșelilor din trecut – ale noastre și ale altora. Mai degrabă să ne concentrăm asupra destinației și asupra lucrurilor care dorim să se întâmple, decât să ne blocăm privirea în oglinda retrovizoare, uitându-ne în urmă la ce s-a întâmplat și la persoana care a făcut anumite lucruri.

    E vremea să ne recuperăm puterea! Cum?

    a) „Luăm o pauză” atunci când se pune problema să învinovățim pe cineva.

    b) Definim ce înseamnă succesul pentru noi și clarificăm lucrurile pe care am vrea să le vedem întâmplându-se.

    c) Delegăm responsabilitatea pentru a face ca lucrurile să se întâmple, și manifestăm recunoștință față de cei care ne orientează către un viitor senin.

    d) Ne convingem că scopurile dorite sunt scopuri care pot fi îndeplinite.

    Relațiile tulburi au nevoie disperată de vești bune, așa că stabilește obiective care se pot îndeplini pentru ca toți să aibă ceva de sărbătorit. Nu trebuie să fie vorba de cele mai extraordinare obiective pentru a câștiga lupta, ci micile succese vor indica faptul că ești câștigătorul unor lupte. Acest plan de acțiune îi redă puterea celui care are nevoie să vadă progresul. Îți distrage atenția de la învinovățirea altora și te îndrumă spre ceea ce este productiv. Nu-ți mai rămâne putere pentru a trăi în trecut, loc în care nici unul dintre noi nu mai poate schimba ceva, indiferent cui îi aparține vina. Și acesta este un efort constructiv, asupra căruia merită să-ți îndrepți atenția!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 37:1-17


    Începem astăzi frumoasa istorie a lui Iosif. Probabil că în întreaga Scriptură nici o persoană nu-L întruchipează mai bine pe Domnul Isus decât o face Iosif. Subiect al dragostei tatălui său, el este în acelaşi timp victima urii şi a geloziei fraţilor săi, fiii lui Israel (comparaţi cu Ioan 3.19; Matei 21.38). El aduce mărturie împotriva lor despre răutatea lor (v. 2) şi în faţa lor despre viitoarea sa înălţare pe care ei refuză să o creadă. Astfel Hristos, centrul profeţiilor privind pământul (v. 7) şi cerul (v. 9), a fost martorul credincios şi adevărat atât împotriva lumii, mărturisind despre lucrările ei rele (Ioan 7.7), cât şi înaintea lumii, mărturisindu-Şi gloriile Sale viitoare (Matei 26.64).

    Iacov l-a îmbrăcat pe Iosif într-o haină pestriţă, semn vizibil al bunăvoinţei pe care i-o acorda. Domnul Isus, de asemeni, a fost prezentat public ca subiect al plăcerii Tatălui (Matei 3.17; Fapte 2.22). Iosif este pentru fiecare dintre noi un model de ascultare. „Iată-mă” (v. 13), răspunde el tatălui său când îl trimite să-i viziteze pe fraţii lui care îl urau nespus. Dar ce strălucit exemplu avem noi în Domnul Isus! El S-a prezentat pe Sine Însuşi în perfectă ascultare când Tatăl a dorit să-L trimită: „Iată-Mă, vin; … este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta” (Psalmul 40.7, 8).

  • 28 Februarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    La început era Cuvântul.
    Ioan 1.1

    Primul capitol al Evangheliei după Ioan ne prezintă Persoana Domnului în toate aspectele ei – ceea ce este El în Sine Însuși. Nu ceea ce Îl caracterizează în mod relativ; El nu este aici Hristosul, nici Capul Adunării, nici Marele Preot – adică ceea ce este El în relație cu oamenii aici jos, fie ei iudei sau creștini – ci ceea ce El este în mod personal.

    Capitolul începe cu existența divină și veșnică a Persoanei lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, împreună cu ceea ce este El în esența naturii Sale, ca să zicem așa. Geneza începe cu creația, iar Vechiul Testament ne oferă istoria omului responsabil pe pământ, pământ care constituie sfera acestei responsabilități. Ioan începe cu ceea ce a fost înaintea creației; un început cu totul nou, în Persoana Aceluia care a devenit al doilea Om, ultimul Adam.

    Nu avem aici „La început Dumnezeu a creat„, ci „La început era Cuvântul”. Totul este întemeiat pe existența necreată a Aceluia care a creat totul: la începutul tuturor lucrurilor El era acolo, fără început. „La început era Cuvântul” este declarația solemnă că acest Cuvânt nu a avut început. Dar avem ceva mai mult în acest pasaj remarcabil: Cuvântul era o Persoană distinctă, „Cuvântul era cu Dumnezeu”; însă El nu era distinct în ce privește natura Sa, ci „Cuvântul era Dumnezeu”. Astfel avem existența veșnică, personalitatea distinctă și identitatea de natură a Cuvântului; iar toate acestea din eternitate. Personalitatea distinctă a Cuvântului n-a fost, așa cum oamenii au dorit s-o facă, un lucru care să fi avut un început. „La început Cuvântul era cu Dumnezeu” (versetul 2). Personalitatea Sa este la fel de eternă ca și natura Sa. Aceasta constituie baza măreață și slăvită a învățăturii divine și a bucuriei noastre veșnice: ceea ce este Mântuitorul în Sine Însuși, natura și Persoana Sa.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voi cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viață veșnică; dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
    Ioan 5.39

    Prețuirea Bibliei

    Există oare o altă carte care, având o întindere cu adevărat nesfârșită, să fie în același timp mai plină de învățăminte și mai interesantă decât Biblia? Ea nu ne vorbește numai pentru un timp, ci pentru veșnicie; nu numai despre lucruri pământești, ci și despre cele cerești și divine. Unde vom găsi în altă parte, în scrierile omenești, o istorie a primelor timpuri ale lumii? Acestea sunt lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, dar pe care Dumnezeu ni le-a făcut cunoscut. În această carte, care la prima vedere nu pare a fi însemnată, avem o bibliotecă întreagă: cărți istorice, întâmplări impresionante, cântece sublime, învățături de seamă, exemple uimitoare, descoperiri despre viitor, dar, mai presus de orice, acolo găsim Persoana Mântuitorului, care prin jertfa Sa de la cruce a adus mântuire pentru toți cei care cred în El. Oricât le-ai citi și reciti, aceste adevăruri par întotdeauna noi. De fiecare dată se găsesc acolo bogății care nu fuseseră descoperite. De aceea, Mântuitorul ne îndeamnă să cercetăm Scriptura. Scriitorul francez Victor Hugo a spus: „Biblia ar trebui să fie pâinea zilnică, și nu prăjitura pentru ocazii festive”.

    În timpul când încă nu era inventat tiparul, Scriptura era scrisă cu mâna. Nu oricine putea să procure și să aibă, ca astăzi, un exemplar al Scripturii. Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu era așa de apreciat, încât mulți îl învățau pe de rost. Așa de mult era prețuită Biblia!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI GRIJĂ CE VORBEȘTI!

     „Limba este şi ea un foc” (Iacov 3:6)

    Într-o zi de martie cu vânt a anului 1997, un tată și un fiu au vizitat Parcul Național Istoric Valley Forge, unde George Washington a cantonat Armata revoluționară în timpul iernii grele din 1777-1778. Însă tatăl și fiul aveau planuri mai puțin istorice în minte, ei doreau să lanseze o rachetă. La început, au încercat să folosească cabluri cu aprindere electrică pentru a aprinde fitilul, dar fără nici un efect. Așa că au încercat să aprindă fitilul cu o petardă obișnuită, ca cea care se poate vedea deseori la sărbătorile anuale. Atunci a început necazul. Scânteile au aprins iarba, iar vântul a răspândit rapid flacăra, incendiind câmpia unde s-au antrenat soldații în timpul Războiul revoluționar și ajungând la jumătate de kilometru de sediul lui George Washington. Valoarea celor expuse riscului a fost inestimabilă.

    A fost nevoie de treizeci de unități de la douăsprezece departamente de pompieri și de aproximativ o oră pentru a aduce incendiul sub control. În final, aproximativ 12 hectare de teren au fost pârjolite iar omul cu petarda a fost acuzat de distrugere a proprietății guvernului și utilizare necorespunzătoare a artificiilor. Biblia spune: „Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri” și poate produce daune majore. „Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul” (v. 5-6). „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3). „Cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău” (1 Petru 3:10). „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute” (Proverbe 10:32).

    Așadar, asigură-te că vorbele tale sunt de ajutor, nu rănesc; că zidesc, nu doboară. Cu alte cuvinte, ai grijă ce spui!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 36:1-43

    După naşterea lui Beniamin, familia lui Iacov este completă (35.24). Dar în paralel cu ea familia lui Esau prosperă. Ea însumează numeroase căpetenii, chiar şi regi. Unii tineri sunt dornici să devină lideri, dar cu mult mai bine este a asculta de Domnul şi a-i sluji pe ai Săi decât a avea autoritate asupra altor persoane. Domnul îi învaţă pe ucenicii Săi: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi că stăpânesc peste naţiuni domnesc peste ele; … între voi nu este aşa … oricine ar vrea să fie cel dintâi între voi va fi robul tuturor” (Marcu 10.42-44).
    Printre oamenii puternici amintiţi în acest capitol, unul a găsit izvoare fierbinţi în pustiu, imagine a tuturor decepţiilor acestei lumi şi a lucrurilor care niciodată nu vor potoli setea (v. 24). Un altul, Amalec, avea să devină cel mai aprig duşman al lui Israel şi cu care poporul Domnului va avea de-a face în întreaga sa istorie.

    Sfârşitul v. 8 ne aminteşte că Esau este Edom! Numele de Iacov, „cel care ia locul altuia”, a fost schimbat în Israel, „Prinţul lui Dumnezeu”, în timp ce Esau a fost numit Edom (25.30), care semnifică „roşu”, „supă”. Teribilă ironie! Acest om şi toţi urmaşii săi, din neam în neam, au fost condamnaţi să poarte numele de blid de mâncare, cel dat în schimbul binecuvântării.

  • 27 February 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii.
    Efeseni 1.4


    Domnul i-a iubit pe ai Săi până la capăt (Ioan 13.1), iar acest adevăr este cunoscut de orice credincios nu numai prin credință, ci și din experimentarea de zi cu zi a acestei iubiri. Cât de minunat este să experimentezi dragostea lui Hristos în această lume rece și întunecată! Când inima este înghețată și tânjește după puțină căldură, cât de bine este să-ți îndrepți privirea către Domnul Isus și să simți căldura dragostei Sale! Contemplarea Lui încălzește mereu inima.

    Când Domnul Isus privește la mine, vede pe cineva care a fost ales de Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, pentru a arăta gloria acelui har prin care am fost primit în Cel Preaiubit. Vede nu doar un fiu risipitor adus în casa Tatălui, ci pe unul ales de Tatăl, potrivit planului Său – un sărman păcătos, într-adevăr, însă ales și primit în Hristos mai înainte de întemeierea lumii.

    Poate avea Dumnezeu ceva împotriva mea, când El a întocmit un astfel de plan cu privire la mine? Nu se va revărsa pe deplin dragostea Fiului față de mine, având în vedere faptul că Tatăl Însuși m-a așezat în El? Domnul Isus S-a dat pe Sine pentru mine la cruce și a purtat păcatele mele în trupul Său pe lemn; Dumnezeu a așezat asupra Lui fărădelegile mele. Înțelegem astfel bogățiile nepătrunse ale harului lui Dumnezeu, care, înviindu-L dintre cei morți, ne-a înviat și pe noi împreună cu El și ne-a așezat în locurile cerești în El. Când privește la un credincios, Domnul Isus spune: «Te-am iubit mai înainte de întemeierea lumii și te voi iubi până la capăt, de dragul Tatălui Meu!».

    G. V. Wigram

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
    Ioan 3.16


    Rugăciune (2)

    Citatul din ziua anterioară provine din Biblie, Sfânta Scriptură. În această Carte, Dumnezeu dă ajutor pentru viață și arată cum pot trăi oamenii împreună cu El. Dumnezeu dorește să aibă părtășie cu noi, El ne-a creat și de aceea ne oferă viața veșnică. El Se poartă cu noi plin de dragoste și de atenție. El dorește să ne ajute și de aceea a pregătit totul. Dar de ce a permis El ca tu să te afli acum în spital?

    Această întrebare umbrește poate relația ta cu Dumnezeu. Suferința personală nu este întotdeauna explicabilă, cel puțin nu din perspectiva omenească. Ca oameni, suntem tentați să considerăm că tot ce merge bine este succesul nostru. Iar orice pare a fi o piedică se pune în seama lui Dumnezeu. Pe El se dă vina pentru suferința noastră. Dacă totuși suntem sinceri, în ciuda tuturor nevoilor, trebuie să acceptăm că este total invers. Dumnezeul care ne-a creat dorește să ne meargă bine. Noi însă vrem întotdeauna să le știm pe toate mai bine ca Dumnezeu. Această apreciere cu privire la noi, această lipsă de iubire față de Dumnezeu, Biblia o numește vină și păcat.

    Pentru că Dumnezeu este sfânt, nu poate tolera și ignora vina și păcatul. Dreptatea Lui pretinde pedeapsă pentru o viață fără Dumnezeu. Dar El nu dorește ca tu să suporți această pedeapsă. Pentru vina ta a plătit El, în timp ce L-a jertfit pe unicul Său Fiu pentru tine. Este aproape de necrezut ca cineva să-și jertfească conștient propriul copil pentru a-i salva pe alții – dar exact aceasta a făcut Dumnezeu pentru noi!

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LOCUL TĂU DE ADĂPOST – Fundația SEER

    „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire” (Psalmul 32:7)


    Ți-ai imaginat vreodată că fugi de tot stresul cotidian cauzat de lumea high-tech (tehnologia înaltă, n.tr.)? Cu siguranță că există pe pământul acesta un loc în care ritmul este mai lent și traiul este mai ușor. Acest vis a motivat un cuplu să se mute, în anii 1940, pe insula Guadalcanal din Marea de Corali. Dar după doi ani a izbucnit războiul din Pacific, iar cei doi au ajuns să fie martori la lupte duse în curtea din fața casei lor! Unde poți pleca pentru a scăpa de zgomotul și de învălmășeala vieții de la oraș? Ce zici de insulița din Caraibe numită Grand Cayman? Cei ce-și petrec acolo vacanța spun că acest loc seamănă cel mai bine cu paradisul pe pământ. Locuitorii acestei insule nu plătesc taxe. Apa dimprejurul insulei este calmă și caldă și orhideele cresc peste tot. Sună bine, nu-i așa? Dar există și riscuri.

    Studiile medicale au descoperit că există două afecțiuni serioase de care suferă cetățenii din Grand Cayman: hipertensiunea și nevroza anxioasă. Viața pe o plajă de vis nu este întotdeauna ceea ce pare a fi. Să fie adevărat că stresul și presiunile cu care ne luptăm vin de fapt din interior? Da. Ele ne vor contamina oriunde-am trăi, până când vom învăța să facem față circumstanțelor așa cum sunt ele. Iată concluzia lui David: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire. „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (v. 7-8).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Exod 25:23-40


    În timp ce chivotul ne înfăţişează un Hristos care apără perfect drepturile lui Dumnezeu, masa Îl ilustrează pe Hristos aducându-i necontenit pe ai Săi în prezenţa lui Dumnezeu. Confecţionată din aceleaşi materiale ca şi chivotul (lemn de salcâm poleit cu aur), având o cunună („o bordură”) şi o margine („un pervaz”) care vorbesc despre glorie şi protecţie, masa avea menirea de a purta atât cele douăsprezece pâini pentru punerea înainte (Levitic 24.5, 6), imagine a poporului lui Dumnezeu în întregul său, cât şi ustensilele menţionate în v. 29, care vorbesc despre sprijinul pe care-l primim de la Hristos pentru slujire (Marcu 16.20). În chip simbolic, tot poporul lui Dumnezeu este în sanctuarul sfânt purtat de Domnul şi ţinut de El în lumina lui Dumnezeu. Astfel ajungem la sfeşnicul de aur curat, simbol al Celui care a fost aici, jos, „Lumina lumii”. Sfeşnicul are şapte candele de aur, indicând mărturia lui Dumnezeu purtată astăzi de Adunare (Apocalipsa 1.12, 20). Acesta are răspunderea de a lumina în noaptea acestei lumi prin energia Duhului Sfânt (untdelemnul). „Voi sunteţi lumina lumii”, le-a spus Isus alor Săi, având în vedere perioada cât va fi absent (Matei 5.14). Dar, pentru a păstra strălucirea candelelor, sunt necesare „mucări”    (v. 38), imagine a grijii necontenite a Marelui nostru Preot.

  • 26 Februarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus deci, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”. Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!”. Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
    Ioan 19.26,27

    Când Îl iubim pe Domnul cu toată inima, lucrarea noastră pentru El nu va fi din obligație, ci va curge dintr-o inimă plină de dragoste și de recunoștință pentru El. Îi iubim pe frații noștri – chiar dacă nu sunt întotdeauna vrednici de iubit – fiindcă Îl iubim pe El, ca rezultat al dragostei Lui pentru noi.

    Aceste lucruri sunt ușor de spus, însă greu de pus în practică. Sunt momente în care ne dezamăgim unii pe alții și când, așa cum am spus, nu părem deloc vrednici de iubit. Însă, dacă ne aducem aminte de cruce și de dragostea și de iertarea Domnului, inimile noastre sunt animate pentru a ne iubi unii pe alții, pentru a ne îngădui și pentru a ne ierta unii pe alții, așa cum ne-a iertat Hristos.

    Așa ar trebui să stea lucrurile în familie, între soț și soție, între părinți și copii, între copiii noștri și, de asemenea, în adunare. Motivația acțiunilor noastre trebuie să fie întotdeauna Domnul.

    Când nici măcar unul dintre cei doisprezece ucenici nu s-a oferit să spele picioarele celorlalți, în ultima seară petrecută de Domnul împreună cu ei, El a luat asupra Sa această misiune. Când Iuda a venit pentru a-L trăda, Domnul l-a întrebat: „Prietene, de ce ai venit? … Cu un sărut Îl trădezi pe Fiul Omului?”. Iar când vrăjmașii Săi au venit să-L aresteze, El S-a așezat între ei și ucenicii Lui, spunând: „Dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă”. Să-I semănăm cu toții tot mai mult Domnului Isus, care a venit să slujească, nu să fie slujit, și să-Și dea viața potrivit voii Tatălui și ca preț de răscumpărare pentru mulți.

    Cineva a spus: «Slujiți nu adunării lui Dumnezeu, ci Dumnezeului adunării». Dacă Îl urmăm cu ochii ațintiți asupra Lui, toate lucrurile își vor ocupa locul potrivit.

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
    Ioan 17.3

    Treptele cunoașterii (2)

    A ști că cineva există nu înseamnă că știi cine este el; și tocmai de aceasta avem nevoie în ceea ce privește cunoașterea lui Dumnezeu. Ceea ce tânărul nu ar fi putut cunoaște prin înțelepciunea și judecata sa, Dumnezeu i-a descoperit, călăuzindu-l să citească Biblia. Tânărul a găsit această mărturisire pe care o face Dumnezeu despre El Însuși: „Eu sunt Cel ce sunt”; și a ajuns să cunoască nu numai că El este un Dumnezeu Creator, dar și ceea ce este acest Dumnezeu. Erau împlinite în felul acesta toate nevoile sufletului? Nu, pentru că acum vine întrebarea: Cum pot să mă apropii de un Dumnezeu sfânt și drept, eu, un păcătos?

    Din nou, tânărul a fost condus pe o altă treaptă a cunoașterii. Dumnezeu l-a dus astfel la cunoașterea Domnului Isus, prin care păcatele noastre sunt șterse, prin care putem să ne apropiem de Dumnezeu, pentru că El este unicul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni și care S-a dat ca răscumpărare pentru toți cei care cred în El. Găsind astfel răspuns la nevoile adânci ale sufletului său, tânărul a îmbrățișat din toată inima sa creștinismul autentic, așa cum îl prezintă Scriptura. Bucuria lui a fost mare din momentul în care și soția sa a urmat acest drum minunat al ascultării de Mântuitorul.

    Mai târziu a fost de folos în adunarea credincioșilor din localitatea lui, slujindu-le cu darul pe care i l-a dat Dumnezeu și lăsând un exemplu bun de urmat și pentru alții.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCREDE-TE ÎN SUSȚINĂTORUL TĂU, NU ÎN PÂRÂȘUL TĂU (1)

    „Pârâșul … a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10)

    Apostolul Ioan a scris: „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (v. 10) Satan are o singură țintă: „să fure, să junghie şi să prăpădească” (Ioan 10:10). El îți va fura pacea, îți va ucide visele și îți va distruge viitorul. Și el a delegat o legiune de demoni foarte convingători ca să-l ajute. El înrolează oameni care să-i împrăștie otrava. Prietenii îți dezgroapă trecutul. Preoții scot în evidență vinovăția și nu harul. Și unii părinți o distribuie douăzeci și patru de ore pe zi. Chiar și acum la maturitate încă le auzi vocea: „De ce nu te maturizezi?” „Când o să mă faci mândru de tine?”

    Deci care este răspunsul? Isus! El „stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:34). Gândește-te puțin la această scenă. În prezența lui Dumnezeu, sfidându-l pe Satan, Isus Hristos se ridică în apărarea ta îmbrăcat cu haina de preot. „Fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:21-22).

    O conștiință curată, un trecut curat, o inimă curată, liber, fără pată și nu doar pentru greșelile noastre din trecut, dar și pentru cele viitoare. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25). Așadar, nu asculta pârâșul – încrede-te în Cel ce te susține și trăiește-ți viața în acord cu voia Lui!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 35:1-15

    După evenimentele ruşinoase care au avut loc în familia lui, Iacov este tulburat, descurajat (34.30). Dar Dumnezeu nu doreşte să-l lase în această stare şi îi spune: „Ridică-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, ridică acolo un altar” (v. 1). Betel, casa lui Dumnezeu, este locul prezenţei Sale. Acelaşi glas divin îl invită pe creştin în prima zi a săptămânii să înceteze să se mai ocupe de afacerile lui, pentru a merge la locul unde Domnul a promis că va fi prezent şi pentru a I se închina în duh şi în adevăr. Dar înainte de a putea să asculte – Iacov o ştia bine – un lucru este obligatoriu.

    Cortul său ascundea obiecte care nu se potriveau cu prezenţa sfântă a lui Dumnezeu: trebuia deci ca terafimii lui Laban să nu mai fie în cortul Rahelei. Aceşti „dumnezei străini” toleraţi timp îndelungat trebuia scoşi afară fără milă, înainte de a se înfăţişa înaintea Domnului. Abia după aceasta Iacov poate să se ducă la Betel, loc pe care a încetat să-l mai găsească „înfricoşător”. Zideşte acolo un altar, amintindu-şi cu recunoştinţă de binecuvântările pe care le-a primit şi Îl aude pe Dumnezeu confirmând toate promisiunile Sale.

    După ce a judecat şi părăsit tot ce nu era potrivit cu slujba sa înaltă, adoratorul este copleşit în prezenţa lui Dumnezeu de multiple binecuvântări şi de o mare răsplată (Osea 14.8).

  • 25 Februarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu-i provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și sub mustrarea Domnului.
    Efeseni 6.4

    Părinte drag, nu te teme să-ți folosești autoritatea! Auzind cum vorbesc unii părinți despre relația cu copiii lor, ai crede că Dumnezeu nu le-a dat niciun drept asupra lor. Tot ceea ce ei îndrăznesc să facă este doar să discute, să argumenteze și să se certe cu copiii lor. Nu există poruncă, tărie, hotărâre, autoritate, iar copilul sesizează acest lucru din instinct, exact așa cum face un animal. Oamenii se pricep mult mai bine să-și dreseze caii decât să-și educe copiii, de aceea obțin mai multe servicii de la cei dintâi decât de la cei din urmă.

    Cât de mare este contrastul, în această privință, între Eli și Avraam! Despre Avraam, Domnul a spus: „L-am cunoscut că va porunci copiilor săi și casei sale după el”. Nu doar că va discuta cu ei și că va căuta să-i convingă, așa cum a făcut Eli, ci „va porunci”, adică își va folosi autoritatea dată de Dumnezeu; și, în consecință, Domnul spune că ei vor ține „calea Domnului și vor face dreptate și judecată” (Geneza 18.19).

    Un alt lucru important în educația copiilor este acela de a-i determina să practice adevărul și integritatea. Natura omenească, așa cum se spune, se obișnuiește cu minciuna încă de la naștere și, cu siguranță, falsitatea este unul dintre cele mai răspândite și mai ușor de comis păcate ale rasei omenești. A contracara această tendință și a obișnui sufletul unui copil cu adevărul și cu sinceritatea trebuie să fie unul dintre primele scopuri ale unei educații corecte. Pentru a atinge acest scop, părinții trebuie să nu cruțe și să nu scuze niciodată înclinația către falsitate a copiilor lor. Nimic nu m-a uimit mai mult ca felul în care unii părinți acționează în această privință. Am văzut cum unele mame zâmbesc și cum aproape laudă anumite subterfugii pe care copiii lor le folosesc față de ele în încercarea de a le înșela și de a le ascunde anumite fapte nepotrivite. Nu este de mirare că astfel de mame nu reușesc să le insufle copiilor lor acea teamă sănătoasă de tot ceea ce înseamnă minciună, teamă care constituie temelia unei vieți de virtute ulterioare.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte de a veni zilele cele rele … înainte de a se întuneca soarele și lumina.
    Eclesiastul 12.1,2

    Treptele cunoașterii (1)

    Tânărul s-a născut cu mulți ani în urmă în Grecia, din părinți nobili, păgâni. Ca toți tinerii de rangul lui, a studiat literele în școlile publice. Apoi s-a căsătorit și a trăit continuându-și studiile și bucurându-se de plăcerile lumii. Însă Dumnezeu lucra asupra conștiinței lui. Dumnezeu îi pusese pe inimă dorința de a cunoaște adevărul, însă el a căutat cu înțelepciunea firească mijlocul de a-l găsi. Vedea bine că fericirea nu se găsește în împlinirea poftelor pământești. Dumnezeu i-a descoperit că așa ceva nu-i vrednic pentru un suflet nemuritor; ajunsese totodată la convingerea că omul nu sfârșește în moarte.

    Dumnezeu l-a călăuzit și mai departe. Astfel, tânărul a ajuns la convingerea, așa cum Pavel a spus la Atena, că „nu trebuie să gândim că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite potrivit artei și imaginației omului” (Fapte 17.29). Astfel a fost călăuzit să recunoască existența unui Dumnezeu atotputernic și veșnic, Creatorul tuturor lucrurilor, și care nu este nepăsător față de om. Dar este oare de ajuns să recunoști doar existența unui Dumnezeu veșnic și atotputernic? Tânărul nu găsea în această cunoaștere împlinirea nevoilor sufletului său.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂNTĂ!

    „Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea…” (Isaia 30:29)

    De ce spune Biblia: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru” (Psalmul 147:1)? Pentru că atunci când exprimi promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu prin cântarea de laudă, credința ta este întărită. Marea recesiune din anii 1930 a lovit extrem de puternic un om de afaceri pe nume J. C. Penney, punându-i în pericol chiar sănătatea. Speriat și disperat din cauza marilor pierderi financiare, Penney s-a afundat atât de tare, încât a simțit că nu i-a mai rămas nimic pentru care să trăiască. Chiar și familia și prietenii l-au respins. Ajuns în spital, într-o noapte, a devenit atât de demoralizat încât se aștepta ca până dimineața să moară!

    Atunci a auzit un cântec venind din capela spitalului. Cuvintele sunau așa: „Orice-ar veni să nu te temi, Domnul te va păzi. Pavăza Lui te va scuti, Domnul te va păzi.” Intrând în capelă, a ascultat cântecul, citirea Scripturii și rugăciunea. El a scris: „Dintr-odată – ceva s-a întâmplat. Nu pot explica. Nu pot decât s-o numesc minune. Am simțit ca și cum am fost ridicat din întunericul unei închisori și adus la lumina caldă, strălucitoare a soarelui.” Din acea zi, J.C. Penney nu a mai fost bolnav de îngrijorare. El a descris acele clipe petrecute în capelă ca fiind „cele mai dramatice și mai glorioase douăzeci de minute din viața mea.”

    Când a murit, la vârsta de nouăzeci și cinci de ani, el a lăsat în urma sa 1660 de magazine care îi purtau numele. Când nimic altceva nu mai funcționează, laudele Domnului puse pe muzică te pot ridica dintr-o spaimă de natură spirituală. De aceea Biblia spune: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru.”

    Încearcă și vei vedea singur. Funcționează!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 33:1-20

    După ce Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam, vechiul său nume, Avram, a dispărut pentru totdeauna. Spre deosebire de el, numele lui Iacov rămâne în continuare, iar noul nume, Israel, îi devine familiar numai mult timp după Peniel. Acesta este un semn că bătrânul Iacov, „cel care ia luat locul altuia”
    (25.26 nota f), n-a încetat să se manifeste. Totuşi harul divin a fost evident faţă de el şi familia lui. Domnul răspunsese la rugăciunea lui din cap. 32.11, înduplecând inima lui Esau (v.4). Şi, pentru a sublinia că într-adevăr lucrarea este a lui Dumnezeu, că darurile pregătite de Iacov au fost absolut inutile în faţa dispoziţiilor de necontestat ale lui Esau, v. 8 ne arată că Esau nici măcar nu le-a înţeles rostul. Totuşi vedem că reapar temerile sărmanului Iacov.

    În faţa lui Esau care voia să-l apere, el ar fi putut da mărturie despre încrederea sa în protecţia Dumnezeului atotputernic: în loc de aceasta, el se strecoară printr-o minciună, spunând că se va duce la Seir, în timp ce va pleca la Sucot. După aceea, ceea ce este şi mai rău, îşi construieşte o casă (v. 17) şi îşi cumpără un ogor (v. 19), negându-şi astfel de două ori poziţia de străin pe pământ. Consecinţele nu întârzie să se arate: au loc însoţiri rele ce duc la necinstirea fiicei sale şi la grozava răzbunare a doi dintre fiii săi, tristul subiect al cap. 34.

  • 24 Februarie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ca unul de care îți ascunzi fața; era disprețuit și noi nu L-am prețuit.
    Isaia 53.3

    Iată Robul Meu (6)

    Isaia descrie cât de rău a fost tratat Omul durerilor de către propriul Său popor. Profetul a folosit cuvântul „disprețuit” de două ori în versetul 3, prezentând șapte aspecte ale lepădării Lui. La fel cum oamenii evitau orice contact cu un lepros, ei și-au ascuns fața de Isus, Mesia. Acest lucru se potrivește cu ceea ce Isaia spune în capitolul 49.7: „Așa zice Domnul, Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul său, celui pe care omul îl disprețuiește, celui pe care-l urăște națiunea, robului celor puternici: «Împărații vor vedea și se vor ridica, prinții de asemenea, și se vor închina, datorită Domnului care este credincios, datorită Sfântului lui Israel, care te-a ales»”. Aceste cuvinte confirmă faptul că Dumnezeu a cântărit pe deplin – la fel ca în Isaia 52.13-15 – felul rău în care Slujitorul Său a fost tratat de conducătorii iudei. Isaia 53.3 formează concluzia celei de-a doua părți a acestei mărețe profeții cu privire la lepădarea lui Mesia. Vom enumera cele șapte aspecte ale lepădării Sale:

    Disprețuit – implică lipsă de respect și lepădarea gândurilor lui Dumnezeu.

    Lepădat – lăsat singur; poporul a refuzat orice legătură cu El.

    Om al durerii – numele Său, care denotă durerea, suferința și apăsarea.

    Obișnuit cu suferința – așa cum un doctor cunoaște totul despre anumite boli, la fel Domnul nostru Isus a fost familiarizat cu suferințe de tot felul.

    Oamenii și-au ascuns fața de El și au stat departe de El.

    Disprețuit – acest cuvânt este folosit a doua oară în același verset; disprețul lor a fost total: o derâdere plină de ură.

    Noi nu L-am băgat în seamă – această declarație încheie mărturisirea și face un fel de sumar al faptului că ei nu au avut niciun loc pentru El.

    Cât de solemnă și de exactă este această mărturisire! Să nu uităm că acest text a fost scris cu opt sute de ani înainte ca Mesia să sufere și să moară!

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă …”. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga.
    Luca 22.40,41

    „Ca la o aruncătură de piatră”

    În Evanghelia după Luca Îl găsim pe Domnul Isus prezentat ca Omul ascultător și dependent, plin de Duhul Sfânt și gata pentru a face voia Tatălui Său. Isus Hristos a fost supus în totul călăuzirii Duhului Sfânt, astfel încât Luca Îl prezintă depărtat de ucenici „ca la o aruncătură de piatră”. Domnul și Mântuitorul nostru a fost separat de ai Săi prin acțiunea Duhului Sfânt și prin voia Tatălui ceresc. Ucenicii nu puteau merge atunci cu Isus Hristos, fiindcă, deși era o distanță între ei doar de o aruncătură de piatră, această distanță era nemăsurabilă. Iar pe acel drum nu putea călca piciorul niciunui om.

    De trei ori, aflat în mijlocul cumplitei Sale agonii, Domnul Isus S-a întors la ucenici, fiindcă, deși ei nu erau în stare să vegheze împreună cu El, dragostea Lui față de ei nu se putea schimba. Aveau să treacă și ei printr-o cernere severă, iar Domnul dorea, pentru binele lor, ca ei să vegheze și să se roage. N-a existat însă niciun răspuns la această dorință a Domnului; mângâietorii, pe care îi căuta, au eșuat, fiind găsiți dormind. Nicio inimă omenească nu putea înțelege suferința cumplită a Domnului Isus Hristos; nimeni nu experimentase o astfel de suferință, căci era supraomenească. Era suferința Fiului lui Dumnezeu, care mergea la cruce pentru a purta acolo păcatele noastre.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCHEIEREA TUTUROR ÎNVĂȚĂTURILOR

    „Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor” (Eclesiastul 12:13)

    În cartea Eclesiastul, Solomon vorbește despre toate lucrurile pe care le-a încercat în viață și pe care le-a găsit dezamăgitoare. În ultimul capitol din Eclesiastul, el concluzionează: „totul este deşertăciune” (v. 8). Cu alte cuvinte: „Am trecut pe acolo, am făcut și eu lucrurile acestea – și toate lucrurile sunt la fel.” Scriindu-și ultimele gânduri de inspirație divină, el își concentrează mesajul vieții sale în aceste cuvinte: „Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor.” E un lucru important! Solomon se pregătește să ne ofere evaluarea sa finală a unei vieți trăite cu înțelepciune. Care este aceasta?

    „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată” (v. 13-14).

    Cuvintele „teme-te de Dumnezeu” înseamnă să te pleci înaintea Lui, să-L iubești, să-L slujești și să-ți trăiești viața în conformitate cu preceptele scrise în Cuvântul Său. Compozitorul o spune în felul următor: „Încrede-te și ascultă, căci nu există altă cale prin care poți fi fericit în Hristos decât să te încrezi și să asculți.” Autorul John Mason scrie: „Mai mulți bani, un statut mai înalt sau mai multă influență, sunt scopurile tale în viață? Acestea nu sunt scopuri, ele sunt produse secundare ale adevăratului scop. Nu căuta succesul, ci adevărul și le vei găsi pe amândouă. Muncește pentru a deveni, nu pentru a dobândi. Măsoară-ți averea prin lucrurile pe care le ai și pe care nu le-ai schimba pentru bani.”

    Când te trezești în fiecare dimineață, rostește această rugăciune simplă: „Doamne, mai presus de orice, ajută-mă să petrec această zi iubindu-te și îndeplinind voia Ta. Amin.”  

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 32:22-32

    O a doua noapte memorabilă se înscrie în istoria lui Iacov. Această luptă cu îngerul este ca un rezumat al întregii sale vieţi de până acum. Întotdeauna a căutat binecuvântarea prin propria strădanie; prin aceasta s-a opus lui Dumnezeu. Acum constată că puterea omului nu poate învinge şi predomina. Este suficientă doar o atingere a lui Dumnezeu (v. 25) şi toată puterea lui este nimicită. Iacov este obligat în felul acesta să înceteze să se mai încreadă în sine. El învaţă acest adevăr fundamental al vieţii credinciosului: „când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12.10) şi în acel moment triumfă, declarând prin credinţă: „Nu te voi lăsa să pleci decât dacă mă vei binecuvânta” (v. 26; Osea 12.4). Victorie a rugăciunii! El obţine binecuvântarea sub forma numelui Israel, cel atât de mare în planurile lui Dumnezeu, în Scriptură şi în istorie, nume care ne vorbeşte despre Hristos Biruitorul, Prinţul, adevăratul Israel al lui Dumnezeu.

    Dragi creştini, Dumnezeu doreşte să ne facă învingători. Dacă ne opreşte pe calea pe care am ales-o prin voia noastră şi ne ia puterea firească, o face pentru a ne da puterea Lui.

    Iacov îşi va aminti de Peniel. Toiagul său îi va vorbi fără încetare de acest loc. Coapsa i-a fost luxată (scrântită), dar i-a fost eliberat sufletul (Rom. 7.24, 25).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne