Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 15 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri?
    Ioan 3.10


    Domnul făcea aluzie la mai multe pasaje din Vechiul Testament, care ar fi trebuit să-l facă pe Nicodim să înțeleagă cuvintele Sale. Priviți, de exemplu, la Isaia 44.3. Nu făgăduise Dumnezeu că va turna ape peste pământul însetat și râuri peste pământul uscat? Nu promisese El că va turna Duhul Său peste sămânța lui Iacov? Nu declarase El, încă și mai limpede, în Ezechiel 36.24-26, că, după ce-l va aduce înapoi pe Israel în țară, le va scoate inima de piatră și va pune în ei o inimă de carne; că îi va spăla cu apă curată și va pune Duhul Său peste ei?

    Vedem deci și aici „apa” și „Duhul”, despre care Domnul i-a vorbit cu claritate lui Nicodim, care trebuia să fi cunoscut semnificația din Vechiul Testament a acestor două simboluri. Lucrul despre care Domnul vorbea nu era deci un privilegiu nou, ci, dimpotrivă, era readucerea în atenție a unei nevoi universale. Domnul, cu demnitatea și gloria care Îi sunt proprii, nu face altceva decât să prezinte întreaga însemnătate a unui adevăr care se găsește peste tot în Scriptură, conferindu-i greutatea autorității Lui Însuși, a Fiului lui Dumnezeu, în calitatea Sa de Învățător pe pământ. „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta” (Ioan 7.46).

    Nefăcând altceva decât să Se folosească de o imagine existentă și presupusă a fi cunoscută, Isus dă totuși acestui adevăr o profunzime caracteristică, prin forma sub care îl prezintă lui Nicodim. Nu este prezentat sub forma stropirii cu apă, ori a primirii unei inimi de carne sau a unui duh nou, ci: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duhul” – un adevăr capital, universal valabil și de cea mai mare însemnătate practică!

    W. Kelly

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Isus … i-a zis: „Ferice de tine, Simon, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”.
    Matei 16.17


    Unica temelie neclintită

    Tatăl ceresc nu putea să-i descopere lui Simon gloria personală a Fiului Său, fără ca Fiul să-i reveleze ucenicului Său relațiile acestei glorii cu binecuvântarea individuală și colectivă a celor răscumpărați. Astfel, Isus Hristos i-a spus lui Petru ce decurge din caracterul Său de Fiu al Dumnezeului celui viu. Din aceste cuvinte ale Domnului înțelegem următoarele adevăruri: Petru era un ucenic care putea să greșească, dar faptul descoperit de Tatăl ceresc, că Hristos este Fiul Dumnezeului celui viu, rămâne unica temelie de neclintit a Bisericii. Știm că Biserica n-a luat ființă până ce Domnul nostru n-a înviat din morți și n-a fost glorificat la dreapta lui Dumnezeu. De aceea, aici, Domnul spune că va zidi pe această temelie Biserica, în care ucenicul Petru va fi o piatră vie. Este scris: „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât aceea care a fost pusă și care este Isus Hristos” (1 Corinteni 3.11). „Voi zidi Biserica Mea”, zice Domnul. Și această Biserică sau Adunare a lui Hristos Îi aparține Lui, și ea este țelul interesului și al afecțiunii Sale. Pentru noi, lucrarea este realizată; Adunarea există, și noi putem să-i aparținem.

    Scump cititor, răspunzi tu în vreun fel la interesul și sentimentele Domnului Isus pentru Adunarea Sa? Scriptura ne prezintă marele adevăr că Domnul Isus are pe acest pământ o Biserică sau Adunare, care este Proprietatea Sa. Locul tău este acolo. „Apropiați-vă de El, piatra vie …, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 2.4)!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII GATA SĂ AJUȚI! (1)

    „Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare” (Romani 12:8)


    Spunem uneori: „Nu e responsabilitatea mea. Nu vreau să mă implic!” Ai spus și tu așa ceva vreodată? Poate ai crezut că ai motive întemeiate, sau că nu era momentul potrivit – dar concluzia este că nu ai ajutat pe cineva care s-a aflat în nevoie. Nu ești singurul! Cercetările confirmă faptul că tendința de a evita implicarea este în creștere, pe plan mondial. Cu toate acestea, „a fi alături” de ceilalți este un mandat biblic; este aplicarea practică a dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele (vezi Matei 22:37-39).

    Crizele sunt în general de trei feluri:

    1) Crize situaționale. Aici sunt incluse bolile grave, pierderea cuiva drag sau ruperea relațiilor din sânul familiei. Patriarhul Iov le-a experimentat pe toate acestea!

    2) Crizele de dezvoltare. Ele se întâmplă în cursul vieții: plecarea de acasă, mersul la facultate, acomodarea într-o relație de căsătorie, calitatea de părinte, pensionarea, sănătatea tot mai șubredă… Avraam și Sara deveniseră experți în traversarea crizelor legate de dezvoltare. Ei și-au părăsit casa și familia, au tânjit ani în șir după copii… apoi, peste toate acestea, Dumnezeu le-a cerut să-și jertfească singurul lor fiu născut la bătrânețe!

    3) Crizele de autocunoaștere. Ele apar atunci când descoperi adevăruri deranjante despre tine însuți: ți se spune că, omenește vorbind, maladia ta este incurabilă; sau te consideri un ratat, iar acum ești prea bătrân ca să-ți mai atingi obiectivele vieții; sau te confrunți cu realitatea faptului că ai divorțat, sau ai rămas văduv, sau te simți respins din cauza mediului de proveniență. Oameni precum Ilie și Iona sunt exemple de crize datorate conștiinței de sine. Aceste exemple îți aduc aminte de cineva? Dacă da, grăbește să-l încurajezi… și „ține-te de îmbărbătare!”  


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 44:18-34


    Scopul lui Iosif era să întoarcă gândurile fraţilor săi cu peste douăzeci de ani în urmă, lângă groapă, când ei erau insensibili la neliniştea sufletului său pe când le cerea îndurare (42.21); mai voia să-i facă să retrăiască durerea bătrânului lor tată pe care îl anunţau cu cruzime de moartea fiului său. Acum Iosif dorea să vadă dacă ei pot înţelege suferinţa de atunci a fratelui lor mai tânăr şi a tatălui lor. Ei bine, el a reuşit în sfârşit să le mişte inimile! Cât de înduioşător este să-l auzim pe Iuda vorbind despre bătrânul lor tată şi despre fratele mai tânăr, fiu căpătat la bătrâneţe!

    Ce lecţie este aceasta şi pentru noi! Trebuie să ne punem în locul celorlalţi, să le înţelegem bucuriile şi mai ales amărăciunile. Mai mult, trebuie să pătrundem profunzimea gândurilor dragostei Tatălui pentru Fiul Său şi a durerii Sale când Şi-a văzut Preaiubitul Fiu în mâinile oamenilor răi şi I-a auzit strigătul fără să-I poată răspunde. Şi, în sfârşit, trebuie să încercăm să pătrundem suferinţele Fiului când purta povara păcatelor noastre sub judecata divină şi când, în nemăsurata tulburare a sufletului, a fost părăsit de Dumnezeu pentru noi. Nu suntem noi, în mod trist, adesea insensibili faţă de aceste aspecte pe care Duhul încearcă să le aducă în preocupările noastre?

  • 14 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.
    Filipeni 4.5


    Doar în măsura în care umblăm cu Domnul putem manifesta această blândețe. Din nefericire însă, cele care se manifestă sunt opiniile noastre și voința noastră puternică. Dacă gândurile noastre sunt la lucrurile de sus, nu vom mai fi grabnici la a ne afirma drepturile cu privire la lucrurile de pe pământ, ci mai degrabă vom dori să manifestăm caracterul minunat al lui Hristos, care a fost plin de blândețe și de bunătate (2 Corinteni 10.1). Este mai important să manifestăm caracterul lui Hristos, decât să ne promovăm pe noi înșine sau să ne apărăm, chiar atunci când avem dreptate. „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți” (2 Timotei 2.24).

    Pentru a ne încuraja la o astfel de atitudine de blândețe, apostolul ne reamintește că Domnul este aproape. Nu este nevoie să ne căutăm drepturile, nici să încercăm să îndreptăm această lume, fiindcă venirea Domnului este aproape și El va pune orice lucru în ordine aici, pe pământ. Putem spune, de asemenea, că Domnul este aproape de fiecare dintre noi și că El aude și vede tot ceea ce spunem și facem. Și cât de multe cuvinte aspre am rostit, cuvinte care n-ar fi fost rostite niciodată dacă am fi realizat prezența Domnului…!

    Ucenicii le-au mustrat cu asprime pe mamele care își aduseseră micuții la Domnul Isus. Domnul însă a spus cu blândețe: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți” (Matei 19.14). Cu o altă ocazie, atunci când Domnul nu a fost primit într-un sat al samaritenilor, doi ucenici au dorit să facă să cadă foc din cer, pentru a-i mistui pe acei oameni. Domnul însă nu a rostit niciun cuvânt împotriva celor care-L nedreptățiseră, ci a plecat către un alt sat.

    Fie ca și noi să vorbim și să acționăm în așa fel încât lumea să remarce blândețea noastră, iar privirile ei să fie îndreptate către minunatul nostru Mântuitor!

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    De acum mă așteaptă cununa dreptății, pe care mi-o va da … Domnul, Judecătorul cel drept; și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc arătarea Lui.
    2 Timotei 4.8


    Povestea unui medaliat (4)

    Din acel moment al victoriei, Liddell a făcut o schimbare majoră în viața sa. Ajuns la Tianjin, orașul unde s-a născut și unde tatăl său fusese misionar, Liddell a participat la ajutorarea populației, a predat la un colegiu anglo-chinez, a lucrat cu copiii și s-a angajat într-un spital. În anul 1934 s-a căsătorit cu Florence Mackenzie, o misionară din Canada, cu care a avut trei copii. Pe ultimul însă nu l-a mai văzut niciodată pe acest pământ. În 1941, Liddell și-a trimis soția, însărcinată cu al treilea copil, și cele două fetițe în Canada, din cauza situației internaționale tot mai încordate. Winston Churchill a reușit să-i aranjeze un schimb prin care să fie eliberat, dar fostul campion olimpic a refuzat, insistând ca în locul lui să plece o femeie însărcinată. În februarie 1945 a plecat în Țara veșnică, unde îl așteaptă premiul ceresc.

    Exemplul său are multe de spus. Liddell a avut curaj prin încrederea în Dumnezeu; el a știut să se oprească la timp și să-și dedice priceperea pentru învățarea altora și, în mod deosebit, pentru slujirea lui Dumnezeu într-un teritoriu cuprins de întuneric spiritual. Recordurile lui Liddell au fost depășite odată cu trecerea timpului. Dar exemplul său a rămas. În esența ei, credința presupune a-I acorda lui Dumnezeu locul, rolul și statutul pe care Acesta le merită în creația Sa. Recordurile omenești ale lui Eric Liddell rămân în analele pământești, pe când dedicarea lui pentru a sluji lui Dumnezeu și oamenilor vor rămâne veșnic în analele cerului.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    O RUGĂCIUNE PENTRU SUCCESUL ÎN MUNCĂ

    „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi” (Proverbele 22:29)


    Iată o rugăciune pentru a izbuti la locul de muncă: „Doamne, îți mulțumesc pentru felul în care m-ai creat, pentru numeroasele daruri și talente pe care le-ai pus în mine; cred că Tu ai decis că sunt persoana potrivită pentru această muncă. Sunt recunoscător pentru fiecare dintre colegii mei, chiar și pentru cei pe care nu-i agreez sau pe care nu-i înțeleg. Mă rog să mă pot concentra asupra îndeplinirii obiectivelor care mi-au fost trasate în perioada în care voi ocupa acest loc de muncă. Te rog, dă-mi înțelepciune și discernământ în activitatea mea, chiar dacă mediul îmi este ostil. Ajută-mă să învăț ceea ce dorești să mă înveți aici și dă-mi răbdare în această perioadă de pregătire pentru viitor. Ajută-mă să dau tot ce pot, și să am mereu o atitudine pozitivă și plină de speranță. Te rog să mă ajuți să reduc la tăcere văicărelile și dezamăgirile din inima mea, prin pacea Ta desăvârșită… și ajută-mă să mă încred în Tine în tot ce fac! Îmbracă-mă cu haina laudei și-a neprihănirii lui Hristos, ca să-ți pot aduce slavă la locul de muncă. Acolo unde sunt dispute, ajută-mă să aduc pace. Acolo unde există minciună, ajută-mă să spun adevărul. Acolo unde există disperare, ajută-mă să aduc speranță. Acolo unde este teamă, ajută-mă să aduc credință. Acolo unde este întuneric, ajută-mă să aduc lumină. Acolo unde există tristețe, ajută-mă să aduc bucurie. Toate aceste lucruri le cer în Numele Domnului Isus, și-Ți mulțumesc. Amin!”


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 44:1-17


    Plasa se strânge în jurul fraţilor lui Iosif. Împrejurări neprevăzute – însă dirijate de o mână credincioasă – îi constrâng  a face cale-ntoarsă şi a se înfăţişa înaintea celui care cunoaşte totul. Acum conştiinţa le este atinsă. „Ce să vorbim şi cum să ne îndreptăţim?” (v. 16). Ce progres moral au făcut până în acest moment, faţă de ziua când pretindeau că sunt „oameni cinstiţi” (42.11)! De aceea, izbăvirea este aproape.

    Ca întreaga istorie a lui Iosif, aceste evenimente au semnificaţie profetică. Israel, temporar lăsat deoparte după respingerea lui Hristos, adevăratul Iosif, va fi făcut să-şi recunoască crima şi să vadă în Nazarineanul pe care L-au dispreţuit şi L-au răstignit, Cel pe care Dumnezeu L-a făcut şi Domn şi Hristos (Fapte 2.36), pe Mesia al lor şi în acelaşi timp pe Fiul Omului care va domni peste întregul univers. Dar, ca să poată înfăptui această lucrare în conştiinţă, trebuia mai întâi ca Israel, şi în special seminţia lui Iuda, să treacă printr-o perioadă de mari încercări, numită „necazul cel mare” (Apocalipsa 7.14). Necazul fraţilor lui Iosif de până în momentul când îşi mărturisesc crima ilustrează neliniştea de care vor avea parte evreii înainte de a-L recunoaşte şi onora pe Mesia.

     

  • 13 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Rodul luminii este în orice bunătate și dreptate și adevăr.
    Efeseni 5.9


    Adevărul nu poate fi niciodată popular în această lume. Pe lângă mărturia Scripturii, știm, așa cum chiar unii filosofi au constatat cu uimire, că oamenii iubesc minciuna de dragul ei, chiar atunci când nu au niciun folos din ea. Iar noi Îl cunoaștem pe Cel care a spus: „Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți” (Ioan 8.45). Adevărul arată prea clar nebunia și scopurile ascunse ale oamenilor, pune prea limpede în evidență toată mascarada acestei lumi, pentru ca oamenii să-l poată suferi. Numai acela care „lucrează după adevăr vine la lumină” (Ioan 3.21). Oamenilor le place să trăiască într-un soi de penumbră; sau să umble la lumina focului pe care ei înșiși l-au aprins (vedeți Isaia 50.11). Însă lucrurile care strălucesc la lumina palidă a lumânării acestei lumi își pierd întru totul orice strălucire atunci când sunt aduse în lumina desăvârșită a Locului Preasfânt (vedeți Psalmul 73.17).

    Oamenii însă nu-și pot permite să se așeze într-o astfel de lumină, căci ea dezbracă această lume de orice urmă de glorie și îi dă pe față deșertăciunea și goliciunea. Dacă lumina adevărului ar fi lăsată să strălucească peste oameni și peste căile lor, precum și peste părerea pe care o au despre ei înșiși, se îndoiește cineva că acest lucru i-ar face să se simtă cu totul sărmani și goi, dacă inima nu-L are pe Hristos, care să umple locul golit de puterea curățitoare a adevărului? Însă aceasta este doar una dintre trăsăturile de bază ale adevărului, anume că el arată lucrurile așa cum sunt. Lumina este cea care dezvăluie toate lucrurile (vedeți Efeseni 5.13). Prin urmare, nu câștigăm absolut nimic dacă diluăm adevărul în așa măsură încât să treacă aproape neobservat prin această lume, fără să-și împlinească nici măcar unul dintre scopurile cu care ne-a fost dat. Ar trebui să ne fie rușine dacă primim adevărul cu condiția ca el să-și piardă autoritatea asupra noastră.

    Dumnezeu este Cel care comunică adevărul; și El îl comunică pentru ca inima celui care-l primește să se supună autorității Sale și, de asemenea, să se familiarizeze cu El Însuși, cu lucrările și cu căile Lui. Dacă mă ocup cu adevărul, pentru folosul meu sau al altora, trebuie să fac acest lucru în supunere completă față de Dumnezeu.

    A. H. Rule

     

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Oricine se luptă la jocuri este supus înfrânării în toate lucrurile. Și ei fac lucrul acesta ca să obțină o cunună care se poate veșteji.
    1 Corinteni 9.25


    Povestea unui medaliat (3)

    Conform spuselor lui Eric Liddell, tactica sa era una cât se poate de simplă: „În primii 200 de metri voi alerga tare. În următorii 200 de metri, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi alerga și mai tare„. Invocarea lui Dumnezeu nu-l făcea pe Liddell, din acest motiv, să se numere printre favoriții probei. Deși se antrenase pe această distanță în Luni,le premergătoare Olimpiadei și reușise câteva curse bune, lumea nu-l lua în considerare pentru câștigarea medaliei de aur.

    Înaintea startului din finală, un membru al echipei americane a venit la Eric Liddell și i-a strecurat un bilețel pe care era consemnat: „Scrie în Biblie: «Voi cinsti pe cine Mă cinstește»” (1 Samuel 2.30). Era un mesaj de respect pentru convingerile religioase ale scoțianului, mesaj care l-a încurajat mult, știind că toate lucrurile sunt în mâna lui Dumnezeu. După prima jumătate a cursei, oarecum normală, Liddell a lansat un sprint foarte puternic și a trecut primul linia de sosire, cu un timp de 47,6 secunde, un nou record mondial. „Nu puteam crede că un om este capabil de un astfel de ritm și de un astfel de final”, a povestit cel care a sosit pe locul al doilea. Scoțianul a fost primit ca un erou la revenirea în Marea Britanie, unde a mai rămas doar un an, înainte de a pleca în China, ca misionar. În această perioadă a absolvit cursurile Universității din Edinburgh și a continuat să ia parte la diferite competiții. Ultima sa apariție la un concurs a avut loc în iunie 1925.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND ANGAJEZI PE CINEVA, ROAGĂ-TE PENTRU DISCERNĂMÂNT

    „Dă… robului Tău o inimă pricepută…” (1 Împărați 3:9)


    Dr. John Maxwell a scris: „Cu ani în urmă, în timp ce vorbeam unui grup de directori, cineva m-a întrebat ce principii aplic atunci când angajez pe cineva; i-am răspuns: „Am o singură regulă: nu fac niciodată angajări!” Acest fapt le-a captat atenția. „Și iată și motivul: nu mă pricep deloc la așa ceva.” Am continuat să le detaliez: „Întrucât sunt atât de optimist și am o mare încrederea în oameni, sunt lipsit de realism. Nu contează ce steaguri roșii se ridică în timpul interviului cu un candidat, eu mă gândesc mereu că pot să ajut această persoană să se dezvolte și să reușească.

    Nu e o atitudine potrivită pentru o persoană care intervievează.

    Pentru a avea succes în acest domeniu, ai nevoie de persoane analitice – tipul acela de oameni care și-ar respinge și propriile mame, dacă nu se ridică la nivelul cerințelor. Când am renunțat să mai fac angajări, mi-am ridicat organizația la un alt nivel. Când le-am spus directorilor care umpleau încăperea că nu mă mai ocup de angajări, am observat că au reacționat negativ. Însă pe măsură ce le ofeream explicații, am constatat că apreciază faptul că îmi cunosc propria slăbiciune și mi-au respectat sinceritatea.

    Puține lucruri sunt mai penibile decât cineva care nu știe despre ce vorbește, inventând lucruri pe măsură ce merge mai departe și pretinzând că este expert, când nici măcar nu are vreo idee.” Dacă ai o experiență negativă privind angajarea oamenilor, delegă această sarcină celor care sunt înzestrați pentru așa ceva.

    Și dacă trebuie să te ocupi de asta singur, roagă-te rugăciunea lui Solomon: „Dă, deci, robului Tău o inimă pricepută… să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!”


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 43:16-32


    Cât de greu le vine fraţilor lui Iosif să lase deoparte propriile resurse! Totuşi trebuie să accepte faptul că datoria lor a fost plătită. Putem fi siguri că socotelile administratorului lui Iosif au fost în regulă, din moment ce le-a spus: „argintul vostru a venit la mine” (v. 23). Marele Iosif a plătit personal pentru fraţii săi. Tot astfel, Hristos a plătit în întregime preţul păcii noastre. Datoria ne-a fost achitată integral şi numai El cunoaşte ce a însemnat aceasta. Dar cât timp răul nu este judecat şi mărturisit, nu putem gusta bucuria părtăşiei. Masa luată împreună este o imagine a acestei părtăşii care implică o deplină înţelegere, o împărtăşire, o conversaţie între participanţi. Oare nu este aşa la Masa Domnului, unde cei credincioşi, toţi împreună, gândesc la suferinţele Lui? Dar aici, din cauza păcatului care pune o barieră între ei, Iosif mănâncă singur şi fraţii săi mănâncă tot singuri    (v. 32).

    Citind aceste capitole, să urmărim de câte ori plânge Iosif (Geneza 42.24; 43.30; 45.2, 14; 46.29; 50.1, 17). Lucru minunat, el nu a plâns nici în groapă, nici în temniţă! Acestea sunt numai lacrimi de dragoste. Ele ne fac să ne gândim la lacrimile Domnului Isus (Ioan 11.35; Luca 19.41).

  • 12 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Să nimiciți cu desăvârșire toate locurile unde națiunile pe care le veți alunga au slujit dumnezeilor lor … Voi să nu faceți așa Domnului Dumnezeului vostru! Ci să căutați locuința Sa la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru dintre toate semințiile voastre, ca să-Și pună Numele acolo; și să vii acolo.
    Deuteronom 12.2,4,5


    Israeliții urmau să intre în țara promisă, iar Dumnezeu le-a poruncit să distrugă în întregime toate locurile de închinare idolatră pe care popoarele din țară le ridicaseră pentru a se închina dumnezeilor lor. Nimic nu trebuia cruțat, iar curățirea trebuia făcută în așa fel încât până și numele acelor dumnezei trebuiau să piară (versetul 3).

    Cu privire însă la slujba pentru Domnul, lucrurile trebuiau să stea cu totul altfel. Israeliții aveau să meargă la locul pe care Dumnezeu urma să-l aleagă pentru a-Și pune numele și acolo trebuiau să aducă ceea ce I se cuvenea.

    Acest lucru este un îndemn practic pentru noi, cei care am crezut în Domnul Isus și care ne-am întors la Dumnezeu, de la idoli, pentru a sluji Dumnezeului viu și adevărat (1 Tesaloniceni 1.9). Noi, care am fost robi ai păcatului și iubitori de sine, slujind poftelor noastre, suntem acum chemați să lepădăm faptele întunericului și felul deșert de viețuire pe care l-am moștenit de la părinții noștri. Acum, noi trebuie, „după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos” (Tit 2.12,13). Nimic din felul vechi și păcătos de trăire nu trebuie să mai rămână în viețile noastre. Aceste lucruri nu trebuie nici măcar pomenite între noi!

    Noi trebuie să căutăm locul în care Domnul Și-a așezat numele. Domnul Isus a spus: „Acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, Eu sunt în mijlocul lor” (Matei 18.20). Acolo să mergem și să-I aducem închinarea noastră!

    A. Leclerc

     

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Niciun ostaș nu se încurcă în treburile vieții … Și cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 2 Timotei 2.4,5


    Povestea unui medaliat (2)

    Obiectivul inițial al lui Eric Liddell la Jocurile Olimpice l-a reprezentat proba de 100 de metri, preferata lui, însă, în ianuarie 1924, a aflat că organizatorii au programat seriile de calificare duminica, zi în care scoțianul nu a alergat niciodată, din cauza convingerilor sale religioase. Știind din timp ceea ce urma să se întâmple, Liddell a avut timp să-și schimbe strategia, începând să se pregătească pentru 200 și 400 de metri, în ciuda reticențelor celor din jurul său. Decizia sa de a renunța la proba de 100 de metri, care urma totuși să fie câștigată de un alt britanic, dar și la ștafeta de 4×400 de metri a fost dur criticată de presa britanică și a ajuns chiar subiect de discuție în parlament. Nimic însă nu l-a făcut să se răzgândească și să-și trădeze convingerile.

    De altfel, în timp ce britanicul cucerea medalia de aur, Eric Liddell predica într-o biserică scoțiană. Convingerile credinței sale au fost mai mari ca dorința de a câștiga o medalie de aur. El era convins că un adevărat ostaș al lui Hristos nu trebuie să se încurce cu treburile vieții. Prima lui apariție la Olimpiada pariziană a avut loc două zile mai târziu, într-o zi de Marți,, când au fost programate seriile pentru 200 de metri, probă în care, în cele din urmă, a cucerit medalia de bronz, clasându-se după americani. Nu a avut prea mult timp la dispoziție pentru a se lamenta, deoarece urma cursa de 400 de metri, ultima sa șansă la aur.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ELIBERAREA DIN ROBIE (2)

    „I-a scos din întuneric şi din umbra morţii, şi le-a rupt legăturile.” (Psalmul 107:14)


    Dumnezeu este implicat în eliberarea oamenilor, inclusiv (sau în primul rând) moral și spiritual. Când iudeii au fost legați, „au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.” (v. 13). Domnul Isus încă eliberează oameni și azi, ori „dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:36). Așadar, urmează acești pași către libertate:

    1) Strigă către Domnul. El a spus: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13). Strigătul iudeilor a fost un strigăt repetat al inimii, iar Dumnezeu răspunde încă strigătelor din inimă. Eliberarea începe prin recunoașterea totală a dependenței de El. În loc să încerci să te descurci de unul singur, Biblia spune: „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7).

    2) Hrănește-ți sufletul din punct de vedere spiritual. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Pâinea vie… Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6:51).

    Pe măsură ce te hrănești din Cuvântul lui Dumnezeu și-ți împărtășești stările și problemele în rugăciune, El îți va ușura povara și îți va sătura sufletul. El a venit ca să dea „robilor de război slobozirea… și să dea drumul celor apăsaţi” (Luca 4:18). Pune-ți timp deoparte pentru a citi Cuvântul lui Dumnezeu. Meditează asupra lui, până înțelegi cum să-l aplici la viața ta. Cunoașterea fără punerea în practică este inutilă. Pentru a fi liber, trebuie să te hrănești zilnic din Scriptură și să pui în practică în fiecare împrejurare ce ai învățat. „Ferice de omul care… îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:1-2). Fă lucrul acesta în fiecare zi, și vei fi eliberat!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 43:1-15


    Fraţii lui Iosif sunt plini de teamă. Ei trebuie să se întoarcă la Iosif şi să-i dea o explicaţie pentru banii pe care i-au găsit în sacii lor. Cum vor fi primiţi?  Să nu stăm departe de Domnul când avem o conştiinţă împovărată. Versetul 8 trasează tuturor păcătoşilor calea de urmat: „ne vom ridica şi vom merge, ca să trăim” (comparaţi cu Luca 15.18).

    Fraţii şi-au convins tatăl să-l lase pe Beniamin să meargă cu ei şi în cele din urmă au pornit la drum, ducând cu ei un dar: „cele mai renumite roade ale ţării” (v. 11). Dar oare mai are nevoie de ceva puternicul Iosif, ale cărui hambare sunt pline? Dintotdeauna omul doreşte să aducă ceva lui Dumnezeu. Dar din partea Sa totul este gratuit. El nu poate primi nimic din partea noastră, fie chiar şi cel mai bun lucru. Mierea, mirodeniile, nucile, migdalele sunt produse de lux, inutile pentru cei care nu au grâu. Inimile noastre au nevoie de grâu ceresc, de hrană de sus, singura care poate satisface foamea sufletelor. Lumea ne va oferi delicatese, dar Domnul Isus, adevăratul Iosif, este Singurul care ne poate da grâu din ţara cerească, descoperindu-Se inimilor noastre.

  • 11 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți.
    1 Petru 1.3


    Speranța poate fi definită ca o dorință după un lucru bun și ca o așteptare a primirii lui. Isus Hristos este singurul izvor adevărat de speranță, fiindcă doar El știe care este lucrul cel mai bun și, de asemenea, doar El are puterea suverană de a-i garanta împlinirea. Prin contrast, alte speranțe sunt întemeiate pe nisipul mișcător al împrejurărilor, pe care omul nu le poate controla.

    Cu toții avem așteptări de la viitor, însă acestea țin adesea de viața pământească. Hristos însă ne oferă „speranța vie” a unei moșteniri incoruptibile în cer (1 Petru 1.3,4). Dorințele de fiecare zi vor pieri, însă căminul nostru etern și ceresc este siguranța noastră deplină și ancora pe care o avem în furtunile de aici de pe pământ.

    Totuși cerul poate părea departe atunci când trecem prin dureri și când nu se întrezărește nicio alinare. Deci cum putem îndura încercările acum? Cu ajutorul speranței, care anticipează o schimbare în bine a împrejurărilor.

    Dar ce facem atunci când situația noastră nu se îmbunătățește deloc? Cum lucrează Domnul ceea ce este mai bine pentru noi, într-un astfel de caz? Petru ne spune că El ne rafinează credința, iar rezultatul va fi lauda și gloria, atunci când Domnul va veni. Această încercare a credinței este mai de preț decât aurul și chiar decât eliberarea noastră de încercarea respectivă. Ce paradox! Dificultățile care ne fac să ne pierdem speranța sunt chiar instrumentul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a ne mări credința și speranța în El. Hristos ne oferă speranță nu doar pentru veșnicie, ci și pentru viața aceasta. În acele momente când Dumnezeu nu ne eliberează din dificultăți putem fi siguri că El lucrează ceva cu mult mai prețios în noi. Când vom ajunge în cele din urmă în cer vom recunoaște valoarea nemăsurată a credinței pe care El a purificat-o în noi, atunci când ne-a păstrat speranța vie în El.

    T. Hadley, Sr.

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Nu știți că cei care aleargă pe locul de întrecere, toți aleargă, dar numai unul primește premiul? Tot așa și voi alergați ca să-l dobândiți.
    1 Corinteni 9.24


    Povestea unui medaliat (1)

    Povestea medaliei de aur cucerite de Eric Liddell la proba de 400 de metri de la Jocurile Olimpice din 1924, ediție care a avut loc la Paris, este o poveste a credinței în Dumnezeu. Este povestea unui sportiv care a petrecut doar câțiva ani în atletism, înainte de a-și urma chemarea de a deveni misionar, la fel cum au fost tatăl său, fratele său, sora sa și soția sa. Este o poveste care pentru unii a devenit un film de succes, o peliculă care a câștigat patru premii Oscar, iar pentru alții a fost un exemplu de urmat.

    Eric Liddell s-a născut pe 16 ianuarie 1902, la Tianjin, în nordul Chinei, acolo unde părinții săi, ambii scoțieni, lucrau ca misionari. Până la vârsta de 5 ani a urmat cursurile primare în China, iar când a împlinit 6 ani a fost transferat, alături de Robert, fratele său mai mare, la un colegiu unde studiau doar copiii misionarilor. Liddell s-a remarcat ca fiind un sportiv excelent, primind recunoașterea acestui fapt prin titlul de cel mai bun atlet al anului și prin numirea sa în funcția de căpitan al echipelor de rugby. Nu a trecut mult timp până a devenit cunoscut drept cel mai rapid alergător din Scoția, ziarele confirmându-i performanțele la diferite concursuri și estimând în el un potențial campion olimpic. În anul 1921, scoțianul s-a alăturat fratelui său la Universitatea din Edinburgh, acolo unde atletismul și rugby-ul reprezentau elemente importante ale vieții zilnice. În anul 1923 s-a concentrat pe atletism și a fost selecționat în lotul Marii Britanii pentru Olimpiada de la Paris.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ELIBERAREA DIN ROBIE (1)

    „M-am pogorât ca să-l izbăvesc…” (Exodul 3:8)


    Timp de patru sute de ani, iudeii au fost robi ai stăpânilor lor egipteni, care i-au oprimat și „le-au făcut viaţa amară” (Exodul 1:14). Putem înțelege mai bine sentimentele lor de neputință când ne gândim la domenii din propria noastră viață, în care ne luptăm cu obiceiuri. Fie că e vorba despre mâncare, alcool, droguri, despre adulter, bani sau relații abuzive, cu toții am experimentat un sentiment de neajutorare în încercările noastre repetate de-a ne elibera. Eșecul poate produce o deznădejde cronică, astfel încât să renunțăm să mai încercăm.

    Zdrobit și prăbușit, Israel a strigat către Domnul, iar El a răspuns: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile” (Exodul 3:7). Să observăm cum Și-a extins Dumnezeu compasiunea asupra lor: „M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară… unde curge lapte şi miere” (v. 8). Dumnezeu S-a hotărât să-i izbăvească – și El poate să facă același lucru și pentru tine astăzi. Izbăvirea lui Israel a necesitat înjunghierea unui miel de Paște. Sângele lui a fost turnat pe ușiorii ușii și îngerul morții n-a intrat în casă. Biblia spune: „Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.” (1 Corinteni 5:7).

    Domnul Isus Hristos, mielul nostru de jertfă, Și-a vărsat sângele pentru a ne elibera de tot ceea ce ne ține robi. Care este lupta ta astăzi? Poți fi eliberat din robie – nu prin propriile tale eforturi trecătoare, ci prin încrederea în Dumnezeul care răspunde strigătelor poporului Său.


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 42:25-38


    Primindu-şi fraţii cu asprime, Iosif nu intenţionează să se răzbune, putem fi siguri de aceasta, ci, cunoscând din experienţă răutatea inimii lor, doreşte să-i aducă la adevărata pocăinţă. Pentru a realiza aceasta foloseşte succesiv asprimea şi bunătatea, panica şi încurajarea, acuzaţiile şi ospeţele. Toate acestea sunt mânuite cu mare înţelepciune şi ne arată, prin comparaţie, cum lucrează Domnul atunci când doreşte să ne trezească inima şi conştiinţa. Uneori El trebuie să ne vorbească „aspru” (v. 30).

    Acuzaţiile pe care le aduce Iosif împotriva fraţilor săi sunt nedrepte. Ei nu sunt spioni. Dar ei simt că Dumnezeu le vorbeşte şi îşi amintesc de păcatul la care au luat parte cu toţii, de propria lor nedreptate împotriva fratelui lor.
    Poate că trebuie să fim supuşi nedreptăţii. În loc să ne supărăm sau să căutăm să ne îndreptăţim, să ne întrebăm mai curând ce doreşte Dumnezeu să ne înveţe în acest mod dureros.

    Şi pentru Iacov, totul este dirijat spre binele său, chiar dacă el spune în v. 36: „Toate acestea sunt împotriva mea”. Va trebui să înveţe că, dacă Dumnezeu este pentru el, nimic nu poate fi împotriva lui şi că „toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8.28, 31). În acest fel Dumnezeu i-l va reda pe Iosif.

  • 10 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați.
    Isaia 53.5


    Iată Robul Meu (8)

    Aceste versete mișcătoare ne oferă detalii despre suferințele lui Mesia pentru poporul Său. Unii cărturari iudei susțin că Isaia 53 descrie suferințele pe care Israel le-a îndurat. Nu este nicio îndoială că Israel a suferit mult și că va suferi încă și mai mult în necazul cel mare. Israel are însă nevoie de un Înlocuitor, lipsit de păcat, care să poarte păcatele lor, de aceea ei fac aici mărturisirea că propriul lor Mesia – pe care L-au lepădat – a purtat judecata cuvenită lor.

    Îndată ce frații lui Iosif au înțeles cu adevărat ceea ce îi făcuseră propriului lor frate, s-au pocăit și i-au mărturisit păcatul lor. Acest lucru a condus la o minunată restabilire a lor. Relația lor cu Iosif a fost reînnodată și la fel relația lor unii cu alții și cu tatăl lor. Dumnezeu direcționase tot ceea ce se întâmplase (Geneza 50.20), însă ei erau pe deplin responsabili și trebuiau să se pocăiască de fărădelegea lor. La fel stau lucrurile cu Israel. După necazul cel mare și după mărturisirea lor, relația lor cu Mesia și cu Dumnezeu va fi restabilită. Toate semințiile vor trăi în armonie în țara promisă.

    Psalmul 133 ilustrează vindecarea și restabilirea ca rezultate ale lucrării substitutive a lui Hristos. Toți cei credincioși vor experimenta schimbarea trupului lor, pe baza lucrării încheiate a lui Hristos (Filipeni 3.21). Vom uita noi vreodată de rănile Sale? Mâinile, picioarele și coasta Sa au fost străpunse. În curând Îl vom vedea pe Mielul care pare înjunghiat (Apocalipsa 5.6), Îi vom mulțumi și-L vom lăuda veșnic, pe El și pe Tatăl, care L-a dat pe singurul Său Fiu ca să aducă pe mulți fii la slavă. El a fost lovit nu doar de om, ci de Dumnezeu Însuși. Nu există dragoste mai mare ca a Lui!

    A. E. Bouter

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Și Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis: „Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El”.
    Ioan 19.4


    Ce a găsit Pilat?

    Cercetându-L pe Domnul Isus Hristos, Pilat nu a găsit nicio vină în El. Era normal să fie așa, deoarece Domnul Isus a fost Dumnezeu arătat în trup.

    Mântuitorul a străbătut o lume tulburată, având în inimă pacea cerului. Nicio împrejurare nu L-a făcut să-Și piardă liniștea. Durerea și lepădarea L-au apăsat pe Mântuitorul; necredința și împietrirea inimii omului L-au făcut să Se cutremure; acestea au încercat, dacă ar fi fost posibil, să răcească dragostea inimii Lui. Cu toate acestea, Mântuitorul a mers înainte pe drumul Său de ascultare față de Tatăl ceresc. A suspinat la vederea necredinței din om, însă Și-a ridicat ochii spre cer.

    Samaritenii n-au vrut să-L primească, în misiunea Sa de dragoste, fiindcă fața Îi era îndreptată către Ierusalim. Inima Domnului Isus a fost hotărâtă să meargă pe drumul care urma să sfârșească la cruce.

    La sfârșit, când întreaga suferință a stat înaintea sufletului Său, când a cântărit adâncimile paharului pe care l-a acceptat din mâna Tatălui, El a trecut în liniște și cu pace prin rușine și prin batjocuri. Domnul Isus nu S-a pripit și n-a amenințat. Toată cauza Sa a încredințat-o Tatălui Său ceresc. În mijlocul tuturor lucrurilor, Domnul a stat ca Slujitor al slujitorilor. Tăcut înaintea vrăjmașilor, S-a încredințat în mâinile Celui care judecă drept. Și-a închis urechea la toate insultele.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SFATURI UTILE PENTRU O CĂSNICIE FERICITĂ

    „Inima bărbatului se încrede în ea…” (Proverbele 31:11)


    Dacă vă doriți o căsnicie fericită, iată două lucruri pe care nu trebuie să le treceți cu vederea:

    1) Nu-ți înjosi niciodată soțul sau soția în public. Când faci asta, te înjosești pe tine însuți. Solomon scrie: „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale” (v. 10-12). Cineva a spus: „Înainte de a critica gusturile soțului tău sau ale soției tale, adu-ți aminte că el sau ea te-a ales pe tine!” Cu toții avem anumite obiceiuri, zbateri, slăbiciuni, fantezii, amintiri din copilărie, nevoi nerostite și dorințe ascunse adânc în noi. Dorința noastră de a avea pe cineva în care să avem încredere este profundă și neschimbătoare. De aceea Dumnezeu a conceput căsnicia ca pe un adăpost sigur într-o lume periculoasă. Dacă nu poți avea încredere în soțul sau soția ta, atunci în cine poți avea încredere?

    2) Stabiliți-vă mereu vise și obiective comune. Astăzi cuplurile divorțează într-un ritm tot mai alarmant, la un interval cuprins în medie între șaptesprezece și douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. Știți de ce? Lucrul acesta se întâmplă de obicei când ultimul copil termină colegiul sau facultatea și pleacă de acasă. Atunci rămân doar cei doi. Dacă v-ați petrecut tot timpul concentrându-vă asupra copiilor și v-ați neglijat unul pe celălalt, poate vă veți trezi într-o dimineață și veți simți că locuiți cu un străin. Deci cum se poate evita lucrul acesta? Având scopuri și vise spre care vă îndreptați amândoi în viață.

    Nu uitați, sunteți mai mult decât părinți: sunteți oameni, și Dumnezeu are un plan pentru viața voastră de cuplu. Dacă nu l-ați descoperit încă, discutați despre asta, apoi rugați-vă și cereți-I lui Dumnezeu să vi-l descopere. Aceasta este o rugăciune la care El va răspunde!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 42:9-24


    În timp ce în Egipt au loc aceste evenimente, familia lui Iacov a fost lăsată deoparte, în tăcere. Este ca şi cum Dumnezeu ar fi spus: «După crima voastră, acum, când Iosif nu mai este printre voi, nu mai am nici un interes să vă spun ce va fi cu voi». Aşa este şi cu trista istorie a omului şi, în particular, a lui Israel, după respingerea Mântuitorului. Dar, în răbdarea Lui nesfârşită, El n-a uitat nicidecum obiectul promisiunilor Sale sigure. Aşteaptă numai momentul potrivit pentru a le restabili relaţia cu El. Şi momentul potrivit este foametea. Dacă Dumnezeu permite încercări chiar pentru ai Săi, acestea vorbesc de faptul că lipsurile sau boala survin pentru ca Domnul Hristos, adevăratul Iosif, să-Şi poată lua sau relua locul în întregime în vieţile noastre. Să nu ne gândim că trecerea timpului poate şterge cel mai mic păcat; fiecare dintre ele se află sub ochii Domnului, chiar dacă noi le-am uitat, şi, mai devreme sau mai târziu, va trebui să-i dăm socoteală pentru aceste păcate.

    „Suntem oameni cinstiţi”, îndrăznesc să afirme fraţii criminali în timp ce se prezintă înaintea aceluia care le putea dovedi contrariul şi care îi putea face de ruşine numai spunându-şi numele. Versetul 21 arată însă că după trei zile şi după o nouă conversaţie, conştiinţa lor începe să le vorbească.

  • 9 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!
    Ioan 1.29


    Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (2)

    Păcatul va fi îndepărtat dinaintea lui Dumnezeu în cerurile noi și pe pământul nou. Isus este Acela care îl ridică: lucrarea este făcută, rezultatul nu este încă produs. Pasajul nu spune „Mielul lui Dumnezeu care a ridicat„, nici „care va ridica” – ci prezintă caracterul Aceluia care Se află înaintea ochilor lui Ioan Botezătorul, al Aceluia care făcea acest lucru.

    Este evident că pasajul nu vorbește despre vina noastră (un subiect foarte important la locul lui), ci despre o stare de lucruri înaintea lui Dumnezeu. Ioan tratează de obicei lucrurile astfel, ocupându-se de principiile importante. Dumnezeu este Cel care Și-a făcut apariția și totul este judecat potrivit cu lumina prezenței Sale. Sfințenia Lui – ba chiar măreția Sa – cere ca păcatul să fie îndepărtat dinaintea ochilor Săi. Cel care a împlinit lucrarea, care o făcea, era acum acolo, Se afla pe pământ. El era „Mielul lui Dumnezeu”, Mielul care corespundea perfect slavei lui Dumnezeu, Mielul pe care doar Dumnezeu Și-L putea procura, care era capabil să-L slăvească în cel mai înalt grad, acolo unde se găsea păcatul; Mielul lui Dumnezeu care S-a putut da pe Sine de bunăvoie pentru această slavă, care a putut să împlinească astfel o lucrare care urma să fie temelia morală (valoarea ei fiind imuabilă, fără posibilitate de schimbare, pentru că lucrarea a rămas întotdeauna ceea ce era) a unei binecuvântări veșnice, în conformitate cu Dumnezeu și înaintea Lui.

    Crucea este temelia acestei binecuvântări. Acolo toate principiile morale ale binelui și răului au fost cu claritate scoase la lumină și au fost arătate fiecare la locul potrivit, iar Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, ca Om, în slava divină, în virtutea faptului că a rezolvat, o dată pentru totdeauna, chestiunea păcatului.

    J. N. Darby

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Iată, în loc de pace am avut amărăciune peste amărăciune. Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa nimicirii.
    Isaia 38.17


    Spre binele nostru

    „Cine știe la ce este bună asta”, obișnuia să spună un predicator credincios din Franța, imediat ce i se întâmpla ceva. Într-o noapte, când a vizitat un bolnav, a căzut pe scările deteriorate și astfel și-a rupt o mână și un picior. „Cine știe la ce este bună asta!”, a rostit din nou predicatorul. Accidentul s-a petrecut în noaptea dinaintea groaznicei nopți a sfântului Bartolomeu, 24 august 1572. Bandele umblau omorând, și mulți creștini și-au pierdut viața. Predicatorul vedea și auzea de pe patul în care zăcea cum umblau prin casa lui acei slujitori ai diavolului. Când au pășit în fața patului său, bătrânul le-a strigat: „Săvârșiți! Cine știe la ce este bună și asta!”. Dar niciunul nu a îndrăznit să-i facă ceva bătrânului suferind. El a fost salvat, s-a vindecat și a fost încă mulți ani o binecuvântare pentru frații lui de credință.

    Cele pe care le-a îngăduit Dumnezeu și în dreptul nostru, suferința și greutățile, cine știe pentru ce sunt bune! Probabil că în curând vom înțelege. Chiar dacă aici nu vom vedea, totuși să rămână „în picioare” cuvintele: este pentru ceva bun, deoarece este îngăduit de Dumnezeu. „Se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?” (Amos 3.6). Dumnezeu are gânduri de dragoste și de pace pentru noi, chiar dacă de multe ori pare să fie contrariul. Înălțimea, adâncimea, lungimea și lățimea sunt expresii ale măsurii, însă ele sunt cu totul nepotrivite pentru a prezenta sufletelor noastre mărimea binefacerilor lui Dumnezeu, care curg neîncetat către fiecare om.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE MESAJ ÎȚI TRANSMITE DUMNEZEU?

    „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28)


    Romancierul A.J. Cronin a fost medic timp de zece ani și a făcut un ulcer gastric ce necesita odihnă totală. Așa că s-a dus la o fermă din munții Scoției ca să se recupereze. El a scris apoi: „Primele zile de timp liber au fost destul de plăcute, dar în scurt timp, lipsa forțată a activității de la ferma Fyne a devenit insuportabilă… deseori în mintea mea se contura vaga iluzie că m-aș putea apuca de scris. De fapt, m-am gândit la subiectul unui roman: povestea tragică unui bărbat egoist și mândru. În dormitorul meu rece și curat de la etaj, se aflau o masă veche de lemn și un scaun foarte tare. În dimineața următoare m-am trezit că stau pe acest scaun în fața unui caiet de notițe neînceput, care stătea deschis pe masă… conștient că în afara prescripțiilor și rețetelor medicale, eu nu scrisesem niciodată ceva semnificativ, în toată viața mea. Acest gând descurajator mi-a trecut prin minte în timp ce-mi luam stiloul. Cu toate acestea, am început.”

    Chiar dacă Cronin s-a luptat să scrie cinci sute de cuvinte pe zi și a ajuns să-și arunce prima ciornă în mormanul de gunoi de la fermă, a reușit să termine romanul „Castelul pălărierului”. Cartea a fost tradusă în douăzeci și două de limbi, vândută în cinci milioane de exemplare, ecranizată și pusă în scenă. Lumea a pierdut un medic, dar a câștigat un scriitor important.

    Când Dumnezeu îți dăruiește un vis, uneori circumstanțele necesare pentru a-l duce la îndeplinire nu-ți vor fi pe plac. În cazul lui Iosif, a fost vorba despre trădare și închisoare pe nedrept. Însă de asta a fost nevoie pentru a putea fi pe tronul Egiptului. Așadar, întreabă-L pe Dumnezeu: „Ce îmi spui sau ce încerci să-mi arăți în această situație în care mă găsesc?” 


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 41:53-57, 42:1-8


    Ceea ce Domnul anunţă se împlineşte cu siguranţă. Aşa s-a întâmplat şi cu cuvintele lui Iosif, care sunt de fapt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Cei şapte ani de abundenţă se scurg, apoi începe foametea.

    Dumnezeu încearcă prin toate mijloacele să întoarcă spre El gândurile oamenilor. Din această cauză, în lume există pace şi război, belşug şi lipsuri, bucurii şi încercări, care apar în viaţa oricărei fiinţe omeneşti. Dar, vai, oamenii nu se gândesc deloc să mulţumească Domnului pentru bucuriile pe care El li le dă şi nici nu obişnuiesc să vină la El pentru a găsi ajutor în încercările lor! Totuşi, aşa cum faraon poruncea „Mergeţi la Iosif”(v. 55), Duhul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să se întoarcă la Mântuitorul şi Însuşi El cheamă: „veniţi la Mine…” (Matei 11.28). Da, să mergem la Singurul care dă belşug care ne poate hrăni sufletele. Şi să profităm, de asemenea, de vremurile de belşug spiritual, de libertatea de a ne strânge ca adunare, de lectură, ca să ne umplem „hambarul” minţii şi al inimilor (Proverbe 10.5).

    În momentele de lipsuri sau de singurătate, de descurajare, cele pe care le-am strâns (în rezervă) ne vor da putere şi bucurie în Domnul. Şi, mai presus de orice, să nu uităm sfârşitul v. 55: „Faceţi ce vă va spune el” (comparaţi cu Ioan 2.5).

  • 8 Martie 2019

     

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!
    Ioan 1.29


    Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (1)

    Isus este „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Păcatul trebuie ridicat dinaintea ochilor lui Dumnezeu. Va veni timpul când nu va mai fi nici urmă de păcat înaintea ochilor lui Dumnezeu sau a alor noștri, un timp de odihnă veșnică pentru Dumnezeu și pentru inimile noastre.

    Ce odihnă reală, și cât de binecuvântată pentru inimă! A existat un paradis al inocenței, care depindea de credincioșia creaturii, o stare incertă de inocență, îndată pierdută; există o lume a păcatului, unde totuși Dumnezeu lucrează în har; va fi o lume cu ceruri noi și un pământ nou, unde va locui dreptatea, o stare de lucruri care nu poate fi clătinată, imuabilă din punct de vedere moral, deoarece valoarea lucrării lui Hristos rămâne întotdeauna aceeași. Nu va fi o stare de inocență unde totul să depindă de ascultarea pusă la încercare și în care omul să eșueze, ci o fericire veșnică, unde ascultarea a fost deja perfect testată și împlinită.

    Dreptatea asigură stabilitatea acestei stări de lucruri, fiindcă Dumnezeu nu poate desconsidera perfecțiunea lucrării lui Hristos pentru slava Sa. De asemenea, nu va exista nimic acolo decât sfințenie, unde totul Îl va slăvi pe Dumnezeu în tot ceea ce El este; nu va exista nimic care să fie contrar naturii Sale.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Și Simon Petru, răspunzând, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”.
    Matei 16.16


    Măreția Domnului Isus

    Petru a învățat să-L cunoască pe Domnul Isus Hristos ca pe Cel care răspunde nevoilor sale: Mântuitor cu privire la păcatele sale și Salvator în ce privește slăbiciunea sa. Realitățile acestea trebuie să fie învățate și de către noi. Acum, ucenicul Petru va fi introdus într-o cunoaștere mult mai profundă și mult mai minunată. El va învăța ceea ce Domnul Isus este în Sine Însuși. Întotdeauna va fi la fel: credinciosul înaintează pas cu pas în cunoașterea Domnului Isus. Totuși nu datorită credincioșiei personale i-a fost dată lui Petru această nouă binecuvântare, ci ea i-a fost oferită prin credincioșia lui Dumnezeu, care l-a despărțit de oameni pentru a-i da o astfel de descoperire.

    Nu carnea și sângele, ci Tatăl ceresc a fost Cel care i-a descoperit aceste adevăruri. Introdus de Tatăl ceresc în centrul binecuvântării, Petru a fost pus în prezența Dumnezeului celui viu. Astfel, în Fiul Omului, L-a recunoscut pe Hristos, ținta oricărei promisiuni și de care se leagă toate planurile lui Dumnezeu; dar acest Hristos este Fiul Dumnezeului celui viu. El nu este doar acest Om născut în lume și despre care Dumnezeu a spus că este Fiul Său, când a zis: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut”; ci El este Fiul Dumnezeului celui viu. El are o putere de viață care este proprie doar lui Dumnezeu, și toată plinătatea se găsește în Hristos. De acum înainte, Petru urma să-L cunoască pe Mântuitorul în gloria Sa personală, Sursa și Centrul oricărei binecuvântări. Oamenii, de care Petru a fost despărțit pentru a primi această glorioasă descoperire, nu luau în seamă măreția Domnului Isus.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SPUNE „BUN VENIT” ÎNCERCĂRILOR (3)

    „Pentru că ai făcut lucrul acesta… te voi binecuvânta” (Geneza 22:16-17)


    Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Pentru că… n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu… îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului.” Isaac a reprezentat visul de o viață al unei femei sterpe pe nume Sara și al unui bărbat fără vlagă pe nume Avraam. Dar cu cât Dumnezeu te binecuvântează mai mult, cu atât este mai greu să faci în așa fel încât acea binecuvântare să nu devină un idol în viața ta.

    Banii pot fi cel mai bun exemplu. Cu cât câștigi mai mulți bani, cu atât mai greu este să te încrezi în Dumnezeul cel Atotputernic, și cu atât este mai ușor să te încrezi în banul atotputernic. Nu-i așa că este ironic faptul că pe dolarul american este tipărit „În Dumnezeu ne încredem” – când de fapt banul este lucrul din cauza căruia ne este cel mai greu să ne încredem în Dumnezeu?

    Dacă ești binecuvântat din punct de vedere financiar, lucrul acesta este un dar de la Dumnezeu (vezi Deuteronomul 8:18). Însă Dumnezeu nu ne binecuvântează financiar pentru a folosi banii în mod egoist. El ne binecuvântează pentru a putea fi o binecuvântare mai mare pentru alții (vezi Geneza 12:2). În realitate, lucrul de care ești dispus să te desprinzi, determină ceea ce Dumnezeu dorește să-ți încredințeze. El vrea să te aducă în punctul în care îți găsești identitatea în Persoana căreia îi aparții și nu în propria ta persoană.

    Îți poți fundamenta identitatea pe o mie de lucruri: diplomele pe care le-ai obținut, funcțiile pe care le deții, salariul pe care îl câștigi etc. Dacă însă identitatea ta se întemeiază pe orice este trecător, atunci identitatea ta este fundamentată greșit. Există o singură temelie solidă: Domnul Isus Hristos. Așadar, ce se interpune între tine și Dumnezeu? Ce îți hrănește eul? Unde îți găsești siguranța în afara lui Hristos? Asta trebuie să așezi astăzi pe altar. 


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 41:37-52


    Acum se întoarce o pagină importantă în istoria lui Iosif. După suferinţă vine gloria (comp. cu Luca 24.26). Chinuitul aruncat în groapă, robul dintr-o ţară străină, prizonierul din temniţă, devine domnul ţării (42.30), salvatorul lumii (sau Susţinător al vieţii), cel înaintea căruia se pleacă orice genunchi (v. 43 nota f; v. 45 nota g). Fiecare dintre aceste titluri ne vorbeşte despre Acela care, odinioară umilit şi dispreţuit, va fi în curând onorat în eternitate de toţi oamenii. Isus Nazarineanul a fost înălţat de Dumnezeu foarte sus şi a fost încununat cu glorie şi cu onoare (Evrei 2.7). Şi, ca o completare a tuturor acestor glorii, ceea ce-I poate satisface afectivitatea, lui Iosif i se dă o soţie, imagine a Bisericii, luată din mijlocul naţiunilor (Efeseni 1.20-23). Numele fiilor săi ar putea sugera chinul amar al Mântuitorului, chin uitat de acum (Manase, v. 51), pentru a gusta un belşug de roade (Efraim, v. 52; comparaţi cu Isaia 53.11).

    Psalmul 105.16-21 rezumă această măreaţă povestire. Înainte de a trimite pe pământ foametea pe care o hotărâse, Dumnezeu l-a pregătit pe Iosif prin suferinţe. El este un simbol al lui Hristos în calitatea Sa de Salvator şi de Susţinător al vieţii lumii şi al familiei lui Israel (Efraim înseamnă dublă rodire). Aşa că putem rosti cu admiraţie: „Vom găsi noi un om asemenea acestuia?” (v. 38).

  • 7 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Nu vă conformați veacului acestuia.
    Romani 12.2


    În noaptea izbăvirii lor din Egipt, israeliților li se poruncise să țină Paștele la adăpostul sângelui. „Și să-l mâncați așa: cu coapsele încinse, cu sandalele voastre în picioarele voastre și cu toiagul vostru în mâna voastră; și să-l mâncați în grabă: este paștele Domnului” (Exod 12.11). Puteau oare niște oameni care așteptau să plece în felul acesta, să-și ocupe timpul și atenția cu treburile Egiptului? Nu auziseră ei că judecata se apropia? N-au crezut ei ce spusese Domnul: „Și Eu voi trece prin țara Egiptului în noaptea aceasta și voi lovi pe orice întâi-născut din țara Egiptului, de la om până la animal; și voi face judecăți împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului: Eu sunt Domnul” (versetul 12)?

    Este poziția noastră mai puțin serioasă? Poruncile date nouă sunt oare mai puțin stringente? Este judecata care atârnă peste lume mai puțin reală, mai puțin teribilă sau mai puțin sigură? Poruncile sunt identice. Robilor credincioși, El le spune: „Mijlocul să vă fie încins, și luminile aprinse; și voi fiți asemenea oamenilor care-l așteaptă pe stăpânul lor, oricând se va întoarce de la nuntă, ca, atunci când va veni și va bate, să-i deschidă îndată” (Luca 12.35,36). Judecata amenințătoare asupra celor necredincioși și a lumii este și ea identică: „Dacă nu vei veghea, voi veni ca un hoț și nicidecum nu vei ști în ce ceas voi veni asupra ta” (Apocalipsa 3.3).

    Dacă ar fi fost anormal ca un israelit să se ocupe în acea noapte crucială cu treburile țării împotriva căreia mâna distrugătorului era deja ridicată, este mai puțină abatere de la drumul nostru adevărat, mai puțină inconsecvență cu chemarea noastră cerească, ca noi să ne ocupăm cu afacerile unei lumi în care nu suntem decât străini și călători, o lume pe care putem fi chemați să o părăsim în orice moment, o lume asupra căreia deja planează norii negri ai judecății iminente?

    T. B. Baines


    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.
    Luca 10.20


    Jubileu – motiv de bucurie?

    Un jubileu are loc întotdeauna cu ocazia unui eveniment important. În anul 1977, de exemplu, englezii au sărbătorit jubileul de argint al reginei lor, Elisabeta a II-a. În acel an, regina se afla pe tron de 25 de ani. În cuvântul jubileu se ascunde „tema bucuriei”. Dar oare este orice jubileu un motiv de bucurie?

    În Biblie citim despre anul jubiliar al lui Dumnezeu. El avea loc la fiecare 50 de ani. Dacă un israelit era dator cu ceva cuiva, se putea vinde ca sclav. Dar nu trebuia să rămână pentru totdeauna un sclav; se putea bucura de anul jubiliar, când era eliberat. În acele zile supreme se auzea trâmbița, iar sărmanul sclav devenea liber!

    Mă gândesc la un alt eveniment de bucurie. Domnul Isus a vestit cu putere și clar, prin moartea Sa pe cruce, eliberare de păcat și de Satan pentru oricine crede în El, Mântuitorul și Salvatorul! Pentru tine a început „anul jubiliar”? Ești tu eliberat de păcatele tale? Încă mai este timp să accepți oferta dragostei Sale! Atunci, acest an poate deveni și pentru tine un „an jubiliar”.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SPUNE „BUN VENIT” ÎNCERCĂRILOR (2)

    „A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar” (Geneza 22:9)


    Avraam l-a considerat pe Isaac ca pe un dar special de la Dumnezeu. Însă darurile oferite de Dumnezeu pot fi lucruri minunate, sau lucruri periculoase. Cum vine asta? Păi, pe măsură ce cultivăm darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, se poate întâmpla să ne bizuim pe ele mai mult decât ne bizuim pe Dumnezeu. În acel moment, cea mai mare calitate a noastră devine cel mai mare defect al nostru. Dumnezeu i-a dat lui Lucifer o înfățișare frumoasă și o voce frumoasă. Acele daruri au fost folosite inițial pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Apoi Lucifer s-a uitat în oglindă și a început să reflecteze la propria sa frumusețe. El a glorificat darul care i s-a dat, în loc să-L glorifice pe Dumnezeu!

    Învățătura pe care o putem primi din căderea lui Lucifer este aceasta: orice lucru pe care nu-l transformi în laudă la adresa lui Dumnezeu se transformă în mândrie. Pentru noi, lucrul acesta e o problemă, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6). În loc să-i aducă laudă lui Dumnezeu, Lucifer și-a hrănit eul. Dorința lui păcătoasă de a fi înălțat a fost cea care l-a condus pe Lucifer la cădere. Care sunt cele mai mari daruri pe care ți le-a dat Dumnezeu? Care sunt cele mai memorabile ocazii pe care ți le-a creat Dumnezeu? Ce vise mărețe a pus Duhul Sfânt în sufletul tău? Acesta este „Isaacul” tău. Trebuie să-ți iubești Isaacul și să-l celebrezi, dar el nu trebuie lăsat niciodată să ia locul lui Dumnezeu în viața ta. Uneori visele rânduite de Dumnezeu nu sunt doar născute, ele trebuie să fie renăscute. Dacă devin mai importante decât Dumnezeu, trebuie să le jertfești de dragul sufletului tău. Trebuie să le pui pe altar și să le sacrifici. Uneori visul tău trebuie să moară, înainte să poată învia spre slava lui Dumnezeu!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 41:14-36


    Tot aşa cum faraon a fost tulburat de un vis, oamenii de astăzi sunt dezorientaţi, neliniştiţi. Viitorul îi îngrijorează. Ei se simt la dispoziţia unor catastrofe imprevizibile. Totuşi Biblia conţine tot ce poate şti omul despre viitor. Dar aceste profeţii sunt de neînţeles pentru cei care nu au Duhul lui Dumnezeu. În zadar i-a consultat faraon pe cei mai înţelepţi oameni din împărăţia lui. Înaintea lui Dumnezeu, toată înţelepciunea omenească nu valorează nimic. Atunci apare Iosif. Uşile temniţei i se deschid şi el vine cu înţelepciunea de sus aducându-i lui faraon „un răspuns de pace”. El nu omite să spună că acest răspuns vine de la Dumnezeu şi nu de la el însuşi (comparaţi cu Daniel 2.28).

    Un creştin care se hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu ştie mult mai mult despre viitorul lumii decât cei mai avizaţi politicieni. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu „ne-a dat pricepere” (citiţi Ioan 16.13; 1 Ioan 2.20; 5.20).

    Nu putem nega faptul că, din punct de vedere spiritual, trăim într-o perioadă de abundenţă spirituală. Pentru lume, aceasta va fi urmată de o perioadă de foamete prezisă de profeţi, „nu foame de pâine, nici sete de apă, ci de auzire a cuvintelor Domnului” (Amos 8.11 …). Ziua de îndurare se va sfârşi. Cititorule, eşti tu gata?

  • 6 Martie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

     

    Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului și locuiește acolo, pentru că, iată, am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”.
    Dar adevărat vă spun: multe văduve erau în Israel, în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul pentru trei ani și șase luni, astfel încât a fost foamete mare peste toată țara; și la niciuna dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului.
    1 Împărați 17.8,9 ; Luca 4.25,26


    Dumnezeu avusese grijă de Ilie folosind niște corbi – păsări necurate – pentru a-i aduce mâncare. Ilie băuse apă din pârâul Cherit, dar, fiindcă ploaia n-a căzut vreme îndelungată, acesta a secat.

    Apoi Dumnezeu i-a dat noi instrucțiuni slujitorului Său, fără îndoială la fel de smeritoare ca cele dinainte. El trebuia acum să meargă la Sarepta, o cetate păgână aproape de Sidon, de unde provenea împărăteasa Izabela. Acolo avea să-i poarte de grijă o văduvă! Dumnezeu este suveran; El Se putea folosi de păsări necurate și de o văduvă dintre națiuni, iar slujitorul Său nu avea decât să asculte.

    Văduva nu mai avea decât puțină făină și puțin untdelemn, pentru o ultimă bucată de pâine, pentru ea și pentru fiul ei. Ilie i-a cerut să-i facă lui mai întâi puțină pâine, cu făgăduința că făina și untdelemnul nu vor scădea în tot timpul în care avea să mai fie secetă. Văduva a crezut cuvântul Domnului și a făcut așa cum profetul i-a cerut. Prin credință, ea a ascultat și a experimentat adevărul a ceea ce profetul îi spusese.

    Când fiul acestei femei s-a îmbolnăvit și a murit, Ilie i-a luat trupul în camera sa de pe acoperiș și s-a rugat. Dumnezeu l-a adus înapoi la viață pe băiat, spre bucuria sărmanei lui mame. Această întâmplare ne arată suveranitatea lui Dumnezeu, care l-a trimis pe profet într-o cetate a națiunilor și care S-a folosit de o văduvă de acolo pentru a-Și manifesta harul, chiar dacă în acel timp, așa cum spune Domnul Isus, erau multe văduve în Israel.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?
    Matei 16.26


    Am amândouă mâinile pline!

    O femeie venea încărcată de la centrul de cumpărături. În fiecare mână ducea o sacoșă. M-am îndreptat spre ea și i-am oferit un pliant de evanghelizare, sperând să-mi zică: „Puneți-l în sacoșă!”. În loc de aceasta, a refuzat spunând: „Am amândouă mâinile pline!”.

    Acesta mi s-a părut a fi un tablou al timpului nostru: în viață contează numai ce poți ține și poseda. Ne întindem cu amândouă mâinile, uitând că în veșnicie nu ne va folosi nimic din averea pământească. Din tot ce am adunat, din toată bogăția materială, nu putem lua cu noi nimic în viața de apoi.

    Să punem jos sacoșele noastre pline, ca să avem mâinile libere pentru a le preocupa cu ceea ce rămâne veșnic! Odată cu moartea nu se termină totul. Sufletul nostru trăiește mai departe, căci este nemuritor. În viața de dincolo, Dumnezeu ne va cere socoteală. Biblia spune: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Cine nu s-a îngrijit în viața lui pentru salvarea sufletului său stă cu mâinile goale înaintea lui Dumnezeu.

    Drept urmare, invitația Domnului Isus se adresează tuturor oamenilor: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SPUNE „BUN VENIT” ÎNCERCĂRILOR (1)

    „Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam” (Geneza 22:1)


    Biblia spune: „Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam… Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu.” Avraam… a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu” (v. 1-3). Tu spui: „De ce-ar vrea Dumnezeu să mă pună la încercare?” Mai întâi, pentru a-Și dovedi credincioșia față de tine. În al doilea rând, pentru a-ți da ocazia să-ți dovedești credincioșia față de El. Încercările din viața ta reprezintă temeiul prin care Dumnezeu îți cere explicații. Ele sunt modalitatea prin care poți ajunge la nivelul următor în Împărăția Sa. În acea zi, Avraam a dovedit că nu iubește nimic mai mult decât pe Dumnezeu!

    Aceasta a fost ziua în care Dumnezeu i S-a prezentat lui Avraam drept Jehova Jireh, „Domnul care poartă de grijă”. Numai când îți pui credința în practică vei descoperi credincioșia lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu îți va pune credința la încercare. Încercările vor deveni din ce în ce mai grele pe măsură ce miza crește. Încercările au în centru lucrurile care sunt de maximă importanță pentru tine.

    Cum îți definești identitatea? Care sunt lucrurile care îți dau siguranță? Acelea sunt „Isaacul” tău. Dumnezeu te va testa pentru a Se asigura că identitatea și siguranța ta se găsesc numai în El. Firește, El Se va ocupa de lucrul în care te încrezi mai mult decât în El, până când îl vei pune pe altar. Nu-ți face griji: nu va trebui să trăiești cu teama că Dumnezeu vrea să-ți ia tot ce e mai important pentru tine. Dar dacă darul ajunge vreodată să fie mai important decât Dătătorul, atunci exact lucrul pe care ți l-a dat Dumnezeu pentru a sluji scopului Său îi subminează planul pe care îl are pentru viața ta. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu Se va ocupa de el. Deci, dovedește-ți credincioșia în încercare!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Geneza 41:1-13


    Ieri ne-a fost înfăţişată rugăciunea tâlharului: „Aminteşte-Ţi de mine, Doamne …” (Luca 23.42). În cap. 40.14, Iosif îi cere paharnicului, care tocmai urma să fie eliberat: „Adu-ţi aminte de mine …” Cât de trist este să citim în v. 23: „Dar mai-marele paharnicilor nu şi-a mai adus aminte de Iosif şi l-a uitat”!
    Răscumpăraţi de Domnul, beneficiari ai marii Sale mântuiri, nu suntem şi noi adesea nerecunoscători, uitându-L pe Cel care ne-a mântuit? Deşi Îi datorăm totul, din neglijenţă nu vorbim despre El celor care nu au avut privilegiul de a-L cunoaşte. Domnul ştia cât de uituce sunt inimile alor Săi. Instituind Cina, dându-le pâinea şi paharul, le-a spus: „faceţi aceasta în amintirea Mea!” (Luca 22.19).

    După visul lui faraon, amintirile se trezesc în mintea paharnicului. Cu siguranţă l-a costat mult să spună: „Astăzi îmi aduc aminte de greşelile mele” (v. 9). Dar el n-a putut vorbi despre Iosif fără a spune unde şi de ce l-a întâlnit. Tot astfel, când noi Îl mărturisim pe Isus, Mântuitorul nostru, să nu ne temem să facem cunoscut starea de mizerie şi de păcat în care ne aflam atunci când El  ne-a făcut cunoscut eliberarea.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne