Mana Zilnica

10 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Taina cea ascunsă din veacuri și din generații, dar arătată acum sfinților Săi, cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care sunt bogățiile gloriei tainei acesteia printre națiuni, care este Hristos în voi, speranța gloriei.

Coloseni 1.26,27

Apostolul rezumă într-o singură expresie ceea ce înseamnă aceste bogății acordate națiunilor, arătând în acest fel și diferența dintre acestea și cele pe care iudeii le așteaptă; el spune: „Care este Hristos în [sau printre] voi, speranța gloriei“. Iudeii așteptau un Mesia care va fi manifestat în glorie printre ei, pe pământ, națiunile neavând decât o parte subordonată la binecuvântarea pe care El o va aduce. În schimb, „taina“ cu privire la cei dintre națiuni consta în faptul că Hristos locuia în ei și în mijlocul lor, într-un fel nevăzut, fiind astfel nu gloria însăși, ci „nădejdea gloriei“. Era un lucru cu totul nou, despre care scrierile Vechiului Testament nu vorbesc absolut deloc. Era taina descoperită acum.

Hristos în noi, locuind în noi – ce har imens! O, de l-am conștientiza! Și, pe măsură ce îl conștientizăm și îl gustăm, speranța sigură a gloriei va deveni și mai puternică. Să remarcăm încă o dată faptul că această epistolă are menirea de a ne apropia tot mai mult de Persoana Domnului Isus. Măreția Sa ca Fiu al dragostei lui Dumnezeu, divinitatea Sa manifestată în creație, poziția Sa de Cap al noii creații, plinătatea Dumnezeirii care locuiește în El, Cel care împacă toate lucrurile și pe păcătoși cu Dumnezeu – toate acestea sunt cuprinse în Acela care este în noi și în mijlocul nostru, „speranța gloriei“.

Ce ne-ar mai trebui? Acest lucru închidea ușa tuturor imaginațiilor subtile ale filosofilor, precum și legalismului învățătorilor iudaizanți, care nu puteau oferi nimic care să echivaleze cu „Hristos în noi, speranța gloriei“. Tot ceea ce ar aduce atingere gloriei lui Hristos pentru noi înseamnă micșorarea speranței. Prin urmare, fie ca Hristos să locuiască în inimile noastre prin credință (Efeseni 3.17), adică să conștientizăm tot mai mult, prin credință, acest mare adevăr, pentru ca inimile noastre să se umple de bucurie, cunoscând și gustând unirea noastră cu El!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

O mare mulțime de iudei au aflat deci că El este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să-l vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase dintre morți. Dar preoții de seamă s-au sfătuit ca să-l omoare și pe Lazăr, pentru că, din cauza lui, mulți dintre iudei plecau și credeau în Isus.

Ioan 12.9-11

Mulțimile veniseră să-l vadă pe Lazăr

Isus și ucenicii Lui luau cina în Betania în acea seară cu Marta, cu Maria și cu Lazăr. Atmosfera solemnă din acea casă, când Maria a uns picioarele Domnului cu mir, a fost stricată când Iuda, hoțul și trădătorul, a intervenit. Domnul însă a rectificat situația, luând apărarea Mariei cu multă dragoste și spunându-le ucenicilor despre moartea Lui care avea să fie curând. Gândurile Mariei erau ocupate cu Isus; Iuda îi avea, aparent, pe „săraci“ în atenție, în timp ce mulți evrei care veniseră la casa din Betania erau interesați doar de Isus și de Lazăr, a cărui înviere fusese o măreață mărturie pentru divinitatea lui Isus, așa că ei doreau să vadă lucrurile pentru ei. Ce reacții diferite au avut aceste grupuri de persoane! Cei trei prieteni ai lui Isus Îl iubeau; Iuda se gândea doar la el; mulțimea, în mare parte, era doar curioasă, în timp ce unii au crezut. Apoi era grupul care Îl ura pe Domnul: marii preoți. În fanatismul lor religios, ei au făcut tot ce le-a stat în putință să Îl elimine pe Isus, și pe Lazăr împreună cu El, deoarece acesta era o mărturie vie despre harul și puterea Lui.

De-a lungul secolelor s-au schimbat multe, însă un lucru a rămas neschimbat: cu cât este mai intimă părtășia celor credincioși cu Domnul lor, și cu cât puterea Lui este mai vizibilă în viața lor, cu atât ei sunt mai puțin doriți de lume! „Toți care doresc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați“ (2 Timotei 3.12).

Citirea Bibliei: Isaia 5.1-17 · Fapte 22.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 21:1-13

Ne putem întreba de ce Dumnezeu, care a trecut peste greşelile precedente ale lui David, o reamin­teşte acum pe cea a numărării. Păcatul acesta ne arată înainte de toate distanţa care-l separă pe acest împărat de acel Unul faţă de care el constituia doar o slabă reflectare. Era necesar ca Israel să nu-L confunde pe Mesia al lor nici măcar cu cel mai mare dintre împăraţii lor. Fiul lui David era în acelaşi timp şi Domnul său (Matei 22.41-45). Pe de altă parte, trebuia să explice ne­cesitatea pedepsei divine şi harul care avea să-i pună sfârşit. Fără acestea, istoria nu poate fi înţeleasă. David apare aici ca fiind nici mai mult nici mai puţin decât un păcătos vinovat, la fel ca tine şi ca mine. Însă el cunoaşte inima lui Dum­nezeu. Răspunsul lui este dovada pentru aceasta: „Să cad … în mâna Dom­nului, pentru că îndu­rările Lui sunt foarte mari“ (v. 13). Cu­noaşte fiecare dintre noi, din experienţă personală, bogăţia şi varietatea acestei îndurări a Domnului? (citiţi  Pl. Ier. 3.22, 23, 32).

Pentru ispă­şirea păcatelor noastre nu poate fi o chestiu­ne de alegere între trei ani de foamete, trei luni de război sau trei zile de boală. Dar Hristos, luând locul nostru, a cunoscut în timpul celor trei ceasuri de în­tu­neric de la cruce măsura deplină a mâniei lui Dumnezeu; El a luat asupra Sa pedeapsa noastră eternă.

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU ȘI ACȚIONEAZĂ!

„Cine se uită după vânt nu va semăna şi cine se uită după nori nu va secera.” (Eclesiastul 11:4)

Există o vreme când trebuie să fii prudent, și o vreme când trebuie să renunți la precauție. Și ai nevoie de discernământ pentru a înțelege diferența. Dacă aștepți condițiile perfecte pentru a profita de ocazie, vei ezita toată viața.

Biblia spune: „Cine se uită după vânt nu va semăna, şi cine se uită după nori nu va secera.” De cele mai multe ori, singurul lucru care se află între tine și împlinirea visului tău este o scuză: „Sunt prea ocupat… Nu am suficienți bani… Nu sunt calificat… Nu sunt încă pregătit… Am multe alte probleme…” Știre de ultimă oră: nimeni nu este niciodată pregătit!

Chiar înainte de prima minune săvârșită de Hristos, El pare că ezită: „Încă nu mi-a sosit ceasul” (Ioan 2:4). Dar Isus a avut o mamă care L-a iubit suficient de mult încât să insiste și să-L convingă. În cartea sa „Jump in”! (Aruncă-te!), producătorul de televiziune Mark Burnett scrie despre pașii făcuți spre succesul său ca producător TV. Burnett a creat emisiuni de succes precum „Survivor” (Supraviețuitorul) și „The Apprentice” (Ucenicul). El scria: „Niciodată nu va fi totul perfect și nimic nu poate fi planificat în totalitate. Tot ce poți spera este să fii măcar pe jumătate sigur de planul tău, și să știi că tu și echipa pe care ai adunat-o sunteți dispuși să munciți suficient de mult pentru a depăși problemele inevitabile pe măsură ce ele vor apărea!”

Să reținem cuvintele „ce poți spera este să fii măcar pe jumătate sigur”. E o parafrazare destul de bună a capitolului 11 din Eclesiastul. Așadar, nu „te uita la vânt” și nu „te uita după nori”!

După ce te-ai rugat și te-ai pregătit, este timpul să te încrezi în Dumnezeu… și să treci la fapte!

6 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

S-au strecurat anumiți oameni, care demult sunt scriși, dinainte, pentru această judecată, neevlavioși, schimbând harul Dumnezeului nostru în destrăbălare și tăgăduindu-L pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos.

Iuda 4

În zilele din urmă, mărturia creștină primește tot mai mult un caracter personal. Aceasta nu înseamnă că fiecare credincios trebuie să stea singur. Va exista o mărturie comună până va veni Domnul: Filadelfia rămâne până la răpirea Adunării, dar trebuie să menționăm că Filadelfia nu cuprinde întreaga creștinătate de nume. Ea constituie numai o parte mică din aceasta. Afară sunt Tiatira, Sardes și Laodiceea. Nu Filadelfia este semnul caracteristic al creștinătății, nici măcar al părții care se află în afara Tiatirei și a Sardesului. Rămâne totuși o mărturie comună. Chiar și epistola lui Iuda dovedește acest lucru. Aici s-au strecurat oameni în mijlocul credincioșilor adevărați. De aici putem deduce că există o umblare împreună a credincioșilor adevărați. Deși merg împreună și formează astfel o mărturie, esențială rămâne o mărturie personală. Și în Filadelfia se adresează fiecăruia în parte: „Cine are urechi să audă!“. La fel se vorbește la singular despre „învingător“!

Mărturia personală nu trebuie să fie mai slabă în timpul decăderii decât într-o perioadă înfloritoare. Noi personal am primit aceleași binecuvântări ca și credincioșii de după moartea apostolilor. Avem un Domn în cer care este obiectul inimilor noastre. Avem Cuvântul lui Dumnezeu care ne învață cum să acționăm în toate împrejurările. Da, noi avem Cuvântul lui Dumnezeu complet și el ne este mai accesibil acum decât în vremea dinaintea descoperirii tiparului, când existau doar copii ale diverselor cărți ale Bibliei. Dumnezeu Duhul Sfânt locuiește în noi ca și în fiecare credincios de la început (Efeseni 1.13) și El vrea să ne călăuzească pe fiecare în tot adevărul (Ioan 16.13). Puterea Sa este tot așa de nemărginită ca și în zilele de atunci ca să ne mențină ca mărturie, dacă nu permitem să existe în inima și în viața noastră piedici.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar voi sunteți aceia care ați rămas mereu cu Mine în încercările Mele.

Luca 22.28

„Voi ați rămas cu Mine în încercările Mele“

Încercările despre care vorbește aici Domnul Isus sunt cele pe care le-a îndurat El ca Om pe pământ. Ucenicii au experimentat cu adevărat lipsuri, foamete, oboseală și sărăcie pământească. Împreună cu Domnul lor au îndurat de asemenea dizgrație, dispreț și prigoană din partea semenilor. Mulți psalmi ne zugrăvesc modul dureros în care Domnul Isus a simțit aceste încercări. Ce mângâietor că ucenicii Lui Îl iubeau, Îl susțineau și perseverau cu El! Este posibil ca noi să trecem azi prin dificultăți. El ne susține în încercările noastre, iar aceasta ne dă multă mângâiere. Ne-am gândit însă vreodată cât de plăcut este pentru El dacă noi rămânem cu El în încercările Sale? Ne gândim de pildă la acele jigniri care rănesc. Marele nostru Preot plin de îndurare și credincios poate să „aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre“, pentru că El a fost „ispitit în toate în același fel, în afară de păcat“ (Evrei 4.15). El este Cel strâmtorat în toate suferințele noastre (Isaia 63.9); comuniunea Lui cu noi este constantă. În ceea ce privește suferința și încercările pentru El, experimentăm „comuniunea suferințelor Lui“.

Un crescător de păstrăvi se plângea de pierderile majore din păstrăvăria sa. Atunci un prieten i-a recomandat să pună o știucă în heleșteu. Dar asta era ca și cum ar fi pus un lup între oi. Era bună recomandarea? Da! Când păstrăvii devin leneși, se îmbolnăvesc. Știuca îi mănâncă la început pe cei slabi, dar păstrăvii în general sunt mai iuți decât știucile. Este nevoie câteodată de un astfel de stimulent pentru a ne ține treji, pentru a face progrese în cunoașterea Lui. Încercările noastre au un rost!

Citirea Bibliei: Isaia 1.18-31 · Fapte 20.28-38

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 16:23-43

În acelaşi fel în care prima Ťstrofăť a acestei cân­tări    (v.7-22) corespunde unei părţi din Psal­­mul 105 (v.1-15), ceea ce urmează reuneşte o parte din Psalmul 96 (v.2-12) cu trei ver­sete din Ps. 106 (v.1,47,48). O trăsătură devine însă re­marcabilă: tot ceea ce nu cores­punde în cei trei psalmi caracterului harului a fost lăsat deoparte. Nu sunt menţionate aici nici fapte rele comise, nici judecata lor meritată.

Când cei răscumpăraţi vor înconjura tronul Mielului şi când vor răsuna cântările cele noi, va mai putea exista atunci vreo amintire copleşitoare a păcate­lor acestora (ca în Ps. 106.6,7,13-43 pentru Isra­el)? Imposibil, deoa­rece Dum­nezeu a promis: „nu-Mi voi mai amin­ti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor“ (Evrei 8.12). Păca­tele vor fi menţionate numai atunci când se va spu­ne: „A Aceluia care ne iubeşte şi care ne-a spălat de pă­catele noastre în sângele Său … a Lui să fie gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin“ (Apocalip­sa 1.5-6).

Această scenă se termină prin stabilirea servi­ciului permanent înaintea chivotului. Fiecare la locul său îşi va împlini, de acum înainte, servi­ciul sfânt, imagine a celor care aparţin deja ado­ratorilor adevăraţi.

FII CINSTIT ÎN TOATE LUCRURILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor.” (Romani 12:17)

În finalul celebrului său poem „The Road Not Taken” (Drumul pe care nu l-am urmat), Robert Frost scrie: „Drumul s-a despărțit în două prin pădure, iar eu am luat-o pe acel mai neumblat – și pot să spun că viața-mi s-a schimbat!”

Din păcate, se pare că în zilele noastre, drumul cel mai puțin urmat este onestitatea în lucrurile mărunte… și onestitatea în general, în orice… Potrivit revistei „Psychology Today”, 70% dintre elevii de liceu din SUA și aproape jumătate dintre studenți recunosc că au copiat. USA Today a declarat că 91% dintre americani mint în mod regulat.

Cultura noastră spune: „Dacă vrei să avansezi, trebuie să încalci câteva reguli”… Dar Biblia avertizează că „vulpile mici… strică viile în floare” (Cântarea Cântărilor 2:15). Solomon se referă la păcatele mici care ne deschid apetitul, ne denaturează valorile și duc la păcate mai mari.

Comentatorul biblic Matthew Henry scrie: „Faptul că Adam a mâncat fructul oprit poate părea un păcat mic, dar a deschis ușa către cele mai mari păcate!” Ești tentat să-ți compromiți caracterul? Ispitit să-ți înșeli colegii de clasă? Ești presat să nu fi sincer la locul de muncă? Ești prins într-o „mică relație inocentă”?

Evanghelistul Charles Finney a spus: „O persoană incorectă în lucrurile mărunte nu este cu adevărat cinstită în nimic!” Dacă domeniile mărunte și tainice ale vieții tale nu sunt guvernate de convingerile tale, le expui pericolului de a fi corupte din cauza compromisurilor tale.

Una dintre cele mai mari promisiuni făcute în Scriptură îi are în vedere pe cei credincioși în lucrurile mici: „Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri.” (Matei 25:21)

Așadar, fii cinstit atât în lucrurile mărunte, cât și în cele mari!

4 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos.

Efeseni 1.3

Hristos S-a suit la Dumnezeul Lui și la Dumnezeul nostru, la Tatăl Lui și la Tatăl nostru. Noi ne bucurăm de toate binecuvântările care decurg din aceste două relații. Am fost binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală – niciuna nu lipsește. Aceste binecuvântări sunt de cel mai înalt ordin; ele nu sunt temporale, ca cele ale iudeilor. Ne bucurăm de aceste binecuvântări cu cea mai înaltă capacitate a omului reînnoit, iar ele sunt adaptate acestei capacități, fiind spirituale. Ele sunt de asemenea în cea mai înaltă sferă, nu în Canaanul pământesc. Aceste binecuvântări ne sunt dăruite în locurile cerești, și ne sunt dăruite în cel mai minunat mod, lipsit de orice comparație – în Hristos. Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos. Toate acestea își au însă izvorul în inima lui Dumnezeu Însuși, cu totul deasupra împrejurărilor în care El ne-a găsit, fiind conectate cu eternitatea, deasupra timpului. Înainte de a fi lumea, acesta a fost locul nostru, în inima Lui. El ne-a rânduit să avem un loc în Hristos. Ne-a ales în El.

Ce binecuvântare, ce izvor de bucurie, ce har, să fim astfel obiecte ale favorii lui Dumnezeu, potrivit cu dragostea Lui suverană! Să remarcăm aici felul în care Duhul Sfânt ține permanent înaintea ochilor noștri acest adevăr de neprețuit că toate acestea sunt în Hristos: binecuvântați în locurile cerești în Hristos; Dumnezeu ne-a ales în El; pentru înfiere prin Isus Hristos; primiți în Cel Preaiubit. Acesta este unul dintre cele două principii fundamentale ale învățăturii Duhului în acest loc. Celălalt principiu este că binecuvântarea își are originea în Dumnezeu Însuși. El este sursa și autorul ei. Inima Lui și gândul Lui sunt la originea acestei binecuvântări și constituie măsura ei.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători față de o mântuire așa de mare?

Evrei 2.3

O mântuire așa de mare

Versetul de astăzi din Biblie nu spune: „Cum să scăpăm noi, dacă respingem sau punem la îndoială o mântuire așa de mare?“, ci spune: „Dacă vom fi nepăsători“, cu alte cuvinte, dacă nu ținem seama, sau suntem indiferenți față de mântuire. Imaginați-vă că cineva a fost mușcat de un șarpe și că există un ser antivenin care îl poate salva. Dacă însă aruncă sticla cu medicament, din mânie, sau dacă o scapă și o sparge, omul acela va muri; va muri și dacă ar ține-o degeaba în mână sau dacă doar s-ar uita la ea. El trebuie să ia serul, nimic altceva nu l-ar putea ajuta.

Mântuirea oferită de Dumnezeu eliberează oamenii de vină, de stăpânirea păcatului și de consecințele acestuia. Este „o mare mântuire“, deoarece: Inițiatorul ei este mare, Calea prin care ea ne-a fost adusă este mare și Efectul și dimensiunile ei sunt mari.

Ce mare a fost prețul plătit pentru o asemenea salvare și cât de mare a fost mizeria din care am fost salvați, precum și cât de bogați ne-a făcut această mântuire „așa de mare“, toate acestea nu pot fi exprimate în cuvinte.

Nu trebuie ca eu să fi comis păcate grave sau multe, ca să fiu pierdut. Trebuie doar să stau pur și simplu nepăsător, fără a face nimic, atunci când Isus îmi vorbește. Las ușa închisă, când El este afară și vrea să mă salveze. Îl ignor, asta e tot. Este de ajuns. Dacă acționez astfel, cum să scap de judecată? Cine mă va sprijini sau pe cine mă pot baza în acest caz?

Citirea Bibliei: Iov 42.1-17 · Fapte 20.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 15:25-29; 16:1-6

Versetele 24 şi 25 ale Psalmului 68 fac aluzie la sărbătoarea care se derulează aici sub ochii noş­tri: „Ei au văzut umbletele Tale, Dumnezeule! (umbletele Fiului lui Dumnezeu prefigurat de chivot) … Cântăreţii mergeau înainte, apoi cântăreţii cu instrumente cu coarde …“ Dar mai ales Ps. 132 ne oferă posibilitatea să cunoaştem gân­durile lui David în această împrejurare solemnă. Intrarea Chivotului în odihna Sa răspundea dorinţei celei mai arzătoare a lui David (Psalmul 132.3-5 şi 8).

Fie ca şi inimile noastre să vibreze la gândul odihnei cereşti în care Domnul Isus a intrat deja, înaintea noastră! Să re­marcăm cât de mult depăşesc promisiunile divine ale frumosului Psalm 132 scena din capitolul de faţă: „voi îmbrăca pe preoţii săi cu mântuire; şi sfinţii săi vor izbucni în cântări de bucurie (comp. 1 Cronici 15.17, 28 cu Ps. 132.16).

„Voi bine­cuvânta din belşug hrana sa, voi sătura cu pâine pe săracii săi“ (comp.1 Cronici 16.3 cu Ps. 132.15).

Cei răscumpăraţi de Domnul sunt chemaţi să-şi exprime bucuria şi lauda fără să mai aştepte odihna cerească. Încă de pe pământ ei se află deja în posesia centrului strângerii laolaltă: Hristos. Ei au fost lăsaţi aici ca să facă slujba, să aducă aminte, să mărească (sau să mulţumească), să-L laude (v.4) atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul.

ATACUL SE DĂ ASUPRA VIITORULUI TĂU | Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale…” (1 Petru 5:8)

Apostolul Petru ne atenționează: „Vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă…” (1 Petru 5:8-9)

Cuvântul Hristos înseamnă „Unsul lui Dumnezeu”; deci, dacă ești creștin, ești uns cu același Duh care S-a odihnit peste Hristos. Satan L-a ispitit pe Hristos și te va ispiti și pe tine. Satan L-a avut pe Hristos ca țintă pentru că se temea de destinul Său; în același fel înțelege Satan și destinul tău, și vrea să te împiedice să-l împlinești.

Când îți amintește de eșecurile din trecut, o face ca să te descurajeze și să te împiedice să atingi viitorul pe care Dumnezeu l-a plănuit pentru tine. Apostolul Pavel a scris că noi am fost „rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11); asta înseamnă că Dumnezeu te-a ales pentru a îndeplini un anumit scop, că El are un plan specific pentru viața ta și face ca totul să funcționeze conform acelui plan.

În același timp, Satan știe acest lucru și de aceea atacul său împotriva ta nu va înceta niciodată. C.S. Lewis a spus: „Nu există teren neutru în univers; fiecare centimetru pătrat, fiecare fracțiune de secundă, este revendicată de Dumnezeu și contrarevendicată de Satan!” Nu există teren de mijloc, no man’s land… Este doar o chestiune de timp până când va trebui să te alături unei tabere. Și este de preferat să-ți determini poziția dinainte, printr-o hotărâre decisivă și să nu lași pe altcineva s-o aleagă pentru tine, din oficiu, fără implicarea ta.

Așadar, în fiecare zi, când te trezești, îmbracă-te pentru luptă și pregătește-te de atac… convins că prin puterea lui Dumnezeu vei învinge!

2 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubitule, doresc ca în toate să-ți meargă bine și să fii sănătos, după cum sufletului tău îi merge bine.

3 Ioan 2

Noul Testament pe scurt (25) – 3 Ioan

Epistola a treia a lui Ioan vorbește și ea mult despre adevăr și dragoste, însă pune accentul îndeosebi pe dragoste, ca fiind însoțitoarea necesară adevărului. Apăruse în acel timp o altă formă a răului: un om pretindea că acționează pentru adevăr și îi dădea pe unii afară din adunare, fiind împotrivitor chiar și față de apostolul Ioan. Dacă dragostea pentru sfinții lui Dumnezeu este ignorată în felul acesta, atunci nicio cerință a „adevărului“ nu poate rămâne în picioare. Adevărul și dragostea trebuie să stea împreună, completându-se reciproc, căci ele formează chiar natura lui Dumnezeu.

Gaiu, cel căruia Ioan îi scrie, avea prosperitate sufletească, iar Ioan își exprimă dorința ca și sănătatea sa trupească să prospere în același fel. Poate că Gaiu nu avea o constituție fizică robustă, însă umbla în adevăr, iar grija lui plină de credincioșie și dragostea lui față de cei care erau în lucrarea Domnului erau mult apreciate.

„Străinii“ menționați în versetul 5 sunt cu totul diferiți de „înșelătorii“ din 2 Ioan. Acești străini erau frați pe care Gaiu nu-i cunoștea, dar care se devotaseră în întregime lucrării lui Hristos, fără să ia nimic de la cei dintre națiuni – de la cei nemântuiți. La fel cum înșelătorii trebuiau refuzați, în aceeași măsură slujitorii adevărați ai lui Hristos trebuiau primiți.

Dacă luăm seama cum se cuvine la această epistolă, vom cultiva o afecțiune caldă și evlavioasă, în deplin echilibru cu adevărul. Apostolul din nou scria cu intenția de a merge acolo în curând.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.8-10

„Fac tot ce pot“ (2)

Mântuirea, care este a oricui își mărturisește vina înaintea lui Dumnezeu, este un dar ce nu poate fi obținut prin fapte bune, ci doar prin credința în Domnul Isus. Orice vine de la noi este lipsit de valoare: Dumnezeu trebuie să fie Dăruitorul. Odată cu mântuirea, Dumnezeu ne dă un nou început. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă“ (2 Corinteni 5.17). Astfel, fiecare credincios, din punct de vedere spiritual, este văzut ca o creație nouă, ca lucrare a lui Dumnezeu înfăptuită în Isus.

Creat, pentru ce scop? Pentru fapte bune! Doar atunci vorbește Cuvântul lui Dumnezeu de fapte bune. Dar, chiar și atunci, ele nu sunt nicidecum o realizare a noastră. Dumnezeu este Cel care le-a pregătit „dinainte“, iar credinciosul le poate duce la îndeplinire prin puterea vieții celei noi care i-a fost dată. Viața cea nouă este cea care îl motivează pe credincios. Aceasta nu înseamnă efort și necaz într-o speranță incertă de a câștiga favoare înaintea lui Dumnezeu, ci ucenicie fericită, urmând exemplul Domnului Isus, pe care Dumnezeu L-a glorificat pe pământ și care dorește ca cei răscumpărați ai Lui să Îi ia locul aici pe pământ.

„Faptele bune“, așa cum le vede Dumnezeu, sunt așadar cele făcute de un copil al lui Dumnezeu pentru că a fost salvat.

Citirea Bibliei: Iov 40.6-24 · Fapte 19.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 14:1-17

Gloria şi prosperitatea lui David au ajuns la urechile vecinilor săi. Unii, ca Hiram şi poporul lui, caută fa­voarea şi prietenia împăratului lui Israel; alţii, cum sunt filistenii, nu-şi lasă armele. Să remarcăm că, în con­cordanţă cu caracterul „Cronicilor”, nu apare aici nici o menţiu­ne despre asocierea vinovată a lui David cu Achiş (1 Sam. 27-29), cu excepţia aluziei discrete din 1 Cronici 12.19.

Învingătorul lui Goliat declanşează apoi un atac în două reprize împotriva filistenilor, nu fără să-L fi întrebat de fiecare dată mai întâi pe Dumnezeu. Insistăm din nou asupra acestei atitudini de umilinţă. David nu are încre­dere în propria ca­pacitate de conducător; nu se spri­jină pe propria experienţă militară pentru a decide asupra ce­lei mai bune tactici de adoptat. Când Vrăjmaşul „se su­ie să ne caute” (v.8), este oare prima noastră reacţie aceea de a-L întreba pe Dumne­zeu despre modul cum am putea să‑l învingem pe Satan? Să nu ne încre­dem în pro­pria înţelepciune şi, înainte ca să dăm piept cu Adver­sarul şi înainte de a lua orice de­ci­zie, să-I cerem Dom­nului Isus sfatul şi ajuto­rul Său. Cele mai multe dintre înfrân­ge­­rile noastre îna­in­tea marelui Vrăjmaş nu au altă expli­ca­ţie decât aceea că am uitat să căutăm voia lui Dumne­zeu.

DESCOPERĂ UNELTIRILE LUI SATAN (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11)

Biblia ne îndeamnă: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:10-12)

Remarcați expresia „stăpânitorii întunericului acestui veac”; când Daniel s-a rugat, el s-a întâlnit cu acei stăpânitori ai întunericului. Dar iată ce răspuns a primit din partea lui Dumnezeu: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor.” (Daniel 10:12-13).

Să reținem cuvintele „mi-a stat împotrivă”. Atunci când îți iei angajamentul de a umbla cu Dumnezeu și de a face voia Lui, Satan va încerca să-ți stea împotrivă la fiecare pas. Dacă nu te poate împiedica să petreci timp în rugăciune, va încerca să-ți blocheze răspunsul din partea lui Dumnezeu. Timp de douăzeci și una de zile, Daniel va fi întrebat: „Doamne, mi-ai răspuns la rugăciuni înainte; cum se face că nu-mi răspunzi acum?!” Dar răspunsul pentru el era pe drum… Și la fel este și cu răspunsul tău!

Creștinii ar trebui să asculte de îndemnul Scripturii și să practice „rugăciunea în orice vreme”. Asta înseamnă să ne bazăm ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, să ne rugăm în Numele Atotputernic al Domnului Isus, să nu fim nerăbdători și să refuzăm să renunțăm, știind că Dumnezeu aude rugăciunile noastre, și răspunde!