Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 2 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și au zis lui Moise: „Pentru că nu erau morminte în Egipt, ne-ai adus să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?”.

    Exod 14.11



    Acestea au fost cuvintele israeliților când s-au confruntat cu prima încercare. Ei chiar credeau că Domnul făcuse atâtea eforturi pentru a-i elibera din Egipt, doar pentru a-i lăsa să moară în pustie. Își imaginau că fuseseră păziți de sângele mielului pascal, doar pentru a fi îngropați în pustie. Așa raționează necredința întotdeauna. Ne conduce să-L cântărim pe Dumnezeu în prezența dificultăților, în loc să cântărim dificultățile în prezența lui Dumnezeu. Credința pătrunde dincolo de dificultate și Îl găsește pe Dumnezeu în toată credincioșia, dragostea și puterea Lui.

    Este privilegiul credinciosului să stea întotdeauna în prezența lui Dumnezeu. A fost adus acolo prin sângele Domnului Isus Hristos și nimic nu trebuie să-l lipsească de bucuria practică a acestei poziții. Poziția în sine n-o poate pierde niciodată, de vreme ce Reprezentantul său, Hristos, o ocupă pentru el. Însă, deși nu poate pierde această poziție, el poate totuși pierde, foarte ușor, savurarea, experimentarea și puterea ei. Oricând dificultățile se interpun între inima sa și Domnul, atunci, în mod evident, el nu se bucură de prezența Domnului, ci suferă în prezența dificultăților, la fel ca atunci când un nor se interpune între noi și soare și ne privează, pentru un timp, de razele binefăcătoare ale acestuia. Norul nu face ca soarele să nu mai strălucească, ci doar ca noi să nu ne mai bucurăm de strălucirea lui. La fel se întâmplă atunci când lăsăm ca necazurile, suferințele, dificultățile și problemele să ne priveze sufletul de razele strălucitoare ale gloriei Tatălui, care strălucește întotdeauna, cu o putere neschimbată, pe fața lui Isus Hristos.

    Nu există nicio dificultate prea grea pentru Dumnezeul nostru; dimpotrivă, cu cât dificultatea este mai mare, cu atât mai mult El poate să acționeze în propriul caracter, ca Dumnezeu al puterii depline și al oricărui har.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

    Ioan 3.18



    Numai trei săptămâni de trăit! (2)

    I-am arătat harul nespus de mare al Domnului Isus și calea pe care El a mers din slava cerească până la crucea de la Golgota pentru a o salva și pe ea. I-am spus să-I predea Lui inima și să recunoască înaintea Lui vina ei; atunci toate păcatele îi vor fi iertate. Ceea ce scrie în Ioan 3.18 este valabil și pentru ea.

    Apoi am întrebat-o: „Credeți că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu?”. — „Da. Cred”, a răspuns ea. — „Credeți că Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe acest pământ pentru a muri pentru păcătoși?” — „Deoarece așa scrie în Biblie, da, cred.” — „Credeți că cel care vine la Domnul nu va fi izgonit?” — „Se referă și la mine?” — „Da, desigur: «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.» Faceți și dumneavoastră parte din acest oricine?” — „Da”, a răspuns ea. — „Atunci mai aruncați o privire asupra versetului 18! Acolo sunt numite două categorii de oameni: «Cine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat».”

    L-am rugat pe Dumnezeu să-i deschidă inima și apoi am întrebat-o: „Cărui grup îi aparțineți?”.

    După un timp de liniște m-a privit cu lacrimi în ochi și mi-a spus: „Aparțin primului grup”. — „De unde știți aceasta?” — „Știu, deoarece cred în Isus. El m-a primit și nu sunt judecată”. Am mai întrebat-o: „Ajunge aceasta, pentru a vă întâlni cu Dumnezeu?”. — „Da, este de ajuns! Nu sunt judecată”. Aceasta s-a întâmplat înainte cu trei săptămâni ca ea să plece în pace în veșnicie.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADU-ȚI AMINTE DE CEI TRECUȚI CU VEDEREA ȘI UITAȚI DE LUME – Fundația SEER

    „Apăraţi pe văduvă…” (Isaia 1:17)


     În vremurile Noului Testament, societatea nu avea niciun sistem de asistență socială. De aceea, apostolul Iacov a scris: „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve…” (Iacov 1:27) Ar putea fi exact genul de misiune pe care o cauți! Singura pregătire de care ai nevoie este conștientizarea sentimentului de a fi „lăsat pe din afară” și compasiunea „de a face ceva în această privință.”

    „Istoria văduviei” este o scrisoare plină de amărăciune și a fost scrisă de o doamnă a cărei soț decedase. „La început consternare, apoi copleșită de probleme. Un milion de lucruri de rezolvat. Certificat de deces și nenumărate acte de semnat. Prietenii sunt atât de atenți; sprijin plin de dragoste din partea rudelor. Îți găsești mereu câte ceva de făcut pentru a fi ocupată. Însă noaptea, constați cu durere partea goală a patului. În cele din urmă închizi ochii, îi arunci periuța de dinți la gunoi și îi dai toate lucrurile. Te doare inima mai tare decât ți-ai fi închipuit. Fiecare costum din dulapul lui îți amintește de un loc anume sau de un timp pe care l-ați petrecut împreună. A trecut un an; ești în continuare întreagă. Apoi, lovitura! Prietenii tăi sărbătoresc o zi de naștere – toți sunt cupluri. Nu ești inclusă pentru că ai fi „a cincea roată de la căruță.” Unele soții te consideră chiar o amenințare. Vă rog să vă aduceți aminte de noi. Nu ne tratați ca pe un bagaj în plus. Ni s-a dat o lovitură puternică și avem nevoie de prieteni. Semnează: Cea uitată de lume.”

    Gândește-te la schimbarea pe care ai putea-o aduce tu, în viața cuiva, dacă ai fi dispus să-i cauți pe cei pe care societatea îi trece cu vederea și îi uită. Așa că, fă chiar azi ceva pentru cei uitați de lume!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 22:41-53


    Domnia lui Iosafat este reluată în detaliu în Cartea 2 Cronici. Ne vom opri totuşi aici asupra unui fapt foarte instructiv. Iosafat pregătise o flotă care să meargă la Ofir după aur. Dar mâna lui Dumnezeu îl opreşte; vasele îi sunt sfărâmate. Se va încăpăţâna el? Dimpotrivă, se va supune! Împăratul lui Israel este gata să-i ofere ajutorul navigatorilor săi, dar de data aceasta ştie să-i răspund㠄nu“!

    Oare n-am avut toţi experienţa unor planuri mari pe care le-am făcut şi care au fost reduse la nimic în urma unei singure lovituri, prin împrejurări neaşteptate? La fel a fost şi cu Iov, care a strigat: „Planurile mele s-au năruit, − gândurile dragi ale inimii mele” (Iov 17.11). Ca să facă să ne eşueze asemenea planuri, Dumnezeu Se foloseşte de diferite mijloace: vreme rea, boală, lipsă de bani, insucces la examen …! Şi acestea sunt întotdeauna dureroase. Dar, în loc să ne tulburăm sau să insistăm, ar fi bine să aflăm mai întâi dacă planurile noastre au avut într-adevăr aprobarea Domnului. Un duh zdrobit are mai multă valoare în ochii Lui decât corăbii sfărâmate.

    Ultimul paragraf ne duce înapoi la curtea împărătească a lui Israel. Acolo îl vedem pe noul împărat, Ahazia, slujind lui Baal şi prosternându-se în faţa lui. Aceasta este trista notă finală a cărţii 1 Împăraţi.

  • 1 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci ce vom spune? Să rămânem în păcat, ca să prisosească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?

    Romani 6.1,2



    Aceste întrebări dovedesc prezența păcatului în carne. Cum a rezolvat Dumnezeu această problemă? Și ce resurse avem la dispoziție pentru a trăi o viață de biruință asupra păcatului?

    Când Hristos a murit pe cruce, noi, printr-o hotărâre judiciară a lui Dumnezeu, am fost răstigniți împreună cu El. Sentința morții a fost executată asupra noastră și suntem morți față de păcat. Însă am primit o viață nouă și suntem chemați să umblăm în noutatea vieții. Fiindcă avem firea păcătoasă încă în noi, cum putem s-o biruim în practică și să umblăm în noutatea vieții?

    În primul rând, „socotiți-vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus” (versetul 11). A mă socoti înseamnă a-mi pune în cont un anumit lucru. Trebuie să-mi pun în cont că sunt mort față de păcat și viu față de Dumnezeu. El Însuși a spus aceasta, iar eu o cred și o accept. Astfel că eu sunt chemat să răspund îndemnurilor Lui, nu îndemnurilor cărnii.

    În al doilea rând, „dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, dintre morți; și dați mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptății” (versetul 13). Când ne apropiem de o intersecție și avem semnul de «cedează trecerea», știm că trebuie să dăm prioritate altora. La fel, a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu înseamnă a-I ceda Lui drepturile asupra vieții noastre. Ochii, mâinile, picioarele și urechile noastre trebuie cedate Lui.

    În al treilea rând, trebuie să umblăm potrivit Duhului, „pentru că cei care sunt potrivit cărnii gândesc cele ale cărnii; și cei care sunt potrivit Duhului, cele ale Duhului” (Romani 8.5). Facă Domnul să trăim cu toții o viață de biruință asupra păcatului!

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ci apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el un izvor de apă, țâșnind în viață veșnică.

    Ioan 4.13,14



    Numai trei săptămâni de trăit! (1)

    În urmă cu câțiva ani am avut ocazia să vizitez o localitate din California, unde urma să susțin seara câteva teme biblice. Duminică am avut ca subiect aceste versete din Ioan 4.

    Pe una din băncile din față ședea o tânără. Arăta jalnic. Mă privea cu ochi mari și plini de încordare și asculta cu atenție. După strângere m-am interesat cine era cea care arăta așa de bolnavă.

    „Este studentă”, a fost răspunsul. „Provine dintr-o familie de credincioși, însă în urmă cu un an a renunțat la tot ce are de-a face cu credința, căutându-și satisfacția în lume. De șase luni suferă de o boală incurabilă. Nu va mai trăi mult. Medicul nu-i mai dă nicio speranță de însănătoșire. Este acum profund nefericită și deznădăjduită”.

    Mă rugam pentru ea și în fiecare seară mă uitam, sperând să o mai văd o dată. Dar nu a mai venit la nicio strângere. După câteva săptămâni am fost rugat să o vizitez pe acea tânără. Când am intrat în salonul unde era internată, i-am spus: „Sunt bucuros că m-ați chemat! Ce pot face pentru dumneavoastră?”.

    „O, domnul meu”, a spus ea, „medicul mi-a spus că voi mai avea numai trei săptămâni de trăit, și eu nu sunt salvată! Aș dori tare mult să-L cunosc pe Hristos! Dar cum pot să știu dacă mai este speranță pentru mine? Când eram sănătoasă, I-am întors spatele. Aveam succes în lume și eram bine văzută de oameni. Dar acum… Numai trei săptămâni, și mă voi întâlni cu Dumnezeu, înaintea Căruia va trebui să dau socoteală de viața mea de pe acest pământ!”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    POȚI ÎNVINGE TRECUTUL – Fundația SEER

    „Iefta… era fiul unei curve” (Judecători 11:1)


    Sociologii ne spun că manifestările și comportamentul uman sunt în mare măsură determinate de două lucruri: de părinți și de mediu. Judecând după lucrul acesta, ei l-ar fi catalogat pe Iefta drept o cauză pierdută! Însă nu și Dumnezeu! Cuvântul Său spune: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19). Când Isus devine Domn în viața noastră, nici genele și nici mediul nu ne pot împiedica să devenim ceea ce dorește El să fim. Mai înainte ca viața lui Iefta să se încheie, el devenise deja faimos: cel mai tânăr conducător al lui Israel, menționat și în lista eroilor Bibliei din capitolul 11 al epistolei către Evrei. Acest lucru a fost posibil pentru că Dumnezeu este un specialist al transformărilor! Poate te-ai născut în împrejurări nu tocmai ideale și te întrebi dacă le poți învinge vreodată. Răspunsul este DA! Așa că data viitoare când cineva încearcă să folosească trecutul tău pentru a te doborî, amintește-i de Iefta.

    Adevărul este că Dumnezeul nostru este minunat! El poate ridica dezavantajele noastre deasupra celor care au beneficiat de toate avantajele posibile. Tăria Sa se revelează și este eliberată în slăbiciunile noastre (vezi 2 Corinteni 12:9). Dumnezeu este specialist în folosirea acelora care au fost respinși. El l-a folosit pe Iosif, un om aruncat într-o groapă de către frații săi și considerat de tatăl său ca fiind mort. L-a folosit pe David, un păstor înstrăinat și ignorat de familia sa. L-a folosit pe Isus, „piatra pe care au lepădat-o zidarii” (Psalmul 118:22) și care a devenit „piatra din capul unghiului” (Luca 20:17). Și El poate face același lucru pentru tine.

    Așa că simte-te încurajat; Dumnezeu are un plan pentru viața ta, și pe măsură ce petreci timp cu El, îți va arăta care este acest plan.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 22:19-40


    Cei patru sute de profeţi au anunţat într-un singur glas ceea ce dorea împăratul. Ce riscă ei? Dacă Ahab câştigă războiul, prezicerea lor se va confirma. Iar dacă nu se va mai întoarce, nici nu le va mai putea face vreun reproş. Alături de aceşti profeţi mincinoşi, un
    singur profet al Domnului, credinciosul Mica, face cunoscut adevărul cu curaj şi trebuie să sufere pentru el. Asemeni capitolului 18, şi acesta ne pune în gardă cu privire la un pericol: cel de a judeca dacă un lucru este bun sau rău după numărul celor care-l practică. Oamenii de astăzi, asemenea lui Ahab,     „îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor“ (2 Timotei 4.3). Nu le place să audă vorbindu-se în special despre o judecată eternă, de aceea găsesc, pentru liniştea lor, învăţători care le promit că, în final, totul va fi bine. Dar, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu îi va face de ruşine pe toţi mincinoşii. Cuvântul Lui este adevărul (Ioan 17.17).

    Pe Iosafat, lipsa curajului aproape că-l costă viaţa. L-a urmat pe Ahab, de teama să nu-l supere. Dar acesta din urmă, cu laşitate, a căutat să deturneze atenţia adversarilor şi a eforturilor lor înspre Iosafat. Însă şiretlicul său nu L-a înşelat pe Domnul, care avea ochii îndreptaţi asupra unuia dintre împăraţi pentru a-l scăpa, iar asupra celuilalt, pentru a-Şi împlini judecata necruţătoare (vezi Psalmul 7.12-13).

  • 30 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Avram a plecat, cum îi spusese Domnul. Și Lot a mers cu el. Și Avram era de șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. Și Avram a luat pe Sarai, soția sa, și pe Lot, fiul fratelui său, și toate averile lor pe care le agonisiseră și sufletele pe care le căpătaseră în Haran și au ieșit ca să meargă în țara Canaanului.

    Geneza 12.4,5



    Lot (1) – Prioritățile lui

    Haran, tatăl lui Lot și fratele mai în vârstă al lui Avram, a murit de tânăr. Se pare că Lot, fiul lui, a intrat mai întâi în grija bunicului său, Terah, iar după moartea acestuia a intrat în grija unchiului său, Avram. În 2 Petru 2.7,8 ni se spune că Lot era un om drept. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această precizare, fiindcă, în ce privește detaliile din Geneza, n-am fi putut ajunge la o astfel de concluzie.

    Lui Lot i-au lipsit anumite lucruri, pe care cu siguranță le-a văzut la unchiul său Avram, dar pe care nu le-a obținut niciodată. Nu găsim menționat că Lot ar fi zidit vreodată un altar. Poate că s-a închinat la altarele zidite de Avram; nu știm sigur. Tatăl caută închinători, așa cum ne spune Domnul Isus în Ioan 4.23. Ne închinăm noi lui Dumnezeu, atât din punct de vedere individual, cât și colectiv? Îi aducem laudă și adorare, ca preoți sfinți? Sau doar ne mulțumim să mergem la adunare?

    Avraam, Isaac și Iacov au locuit în corturi, arătând astfel că erau străini și călători pe pământ. Ei căutau o cetate al cărei arhitect și ziditor este Dumnezeu. Lot a locuit și el în corturi, însă, la scurt timp după ce l-a părăsit pe Avram, a abandonat acest obicei și a locuit într-o cetate ai cărei locuitori erau nespus de nelegiuiți și de păcătoși înaintea Domnului. Averile sale, atât de mari și de importante pentru el, s-au risipit înainte ca viața să i se încheie. Care sunt prioritățile noastre în viață?

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.

    Evrei 3.7,8



    Data (1)

    Cuvântul „dată” își are originea într-o veche expresie romană, „tempus datum est„, ceea ce, tradus în limba română, înseamnă: „timpul ne este dat”. Dumnezeu ți-a dat ție, cel care acum citești aceste rânduri, timpul, clipa de acum. Și tot El ți-a dat puterea să înțelegi acest adevăr important pentru viață – și, mai presus de toate, să-l pui la inimă. Ziua de astăzi îți este încredințată ție. Este un împrumut al lui Dumnezeu către tine, nu numai ca să trăiești, ci ca să primești viață adevărată prin Domnul Isus.

    Nu știi însă cât de mult îți mai stă la dispoziție acest timp. De aceea, psalmistul se roagă lui Dumnezeu: „Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” (Psalmul 90.12). Noi numărăm multe în viață: banii, cât mai este până la vacanță, zilele de concediu, tot felul de lucruri. Ne facem adesea planuri mari, dar Dumnezeu ne cheamă la un astăzi al nostru.

    Așa cum l-a chemat odinioară pe Zacheu, Domnul Isus te cheamă acum pe tine: Grăbește-te, „căci astăzi trebuie să rămân în casa ta” (Luca 19.5). Zacheu L-a primit și curând a auzit din gura Fiului lui Dumnezeu: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (Luca 19.9). De aceea, nu-L lăsa pe Domnul Isus să treacă pe lângă tine, astăzi, în această zi dată ție, în „data” ta! Arătătoarele ceasului de har al lui Dumnezeu se află pe Astăzi, pe Acum!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BUCURĂ-TE DE VIAȚĂ! – Fundația SEER

    „Toate îşi au vremea lor… râsul îşi are vremea lui… jucatul îşi are vremea lui… iubitul îşi are vremea lui…” (Eclesiastul 3:1-8)

    Îți mai amintești cum a fost ultima oară când ți-ai pus timp deoparte ca să râzi, să te joci și să iubești? Măcar îți mai aduci aminte când a fost? Iată cum arată viața noastră, după un poet anonim: „E epoca paginilor pe jumătate citite; a bârfei rapide și a conflictelor nebune. A cavalerului strălucitor cu nervii încordați; a saltului întins și-a opririi bruște. A „bronzului la lampă” într-un timp record, și a „loviturii” în afaceri. A gândului deștept și-a inimii frânte; a picotelii mărunte ca să treacă vremea… și distracția e asigurată!” Cuvinte care ne trezesc, nu-i așa? Dar oare așa trebuie să fie?

    Nu! Dar dacă așa este viața ta astăzi, probabil că ai contribuit serios la asta! Și tu ești singurul care poate schimba ceva! Spui că ești ocupat? Toți suntem ocupați. Cine spune că nu te poți bucura de viață chiar și când ritmul este alert? Cu siguranță, nu Dumnezeu!

    Chuck Swindoll scria: „Nu voi tolera ca bucuria să ocupe locul din spate de fiecare dată când responsabilitatea preia controlul. Dacă veselia a dispărut, înseamnă că noi nu ne-am dorit-o în preajmă – și nu pentru că nu era potrivită. Nu-mi pasă dacă lista datoriilor tale este cât linia orizontului de lungă, trebuie să-ți regăsești echilibrul și să-ți faci timp să râzi, să te joci și să iubești. De ce? Pentru că Biblia spune așa! În plus, familia ta și prietenii tăi se vor bucura de tine mult mai mult când vei face așa.”

    Psalmistul a spus: „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.” (Psalmul 16:11). Așa că, bucură-te de viață, așa cum a intenționat Dumnezeu, căci se va sfârși înainte să-ți dai seama!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 22:1-18


    Ben-Hadad nu şi-a ţinut cuvântul (20.34). A păstrat Ramotul din Galaad. Ahab îşi propune să-l ia înapoi şi îşi împărtăşeşte gândul său unui ilustru vizitator: Iosafat, împăratul lui Iuda. Şi care ar putea fi primul gând referitor la această vizită? Nu este oare îmbucurător să vedem stabilindu-se o prietenie între suveranii acestor două împărăţii aflate în conflict de atâta timp? Este un pas spre unificare, astăzi la modă în lumea creştină. În realitate, în ochii lui Dumnezeu ea semnifică necredincioşie din partea lui Iosafat. El era împărat la Ierusalim, unde se găsea templul Domnului. Ahab, dimpotrivă, era un idolatru. Şi „ce înţelegere”, întreabă apostolul, „are templul lui Dumnezeu cu idolii?„ (2 Cor. 6.16). Cum putea împăratul lui Iuda să se uite atâta pe sine, încât să spună: „Eu sunt ca tine…”?

    Priviţi în ce angrenaj se lasă prins sărmanul Iosafat! Stingherit, îi face câteva remarci timide lui Ahab, dar nu are energia necesară să se opună planurilor acestuia. I-ar fi fost necesar pentru aceasta mai mult curaj decât pentru a merge la război împotriva sirienilor. Cu siguranţă, şi fiecare dintre noi cunoaşte din experienţă că cea mai dificilă acţiune, implicând cel mai mult curaj, este adesea un simplu refuz, un refuz de asociere cu răul (Ps. 1.1).

  • 29 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu iubiți lumea, nici cele din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Pentru că tot ce este în lume: pofta cărnii și pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt din Tatăl, ci sunt din lume.

    Ioan 15.8



    Toate aceste lucruri aparțin lumii și toată slava ei nu este nicidecum de la Tatăl. Există două mari sisteme: unul aparține Tatălui, celălalt, lumii. Orice lucru aparține lui Dumnezeu în calitatea Lui de creator, însă, din punct de vedere moral, totul s-a depărtat de El, deoarece, din același punct de vedere, Diavolul a fost acela care a creat această lume, privită ca sistem. Dumnezeu a făcut paradisul, iar omul a păcătuit, a fost alungat din el și apoi a înființat această lume. Cain a ieșit din prezența Domnului și a zidit o cetate pe care a numit-o cu numele fiului său. Apoi Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui, iar lumea nu L-a vrut și astfel a ajuns sub judecată. Dumnezeu a pus-o la probă în toate felurile: fără lege, sub lege și apoi prin Fiul Său. La urmă a spus: «Lumea este cu totul sub judecată». Dar tot atunci El, Tatăl, Și-a ales o cale a Lui, așa că nu le putem avea pe amândouă. Dacă iubim lumea, dragostea Tatălui nu este în noi. Putem fi ispitiți de ea, și atunci trebuie s-o biruim; dar dacă o iubim, dragostea Tatălui nu este în noi, pentru că El Și-a ales propriul sistem, iar noi mergem cu celălalt.

    Peste tot întâlnim acest adevăr. Nu există drum de mijloc cu Dumnezeu. Dacă sunt din lumea aceasta, înseamnă că sunt de jos; iar dacă nu sunt din această lume, atunci sunt de sus. Domnul spune: „Eu nu sunt din lumea aceasta”. El era de sus, pentru că venea de la Tatăl. Există un sistem divin, unde dragostea Tatălui este manifestată, iar dacă voi aparțineți acestui sistem, trebuie să biruiți lumea, căci ea nu este de la Tatăl și nu aparține sistemului Său.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Soarta mea se află în mâna Ta.

    Psalmul 31.16



    Data (1)

    Dacă privești calendarul, sau un ziar, sau chiar ceasul de mână, toate îți arată data. Aceasta apare de 365 de ori într-un an – sau de 366 de ori într-un an bisect, cum este cel în care ne aflăm.

    Noi, oamenii, putem face multe lucruri. Dar ceva nu putem: să aducem înapoi o singură zi. Nici măcar una dintre cele 8.760 de ore, nici măcar unul din cele 525.600 de minute, nici chiar una dintre cele 31.536.000 de secunde. Ele s-au scurs. Dar încotro? Câteodată, omul dorește să aducă timpul înapoi. Își spune că ar face totul altfel sau că ar revoca ceea ce s-a întâmplat poate numai într-un minut sau în câteva secunde. Dar este imposibil. Nici cel mai bogat om al lumii nu este în stare, chiar dacă ar da tot ce are pentru a obține acest lucru.

    Timpul încredințat nouă este un capital măreț. În acest punct suntem cu toții, fără excepție, multimilionari. Privind la timpul care a trecut, înțelegem cât de mare este răspunderea pe care o avem în legătură cu timpul.

    În ce privește viitorul, suntem nesiguri. Nimeni nu știe dacă acest capital va mai fi al nostru mâine sau poimâine. „Soarta mea se află în mâna Ta.” Așa spune David în Psalmul 31, versetul 16. Timpul este un capital măreț. Un capital cu potențial extraordinar! Dar el ne este dat măsurat, eșalonat după clepsidra divină. Noi nu putem face nici măcar o singură zi. Și câți nu au pornit dimineața bine dispuși la acțiune, iar seara s-au aflat fără viață în sicriu!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU MAI AMÂNA! – Fundația SEER

    „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele…” (Psalmul 90:12)


    Într-un eseu publicat în anul 1985, Anne Wells a scris: „Cumnatul meu a deschis biroul surorii mele și a ridicat un pachet nedesfăcut, dintr-un sertar. Era un combinezon din mătase, delicat și lucrat manual; eticheta cu prețul (o cifră astronomică!) era încă neruptă. „Jan l-a cumpărat când am vizitat New Yorkul prima oară, în urmă cu opt sau nouă ani”, mi-a spus el. „Nu l-a purtat niciodată; îl păstra pentru o ocazie specială. Ei bine, cred că aceasta este ocazia.” A pus combinezonul pe pat, alături de celelalte haine pe care urma să le ducem – la firma de pompe funebre! Apoi s-a întors spre mine: „Nu păstra nimic pentru o ocazie specială. Fiecare zi pe care o trăiești este o ocazie specială!”

    Aceste cuvinte i-au schimbat viața lui Anne Wells. Ea a continuat: „Nu mai păstrez nimic. Acum folosesc vesela noastră cea mai bună în fiecare zi, la fiecare masă. „Într-o zi” sau „într-una din zile” nu mai există deloc în vocabularul meu. Dacă merită ceva să fie văzut, auzit sau făcut, doresc să văd, să aud și să fac chiar acum. Încerc din răsputeri să nu amân, să nu dau la o parte sau să păstrez ceva ce ar putea aduce veselie și strălucire vieților noastre astăzi, nu mâine. Și în fiecare dimineață în care deschid ochii, îmi spun că este o ocazie specială.”

    Aceste cuvinte îți dau de gândit, nu-i așa? Sper să te facă să-ți dorești să storci ultima fărâmă de bucurie din fiecare zi, și să te eliberezi din împietrirea amânării, care îți șoptește: „Las-o pe mai târziu!” Fii înțelept! Iartă acea ofensă, spune-i acelei persoane că o iubești, fă acea călătorie, întoarce-te la școală. Hotărăște-te astăzi să faci lucrul acela pe care îl tot amâni. Deci, nu mai amâna!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 21:15-29


    Asemeni lui Ahab, care îşi însuşeşte printr-o crimă moştenirea lui Nabot, omul s-a debarasat de Hristos, comportându-se ca şi cum lumea îi aparţine. Ahab este un exemplu tipic al omului care doreşte întotdeauna ceea ce nu are. Copleşit cu bogăţii, tot ceea ce-l interesa mai mult era via vecinului său. Inima firească este încontinuu nesatisfăcută.

    Minciuna şi uciderea l-au pus pe împărat în posesia obiectului dorinţei sale. Iată-l că se ridică şi coboară, cu inima veselă, să-şi vadă noua sa proprietate. Dar toată plăcerea îi dispare brusc! Cineva, pe care nu-l cunoaşte chiar foarte bine, îl aşteaptă în via lui Nabot. Este Ilie! Dumnezeu i-a dat misiunea să-l anunţe pe împărat cu privire la pedeapsa dezastruoasă care-l aşteaptă.

    Apoi, pentru prima dată, Ahab dă semne că se smereşte. El cunoaşte din experienţa predecesorilor săi că întotdeauna cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte. Oare purtarea lui de acum semnifică „o pocăinţă spre mântuire” (2 Corinteni 7.10)? Nu, după cum ne va arăta în continuare istoria lui. Întotdeauna după roade se judecă adevărata pocăinţă. Cu toate acestea, Dumnezeu, atent la orice semn de întoarcere, ţine cont de atitudinea lui Ahab, suspendându-i temporar pedeapsa (Ezechiel 33.11).

  • 28 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor.

    Matei 18.20



    Cât de minunat este că avem promisiunea prezenței Domnului aici, pe pământ! Să privim însă la ea nu doar din punctul nostru de vedere, ci și din al Lui, fiindcă inima Lui își găsește plăcerea în a ne avea în jurul Său. Domnul a exprimat acest lucru în mai multe ocazii.

    Când Andrei L-a urmat pe Domnul, după declarația lui Ioan Botezătorul, „Iată Mielul lui Dumnezeu!”, iar Domnul l-a întrebat, pe el și pe celălalt ucenic: „Ce căutați?”, ei au răspuns: „Unde locuiești?”. Răspunsul Domnului a fost o invitație: „Veniți și vedeți!”. Mai târziu, când Domnul i-a ales pe cei doisprezece, citim în Marcu 3.14 că primul motiv pentru aceasta a fost: „Ca [ei] să fie cu El”.

    Când i-a vindecat pe cei zece leproși, unul singur s-a întors pentru a-I mulțumi, iar Domnul a întrebat: „N-au fost curățiți cei zece? Dar cei nouă, unde sunt?”. Iar când Domnul era împreună cu ucenicii în camera de sus, după ce Iuda plecase, le-a spus acestora: „Mă duc să vă pregătesc un loc; și, dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, vin din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”. El dorea mult să-i aibă cu Sine.

    Cât de uimitoare este dorința Domnului gloriei să ne aibă pe noi, niște creaturi sărmane, cu Sine pentru totdeauna! Vedem această dorință din nou în ultimele versete ale Bibliei. „Iată, Eu vin curând” sunt cuvintele Lui, iar drept răspuns, „Duhul și Mireasa zic: «Vino!»”, la care El spune: „Da, Eu vin curând”.

    Domnul așteaptă acea zi în care ne va avea cu Sine în glorie. Ce privilegiu minunat avem de a-I bucura inima prin a fi preocupați cu El în fiecare zi, fie individual, fie colectiv, atunci când suntem adunați pentru numele Lui! Aceasta este dorința Lui. Care va fi răspunsul nostru? „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3.20).

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Isus i-a zis: „Du-te! Credința ta te-a mântuit”. Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după El.

    Marcu 10.52



    Binefăcătorul ceresc

    Când Mântuitorul Isus Hristos a părăsit cetatea Ierihonului, urmat de o mare mulțime, un orb, numit Bartimeu, cerșea șezând pe marginea drumului. Auzind spunându-se că trecea pe acolo Isus, orbul a început să strige: „Fiul lui David, ai milă de mine!”. Orbul acesta avea credința că Învățătorul Isus Hristos poate să Se îndure de el. Mulți însă îl certau să tacă. Cât de rea a fost lumea atunci și cât de rea este ea și astăzi, oprindu-i să vină pe aceia care doresc să apeleze la Mântuitorul! Să fim însă siguri că oricine apelează la Mântuitorul va găsi înțelegere pentru situația lui. Mulțimea aceea de oameni a avut ocazia să vadă și să audă că Mântuitorului nu-I este indiferentă rugămintea pe care I-a făcut-o acel om orb. „Chemați-l!”, a spus Domnul cu autoritatea Sa divină. Și oamenii aceia l-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te! El te cheamă”. Și orbul a auzit cuvintele de har spuse de Domnul.

    Dacă în lume există persoane care îi împiedică pe alții să meargă la Binefăcătorul ceresc, există și dintre aceia pe care Mântuitorul îi trimite să anunțe că El îi cheamă pe toți. Când cineva are nevoie de pacea lui Dumnezeu, el va găsi întotdeauna în Domnul Isus Hristos pe Cel care îi răspunde. Și așa cum Bartimeu și-a lăsat haina care-l împiedica să meargă după Binefăcătorul ceresc, tot la fel și noi suntem chemați să dăm la o parte orice piedică, care caută să ne oprească din umblarea pe urmele Mântuitorului.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ALTARUL MOBIL – Fundația SEER

    „Să-l faci din scânduri şi gol pe dinăuntru.” (Exodul 27:8)


    Altarul din Cortul întâlnirii era locul unde se aduceau jertfe în semn de închinare înaintea lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a dat precizări clare despre cum trebuia construit: „Să-l faci din scânduri şi gol pe dinăuntru.” O structură din piatră sau din metal ar fi fost greu de transportat, în timp ce un altar de lemn gol pe dinăuntru putea fi transportat pe niște drugi și putea călători împreună cu poporul Israel. Imaginea unui altar portabil ne amintește că și noi, deși trebuie să facem parte dintr-o biserică locală, ne putem închina lui Dumnezeu oriunde, nu suntem restricționați să ne închinăm numai într-un loc anume. Important este să aducem oriunde „totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15).

    Acasă, la locul de muncă, la magazin, în sala de clasă, la sala de sport, chiar și activitățile tale zilnice pot deveni „jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu” (1 Petru 2:5). Prin faptul că rostești o încurajare, că îți oferi resursele pentru a ajuta pe cineva aflat în nevoie sau prin faptul că iei o decizie în ceea ce privește profesia, bazată pe integritate și nu pe ce e popular sau profitabil, Îl onorezi pe Dumnezeu.

    Domnul Isus a zis: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:16). Un autor spunea: „Domnul este șeful meu. El mă analizează, mă critică, mă promovează și mă retrogradează. El îmi dă planul meu de beneficii și asigurarea de sănătate. El mă poate transfera, îmi poate schimba responsabilitățile și îmi poate dezvolta toate scopurile și obiectivele. Numai Lui îi dau socoteală. Chiar dacă sarcinile mele se schimbă, datoria mea esențială rămâne aceeași. Eu sunt instruit să fiu în slujba Sa, să fiu în mâinile Sale și la picioarele Sale, oricare ar fi funcția pe care El mi-o atribuie.” Puteți spune și voi „Amin!”?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 21:1-14


    Ahab ajunsese foarte aproape să fie jefuit de tot ce avea, de către împăratul Siriei. Nerecunoscător faţă de Domnul care-i păzise tot, încearcă acum, din lăcomie, săşi prădeze aproapele. Nabot, ca israelit credincios, nu putea să renunţe la moştenirea sa, potrivit cu Levitic 25.23. Arătăm noi aceeaşi credincioşie, aceeaşi fermitate, când este vorba să păstrăm moştenirea spirituală lăsată, poate, de părinţii noştri? Da, să avem grijă să nu subevaluăm incomparabilele adevăruri biblice care ne-au fost încredinţate (1 Timotei 6.20; 2 Timotei 1.14).

    Din laşitate, mizerabilul împărat o lasă pe soţie să acţioneze şi, sub pretextul autorităţii împărăteşti, se înfăptuieşte cea mai oribilă nedreptate.

    Dar Nabot este privilegiat să-L reprezinte pe Unul mai mare decât el. În parabola în care Domnul Isus Se prezintă ca moştenitorul viticultorului, auzim teribilele cuvinte: „veniţi să-l omorâm şi să luăm în stăpânire moştenirea lui” (Matei 21.38). Sfârşitul aceleiaşi evanghelii ne arată că şi înaintea sinedriului s-au prezentat tot doi martori mincinoşi. Acolo, Isus fusese acuzat de blasfemie de către conducătorii poporului (Matei 26.60,65,66), înainte să sufere şi să moară „dincolo de poartă” (v. 13; Evrei 13.12).

  • 27 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit.

    Psalmul 46.1



    Pare că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, îngrijorările vieții acesteia nu se împuținează, ci devin tot mai multe și mai apăsătoare. Știm că putem merge cu ele înaintea Domnului, însă nu facem așa. De ce? Nu-L credem pe cuvânt? N-avem încredere că El ne înțelege? Sau credem că nu are putere? Câteodată ne simțim copleșiți de probleme și de dificultăți sau suntem sub apăsarea luării unor decizii importante. Ori poate ne stau înainte multe lucruri pe care trebuie să le rezolvăm într-un fel sau altul. Prin urmare, ne simțim copleșiți, neajutorați și lipsiți de putere. Să mergem înaintea Domnului, în rugăciune, cu toate aceste probleme, având o încredere deplină, și să-I cerem să ne călăuzească în rezolvarea fiecăreia dintre ele! Apoi, plini de recunoștință, să așteptăm cu răbdare! Știm că ne adresăm Dumnezeului universului, care ne iubește și care L-a dat pe singurul Său Fiu pentru a ne răscumpăra.

    Domnul Isus a spus: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11.29,30). Cred că suntem cu toții de acord că nu există nimeni altul care să ne poată ajuta mai bine în toate aceste lucruri. Iar El nu numai că poate, ci și dorește s-o facă. Ce bucurie să știm că, dacă aducem toate la El și apoi așteptăm cu răbdare, El ne va ajuta, ne va călăuzi, ne va oferi mijloacele și răspunsurile necesare. Când problemele se înmulțesc, să ne formăm obiceiul de a le aduce înaintea Lui, după care, plini de răbdare, de bucurie și de încredere, să găsim odihnă pentru sufletele noastre trudite și împovărate!

    D. L. Moody a spus: «Adu-ți cererile înaintea lui Dumnezeu, apoi spune-I: „Facă-se nu voia mea, ci a Ta!”. Cea mai binecuvântată lecție pe care am învățat-o în școala lui Dumnezeu a fost să-L las pe El să aleagă pentru mine».

    B. Prigge

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci, cine știe să facă bine și nu-l face păcătuiește.

    Iacov 4.17



    Exemplul unui tânăr

    În călătoria pe mare spre India, un tânăr marinar ședea într-o seară întunecoasă în cabina lui; îi era foarte rău. Marea era tot mai agitată, furtuna vuia și vâjâia asurzitor. Deodată, tânărul a fost speriat de strigătul: „Un om a căzut peste bord!”. În aceeași clipă a auzit zgomot deasupra lui, produs de marinarii grăbiți să acorde ajutor. N-ar fi trebuit oare să dea și el o mână de ajutor? Dar era într-o stare așa de jalnică, încât nu avea niciun sens să meargă pe punte. Nu ar fi putut ajuta la salvarea acelui om, poate doar ar fi stat în calea celorlalți. Totuși, s-a întrebat: „Aș putea oare să fac și eu ceva?”. A desprins repede lampa sa și a ținut-o aproape de fereastra cabinei, astfel încât razele lămpii să cadă pe mare. Și ce s-a întâmplat? Câteva minute mai târziu a răsunat strigătul de bucurie: „Este în siguranță; totul este în ordine!”.

    Dimineața, tânărul marinar a aflat că lampa sa fusese singurul mijloc de salvare a acelui om aflat în primejdie. Lumina lămpii căzuse în clipa potrivită peste cel ce se zbătea în valuri, astfel că frânghia a fost aruncată în direcția lui, iar el a prins-o. Exemplul acestui tânăr să ne însuflețească pe toți pentru a le fi de ajutor semenilor noștri. „Adevărat este cuvântul acesta și vreau să stărui cu tărie asupra acestor lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Aceste lucruri sunt bune și de folos pentru oameni” (Tit 3.8).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CINEVA TE VEDE – Fundația SEER

    „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi” (Proverbele 22:29)


    Omul iscusit despre care vreau să vă vorbesc a început ca muncitor la compania de căi ferate. Când i s-a oferit ocazia să lucreze în biroul de livrări, timp de câteva zile, a profitat de ocazie. În acest timp, superiorul său i-a cerut câteva rezultate și cifre vitale. „Vreau să le am pe birou când mă întorc peste trei zile,” a spus acesta. Tânărul nu știa nimic despre contabilitate, dar a muncit trei zile și trei nopți fără să doarmă și, când șeful său s-a întors, avea rezultatele și cifrele pregătite. Prin asta a câștigat respectul și admirația superiorului său și de îndată ce s-a ivit un post permanent, l-a recomandat pe acest tânăr.

    Cu timpul, tânărul a fost promovat de multe ori și de fiecare dată a fost aplaudat pentru meticulozitatea sa și pentru că era demn de încredere. În cele din urmă, a ajuns vicepreședintele uneia dintre cele mai mari companii producătoare de hrană pentru animale din lume.

    Biblia ne spune: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.”

    În varianta sa „The Message” a Bibliei, Eugene Peterson parafrazează astfel: „Uită-te la oamenii care sunt buni în meseria lor – muncitorii iscusiți sunt mereu căutați și admirați; ei nu lasă pe nimeni să le-o ia înainte.” Reține așadar: fie că știi, fie că nu, la locul de muncă ești privit. Caracterul tău, etica muncii și atitudinea ta sunt observate. Și vei fi răsplătit nu numai după sarcinile pe care le îndeplinești, ci și pentru atitudinea și modul în care le duci la bun sfârșit! Deci, fii un om iscusit!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 20:30-43


    Este trist să nu găsim la Ahab nici un sentiment de recunoştinţă pentru dubla victorie pe care Domnul i-a acordat-o. Din nefericire, cei mai mulţi oameni se comportă la fel! Harul lui Dumnezeu îi lasă indiferenţi. Dispreţuindu-L, ei Îl insultă pe Dumnezeu şi-şi construiesc propria nefericire. Hristos a învins pentru noi un adversar infinit mai puternic şi mai crud decât Ben-Hadad cu armata lui. Oare I-am mulţumit noi toţi pentru această glorioasă eliberare?

    Nu numai că nu-l vedem pe Ahab întorcându-se spre Domnul, dar el manifestă şi o indulgenţă culpabilă, cruţându-l pe vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al poporului Său. Mai rău decât atât, îl numeşte fratele său! Dumnezeu intervine, trimiţându-i un alt profet, însă de data aceasta vocea harului lasă loc celei a judecăţii.

    Ca şi Ahab, ajungem să uităm că lumea se află în vrăjmăşie cu Dumnezeu şi cu poporul Lui. Dar omenirea este împărţită numai în două familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului (Ioan 8.41-44). Ele nu se pot amesteca. Dacă avem binecuvântarea să facem parte din marea familie care-L are pe Dumnezeu ca Tată, atunci toţi copiii lui Dumnezeu şi numai ei sunt fraţii şi surorile noastre.

  • 26 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acestea sunt numele vitejilor pe care-i avea David: … Naharai din Beerot, purtătorul armelor lui Ioab, fiul Țeruiei.

    2 Samuel 23.8,37



    Numele de Naharai din Beerot vă spune ceva? Probabil că nu! Dar, dacă ați citit cartea 2 Samuel, l-ați întâlnit în lista vitejilor lui David. Textul de mai sus ne oferă singurele detalii despre acest om; nu sunt cuvinte multe, dar, așa cum știm, orice lucru menționat în Biblie are o semnificație. Este interesant să vedem cum Duhul lui Dumnezeu înregistrează pe paginile Scripturii detalii aparent nesemnificative cu privire la acțiuni ale unor oameni, fie ei mai mult sau mai puțin cunoscuți.

    Naharai din Beerot a fost purtătorul de arme al lui Ioab, adică al comandantului armatei lui David. Este izbitor faptul că Ioab nu se găsește pe lista vitejilor lui David. El a purtat multe războaie pentru împărat, a dobândit multe biruințe mărețe și a fost un războinic încercat. Totuși, Ioab a fost un om ambițios, crud și care și-a urmărit interesele personale. Cineva a spus despre el că, ori de câte ori era o luptă de câștigat sau ceva rău de dus la îndeplinire, Ioab era acolo. Totuși, frații mai tineri ai săi, Abișai și Asael, se află pe lista vitejilor, la fel ca și purtătorul său de arme.

    Naharai a fost un războinic credincios, care a ascuțit vârfurile săgeților lui Ioab, i-a reparat scutul, i-a ascuțit săbiile și a stat în focul luptei alături de generalul său. Dar de ce a intrat el pe lista lui David? Pentru că el nu a lucrat pentru Ioab, ci, dincolo de acesta, pentru împăratul său. Nahari din Beerot este un exemplu din Vechiul Testament al unuia care a împlinit cuvintele: „Orice faceți, lucrați din suflet, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni, știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii; slujiți Domnului Hristos!” (Coloseni 3.23,24).

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Așa vorbește Domnul: … „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și afară de Mine nu este alt Dumnezeu”.

    Isaia 44.6



    Cine este Dumnezeu?

    Întrebarea „Cine este Dumnezeu?” îi preocupă pe oameni de când este lumea. Dar nimeni nu poate găsi și da un răspuns. Acest răspuns trebuie să vină de la Însuși Dumnezeu. Iar Dumnezeu dă răspunsul în timp ce ni Se descoperă nouă, oamenilor, într-un mod variat. Dumnezeu face acest lucru prin creația Sa; în ea putem recunoaște lucrările Sale. El Se descoperă în Isus Hristos, Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu, care a devenit Om și a trăit aici pe pământ. „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18). Dumnezeu Se descoperă și în Cuvântul Său. În Biblie, El ne arată voia Sa și gândurile Sale, astfel încât fiecare să le poată înțelege.

    Dumnezeu este veșnic: aceasta înseamnă că El este fără început și fără sfârșit și că nu este supus nici spațiului, nici timpului: „Înainte de a se fi născut munții și înainte de a fi fost formate pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu” (Psalmul 90.2). Dumnezeu este sfânt. Profetul Isaia auzea îngerii strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor”. Reacția lui poate fi înțeleasă: „Vai de mine!”. Dar, dacă lui Isaia i s-a spus să nu deznădăjduiască, cu atât mai mult nouă, pentru că Dumnezeul cel veșnic și sfânt S-a descoperit și ca Dumnezeul plin de har și de îndurare, care ne iubește: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUNOAȘTE-ȚI SCOPUL VIEȚII – Fundația SEER

    „Eu pentru aceasta M-am născut” (Ioan 18:37)


    Când se afla în fața tronului de judecată al lui Pilat, Domnul Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr.” Domnul Isus a știut pentru ce S-a născut și ce a fost chemat să facă și S-a concentrat asupra acestui scop asemenea unui laser. Și tu ești chemat să Îi calci pe urme (vezi 1 Petru 2:21). Există trei tipuri de oameni:

    1) Oameni fără niciun scop în viață. Ei sunt niște hoinari, persoane de tip „pierde-vară”, care trec prin viață fără nicio țintă. Ei merg la școală, își găsesc un loc de muncă, îl schimbă, se căsătoresc, eventual schimbă soțul/soția, se mută dintr-o casă în alta, se pensionează și în cele din urmă mor. Ei nu trăiesc cu adevărat, ci doar există.

    2) Oameni care au un scop greșit în viață. Aceștia au super-realizări, urcă pe scara succesului financiar, politic și social… doar pentru a descoperi că scara lor se sprijină de peretele nepotrivit. Ei fie au descoperit prea târziu, fie nu și-au dat seama niciodată că au ratat scopul vieții: acela de a-i influența pozitiv pe alții.

    3) Oameni care au un scop corect în viață. Ei înțeleg de ce au fost creați. Ei știu de ce i-a pus Dumnezeu aici pe pământ și sunt total dedicați îndeplinirii acestui scop. Ei își trăiesc viața ca să aducă un zâmbet pe chipul lui Dumnezeu. Acesta este succesul care durează. Nu are nimic de-a face cu popularitatea, cu puterea sau cu avuțiile. Are de-a face cu scopul, deoarece doar acesta aduce garanția succesului dat de Dumnezeu.

    Îți cunoști, deci, scopul vieții? Dacă nu, roagă-te lui Dumnezeu – și El ți-l va descoperi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 20:13-30


    Ben-Hadad n-a ţinut cont de Domnul. În timp ce bea cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau, planul divin este pus în aplicare.

    Ne putem întreba de ce Domnul vine în ajutorul imoralului Ahab, când acesta nici măcar nu-L cheamă. Dar nu este tocmai vocea dulce şi şoptită a harului cea căreia Dumnezeu vrea să-i încerce din nou virtuţile? Scăpându-l pe Ahab şi pe poporul lui, Îşi propune să le arate că El este încă Dumnezeul lui Israel, cu toate că ei nu-L caută. Sirienilor le va demonstra că nu este nici Dumnezeul munţilor, nici al câmpiilor, ci „Domnul cerului şi al pământului” (Fapte 17.24). Să remarcăm încă două detalii importante în v. 27: Înainte să meargă la luptă, copiii lui Israel sunt aprovizionaţi. Să nu ne imaginăm că ne putem confrunta cu adversarii noştri fără ca mai întâi să ne fi făcut provizii zilnice de pe paginile Cuvântului. Apoi mica armată a lui Israel trebuie să experimenteze că este fără putere, jalnică în ochii vrăjmaşilor ei, „ca două turme mici de capre” înaintea mulţimii care umple ţara. Dumnezeu acţionează întotdeauna în aşa fel încât scăparea pe care o dă El să-I fie atribuită şi să-L glorifice. Puterea Lui se desăvârşeşte în slăbiciune (2 Corinteni 12.9).

  • 25 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nimeni nu coase un petic de stofă nouă la o haină veche; dacă ar coase, peticul nou rupe din cea veche și se face o ruptură mai rea. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; dacă ar pune, vinul sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se vor distruge; ci vinul nou se pune în burdufuri noi.

    Marcu 2.21,22



    Haina cea veche reprezintă ceea ce am dobândit ca fii ai lui Adam. Ea este descrisă de Isaia 64.6: „Toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită”. Cine ar folosi o bucată de haină nouă pentru a cârpi o haină veche și mânjită? Haina cea nouă ne amintește de haina dreptății, dăruită tuturor celor care îl primesc pe Domnul Isus ca Mântuitor.

    Domnul Isus nu a venit pentru a cârpi starea noastră păcătoasă. Unii cred că creștinismul este o religie care încearcă să îmbunătățească starea omului, însă acest lucru nu este deloc adevărat. Primindu-L pe Hristos, noi primim o haină nouă a dreptății perfecte, care se găsește doar în El. Astfel suntem bucuroși să scăpăm de haina noastră mânjită, primind în schimb haina imaculată a vieții eterne în Hristos Isus, Domnul nostru.

    La fel, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Vinul nou este un simbol al bucuriei negrăite pe care cunoașterea lui Hristos o aduce celor care Îl primesc. Burdufurile vorbesc despre vasele care conțin această bucurie. Burdufurile vechi, îmbătrânite de efectele păcatului și ale neascultării, nu pot conține bucuria creștină; ea trebuie turnată în burdufuri noi.

    Cât de recunoscători suntem fiindcă am fost scăpați de ceea ce eram ca fii ai lui Adam și am fost născuți din nou prin Duhul lui Dumnezeu! Acum suntem umpluți cu vinul nou al bucuriei infinite, date de credința în Domnul Isus. „Mă voi bucura mult în Domnul, mi se va veseli sufletul în Dumnezeul meu; pentru că El m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua dreptății” (Isaia 61.10).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. Oile Mele aud glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine.

    Ioan 10.9,11,27



    Ce sens au loviturile sorții? (2)

    La mormântul micuțului Markus, predicatorul a citit un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu și s-a adresat apoi părinților: „Nu puteți înțelege de ce Dumnezeu l-a luat pe iubitul vostru. Dar a făcut-o, pentru că El vă iubește. El a vrut să aibă măcar un membru din familia voastră în cer.

    Voi, părinților, nu v-ați interesat nici de Dumnezeu, nici de cer. Dacă fiul vostru ar fi rămas la voi, nu l-ați fi condus la El. Poate chiar v-ați fi împotrivit, dacă el s-ar fi îndreptat în credință spre Domnul Isus și ar fi devenit un pocăit.

    Ascultați acum o povestire scurtă: Un păstor a vrut să-și ducă turma într-un loc adăpostit, ca să fie păzită peste noapte de primejdii. A dus nutreț bun în acel adăpost și se gândea că animalele îl vor urma. Dar ele nu veneau. Le-a chemat, dar oile nu s-au urnit. Dimpotrivă, fugeau în cealaltă parte, unde le așteptau tot felul de pericole. Păstorul, căruia i-a părut rău de oile lui și nu voia să o piardă pe niciuna, l-a prins pe cel mai mic miel, l-a luat în brațe și l-a dus înăuntru. Și atunci mama mielului l-a urmat numaidecât și toate celelalte oi s-au luat după ea. Niciuna nu a rămas afară, în întunericul periculos.

    Domnul Isus Se numește pe Sine: Păstorul cel bun. Locul Său de adăpost este deschis și acesta este cerul. Markus al vostru este mielul cel mic pe care l-a dus în brațe în Casa Lui. Nu vreți să pășiți încă de acum, prin credința în Domnul Isus, pe calea Sa și să-L urmați înspre locul unde copilașul vostru este deja?”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    „ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ PRIMESC DRAGOSTEA TA” – Fundația SEER

    „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” (1 Ioan 4:19)


    Cred că știți cât este de frustrant când încercăm să oferim un dar cuiva care refuză să-l primească. Nesiguranța și sentimentul lipsei de valoare ne împiedică pe mulți dintre noi să fim „primitori.” Noi credem că trebuie să câștigăm sau să merităm tot ceea ce primim. Mergem până acolo că nu avem încredere în cel ce ne dăruiește cadoul și ne gândim: „De ce ar vrea să facă asta pentru mine? Care este adevăratul motiv?” Dacă noi avem astfel de sentimente, imaginează-ți cum se simte Dumnezeu când Își extinde dragostea și noi o refuzăm pentru că avem impresia că n-o merităm sau pentru că nutrim un fals sentiment de smerenie. Sau mai rău, Îi punem la îndoială motivele. Adevărul este că niciunul dintre noi nu merităm dragostea lui Dumnezeu. Dar când Se apropie de tine în dragoste, El încearcă să stabilească o relație prin care să te binecuvânteze și pe tine, și pe alții.

    Planul Său este simplu. El dorește ca tu:

    1) Să-i primești dragostea.

    2) Să înveți să te iubești într-un mod echilibrat și sănătos.

    3) Să-I întorci dragostea cu dragoste.

    4) Să extinzi dragostea Sa și asupra celor pe care îi trimite în viața ta. E nevoie de timp pentru a învăța să faci lucrurile acestea – chiar de mult timp, în majoritatea cazurilor! Și la fel cum a făcut Dumnezeu când iudeii au intrat în Țara promisă, tot El te va ajuta și pe tine să învingi greutățile „încetul cu încetul” (vezi Exodul 23:30). Schimbarea se produce treptat, pe măsură ce continui să te rogi, să citești Cuvântul Său și să-l pui în aplicare (vezi 2 Corinteni 3:18). El este „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (vezi Evrei 12:2).

    Biblia spune că Dumnezeu a început această „bună lucrare” în viața noastră și că o va termina (vezi Filipeni 1:6). Astăzi, așadar, roagă-L să te ajute să primești și să îmbrățișezi dragostea Sa necondiționată pentru tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 20:1-12


    Domnul îi făcuse cunoscut lui Ilie atât pe succesorul lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, cât şi pe cel al lui Ahab, împăratul lui Israel (19.15, 16). Dar aceste două personaje se află încă la putere şi cap. 20 ne relatează confruntarea care îi aşteaptă. Acelaşi lucru şi pentru lumea de astăzi: îi este acordată o simplă amânare, dar aceasta nu-i împiedică pe oameni, în orbirea lor, să acţioneze ca şi cum viitorul le-ar aparţine. Ei uită că Dumnezeu are propriile gânduri cu privire la lume şi că El dirijează cursul istoriei. Şi în timp ce îşi dispută supremaţia, oamenii sunt deja înlocuiţi în consiliul divin prin Împăratul pe care Dumnezeu L-a desemnat: Isus Hristos. Asemenea lui Ilie, credincioşii cunosc, din Cuvânt, aceste gânduri ale lui Dumnezeu cu privire la lume; ei nu trebuie să se lase distraşi de evenimentele care agită şi care neliniştesc omenirea (Isaia 8.12, 13).

    În faţa provocărilor lui Ben-Hadad, Ahab este lipsit de putere. El ne duce cu gândul la omul care, în condiţia lui păcătoasă, se află la mila puternicului său vrăjmaş, diavolul. Oare acesta nu l-a privat pe Adam, în doar câteva momente, de tot ce poseda el în Eden? Dar, prin harul lui Dumnezeu, Satan, omul tare, a găsit în Hristos pe Unul mai tare decât el, care l-a biruit şi care „împarte prăzile [luate] de la el” (Luca 11.22).

  • 24 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El îmi dă odihnă în pășuni verzi, mă duce la ape liniștite. El îmi înviorează sufletul; mă conduce pe cărări ale dreptății, datorită Numelui Său.

    Psalmul 23.2,3



    „El îmi dă odihnă în pășuni verzi și mă duce la ape liniștite.” El pregătește astfel binecuvântările potrivite, hrana necesară, odihna și înviorarea. Pășunile la care El Își conduce oile au iarbă bună și din belșug, pe care ele o pasc cu plăcere, până când sunt săturate; iar după ce se satură – ca de niște bucate grase și miezoase – se odihnesc lângă ape liniștite și înviorătoare. Așa cum se spune în Ioan 10: „Eu sunt Ușa; dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra și va ieși, și va găsi pășune” (versetul 9). Ce descoperire a inimii Păstorului, care slujește potrivit nevoilor celor ai Săi, veghind asupra lor și luând seama la tot ceea ce le trebuie! Fericite sunt oile care beneficiază de o grijă atât de constantă, de iubitoare și de fidelă!

    „Îmi înviorează [restabilește] sufletul; mă conduce pe cărări ale dreptății, datorită Numelui Său”. Și aceasta face parte din slujba Lui de Păstor. Nu mai este nevoie să spunem că temelia pe care El face acest lucru este lucrarea Lui încheiată – ispășirea pe care a făcuto pentru păcatele noastre (1 Ioan 2.1,2). În acest psalm însă, restabilirea este privită ca fiind făcută de către Păstor. Oile se depărtează, se rătăcesc, iar Păstorul pleacă după ele, le găsește și le aduce înapoi tefere. Ochii Săi veghează asupra fiecărei oi în parte și niciuna nu se poate rătăci fără ca El să știe; iar când sa întâmplat ca vreunul dintre noi să se fi rătăcit, cu siguranță că nu sar mai fi întors niciodată, dacă El nu lar fi căutat și adus înapoi prin lucrarea dragostei Sale.

    În aceeași măsură în care suntem îndatorați Lui pentru restabilire, suntem și în ce privește păzirea și călăuzirea noastră pe cărări drepte – cărări ale dreptății – care sunt potrivite cu voia Lui.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tu mustri pe om și îl lovești pentru fărădelegea lui; îi consumi, ca molia, frumusețea lui. Da, orice om este doar o suflare!

    Psalmul 39.11



    Ce sens au loviturile sorții? (1)

    Dumnezeu trebuie să-i conducă adesea pe oameni pe căi grele, pentru ca ei să se intereseze de El și să se întoarcă la El.

    Pe o astfel de cale grea a trebuit să treacă și tânăra familie Lindemann.

    Ei erau oameni sănătoși și înstăriți și nu cunoșteau necazurile. Când s-a născut micuțul Markus, fericirea familiei lor părea să fie deplină. Micuțul era un băiețel vioi.

    Dar a venit o lovitură puternică. Markus s-a îmbolnăvit și, cu toate că părinții au consultat cei mai buni medici și au făcut totul pentru viața micuțului lor iubit, starea lui a devenit văzând cu ochii tot mai rea. Până la urmă, Dumnezeu, ale Cărui gânduri și căi sunt mai înalte decât ale oamenilor, a luat copilul acasă la El. Acum toată bucuria din casă s-a spulberat. Doborâți la pământ și într-o tristețe de nespus, părinții s-au ocupat de pregătirile pentru înmormântare.

    Predicatorul din acea localitate, chemat pentru serviciul de înmormântare, era un om credincios. El avea înainte o misiune grea, căci nici tatăl, nici mama nu voiau să știe ceva despre dragostea lui Dumnezeu. „Nu, nu”, striga mama, „Dumnezeu nu este dragoste, Dumnezeu este crunt! El ne-a luat cea mai mare comoară și ne-a distrus fericirea familiei!”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BINELE COPIILOR TĂI – Fundația SEER

    „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)


    Părinții care fumează le pot transmite copiilor lor o parte din toxine prin aerul pe care îl respiră. În mod neintenționat, ei își pot contamina copiii cu propriile lor vicii. E același lucru și când le transmitem copiilor amărăciune, vinovăție și nesiguranță. De aceea avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu; numai El poate aduce vindecare la rădăcina problemei noastre și poate sparge cercul vicios. Nimeni nu-i poate învăța pe copii ce este credința, la fel ca tine. Temelia trebuie pusă de tine și clădită de ei.

    De asemenea, nu te limita să-i înveți doctrina; expune-i la credința ta. Spune-le cine este Cel ce te-a ajutat să treci cu bine de momentele grele. În felul acesta, când vor da ei înșiși de greutăți, vor fi înarmați cu mai mult decât cu un set de reguli religioase; vor avea încrederea în Dumnezeu pentru ei înșiși. Și nu te mai condamna pentru greșelile din trecut; există lucruri pe care ni le-am fi dorit să le facem altfel.

    Adevărul este că Dumnezeu poate schimba efectele trecutului tău și poate împiedica tragedia din viitorul tău. El este Dumnezeul restaurării care face „totul nou” (Apocalipsa 21:5). El poate scoate binele din rău și te poate ajuta să torni înțelepciunea și dragostea Sa în copiii tăi. Este șansa ta pentru o viață întreagă – profită de ea!

    Renunță la ziua de ieri, profită de ziua de azi și agață-te de Dumnezeu pentru ziua de mâine!

    Copiii sunt viitorul tău; ei sunt modelați de tine. Fă-i să guste din lucrurile lui Dumnezeu de când sunt mici, și când vor crește, lumea nu le va mai putea oferi satisfacție!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 19:11-21


    Contrar cu ceea ce gândea Ilie, mesajul pe care Dumnezeu dorea ca Israel să-l audă nu era cel de judecată.

    Domnul nu Se afla nici în vânt, nici în cutremurul de pământ, nici în foc. Glasul „puternic”, „plin de măreţie” … şi de temut din Psalmul 29.3-9 se îmblânzeşte pentru a face loc glasului dulce şi şoptit al harului. Tot aşa, astăzi nu este timpul judecăţii pentru lume, ci al harului care-l iartă pe păcătos. Dumnezeu poate să-i trezească pe oameni prin dovezi ale puterii Lui, dar numai vocea tandră a harului este în stare să atingă inimile. Din nou este necesar, pentru a-l primi, simţul propriei nimicnicii.

    Pentru că n-a fost capabil să înţeleagă acest limbaj, Ilie trebuie să fie dat deoparte şi Elisei este chemat în locul lui. În ce-L priveşte, Domnul va şti cum să-l facă pe popor să audă această voce a dragostei.

    În final, Dumnezeu îl învaţă pe Ilie încă o lecţie. Acesta urcase pe munte crezând că el singur rămăsese credincios. Şi coboară având învăţat faptul că era numai unul dintre cei şapte mii de oameni pe care Dumnezeu îi păstrase pentru Sine în Israel. Dacă el însuşi nu fusese în stare să-i descopere, Dumnezeu, pe de altă parte, îi cunoştea pe fiecare dintre ei (vezi 2 Timotei 2.19).

  • 23 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sufletul meu a păzit mărturiile Tale și le iubesc foarte mult. Am păzit rânduielile Tale și mărturiile Tale, pentru că toate căile mele sunt înaintea Ta.

    Psalmul 119.167,168



    Aceasta a fost hrana sufletului Domnului Isus, autoritatea drumului Său, conținutul slujirii Sale. Prin acestea, El la înfrânt pe Satan, ia redus la tăcere pe saduchei, pe farisei și pe irodieni. Prin acestea ia instruit pe ucenici. Spre acestea lea îndreptat privirile slujitorilor Săi, când era pe punctul de a Se înălța la cer.

    Cât de ziditor, de înviorător și de încurajator este pentru noi să remarcăm atât felul în care Domnul nostru folosește Sfânta Scriptură în orice timp, cât și locul și respectul pe care il acordă! El a apelat la ea, în orice ocazie, ca la autoritatea divină de la care nu se poate să nu vină un răspuns. Deși era El Însuși Dumnezeu peste toate, Autorul Scripturilor, totuși, când Și-a luat locul ca Om pe pământ, a arătat, în modul cel mai clar, că datoria omului, ca și înaltul său privilegiu, este să trăiască prin Cuvântul lui Dumnezeu – să se plece cu respect în fața autorității lui divine. Oare nu avem în acest lucru un răspuns deplin la întrebarea care se ridică adesea de către raționaliști: «De unde putem ști că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu?». Dacă, într-adevăr, credem în Hristos, dacă recunoaștem că El este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu manifestat în trup, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, nu putem pierde din vedere forța morală a faptului că această Persoană divină a apelat în mod constant la Scripturi – la Moise, la Profeți și la Psalmi – ca la un standard divin. Lea recunoscut El ca pe Cuvântul lui Dumnezeu? Fără îndoială! Ca Dumnezeu, El fusese Cel care le dăduse; ca Om, El lea primit, a trăit prin ele și lea recunoscut autoritatea supremă în toate lucrurile.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Așa vorbește Domnul: „Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele”.

    Ieremia 10.2



    Teamă de puterile rele?

    În timpul lui Ieremia, popoarele învecinate lui Israel aduceau onoare stelelor cerului sau idolilor din lemn și piatră, iar aceasta, pentru că se temeau să nu atragă mânia acestor „dumnezei” asupra lor.

    Dar Dumnezeu i-a explicat poporului Său: „Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun rău și nu sunt în stare să facă vreun bine” (Ieremia 10.5). Israeliților nu li se permitea să fie idolatri. Ei Îl cunoșteau pe Dumnezeul cel viu și atotputernic, care singur ține în mâna Sa soarta oamenilor. În afară de aceasta, ei știau că idolii erau total lipsiți de putere și că nu puteau să le facă oamenilor nici bine, nici rău.

    Poate ne gândim că acest lucru este de la sine înțeles pentru orice om din societatea noastră cultă. Dar, dacă privim puțin în jur, observăm cum oamenii se uită întruna în horoscop și la stele sau poartă amulete. În ocultismul lor, le este teamă în ascuns de influența acestor „dumnezei” asupra vieții lor. Ca urmare, nu suntem departe de situația descrisă în Ieremia 10.

    Dumnezeul cel viu și adevărat ne așteaptă să credem în El, să ne închinăm Lui. Cât de plăcut este să facem aceasta și nu să onorăm idoli fără valoare! Cine Îi aduce onoare lui Dumnezeu și ascultă de Cuvântul Său nu trebuie să se teamă de puterile oculte. În fiecare zi, el este înconjurat de bunătatea lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND AI O VIZIUNE – Fundația SEER

    „N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti…” (Faptele Apostolilor 26:19)


    Când Dumnezeu îți dă o viziune pentru viața ta, tu trebuie să știi:

    1) Cum s-o păstrezi. Viziunea ta este încadrată într-un interval de timp: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o.” (Habacuc 2:3). Unii dintre noi pot concepe o viziune, dar nu o pot duce la îndeplinire, pentru că nu sunt dispuși să îndure așteptarea și disconfortul implicat. Ne grăbim s-o luăm înaintea lui Dumnezeu și viziunea noastră este neproductivă sau prea slabă pentru a supraviețui. Domnul Isus a zis: „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh” (Ioan 3:6). Când viziunea ta se naște din Duhul Sfânt, va fi susținută de Duhul. Dar când se naște din firea pământească, ești pe cont propriu!

    2) Cui s-o împărtășești. E o greșeală să le împărtășești viziunea celor care n-o pot aprecia. Iosif a făcut lucrul acesta, și a ajuns într-o groapă! Nu toți îți vor celebra succesul, mai ales dacă lumina ta strălucește mai puternic decât a lor. Așa că cere-I lui Dumnezeu discernământ. Deși în acest moment, Iuda poate părea prietenul tău, inevitabil el te va trăda.

    3) Cum s-o alimentezi. Citește aceste două versete cu mare atenție și într-o atitudine de rugăciune: „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul” (1 Samuel 30:6); „Zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă…” (Iuda 20). Trebuie să știi cum să te îmbărbătezi, cum să te zidești sufletește și cum să-ți adăpi viziunea. Dumnezeu i-a zis lui Habacuc: „Scrie proorocia, şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!” (Habacuc 2:2). Scrie-ți viziunea pe un cartonaș și poartă-l cu tine. Și începe să te comporți ca persoana care aștepți să fii când viziunea ta devine realitate – și, cu ajutorul lui Dumnezeu, va deveni realitate!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 19:1-10


    Cine ar recunoaşte mărturia strălucitoare din capitolul precedent în acest om descurajat, fugind de ameninţarea unei femei? Dumnezeu nu ne oferă acest detaliu pentru ca să-l judecăm pe preţiosul Său servitor, ci spre învăţătura noastră: Omul cel mai remarcabil eşuează în întregime când este lăsat pe seama propriilor resurse (citiţi Proverbe 29.25). Lui Ilie nu-i mai rămâne altceva decât disperarea. Totuşi, iată cum Dumnezeu Se îngrijeşte de el. Un gând de preţ: chiar atunci când ajungem într-o stare de deprimare sau de iritare, bunătatea Lui nu încetează să se exercite asupra noastră.

    Spiritul legalist al lui Ilie l-a condus la Horeb (o parte a masivului Sinai), locul unde fusese dată Legea. „Ce faci aici, Ilie?” (v. 9), îl întreabă Domnul. Serioasă întrebare pentru cel care abandonase poporul! Dar răspunsul profetului nu face decât să-i trădeze falsa poziţie. El se află acolo pentru a acuza! Chiar dacă Moise, în acelaşi loc,  mijlocise pentru popor (Exod 32.11), Ilie „se plânge lui Dumnezeu împotriva lui Israel”, cum trist se remarcă în Romani 11.2.

    Să ne amintim bine lucrul acesta: Să acuzi (fapt care poate lua forma unei informări) înseamnă să faci lucrarea lui Satan (Apocalipsa 12.10). Să mijloceşti înseamnă, din contră, să acţionezi asemenea Domnului Isus (Romani 8.34).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne