Mana Zilnica

20 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar fără credință este imposibil să-I fii plăcut, pentru că cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că-i răsplătește pe cei care-L caută.

Evrei 11.6

Trebuie să credem că El este și trebuie să credem ceea ce El este. Trebuie să avem de-a face cu Dumnezeu în taina sufletului nostru, dincolo și independent de tot ceea ce ne înconjoară. Legătura noastră individuală cu Dumnezeu trebuie să fie o realitate vie, o experiență adevărată, care să stea la rădăcina existenței noastre și care să formeze reazemul sufletului nostru în orice timp și în orice împrejurare. Opiniile omenești n-au nicio valoare aici, nici dogmele și nici crezurile. Nu este suficient să spunem: «Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotștiitorul». Nici aceste cuvinte, nici oricare altele nu sunt suficiente, ci este o chestiune de inimă, o chestiune între sufletul nostru și Dumnezeu Însuși. Nimic altceva nu poate susține sufletul, mai ales în timpurile noastre, când suntem înconjurați de atât de multă ușurătate și superficialitate.

Știm că cei necredincioși arată mereu cu degetul către inconsecvența și greșelile manifestate în viețile celor care mărturisesc credința în Dumnezeu. Deși este adevărat că aceste inconsecvențe și greșeli, chiar dacă ar fi de zece mii de ori mai multe, nu-i vor putea pune la adăpost pe cei necredincioși, atunci când vor trebui să dea socoteală pentru ei înșiși înaintea lui Dumnezeu, totuși este la fel de real faptul că o mărturie nepotrivită constituie o reală pricină de poticnire. De aceea este nevoie să manifestăm o credință în Dumnezeu simplă, onestă și reală, o încredere necondiționată în Cuvântul Său și o dependență constantă de înțelepciunea, de bunătatea, de puterea și de credincioșia Lui. Aceasta este ancora sufletului, fără de care ar fi imposibil să navigăm pe apele învolburate ale creștinătății.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci celălalt ucenic, care îi era cunoscut marelui-preot, a ieșit și i-a vorbit portăresei și l-a adus pe Petru înăuntru.

Ioan 18.16

Loc nepotrivit

Petru se afla în curtea marelui-preot – un loc nepotrivit. Cel care afirmase că era gata să meargă cu Domnul „și la închisoare și la moarte“ (Luca 22.33), iată-l că fuge împreună cu toți ucenicii când Domnul este arestat și legat. Mai târziu Îl urmează pe Domnul „de departe, ca să vadă sfârșitul“ (Matei 26.58). Iar acum, în baza legăturii celuilalt ucenic cu marele-preot, i se permite să intre în curte, ceea ce s-a dovedit a fi o capcană pentru el.

Cineva poate obiecta, pe bună dreptate, că și celălalt ucenic se afla în curtea marelui-preot. Da, dar acela nu s-a lepădat de Domnul său, ceea ce face ca purtarea lui Petru să fie cu atât mai gravă, scoțându-i în evidență nesăbuința. Celălalt ucenic nu se așezase lângă foc, în ciuda nopții reci. Sau oare legătura lui cu marele-preot să-l fi făcut mai puțin vizibil decât pe Petru? Cuvântul lui Dumnezeu nu spune nimic în această privință. Dar celălalt ucenic, care în mod clar era Ioan, a fost prezentat în opoziție cu Petru.

De aici putem învăța să fim prudenți când vine vorba să îi determinăm pe alții să procedeze la fel ca noi. Chiar dacă eu mă simt liber să mă aflu într-un anumit loc sau să întreprind ceva care nu este dăunător pentru mine, totuși se poate dovedi a fi o capcană pentru altul. Câtă grijă trebuie să avem să nu-i aducem pe ceilalți în situații care pot fi un pericol pentru ei!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 7.1-14 · Marcu 6.7-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 6:1-12

O nouă scrisoare a acuzatorilor pleacă deci spre capitala imperiului, dar ea îi va pune în încurcă­tură.

Nu numai că cercetările pe care Darius le între­prinde permit redescoperirea edictului lui Cirus, dar însuşi împăratul, în răspunsul său, ia în mână cauza rămăşiţei lui Iuda şi a constru­irii Templului. Şi, ca paharul să fie plin, dă dispoziţie chiar vrăjmaşilor iudeilor să le acorde acestora tot ajutorul necesar. În finalul său, decre­tul lui Darius este însoţit de cumplite ameninţări contra acelor persoane care i-ar modifica conţinutul. Acesta a fost deci rezultatul poziţiei clare şi îndrăzneţe adoptate de bătrânii iudeilor (5.11,12; vezi Matei 10.32). Ati­tu­dinea lor I-a dat Domnului ocazia să-Şi arate public aproba­rea.

Este încurajator să-l vedem pe împărat, în v. 10, re­cu­nos­când puterea rugăciunilor către Dumnezeul cerurilor şi chiar solicitându-le pentru sine şi pentru fiii săi. Acest Dum­nezeu al cerurilor este acum Tatăl nostru; să nu neglijăm să-I vor­bim. În plus, suntem îndemnaţi să ne rugăm „pen­tru toţi oamenii“ − şi în mod special „pentru împăraţi (autorităţi) şi pentru toţi cei care sunt în poziţii înalte, ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită, în toată evlavia şi demnitatea“ (1 Timotei 2.1, 2).

IMPORTANȚA PĂRTĂȘIEI FRĂȚEȘTI | Fundația S.E.E.R. România

„Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească…” (Faptele apostolilor 2:42)

Ați auzit de Euclid? A fost un mare matematician grec, părintele geometriei, care a trăit cu vreo trei sute de ani după Hristos… și este cunoscut pentru seria sa de treisprezece volume intitulată „Elementele”. Două dintre axiomele sale geometrice au fost revizuite și au produs celebrul citat, atribuit lui Aristotel: „Întregul este mai mare decât părțile sale”.

Un alt mod de a spune acest lucru ar fi: „într-un grup se întâmplă ceva ce nu se întâmplă dacă ești singur”. Acel „ceva” se numește „sinergie” – termen ce provine din cuvântul grecesc sunergia, care înseamnă cooperare și lucru împreună.

Biserica Noului Testament o practica. De unde știm? Din Biblie: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii (Cina Domnului) şi în rugăciuni.” (Faptele 2:42).

Domnul Isus a descris sinergia spirituală prin următoarele cuvinte: „Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20)

Duhul Sfânt nu a dezvăluit totul unei singure persoane. Învățăm și creștem pe măsură ce ne strângem laolaltă. Maturitatea spirituală are loc în două moduri:

1) Fiind dispus să împărtășești ce te-a învățat Dumnezeu;

2) Fiind dispus să înveți ceea ce Dumnezeu i-a învățat pe alții. Să reținem ce spune Biblia despre creștinii din Berea: „Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa. Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut.” (Faptele apostolilor 17:11-12).

Tu aparții unei biserici? Ai părtășie cu alți credincioși? Dacă nu, îți limitezi propria creștere spirituală și ți se fură binecuvântarea. Așadar, caută părtășia și legătura frățească!

17 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Robul a luat zece cămile din cămilele stăpânului său și a plecat, având în mâna sa din toate bunurile stăpânului său […] Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, dă-mi reușită astăzi și arată îndurare stăpânului meu, Avraam!“.

Geneza 24.10,12

Slujitorul bun și credincios (2)

După ce a primit instrucțiuni clare de la stăpânul său în versetele 1-9, slujitorul lui Avraam pornește în călătorie pentru a-și împlini misiunea. Să notăm trei lucruri prezentate în versetele 10-12.

Primul lucru: el pornește la drum având cu sine resursele bogate ale stăpânului său. Toată averea lui Avraam îi stătea la dispoziție pentru întâmpinarea oricărei nevoi: avea cu el cămile și slujitori, podoabe și lucruri prețioase. Tot ceea ce era necesar pentru împlinirea misiunii sale îi stătea la dispoziție. Nu avea nevoie să caute vreun ajutor în altă parte. Lecția pe care trebuie să o învățăm de aici este evidentă. Bogățiile nepătrunse ale lui Hristos ne stau toate la dispoziție. Slujitorul lui Avraam era conștient de atotsuficiența bunurilor stăpânului său. Când Domnul Isus Și-a trimis ucenicii, le-a promis că avea să fie cu ei până la sfârșit (Matei 28.19,20). Această încredere trebuie să o avem și noi.

Al doilea lucru: de îndată ce a ajuns în Mesopotamia, înainte de a-i vorbi oricui altcuiva, slujitorul I-a vorbit Domnului, aducându-și aminte de promisiunea făcută lui Avraam cu privire la ajutorul divin.

Al treilea lucru: dorința lui de a-și împlini misiunea nu a fost motivată de dorințe egoiste. Întotdeauna există pericolul să dorim să avem succes în lucrarea pentru Domnul, ca să fim lăudați sau priviți ca oameni spirituali. Prin urmare, este nevoie să veghem, ca să nu ne pierdem răsplata. Hristos ne-a atenționat cu privire la dorința de a căpăta laudă din partea oamenilor, fiindcă El cunoaște tendințele firii noastre. Rugăciunea slujitorului lui Avraam a fost scurtă, însă a venit direct din inimă și a demonstrat ceea ce era în acea inimă: „Te rog, dă-mi reușită astăzi și arată îndurare stăpânului meu, Avraam!“.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oile Mele aud glasul Meu, și Eu le cunosc și ele Mă urmează. Și Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu și Tatăl una suntem.

Ioan 10.27-30

Le chema pe nume

Într-un sătuc de munte din Franța, o bătrână avea o turmă mare de capre. În fiecare seară, după ce ele se întorceau în staul, ea se așeza pe un scăunel în mijlocul turmei și își chema caprele, una după alta, pentru a le mulge. Ea chiar îi dăduse fiecăreia un nume. Auzindu-și numele, animalele veneau și stăteau nemișcate în fața stăpânei, pentru a fi mulse. Având în vedere că o trăsătură a caprelor este caracterul lor independent, am putea fi surprinși. Mai mult chiar, alți crescători de animale din acea regiune m-au asigurat că ei nu mai cunoșteau un exemplu similar.

Această istorioară adevărată m-a făcut să mă gândesc la cuvintele lui Isus pe care le-am citit la început. Este drept că e vorba de oi, dar ilustrația este identică. Stăpânul lor le cunoaște pe fiecare. De aceasta are parte fiecare om care Îl primește pe Isus în inima lui ca Mântuitor și Domn. Pentru Isus, noi nu suntem niște anonimi. El ne iubește și ne cunoaște pe nume. După ce a înviat, El a ieșit în întâmpinarea Mariei Magdalena, care găsise mormântul gol. Ea nu L-a recunoscut și a crezut că era grădinarul, așa că a cerut trupul Lui. El i-a spus numai atât: „Maria!“. Atunci ea L-a recunoscut și a fost copleșită. El i-a încredințat un mesaj minunat: „Mergi la frații Mei și spune-le: Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru“ (Ioan 20.17).

Citirea Bibliei: Eclesiastul 4.1-16 · Marcu 5.21-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 4:1-16

Situaţia oamenilor lui Iuda n-a scăpat atenţiei naţi­unilor din jur. Iată-i cum vin cu o ofertă tentantă: „Să construim cu voi, deoarece căutăm ca şi voi pe Dum­nezeul vostru …“ (v. 2). Nu era acesta un gest de prie­te­nie din partea lor? Lucrarea ar înainta mult mai repede. Şi un refuz i-ar jigni cu siguranţă pe aceşti oameni. Dar con­ducătorii iudeilor nu sunt nicidecum naivi. Ei res­ping ferm sugestia, spre deosebire de Iosua şi de mai‑marii lui Israel care se lăsaseră înşelaţi altădată de un truc asemănător (Iosua 9). Ca să ia parte la o lucrare a lui Dumnezeu, este esenţial ca cei im­plicaţi în ea să aparţină poporului lui Dumne­zeu. Să nu ne temem să men­ţinem o despărţire categorică faţă de cercurile reli­gioase ale căror principii sunt confuze, chiar dacă aceas­ta ar intra în con­tradicţie cu ceea ce ar sugera falsa dra­goste sau, simplu, dorinţa de a nu-i leza pe alţii.

Ceea ce urmează aruncă o lumină asupra identi­tăţii acestor ajutoare binevoitoare: vrăjmaşi! Nereuşindu-le înşelăciunea, ei îşi descoperă jocul şi recurg la ame­nin­ţări. Apoi, schimbând încă o dată tactica, trimit o scri­soare acuzatoare lui Artaxerxes, noul conducător al imperiului.

FII BIBLIC, FII ÎNDRĂZNEȚ! | Fundația S.E.E.R. România

„Aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi.” (Daniel 11:32)

Biblia ne asigură că „aceia… care-L vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi!”

Aceste cuvinte nu sunt un stimulent ca să fii încrezut și insensibil la sentimentele celorlalți sau pentru a avea o părere exagerată despre tine (pentru că „Îl cunoști” pe Dumnezeu”)… ci înseamnă că atunci când înțelegi Cuvântul lui Dumnezeu, căile Lui, și voința lui Dumnezeu, vei fi încrezător știind cine ești și ce te-a chemat Dumnezeu să faci.

Întrebare: când a fost ultima dată când ai încercat să faci ceva pentru prima dată? S-ar putea să spui: „Mi-e teamă să nu eșuez!” Dar toată lumea cade!… învingătorii însă sunt aceia care se ridică din nou și din nou… O parte dintre creștinii din Biserica Noului Testament credeau că Timotei era prea tânăr pentru a fi într-o funcție de conducere, așa că Pavel îl încurajează să fie îndrăzneț în chemarea sa și-i scrie: „Mulțumesc lui Dumnezeu… căci… îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine. De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.” (2 Timotei 1:3, 5-8).

Dumnezeu nu a promis că nu vei întâmpina greutăți în ceea ce te-a chemat să faci, dar a promis că vei reuși. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi este acesta: fii biblic, fii îndrăzneț!

16 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Aaron și fiii lui să mănânce ce va mai rămâne din darul de mâncare; să se mănânce fără aluat, într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii.

Levitic 6.16

Fiii lui Aaron Îi dădeau lui Dumnezeu partea care I se cuvenea, ei fiind adunați într-un loc sfânt – nu în Locul Preasfânt (sau Sfânta Sfintelor), ci la altarul de aramă, într-un loc sfânt, despărțiți de lume. Acolo ei se preocupau cu viața sfântă a Domnului Isus, însă nu singuri, ci împreună cu Aaron. Domnul este împreună cu ai Săi. Nu corespunde aceasta strângerilor noastre laolaltă de duminica dimineața? Nu vreau să spun că nu poate fi așa și în afara strângerilor noastre laolaltă, însă gândesc că locul potrivit este cel în care ne strângem laolaltă. Domnul este în mijlocul alor Săi când ei sunt adunați pentru Numele Lui. Nu avem noi atunci ceea ce găsim în Psalmul 22.22, că El Însuși intonează cântarea de laudă în mijlocul adunării? Dacă suntem adunați cu convingere duhovnicească, sub călăuzirea Duhului Sfânt, în jurul Lui, Domnul intonează cântarea de laudă și noi ne acordăm cu El. Așa vedem și aici. Într-un loc sfânt, despărțiți de lume, mâncăm împreună cu El, în prezența Domnului, și ne înviorăm inimile, gândind la natura omenească a Domnului.

Aceasta va avea și asupra noastră o consecință minunată. Mâncarea cu care ne hrănim ajunge în trupul nostru și părțile ei componente devin o parte din el. Așa este și cu mâncarea aceasta; cu cât suntem mai mult umpluți de Domnul, în felul acesta, cu atât mai mult vom fi schimbați în chipul Său. Spun „în felul acesta“, căci și mana vorbește despre viața de pe pământ a Domnului Isus. Despre aceasta vorbește El în Ioan 6, când spune că este Pâinea care S-a coborât din cer. Însă aceasta este altceva decât jertfa de mâncare. Mana ni-L arată pe Domnul în toate împrejurările Sale pe pământ, iar noi, trecând prin aceleași împrejurări, ne hrănim cu El. Mana ne dă putere pentru drumul nostru prin pustie. Vedem deci că mana nu este aceeași cu jertfa de mâncare. Este același Domn, în aceleași împrejurări, îmbrăcat cu aceeași slavă, însă în jertfa de mâncare noi I-L aducem lui Dumnezeu ca dar de jertfă și atunci nu este vorba despre faptul că primim putere. Însă mana nu o aducem ca jertfă, ci ne hrănim cu ea.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu nu Se rușinează de ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, pentru că le-a pregătit o cetate.

Evrei 11.16

Unde este locașul lui Dumnezeu?

Mai întâi un cort ridicat în deșert, apoi un templu măreț construit în Ierusalim – acestea au fost locuința lui Dumnezeu, când El a locuit pe pământ în mijlocul poporului Său.

Însă acestea nu sunt casa Lui. Apostolul Pavel spune că El locuiește „într-o lumină de care nu te poți apropia“ (1 Timotei 6.16). Domnul Isus a folosit o altă expresie pentru a arăta acest lucru: „Casa Tatălui Meu“ (Ioan 14.2). El o cunoaște bine, pentru că dintotdeauna a fost locașul Lui. Acolo, El era desfătarea Tatălui Său și va fi pentru totdeauna înaintea Lui, în comuniune plină de bucurie, veselindu-Se „în partea locuită a pământului Său“ (Proverbe 8.30,31). El a văzut deja pământul locuit de oameni păcătoși, pierduți, dar pe care avea să îi salveze și să îi pregătească pentru a locui în casa Tatălui. Prin urmare, El le-a spus ucenicilor: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe … Mă duc să vă pregătesc un loc“ (Ioan 14.2). Ce plan minunat! E cu mult mai măreț decât a spus Ana: „El ridică din pulbere pe cel sărac … ca să moștenească tronul gloriei“ (1 Samuel 2.8). Acest loc este casa lui Dumnezeu, locașul fericit unde se manifestă toate atributele Lui de pace, de dragoste și de sfințenie. Tatăl Îl iubește pe Fiul, care L-a glorificat în mod perfect. Fiul Îl iubește pe Tatăl, iar cei răscumpărați sunt iubiți atât de Tatăl, cât și de Fiul și înalță o cântare nouă de laudă.

Da, în slava Lui cerească în curând și eu voi sta;
Fivoi chiar cu El asemeni șin veci Îl voi lăuda!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 3.1-22 · Marcu 5.15-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 3:1-13

Psalmul 137 ni-i arată pe exilaţii lui Iuda lângă malurile râurilor Babilonului, incapabili să cânte, din cauza tristeţii. Dar acum este Psalmul 126 cel care vor­beş­te: „Când a întors Domnul pe captivii Sio­nului … gu­ra ne era plină de râs şi limba de strigăte de bucurie … Dom­nul a făcut mari lucruri pentru noi: suntem bucuroşi“ (Ps. 126.1-3). Dar nu era aceasta şi o poruncă divină? (Isaia 48.20). Ei celebreaz㠄sărbătoarea Corturilor“, sărbătoa­rea bucuriei (în v.11 îi vedem de asemenea cân­tând). Prima lor grijă se îndreaptă spre alta­rul Dom­nu­lui pe care îl aşaz㠄pe temelia lui“. Motivul lor este demn de remarcat: „pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor ţări“ (v. 3). Frica îi conduce nu la asigurarea propriei protecţii, ci la strângerea în jurul Dom­nului, El fiind acela care-i va apăra.

Apoi sunt puse fundaţiile noii case. Faptul aces­ta dă naştere unei ceremonii mişcătoare, în care îşi fac apariţia atât bucuria cât şi lacrimile (vezi Ie­remia 33.10, 11). Ce contrast cu primul templu! Ace­laşi contrast există şi între începuturile Bisericii, relatate în cartea Fapte, şi slaba mărturie colec­tivă pe care cei credincioşi o mai pot da în mijlocul ruinei actuale.

CARE ESTE DARUL TĂU SPECIAL?| Fundația S.E.E.R. România

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)

S-a realizat un studiu fascinant privind gândirea divergentă (adică gândirea în afara tiparelor). Ea este asociată cu creativitatea, deoarece prezintă o deschidere spre multiple variante de a rezolva o problemă. Care au fost rezultatele? Nouăzeci și opt la sută dintre copiii cu vârste cuprinse între trei și cinci ani s-au clasat în categoria geniilor în ce privește gândirea divergentă. Între opt și zece ani, acest număr a scăzut la 32%… pentru adolescenți, procentajul a scăzut la 10 %… iar dintre cei peste douăzeci și cinci de ani, doar 2% au obținut punctaj corespunzător categoriei geniilor, pentru gândire divergentă.

Aceasta înseamnă că, cu cât îmbătrânești, cu atât mai mare va fi tendința ta de a te opune schimbării. De asemenea, înseamnă că s-ar putea să nu reușești să descoperi care este misiunea dată de Dumnezeu în viață, și deci să nu-ți dezvolți abilitățile necesare pentru a o îndeplini. Biblia ne asigură că „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă… Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:4, 6)

Planul lui Dumnezeu pentru viața ta implică aflarea a ceea ce te face diferit și descoperirea acelor lucruri pe care le faci bine. Prea multe persoane din prea multe biserici seamănă între ele și acționează prea mult la fel. Comunitatea poate crea asta. Presiunea colegilor poate crea acest lucru. Dacă există un loc în care ar trebui să sărbătorim diversitatea, acela este biserica!

Nu a existat niciodată și nu va exista niciodată o persoană ca tine. Iar acesta nu este un omagiu adus ție, ci omagiul adus Dumnezeului care te-a creat și te-a răscumpărat pentru a-Și îndeplini planurile. Iar pentru asta trebuie să descoperi cine ești și cine nu ești.

Gândește-te la următorul aspect: nu ai prefera să nu fii plăcut pentru ceea ce ești, decât să fii plăcut pentru ceea ce nu ești? Așadar, Dumnezeu te îndeamnă să descoperi și să valorifici ce te face să fii special!

11 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, Eu voi sta înaintea ta acolo, pe stâncă, în Horeb, și vei lovi stânca și vor ieși ape din ea și poporul va bea.

Exod 17.6

Cine ar fi putut bea până când Stânca avea să fie lovită? Israel ar fi putut privi la acea stâncă și ar fi murit de sete privind-o, căci, dacă n-ar fi fost lovită de toiagul lui Dumnezeu, n-ar fi țâșnit din ea apa înviorătoare. Acest lucru este foarte clar. Domnul Isus Hristos este centrul și temelia tuturor planurilor de dragoste și de îndurare ale lui Dumnezeu. Prin El trebuie să curgă toate binecuvântările către om. Șuvoaiele de har au fost stabilite să țâșnească din „Mielul lui Dumnezeu“; însă, pentru aceasta, era necesar ca Mielul să fie înjunghiat – ca lucrarea de la cruce să fie un fapt împlinit – pentru ca aceste binecuvântări să poată fi ale noastre. Doar atunci când Stânca veacurilor a fost lovită de mâna lui Iahve au putut fi deschise zăgazurile dragostei eterne, iar păcătoșii au putut fi invitați, prin mărturia Duhului Sfânt, să bea din belșug și fără plată. „Darul Duhului Sfânt“ este rezultatul lucrării Fiului, împlinite la cruce. „Promisiunea Tatălui“ nu putea fi împlinită până când Hristos n-avea să-Și ia locul la dreapta Măririi în ceruri, după ce a împlinit dreptatea perfectă, a răspuns tuturor cerințelor sfințeniei, a preamărit legea și făcut-o onorabilă, a purtat mânia neamestecată a lui Dumnezeu împotriva păcatului, a nimicit puterea morții și a deposedat mormântul de biruința lui. După ce a împlinit toate acestea, „suindu-Se în înălțime, a robit robia și a dat daruri oamenilor. Iar acest «S-a suit», ce este decât că a și coborât în părțile mai de jos ale pământului? Cel care a coborât este Același care S-a și suit mai presus de toate cerurile, ca să umple totul“ (Efeseni 4.8-10).

Aceasta este adevărata temelie a păcii Adunării, a binecuvântării și a gloriei ei, pentru veșnicie. Până când stânca nu a fost lovită, apa nu putea curge, iar omul nu putea face nimic. Care mână omenească ar fi putut scoate apă dintr-o stâncă de cremene? La fel, putem întreba, ce dreptate omenească ar fi putut deschide zăgazurile dragostei divine? Acesta este modul real de a testa competența omului. El nu poate, prin faptele, prin cuvintele sau prin simțămintele sale, să pregătească o temelie pentru misiunea Duhului Sfânt. Orice ar face sau ar fi el, nu poate realiza un astfel de lucru. Însă Îi mulțumim lui Dumnezeu că lucrul a fost realizat – Hristos a sfârșit lucrarea; adevărata Stâncă a fost lovită, iar torentul înviorător a țâșnit, așa încât sufletele însetate să poată bea.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Preaiubiților, nu credeți orice duh, ci încercați duhurile, dacă sunt din Dumnezeu; pentru că mulți falși profeți au ieșit în lume.

1 Ioan 4.1

Să cercetăm cu atenție!

Nu este numai Duhul Sfânt Cel care lucrează în ceea ce privește învățătura creștină. Și diavolul este activ, căutând să distrugă lucrarea lui Dumnezeu prin intermediul unei doctrine false. El are control asupra celor care, conștient sau inconștient, răspândesc idei greșite. Din acest motiv suntem sfătuiți să nu credem orice voce fără rezerve, ci să cercetăm cu atenție ceea ce auzim și ceea ce citim.

Pentru a discerne dacă ceva vine de la Dumnezeu sau de la vrăjmaș, apostolul Ioan ne-a dat două teste în epistola sa (1 Ioan 4.1-6): 1. Ce se spune despre Domnul Isus? „Orice duh care nu Îl mărturisește pe Isus Hristos venit în carne nu este din Dumnezeu“ (versetul 3). Oricine neagă fie Dumnezeirea veșnică, fie umanitatea adevărată și fără păcat a Domnului Isus nu susține cu fermitate faptul că Isus Hristos a venit în trup. Prin urmare, el nu are cum să fie un slujitor al lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să ne îndepărtăm în mod deliberat de un astfel de om și să respingem ceea ce predică și propagă el. 2. Ce se spune despre doctrina Noului Testament? „Noi suntem din Dumnezeu; cine Îl cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă“ (versetul 6). Dacă cineva critică sau pune la îndoială în mod intenționat doctrina creștină, așa cum ne-a fost ea lăsată de către apostoli în Noul Testament, nu acționează sub îndrumarea lui Dumnezeu. Fiind un instrument al celui rău, trebuie să ne închidem urechile la ceea ce spune el.

Citirea Bibliei: Isaia 66.1-24 · Marcu 4.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 35:15-27

Pagina este pe punctul de a fi întoarsă. Domniile groaznice ale lui Manase şi Amon L-au determinat pe Domnul să ia o decizie irevocabilă cu privire la Iuda. Dar ce frumos este să vedem harul producând încă o dată, în această perioadă finală, o renaştere ca cea a lui Iosia!

Judecata lumii actuale este şi ea la uşă. Toate lucrurile ne-o arată. Totuşi, chiar în timpuri ca acestea, Duhului lui Dumnezeu Îi face plăcere să facă treziri ici şi colo. Dorinţa Lui este să se facă o trezire întâi în inima fiecăruia dintre noi.

Iată cum acest Paşte readuce în minte zilele de altădată, mergând nu numai până la cele ale lui Solomon şi ale lui David, ci până la ale lui Samuel. Totul este în armonie; fiecare se află la locul lui; dragostea frăţească este la lucru. Această imagine străluceşte cu atât mai mult cu cât se află intercalată între domniile rele ale împă­raţilor precedenţi şi decadenţa finală care va urma.

Sfârşitul lui Iosia nu este la înălţimea vieţii pe care a dus-o el. Ca şi Ezechia, se încurcă în relaţiile sale cu puterile politice ale timpului. În pofida unui avertisment care ve­nea din partea lui Dumne­zeu Însuşi, i se opune lui Fa­ra­on şi îşi găseşte moartea într-o bătălie în care n-ar fi tre­buit să se angajeze.

CE TE ÎMPIEDICĂ SĂ FII ÎNVINGĂTOR? | Fundația S.E.E.R. România

„…Să dăm la o parte orice piedică… şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

În Grecia antică, atleții se antrenau cu greutăți legate de corp. Dar, în ziua cursei, le dădeau jos pentru a câștiga. Pe tine, ce te împiedică să alergi și să câștigi?

1) Te compari cu alții? Singura persoană cu care ar trebui să te compari – ești tu! Obiectivul tău de astăzi e să devii mai bun decât ai fost ieri! Fă lucrul acesta concentrându-te asupra a ceea ce poți face astăzi pentru a deveni mai bun și a te dezvolta. Dacă faci acest lucru suficient de des și dacă pui în balanță felul în care erai cu câteva săptămâni sau luni în urmă, cu felul în care ești astăzi, ar trebui să fii încurajat de progresul tău!

2) Ai convingeri care te limitează? Din cauza modului în care au fost crescuți sau a anumitor greșeli pe care le-au făcut în viață, mulți oameni nu cred că pot realiza lucruri mărețe. Dar cele mai mari limitări pe care le experimentează ei sunt, de obicei, cele pe care și le impun singuri. De exemplu, ce se întâmplă dacă dorești să înveți o limbă străină, dar nu crezi că o poți face? Odată ce ai descoperit acest sistem de convingeri eronat, înțelegi cum te limitează faptul că nu înveți limba respectivă. Apoi imaginează-ți cum va fi când vei învăța limba respectivă. Cum te face să te simți? Ce vei putea face? Apoi scrie o decizie motivatoare care să-ți susțină capacitatea de a învăța limba respectivă!

Nu uita, nu ceea ce ești te împiedică, ci ceea ce crezi că nu ești! Așa că bazează-te pe această promisiune: „Pot totul în Hristos, care mă întărește!” (Filipeni 4:13) Iar asta înseamnă: cu ajutorul lui Dumnezeu, poți să fii învingător!