Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “septembrie, 2025”

30 sept. 2025

30 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: „Ia toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor, și ea își va da apele; și să le scoți apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor“. Și Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, așa cum îi poruncise El.

Numeri 20.7-9

     Toiagul lui Aaron (1)

Pentru a înțelege ceea ce s-a petrecut aici, este important să observăm că Moise a luat două toiege în mână: toiagul lui Aaron și propriul său toiag.

Toiagul lui Moise era toiagul puterii și al judecății lui Dumnezeu:

• Cu acest toiag, Moise a lovit râul în Egipt: aceasta a fost o judecată de pedepsire a celor fără de lege.

• Tot cu acest toiag, Moise și-a întins mâna peste Marea Roșie, și ea s-a despicat: aici observăm, în imagine, cum puterea lui Dumnezeu l-a distrus pe diavol și, drept urmare, l-a eliberat pe cel credincios din robia sa.

• Și tot cu acest toiag, Moise a lovit stânca (vedeți Exod 17) și din ea a ieșit apă: aceasta ne vorbește despre felul cum Dumnezeu a executat în cele trei ore de întuneric judecata asupra lui Isus Hristos, ca noi să putem fi binecuvântați.

Toiagul lui Aaron este toiagul harului lui Dumnezeu. El se afla înaintea Domnului în chivot. Era toiagul care într-o noapte a înverzit, a înflorit și s-au copt migdale, adeverind prin aceasta că preoția lui Aaron făcea posibil ca Dumnezeu să nu-l nimicească pe poporul Său, ci să-l ducă în țara promisă (Numeri 17).

Acest toiag ne vorbește despre slujba Domnului Isus ca Mare-Preot și ca Mijlocitor. Numai prin această dublă acțiune, pe care o face Hristos pentru noi în cer, vom atinge ținta cerească.

• Faptul că poporul s-a răsculat, aceasta a fost păcat. În cazul păcatului, Mijlocitorul devine activ. El lucrează la conștiință, pentru ca 1 Ioan 1.9 să se împlinească: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“.

• Dar la popor exista și slăbiciune. El suferea de o mare sete. Astfel, când nu mai vedem nicio cale de ieșire din slăbiciune, avem parte de ajutorul Marelui nostru Preot, care ne salvează și ne duce la țintă.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face.

Evrei 4.13

Nimic ascuns

Niciunul dintre noi nu ar putea suporta ca toată comunitatea să știe ce facem, ce spunem sau ce gândim noi pe parcursul unei zile. Cât de umilitor ar fi ca secretele noastre cele mai josnice să fie date la iveală și transmise în plină zi! Cu toate acestea, orice se întâmplă înăuntrul nostru, absolut orice gândim, spunem și facem, totul este cunoscut de Dumnezeu. Iar evaluarea Lui ar trebui să ne îngrijoreze mai mult decât cea a semenilor noștri. Curând va trebui să Îi dăm socoteală de toate detaliile existenței noastre, de cum am trăit fiecare clipă a vieții pe care El ne-a dat-o.

Cunoașterea perfectă pe care o are Dumnezeu l-a umplut de îngrijorare pe scriitorul Psalmului 139, așa că a strigat: „Unde să mă duc de la Duhul Tău și unde să fug de la fața Ta?“ (versetul 7).

O astfel de îngrijorare se poate însă preschimba într-o bucurie de negrăit! Aceasta are loc atunci când, conștientizând că sunt păcătos, recunosc acest fapt și îl mărturisesc cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu. Și, în acord cu El, iau locul care mi se potrivește, acela al unei persoane vinovate. Atunci Dumnezeu Se poate arăta ca Dumnezeul oricărui har. Iar strigătul „unde să fug“ se transformă într-o plăcută confesiune și rugăciune către Dumnezeul Mântuitor: „Cât de scumpe îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule … Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile … și condu-mă pe calea eternă“ (Psalmul 139.17,23,24).

Citirea Bibliei: Isaia 30.1-33 · Evrei 2.1-4

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 7:1-10

Ca răspuns la rugăciunea împăratului, focul coboară peste arderea-de-tot. Şi, pentru a doua oară (vezi 5.14), gloria Domnului umple Casa. De aici şi până în perioada lui Ezechiel (Ezechiel 10.18; 11.23), ea va locui aici.

Teama pe care o inspira acea glorie îi împie­dica pe preoţi să intre în casă (5.14; 7.2). În contrast cu aceasta, să ne gândim la poziţia noastră eternă. Dom­nul doreşte să-i aibă pe ai Săi în jurul Său în glo­rie. Deja pe muntele sfânt El este pre­zentat aşa ucenicilor, Moise şi Ilie aflându-se cu El în norul luminos, numit „gloria minunat㓠(Matei 17.5; 2 Petru 1.17).

Tot poporul se pleacă cu faţa la pământ, intonând imnul care va fi şi al împărăţiei de o mie de ani: „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun; căci îndurarea Lui ţine în veac!“ (v. 3; Ps. 136). După aceea se aduce un număr mare de jertfe: două­zeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Ce contrast există aici, de aseme­nea, cu „singura jertf㓠prin care am fost sfinţiţi şi făcuţi desăvârşiţi: aceea a „trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdea­una“ (Evrei 10.10, 14)!

Apoi, pentru poporul marelui împărat, rămâne bucuria neumbrită a Sărbătorii Corturilor.

DĂ DOVADĂ DE COMPASIUNE FAȚĂ DE TOȚI OAMENII (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine…” (Luca 14:13-14)

 Iată cum își începe capitolul 14 evanghelistul Luca: „Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.” Cu acel prilej, Domnul a răsturnat una dintre cele mai prețuite tradiții religioase ale lor, spunându-le: „Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” (vers. 13-14)

Fariseii considerau că orice era imperfect nu era potrivit pentru a reflecta sfințenia desăvârșită a lui Dumnezeu. Prin urmare, ei nu permiteau nimic defect sau întinat în preajma Templului. Mai mult, deoarece credeau că Templul fusese maculat de Roma, ei credeau că Îl pot onora pe Dumnezeu tratându-și casele ca pe niște mici temple.

Faptul că Domnul Isus i-a spus acestui fariseu fruntaș, în mod intenționat, să invite ființe umane cu malformații și defecte în micul său templu sfânt, a fost ca o palmă dată în mod deliberat. Domnul Isus îl învăța să pună pe lista sa de invitați oameni ale căror defecte îl jigneau! Compasiunea lui Isus venea din dragostea Sa pentru toți oamenii, și din durerea Sa atunci când cineva nu era prețuit. În Scriptură, nu ni se spune niciodată că Isus a avut compasiune pentru cineva pentru că a meritat-o, ci pentru că avea nevoie!

Nu ocoli ce a spus Isus! El a promis că vei fi binecuvântat în această viață și răsplătit în cea viitoare, atunci când vei arăta bunătate și compasiune celor care „n-au cu ce să-ţi răsplătească”! Ține minte acest lucru atunci când ești tentat să treci cu vederea pe cineva, pentru că are o anumită problemă care nu-ți place… Și învață să arăți compasiune fără să te uiți la fața omului!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 sept. 2025

29 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțimile, văzând ce făcuse Pavel, și-au ridicat glasurile, spunând în licaonă: „Zeii, asemănându-se oamenilor, au coborât la noi!“.

Fapte 14.11


     În Fapte 14 vedem cum Pavel și Barnaba au ajuns la Listra și au predicat evanghelia. Acolo trăia un om olog din naștere, pe care Pavel l-a vindecat prin puterea Dumnezeului viu. Răspunsul imediat din partea poporului a fost să-i onoreze pe Pavel și pe Barnaba ca pe doi zei din panteonul grecesc. Crezând că Zeus și Hermes veniseră în mijlocul lor, locuitorii cetății voiau să le aducă jertfe, iar Pavel și Barnaba cu greu i-au împiedicat să facă acest lucru (versetele 6-13). Ce stare cumplită era în această cetate, în care idolii dominau gândirea locuitorilor ei!

Totuși, în acea cetate locuia o femeie pe nume Lois. Ea, împreună cu fiica ei, nu se închina zeilor, ci Dumnezeului lui Avraam. În familia ei, Scriptura ocupa un loc de frunte. Fără îndoială că predicile lui Pavel și ale lui Barnaba au produs un răspuns al credinței nu numai în aceste două femei, ci și în fiul lui Eunice, numit Timotei. Prin urmare, după doi sau trei ani, când Pavel s-a întors în acea cetate, el l-a găsit pe Timotei, care acum era bine întemeiat în credința creștină (2 Timotei 1.5; 3.15; Fapte 16.1,2).

În zilele noastre, unii creștini fac un scop din a denunța nelegiuirea care cuprinde tot mai mult orașele, școlile și locurile de muncă. Fără îndoială că există un adevăr în ceea ce ei spun, însă credem oare că viața creștină astăzi este mai dificilă decât în primul secol, în Listra? Înconjurate de minciună și de idolatrie, Lois și Eunice făcuseră din căminul lor o oază a credinței. Într-un astfel de cămin, Timotei a prosperat din punct de vedere spiritual, în ciuda idolatriei concetățenilor lui. Ca părinți creștini, să punem la inimă aceste lucruri! De asemenea, să punem ordine în prioritățile noastre! Pentru a menține o bună mărturie pentru Hristos, nu trebuie ca misiunea noastră să fie cea de a creștina Listra, ca să zicem așa.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este sub cer niciun alt Nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiți.

Fapte 4.12

Incendiu la rafinăria din Feyzin

Cu mai bine de patruzeci de ani în urmă, în magazia unei rafinării din Feyzin, în apropiere de Lyon, Franța, izbucnise un incendiu. A fost un dezastru de proporții, așa că toate serviciile de securitate din acel district au fost chemate cu numeroase brigăzi de pompieri. Toți și-au dat toată silința.

Printre angajații responsabili ai rafinăriei erau unii care regretau că nu puteau beneficia de experiența unui coleg care lucrase la Feyzin mult timp și care acum era angajat la Toulouse. Dintr-odată, șeful, nemaiputând să se abțină, l-a sunat. Acel lucru părea fără noimă și chiar o pierdere de timp. Însă specialistul a răspuns imediat. A luat un taxi, un avion, încă un taxi și a ajuns la locul incendiului. De îndată ce a ajuns, el a și auzit un zgomot aparte, la o cisternă de petrol. Fără să piardă timpul, a strigat: „Fiecare pentru el!“. Toți l-au crezut și întreg personalul a plecat în grabă. Un minut mai târziu, cisterna a explodat fără a produce vreo victimă.

Scriind această pagină, mă întreb dacă nu cumva am și eu același mandat ca specialistul de la rafinărie. Nu voi spune: „Fiecare pentru el!“, căci această expresie implică o oarecare incertitudine. Dar, prin harul lui Dumnezeu, pot striga: „Scapă, dacă vrei!“. Biblia spune: „Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit“ (Fapte 16.31). Nu este nicio incertitudine sau ezitare în ceea ce spune Dumnezeu. Timpul este pe terminate. Să Îl acceptăm acum pe Isus ca Mântuitorul nostru.

Citirea Bibliei: Isaia 29.1-24 · Evrei 1.7-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 6:12-21; 40-42

Se poate remarca faptul că platforma din bronz de pe care împăratul vorbeşte Domnului are ace­leaşi dimensiuni ca şi altarul de bronz din pustiu (v. 13; Exod 27.1). Acest detaliu are o frumoasă şi importantă semnificaţie. Pe baza sacri­ficiului Său împlinit şi acceptat de Dumnezeu, Hristos Îşi exercită în favoarea alor Săi slujbele de preot şi de avocat înaintea Ta­tă­lui. Rezultatul este că, „dacă ne măr­turisim păca­tele“, Dumnezeu este „cre­dincios şi drept ca să ne ierte“; credincios şi drept, pentru că, Isus făcând odată ispăşire pen­tru ele pe cruce (despre care ne vorbeşte altarul), Dumnezeu nu mai poate să ne ceară socoteală pentru ele a doua oară.

Să remarcăm că nu se spune: dacă cerem iertare, deoarece iertarea este deja acordată copilului lui Dum­nezeu, ci: „dacă ne mărturisim păcatele“. „Dacă cine­va a păcă­tuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; şi El este ispăşire pentru păcatele noastre“ (1 Ioan 1.9; 2.1-2).

După v. 22-39, care diferă foarte puţin de 1 Împăraţi 8.31-53, Solomon îşi termină rugă­ciunea folosind cuvin­tele Psalmului 132.8-10: „Ridică-te, Doamne, la odihna Ta, Tu şi chivotul puterii Tale! … nu întoarce faţa de la unsul Tău!“ Cei credincioşi, care cunosc voia izvorâtă din dragoste a Domnului, pot spune din proprie experienţă: „Ştim că ne ascult㓠(1 Ioan 5.15).

FOLOSEȘTE-ȚI LIMBA ÎN MOD CORECT! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău…” (1 Petru 3:10)

Limba ta are putere creatoare. Dacă te îndoiești de lucrul acesta, când vei critica pe cineva cu prima ocazie, observă-i expresia feței și reacția… Încearcă apoi să-i faci un compliment, și observă-i expresia feței și reacția. Dar să nu vorbim doar despre efectul pe care îl au cuvintele tale asupra altora, ci și despre efectul pe care îl au asupra ta.

Biblia spune că atunci când îți folosești limba pentru a face binele, „te bucuri de viață și vezi multe zile bune…” Domnul Isus ne oferă o lămurire plină de putere a acestui lucru: „dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23)

Ce a vrut să spună Mântuitorul? Că poți vorbi despre problema ta, sau poți vorbi cu Marele rezolvator de probleme despre problema ta. Te poți plânge cu privire la problemă sau te poți ruga pentru ea. Poți discuta despre ea dintr-o perspectivă umană, concentrându-te pe toate complicațiile ei, sau poți discuta despre ea dintr-o perspectivă divină, concentrându-te pe puterea lui Dumnezeu de a schimba circumstanțele.

Tu îți poți consolida sentimentul de descurajare și disperare spunând lucruri de genul: „Problema este prea mare și nu se poate face nimic în privința ei!”… Sau poți să-I dai problema lui Dumnezeu și să spui: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava…” (Efeseni 3:20).

Când spui asta, nu numai că folosești puterea creatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, dar îți folosești și limba în mod corect. Este gândul și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 sept. 2025

28 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Faraon și-a scos inelul din mână și l-a pus în mâna lui Iosif și l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât.

Geneza 41.42


     Dacă Iosif este așezat într-un loc al supremației, este nevoie să fie acolo într-o stare potrivită cu acel loc. Hainele de întemnițat îi sunt schimbate odată cu schimbarea poziției de întemnițat. Inelul regal, inul subțire și lanțul de aur erau o dovadă a stării lui înălțate, însă acestea, într-un mod încă mai profund și mai spiritual, sunt adevărate despre Hristos în înălțarea Sa. Hainele umilirii și ale sărăciei, pe care El le-a îmbrăcat în har, sau haina cu care omul L-a îmbrăcat în batjocură, sunt pentru totdeauna lăsate deoparte. Cununa de spini este schimbată cu o cunună de glorie, trestia este schimbată cu sceptrul regal, iar cămașa fără nicio cusătură, cu o haină strălucitoare, mai albă decât zăpada. Pe pământ, El a avut înfățișarea unui om sărac, însă în cer gloria lui Dumnezeu strălucește pe fața Lui. Nu doar că El Se află în glorie, ci este și glorificat.

Ca înălțat și învestit cu glorie, toți sunt chemați să-și „plece genunchiul“ înaintea lui Iosif și niciun om nu trebuie să lucreze independent de el. „Fără tine“, a spus Faraon, „nimeni nu-și va ridica mâna în toată țara Egiptului“. Dacă Iosif are poziția supremă, atunci toți sunt chemați să i se supună. La fel stau lucrurile și astăzi: dacă Dumnezeu L-a înălțat pe Domnul Isus și I-a dat Numele mai presus de orice nume, atunci este necesar ca „în Numele lui Isus să se plece orice genunchi“. Creștinului îi face plăcere să facă acest lucru în perioada anilor îmbelșugați ai harului; lumea va fi silită să-și plece genunchiul și să I se închine în perioada anilor de foamete.

În ziua înălțării lui, Iosif a fost recunoscut ca un adevărat descoperitor de taine sau ca „Țafnat-Paneah“. Într-adevăr, doar atunci când Hristos a fost înălțat a fost descoperită cea mai mare dintre toate tainele – taina lui Hristos și a Bisericii, cu privire la care, acum, după ce ea a fost descoperită, putem vedea o umbră slabă în Iosif și Asnat, mireasa lui dintre națiuni. Lepădat de frații săi, care au rămas în îndepărtatul Canaan, el este necunoscut de ei, înălțat în locul supremației absolute, pentru a primi o mireasă dintre națiuni, care să aibă parte de locul lui de glorie. Tot așa și Hristos, lepădat pe pământ de către Israel, i-a părăsit sub vina păcatului lor și a urcat la cer, iar în timpul șederii Lui la dreapta lui Dumnezeu, Biserica este chemată dintre națiuni și prezentată Lui pentru a avea parte de gloriile Împărăției Sale.

 H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

După ce a scos toate oile sale, merge înaintea lor; și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. Dar pe un străin nicidecum nu-l vor urma, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această asemănare le-a spus-o Isus, dar ei n-au înțeles ce era ceea ce le vorbea.

Ioan 10.4-6

Păstorul și oile Sale

Nu se poate să nu fim impresionați de felul cum lucrează un păstor cu oile din turma lui. Această ilustrație se aplică la Isus Hristos și la modul în care El îi conduce pe credincioși și Se îngrijește de ei.

Domnul Isus le-a spus evreilor aceste cuvinte când numai o mică parte din poporul Israel trăia în țara lor. Cei mai mulți fuseseră deja risipiți. Ne-am fi așteptat ca Păstorul să le strângă laolaltă pe toate și să le aducă în țara lor – ceea ce va avea loc într-o zi (vedeți Ezechiel 34.13) – dar atunci nu venise încă timpul pentru aceasta, ci trebuia să apară ceva nou: credința creștină. Creștinismul nu înseamnă a trăi într-o țară care este sfântă sau a merge în anumite locuri cu semnificație religioasă, ci a-L urma pe Hristos Însuși și a avea o relație personală cu El.

Astăzi, mulți pretind că sunt din turma lui Hristos. Dar corespunde oare viața lor cu această frumoasă imagine a Păstorului cu oile Sale? A-L urma pe Isus înseamnă a te lepăda de tine însuți și a-ți lua crucea (vedeți Marcu 8.34). Nu ideile și obiectivele mele sunt cele care contează, ci vocea Păstorului este aceea care hotărăște direcția. Oile Lui disting, între glasurile pe care le aud, vocea de origine divină, diferită de vocea „unui străin“. Ele sunt obișnuite cu Biblia, astfel încât străinii nu pot avea o influență de durată asupra lor, indiferent cât de atrăgător ar suna vocea lor.

Citirea Bibliei: Isaia 28.1-29 · Evrei 1.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 6:1-11

Aflat înaintea adunării întregului popor, Solo­mon Îl laudă pe Dumnezeul lui Israel şi reamin­teşte faptele Lui de har, expunând motivele pentru care fusese construit templul.

Dorinţa împăratului era să întoarcă inimile poporului la Dumnezeu. Să ne gândim la Acela care a putut să spună de pe cealaltă parte a râului mor­ţii: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării“ (Psalmul 22.22). Uneori ne este teamă să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciunile noastre. Ni se pare că vom găsi mai multă înţelegere şi dragoste la Domnul Isus. Nu este aceasta o lipsă de încredere în Dumne­zeul dra­gostei? „Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte“, le spune Domnul ucenicilor Săi (Ioan 16.27). Hristos doreş­te ca noi să-L cunoaştem pe Tatăl Lui aşa cum Îl cunoaşte El. Crucea a făcut posibilă stabilirea acestei relaţii. Mai mult, chiar pri­me­le Lui cuvinte către ai Săi, după ce a înviat, au fost: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dum­­nezeul Meu şi Dumnezeul vostru“ (Ioan 20.17). Acum, când lucrarea de răscumpă­rare a fost împlinită, nu mai avem de-a face cu un Dum­ne­zeu de care să ne fie frică sau cu un Judecător care trebuie înduplecat. Faţă de noi, Dumnezeu este acum Tată, de care ne putem apropia fără frică, în Numele Domnului Isus.

GRIJA PENTRU SUFLET | Fundația S.E.E.R. România

„Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan 2)

Trupul tău este ca un „costum de pământ” care, în cele din urmă, va muri și va fi înlocuit cu un trup nou, celest, asemănător lui Hristos. Apostolul Pavel a spus: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…” (2 Corinteni 4:7)

Comoara, lucrul care contează cel mai mult, lucrul care va trăi pentru veșnicie, este sufletul tău. Apostolul Ioan a scris: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” Cineva a estimat că organismul nostru conține suficient fosfor pentru a face 800.000 de capete de chibrituri, suficient zahăr pentru a face 60 de cuburi, suficientă sare pentru a umple 20 de lingurițe și suficient fier pentru a face un cui de 8 cm. Restul este doar praf și apă.

Se spune că un băiețel a învățat la Școala duminicală versetul „Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19) Într-o zi, văzându-l că se uita cu atenție pe sub pat, mama sa l-a întrebat: „La ce te uiți?” El a răspuns: „Învățătorul meu de la Școala duminicală a spus că venim din praf și ne întoarcem în praf. Și nu pot să-mi dau seama dacă praful de sub patul meu vine sau pleacă!”

Acum serios vorbind, întrucât trupul tău este vremelnic, iar sufletul tău este veșnic, trebuie să privești pe termen lung și să ai grijă de suflet! Hrănește-ți zilnic sufletul cu Cuvântul lui Dumnezeu. Întărește-l și îmbogățește-l petrecând timp în fiecare zi cu Dumnezeu în rugăciune. Descoperă talentele și comorile pe care El le-a pus în tine, și investește-le în Împărăția lui Dumnezeu.

Data viitoare când cineva îți spune: „Ai grijă de tine!”, gândește-te nu doar la trupul tău, ci și la sufletul tău. Amin?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 sept. 2025

27 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și toată adunarea fiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile lor, la porunca Domnului; și au așezat tabăra în Refidim; și nu era apă de băut pentru popor. Și poporul s-a certat cu Moise; și ziceau: „Dați-ne apă să bem!“. Și Moise le-a zis: „Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce-L ispitiți pe Domnul?“.

Exod 17.1,2


     Dacă nu am cunoaște câte ceva despre răutatea propriilor noastre inimi, n-am putea înțelege insensibilitatea uimitoare a lui Israel față de toată bunătatea, credincioșia și puterea Domnului. Tocmai văzuseră pâinea coborându-se din cer pentru a hrăni șase sute de mii de oameni în pustie, iar acum sunt gata să-l ucidă cu pietre pe Moise, fiindcă îi adusese în pustie ca să moară de sete.

Nimic nu poate depăși în adâncime necredința și răutatea de deznădăjduit a inimii omenești, afară doar de harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Doar în acest har putem găsi alinare de simțământul tot mai apăsător al naturii noastre rele, pe care împrejurările o scot la iveală în adevăratul ei caracter.

Dacă israeliții ar fi fost duși direct din Egipt în Canaan, nu ar fi avut prilejul să manifeste astfel de caracteristici triste ale inimii omenești; și, ca o consecință, n-ar fi constituit exemple atât de prețioase pentru noi, căci umblarea lor vreme de patruzeci de ani în pustie ne furnizează o bogăție inexprimabilă de avertismente, de atenționări și de învățături. Din ea învățăm, pe lângă multe alte lucruri, cât de constantă este tendința inimii de a nu se încrede în Dumnezeu. Ea se poate încrede în orice altceva, dar nu în Dumnezeu. Mai degrabă se sprijină pe pânza de păianjen a resurselor umane, decât pe brațul unui Dumnezeu atotputernic, atotînțelept și infinit de plin de har. Cel mai mic nor este mai mult decât suficient pentru a ascunde de ea lumina feței binecuvântate a Lui. De aceea, bine spune Scriptura că „o inimă rea a necredinței“ se va dovedi întotdeauna gata „să se depărteze de Dumnezeul cel viu“ (Evrei 3.12).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, dacă ai fi ascultat de poruncile Mele! Atunci pacea ta ar fi fost ca un râu și dreptatea ta ca valurile mării.

Isaia 48.19

Căsătoria creștină

Aceste cuvinte au fost adresate de Duhul Sfânt poporului Israel, însă ele se aplică în egală măsură căsătoriei creștine. De ce lipsește adesea o atmosferă de pace și de credință în multe familii? Versetul de azi ne dă răspunsul: pacea, credința și dreptatea merg împreună. Pacea e distrusă atunci când credincioșia este neglijată, iar credincioșia suferă atunci când intervin certurile și armonia dispare.

Dumnezeu ne-a dat instrucțiuni clare în legătură cu căsătoria. Oameni ai lui Dumnezeu au scris cărți bune în legătură cu acest subiect. Predici ușor de înțeles au răsunat frecvent. Și totuși, crește numărul căsătoriilor rupte, chiar și printre cei care mărturisesc a fi creștini cu adevărat. De ce așa? Pentru că instrucțiunile lui Dumnezeu vizavi de căsătorie nu sunt luate în serios. Mulți se străduiesc să ajungă la ținte efemere, alții neglijează Cuvântul lui Dumnezeu: case construite pe nisip!

Fiecare căsătorie creștină trebuie să fie clădită pe patru piloni: obligația reciprocă, dragostea față de celălalt, respectul unul față de altul și domnia lui Hristos. Obligația lor nu este doar o bucată de hârtie. Credincioșii știu că ei trebuie să împlinească promisiunile făcute înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt și căsătoria a fost instituită de Dumnezeu.

Însuși Domnul Isus a spus: „Cei doi vor fi un singur trup, … deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“ (Matei 19.5,6).

Citirea Bibliei: Isaia 26.1-27.13 · Fapte 28.16-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 5:1-14

Măreţul edificiu este terminat. Totuşi, obiec­tul principal încă lipseşte: chivotul sfânt. In­tro­du­cerea acestuia „la locul său, în partea din spate a casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimi­lor“ (v. 7), ne în­dreap­tă privirile spre Isus în locurile cereşti, preamărit de Dumnezeu În­suşi, centrul laudei universale, umplând cerurile şi pă­mântul cu gloria Sa. Isus face obiectul admi­ra­ţiei îngerilor (heruvimii; 1 Timotei 3.16) şi al adorării poporului Său binecuvântat. „Un singur glas“, dar cu diferite instrumente (v. 13). O singură cântare, cântarea cea nouă, intona­tă de mulţimea răscumpăraţilor, avându-şi fiecarenota sa particulară, darîntr-o perfectă armonie.

Dintre cele trei obiecte pe care chivotul le conţinuse: mana, în vasul ei de aur, toiagul preo­tului Aaron şi tablele legământului, numai aces­tea două din urmă rămân (v. 10). În decur­sul călătoriei israeliţilor, de acum sfârşită, Dumne­zeu le dăduse mana şi condusese pe popor până la Sine prin preoţi. Acum chivotul se află în Sion, în locul de odihnă al lui Dumnezeu, care Şi-a împlinit promi­siunea. Şi El Însuşi, în baza unui nou legământ garantat prin table, Se odihneşte în dragostea Lui în mijlocul poporului răscumpărat de El (Ţefania 3.17).

TREI PAȘI CĂTRE RESTAURAREA SPIRITUALĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

Satan vrea să te convingă că greșelile tale sunt atât de grave, încât te descalifică în ochii lui Dumnezeu… deci nu ești demn de dragostea și harul Său, și ar trebui să-L eviți pe Dumnezeu cu totul. Nu-l crede! Ce-ai de făcut? Pune în practică următorii trei pași care duc la restaurarea spirituală:

1) Pocăința. Recunoaște-ți păcatul, renunță la el și încrede-te în sângele vărsat al Domnului Isus pentru a fi iertat. Dumnezeu te-a iubit când erai un păcătos… crezi că te iubește mai puțin acum, când ești unul dintre copiii Săi răscumpărați – chiar dacă ai greșit?!

2) Rambursarea datoriilor. Când acțiunile tale au rănit pe cineva, Domnul Isus îți spune ce să faci: „dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24). Deci, dacă vrei să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, urmează instrucțiunile Sale!

3) Refocalizarea. „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Când te concentrezi pe tine însuți și pe eșecurile tale, te uiți în oglinda greșită. Când te concentrezi pe Hristos și pe dragostea și harul Său neclintit față de tine, te uiți în oglinda potrivită.

Vei fi schimbat devenind imaginea pe care te concentrezi. Dar slavă Domnului că agentul schimbării nu ești tu, ci Duhul Sfânt care trăiește în tine! El va continua să lucreze în viața ta pentru a te face tot mai mult asemenea Domnului Isus!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 sept. 2025

26 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă vei ieși de bunăvoie la căpeteniile împăratului Babilonului, sufletul tău va trăi și cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc; și vei trăi, tu și casa ta.

Ieremia 38.17


Lecții din viața lui Zedechia (3) – Ascultare și mântuire

Ce cuvinte puternice! „Vei trăi, tu și casa ta.“ Pavel a folosit aceeași expresie atunci când temnicerul l-a întrebat: „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?“. Răspunsul a fost simplu: „Crede în Domnul Isus Hristos și vei mântuit, tu și casa ta“ (Fapte 16.30,31). Zedechia a auzit cuvântul care îl putea scăpa pe el și casa lui. Dar ce a făcut el cu ceea ce a auzit? L-a rugat pe Ieremia să nu spună nimănui despre conversația lor!

Zedechia era împărat, avea bani și influență, însă niciunul dintre aceste lucruri nu i-a fost de folos atunci când a stat înaintea judecătorului său. Venise ziua judecății – fiii săi au fost înjunghiați în văzul său, după care lui i-au fost scoși ochii. Moartea fiilor săi a fost ultimul lucru pe care l-a văzut. Apoi și-a petrecut restul vieții în închisoare. Avea treizeci și doi de ani.

Zedechia n-a ascultat de cuvântul Domnului pentru salvarea sa și a trebuit să se înfățișeze înaintea judecătorului. Niciun om nu va putea să negocieze cu Dumnezeu în ziua judecății. Orice gură va fi închisă atunci și toți vor fi găsiți vinovați și aruncați în iazul de foc, pentru totdeauna. „Învoiește-te cu împotrivitorul tău repede, cât ești pe drum cu el, ca nu cumva împotrivitorul să te dea pe mâna judecătorului și judecătorul să te predea executorului și să fii aruncat în închisoare“ (Matei 5.25).

Prin lucrarea Sa de la cruce, Isus Hristos „a devenit, pentru toți cei care ascultă de El, autor al mântuirii eterne“ (Evrei 5.9). „Cine crede în Fiul are viață eternă; și cine nu se supune Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așadar, nu mai sunteți străini și locuitori temporari, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și [oameni] ai casei lui Dumnezeu.

Efeseni 2.19

Steven

Steven a venit în Anglia ca tânăr refugiat din Africa. El era o persoană fără țară. Presupunea că se născuse în Mozambic, însă putea să fi fost Zimbabwe. Nu și-a cunoscut tatăl niciodată, iar mama lui a murit pe când el era mic. Neavând carte de identitate, pașaport sau certificat de naștere, Steven a intrat într-o secție de poliție și a cerut să fie arestat. Ca persoană fără adăpost, închisoarea părea o variantă mai bună decât să încerce să se zbuciume fără sorți de izbândă cu un permis de rezident.

Înainte de întoarcerea noastră la Dumnezeu, și noi eram fără casă și lipsiți de orice drepturi în legătură cu relația noastră cu Dumnezeu. În Efeseni 2.12, apostolul Pavel ne descrie ca „străini, … fără speranță și fără Dumnezeu în lume“.

Apoi a venit momentul în care am putut să ne predăm lui Dumnezeu prin harul Său. Ne-am mărturisit vina, crezând că Fiul Său, Isus Hristos, a purtat pedeapsa noastră pe cruce. Cu aceasta, o mare schimbare a intervenit în viața noastră.

Am devenit, și acum suntem, „împreună-cetățeni cu sfinții“. Relația noastră cu Dumnezeu este în ordine, așa că putem sta liniștiți în prezența Lui, deoarece Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca Tatăl nostru care ne iubește.

Citirea Bibliei: Isaia 24.14-25.12 · Fapte 28.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 4:1-22

Complet îmbrăcat în aur, templul semnifică dreptatea desăvârşită şi curată. Mai mult, închi­nătorul nu se putea apropia de templu înain­te să fi trecut mai întâi pe la altarul de aramă pentru jertfe. Acest altar era pătrat, iar dimensiunile lui, „lung de douăzeci de coţi şi lat de douăzeci de coţi“, erau identice cu cele ale locului preasfânt. Altfel spus, gloriile acestui loc preasfânt cores­pund cu mă­re­ţia şi cu perfecţiunea sacrificiului reprezen­tat de altar.

Apoi este „marea turnată“, ai cărei doisprezece boi ne amintesc de lucrarea liniştită şi perse­ve­rentă a lui Hristos potrivit cu Efeseni 5.26, ca şi de stator­nicia de a Se manifesta în toate direcţiile, ca să reziste influen­ţelor externe şi să menţină curăţia. Numai după aceea sunt enumerate celelalte o­biec­te: li­ghe­nele, sfeşnicele, mesele, altarul de aur şi diferitele acce­sorii ale preoţilor, astfel încât să ne reamintească faptul că nu putem să ne bu­cu­răm de adevărurile reprezentate de aceste o­biec­te, îna­inte să fi fost curăţiţi din punct de ve­dere moral la „marea de bronz“ (Psalmul 26.6; 2 Co­rin­teni 7.1).

Cu excepţia paharului şi a pâinii de la momentul Cinei, închinătorul nou-testamental nu mai are înaintea lui nici obiecte vizibile, nici Ťtaineleť bisericeşti, nici ceremo­nialuri. În toată simplitatea, el este invitat să participe la Masa Dom­nului. Închinarea sa este în duh şi în adevăr (Ioan 4.24).

DUMNEZEU ÎȚI POATE VINDECA AMINTIRILE | Fundația S.E.E.R. România

„Eu fac… și nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte.” (Isaia 65:17)

Satan este numit „pârâșul”, și el va încerca să te țină concentrat asupra păcatelor din trecutul tău. El te poate răni în fiecare zi dacă nu accepți iertarea lui Dumnezeu, nu te ierți pe tine însuți și nu mergi înainte. La cruce, Domnul Isus ți-a purtat păcatul și rușinea, dar Satan vrea să continui să le porți. Așadar, unde poți găsi un răspuns?

În Scriptură. Ia aminte la versetele care urmează:

1) „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.” (Isaia 65:17). Poate vei spune: „Dar asta este în viitor…” Adevărat. Dar Biblia spune că am „gustat… puterile veacului viitor…” (Evrei 6:5) și că viețile noastre pot fi ca „zilele cerurilor deasupra pământului” (Deuteronomul 11:21)!

2) „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase.” (Isaia 43:18-19); 3) „Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine, ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale…” (Isaia 54:4).

Acum, tu ai putea spune: „Nu mă pot abține să nu-mi amintesc!” Ba da, poți! Pavel a ucis și a întemnițat creștini înainte de a deveni apostol, și a scrie: „fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14)

Așadar, Dumnezeu îți poate vindeca amintirile, deci lasă vindecarea să înceapă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 sept. 2025

25 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ascultă, te rog, de glasul Domnului în ceea ce-ți spun și-ți va fi bine și sufletul tău va trăi.

Ieremia 38.20

Lecții din viața lui Zedechia (2) – Frica de om este o cursă

În timpul scurt în care caldeenii s-au depărtat de Ierusalim, Ieremia fusese acuzat pe nedrept că voia să se predea acestora și fusese aruncat în închisoare. Nu după mult timp, asediul a fost reluat și, cu puțin înainte ca cetatea să fie cucerită, Zedechia l-a chemat pe Ieremia pentru a auzi cuvântul Domnului. El a primit prin profet un mesaj puternic, clar și personal: dacă se preda, avea să-i fie bine. Din nefericire, lui Zedechia i-a fost teamă că avea să fie batjocorit de iudeii care deja se predaseră caldeenilor. Deși a fost cu siguranță cercetat de cuvintele lui Ieremia și ar fi fost înclinat să se predea, n-a avut totuși tăria să facă ceea ce trebuia, în ciuda faptului că Ieremia l-a asigurat că totul avea să fie bine dacă asculta de cuvântul Domnului (Ieremia 38.20). Ieremia l-a avertizat că, în caz contrar, avea să ajungă să i se spună: „Prietenii tăi de aproape te-au înșelat și te-au învins“ (versetul 22). Da, cei care îi erau aproape, prietenii și sfătuitorii săi, erau cei care îl cârmuiau cu adevărat pe Zedechia, fiindcă acesta se temea de oameni. Și ce pierdere a suferit din cauza aceasta! Fără să mai aibă puterea să decidă să facă ceea ce era bine, i s-a întâmplat chiar lucrul de care se temea: împăratul Babilonului „i-a scos ochii lui Zedechia și l-a legat cu două lanțuri de aramă, […] l-a dus la Babilon și l-a pus în închisoare până în ziua morții lui“ (Ieremia 52.11).

Sunt și astăzi mulți care, din cauză că se tem de oameni, nu vor să se întoarcă la Hristos și să fie mântuiți și de aceea, în cele din urmă, își vor pierde viața la care au ținut atât de mult. „Frica de om întinde o cursă, dar cine își pune încrederea în Domnul este apărat“ (Proverbe 29.25). Cuvântul lui Dumnezeu rămâne întotdeauna adevărat, iar Dumnezeu rămâne credincios Cuvântului Său. Să avem grijă și noi, cei care am crezut în Domnul, să nu cădem în cursa fricii de oameni, ci să fim credincioși Cuvântului lui Dumnezeu și să umblăm potrivit lui. În aceasta constă siguranța noastră.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi, care nu cunoașteți ce va fi mâine (pentru că ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare).

Dumnezeu ne-a dat viață eternă și această viață este în Fiul Său.

Iacov 4.14; 1 Ioan 5.11

Să combatem îmbătrânirea

Oamenii încearcă din răsputeri să combată îmbătrânirea. Din dorința din ce în ce mai aprinsă de a rămâne tineri, de a trăi mai mult, oameni de știință, terapeuți și oameni de afaceri își unesc eforturile în a găsi modalități de a încetini procesul de îmbătrânire ce duce la moarte.

Ei uită însă lucrul esențial, că doar Dumnezeu este Stăpânul vieții noastre. El este Cel care determină durata ei. „La Tine este izvorul vieții“ (Psalmul 36.9). „În El [Dumnezeu] trăim și ne mișcăm și suntem“ (Fapte 17.28). Să luăm aminte la Cuvântul lui Dumnezeu! Promisiunile și avertismentele Sale ne încearcă. Doar El ne spune cum putem avea viață eternă. Dumnezeu o dăruiește oricui de pe pământ care crede că Hristos a murit pentru păcatele lui.

Câți ani de efort omenesc ai petrecut, sperând să îți prelungești viața? Și ce va urma după aceea? „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9.27). Scopul nostru nu este să te facem să te temi de moarte, cu toate că aceasta e o realitate, ci să îți spunem ce a zis Isus în legătură cu moartea: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri, niciodată. Crezi aceasta?“ (Ioan 11.25,26).

Citirea Bibliei: Isaia 23.1-24.13 · Fapte 27.27-44

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 3:1-17

Cronicile prezintă construcţia Templu­lui dintr-un unghi diferit faţă de cartea Împăraţilor. Aceasta din urmă o vedea înainte de toate ca lo­cul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Cartea noastră urmează să ne‑o arate mai degrabă ca fiind locul unde închinătorul este pri­mit să-L întâlnească pe Dumnezeul său. Temelia Ca­sei este stabilită pe acel Munte, Moria, unde harul lui Dum­nezeu suspendase judecata şi consumase arderea-de-tot.

Cât priveşte Biserica, ştim, din declaraţia lui Petru şi din răspunsul Domnului Isus, pe ce stâncă este zidită: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumne­zeului celui viu“ (Matei 16.16, 18).

Solomon construieşte succesiv porticul, casa pro­priu‑zi­să şi locul preasfânt. Apoi confecţionează cei doi heruvimi mari, perdeaua şi cele două coloane, Iachin şi Boaz. Înălţimea extraordinară a porticului nu este men­ţio­na­tă decât aici: o sută douăzeci de coţi, adică de patru ori înăl­ţimea casei. Nu este aceasta o ilustrare a Psalmului 24, care repetă v.7 în v.9, spunând: „Porţi, ridicaţi-vă capetele! Şi ridicaţi-vă, porţi ale eternităţii, şi va intra Împăratul gloriei“? Pentru o Persoană de o asemenea grandoare, ce poar­tă s-ar potrivi?

O MISIUNE DE ÎNDEPLINIT | Fundația S.E.E.R. România

„El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui și turma pășunii Lui.” (Psalmul 100:3)

Dumnezeu te-a creat și tu ai o misiune de îndeplinit. Misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață aduce cu ea trei lucruri:

1) Un plan. Biblia spune: „Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) Pe măsură ce petreci timp cu Domnul în rugăciune, El îți va dezvălui planul Său… și o va face pas cu pas! Ai putea spune: „Dar dacă fac o greșeală? Dacă mă împiedic?” David spune: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24).

2) Un interval de timp. Nu numai că Dumnezeu are un plan personal pentru tine, dar El programează anumite lucruri care trebuie să aibă loc în viața ta la anumite momente. „Căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.” (Psalmul 102:13) De aceea, trebuie să rămâi în pas cu Dumnezeu, și sincronizat cu ritmul Duhului Sfânt care trăiește în tine.

3) Victorie în ciuda șanselor și a împotrivirilor. De unde știm? Din Biblie. Ioan scrie că „oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4) Așa că păstrează-ți credința puternică și continuă să te încrezi în Dumnezeu!

Poate vei spune: „Dar împrejurările nu par prea favorabile!” Dumnezeu controlează circumstanțele în care te afli. El a făcut ca soarele să stea pe loc ca să-i ofere lui Iosua timp suplimentar pentru a câștiga bătălia împotriva dușmanilor săi… așa că El poate modifica și circumstanțele în care te afli, pentru binele tău și gloria Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 sept. 2025

24 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu am încheiat un legământ cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robilor […] Dar părinții voștri nu M-au ascultat, nici nu și-au plecat urechea.

Ieremia 34.13,14


Lecții din viața lui Zedechia (1) – Ascultarea Îl glorifică pe Dumnezeu

Asedierea finală a Ierusalimului de către Nebucadnețar a început în al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea (Ezechiel 24.1,2). Probabil că Zedechia, căutând disperat o soluție, a mers la templu, înaintea Domnului (Ieremia 34.15), și „a făcut un legământ cu tot poporul care era în Ierusalim, ca să le anunțe eliberarea, ca fiecare să lase liber pe robul său și fiecare pe roaba sa“ (versetele 8 și 9). După aceasta, Faraon a ieșit împotriva babilonienilor, care au întrerupt pentru un timp asedierea Ierusalimului. Crezând că babilonienii au plecat de tot (capitolul 37.9) și că de acum totul va fi bine, cei din popor i-au luat înapoi în robie pe cei pe care-i eliberaseră. Prin urmare, Domnul a rostit o aspră judecată asupra lor. După ce făcuseră ceea ce era bine în ochii Lui, ei au profanat numele Său, rupând legământul făcut (capitolul 34.16).

Avem aici o atenționare pentru noi, cei care purtăm numele lui Hristos. În 2 Corinteni 3.3, apostolul Pavel spune: „Voi sunteți o epistolă a lui Hristos“. Noi deci putem fi singura epistolă sau „Biblie“ pe care oamenii din această lume o vor citi vreodată. Ca mădulare ale Trupului lui Hristos, acțiunile noastre trebuie să vorbească tuturor celor din jurul nostru despre Persoana Lui glorioasă și perfectă. Și nu numai atât, ci să ne aducem aminte că Domnul Isus Însuși a spus: „Dacă cineva Mă iubește, va păzi cuvântul Meu“ (Ioan 14.23). Este limpede că Zedechia n-a avut nici teamă, nici dragoste față de Domnul. Noi însă trebuie să arătăm că-L iubim pe Domnul prin faptul că păzim Cuvântul Său și umblăm potrivit cu acest Cuvânt, până când El va veni. Ascultarea celor credincioși glorifică numele Său.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață … Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi, dar cel plătit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie.

Ioan 10.10-12

„Hoțul“, „cel plătit“ și „lupul“

Ce binecuvântare că Isus Hristos a venit în lume! El Se ocupă de bunăstarea oilor Sale, asigurându-le nu numai mântuirea și libertatea, ci și viață din belșug. Aceasta este ceva ce depășește cu mult viața naturală și înseamnă a fi pe deplin fericit în dragostea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Păstorul cel bun a trebuit să guste moartea – o dovadă a iubirii supreme. Dar mai sunt și alții care acționează: hoțul, cel plătit care nu este păstor și lupul.

Hoțul îi reprezintă pe acei oameni, respectiv acele sisteme religioase, care fură din turmă adevărurile și binecuvântările biblice. Și câte nu se fac în numele creștinismului în zilele noastre, care, în loc să întărească credința, duc la sărăcire spirituală!

Cel plătit și care nu e păstor este exponentul celui care caută câștig de pe urma turmei, principala motivație pentru a sluji fiind nu oile, ci propria persoană. Dacă situația devine periculoasă, el se gândește numai la siguranța lui și la ceea ce îi este lui mai comod, așa că fuge, lăsând oile singure tocmai când au cea mai mare nevoie de îngrijire.

Lupul îi reprezintă pe profeții falși care iau turma în stăpânire pentru propriile lor scopuri și astfel împrăștie oile.

Citirea Bibliei: Isaia 22.1-25 · Fapte 27.14-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 2:11-18

Am înţeles, atunci când meditam asupra cărţilor Împăraţilor, că Huram-Abi (sau Hiram), lucrătorul cel mai priceput dintre toţi, era o imagine a Duhului Sfânt. Tocmai sub călăuzirea luminată a acestui om, muncitorii pregătiţi de David îşi vor duce îndatorirea la bun sfârşit. În mod similar, cre­dinciosul va fi apt să servească numai lăsându-se călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Să vedem în cartea Fapte cum Duhul comunică apostolilor poruncile Dom­nului: Fapte 1.2; 8.29; 13.2, 4; şi să luăm seama la vocea Lui. El ne va spune adesea, cum le-a spus şi lui Pavel şi însoţitorilor lui, ŤNu face aceasta; nu merge acolo!ť (Fapte 16.6-7).

O sută cincizeci şi trei de mii şase sute de bărbaţi au fost număraţi ca să facă această lucrare. Unii erau hamali, alţii tăiau piatra, în sfârşit, alţii erau supraveghetori. Aici sunt sugerate trei forme de activitate creştină:

1) Să porţi poverile în rugă­ciune.

2) Să scoţi pietrele vii din cariera lumii şi să le dai acolo formă: este lucrarea evanghe­lis­tului şi a altor slujbe.

3) Să veghezi asupra lucrării şi asupra lucrătorilor.

Avem un detaliu remarcabil: forţa de muncă era compusă din acei canaaniţi, străini, odată vrăjmaşi şi în robie faţă de Israel. Sub domnia împăratului păcii, ei devin slujitori folositori.

TU, FACI CEEA CE TREBUIE? | Fundația S.E.E.R. România

„Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

În cartea sa „Cum cresc oamenii de succes”, John Maxwell identifică trei tipuri de oameni:

1) Oameni care nu știu ce le-ar plăcea să facă. Le lipsește un simț puternic al scopului. Ei zăbovesc. Sunt în derivă. Nu au nicio idee despre ținta lor. Cred că principalul motiv este acela că nu se cunosc pe ei înșiși atât de bine pe cât ar trebui și astfel rămân nefocalizați în creșterea lor.

2) Oameni care știu ce le-ar plăcea să facă, dar nu o fac. Uneori nu fac ceea ce-și doresc pentru că se tem că acel lucru îi va determina să neglijeze alte responsabilități, cum ar fi să-și întrețină familia. Uneori nu sunt dispuși să plătească prețul pentru a învăța, a crește și a se apropia de locul în care își doresc să ajungă. Alteori, teama îi împiedică să schimbe direcția pentru a-și urma pasiunea. Indiferent de motiv, și ei își ratează potențialul.

3) Oameni care știu ce ar vrea să facă și o fac. Acești oameni împlinesc versetul: „Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Acest al treilea tip de oameni se cunosc pe ei înșiși, posedă un puternic simț al pasiunii și datoriei, sunt concentrați pe scop, se dezvoltă în domenii care îi ajută să se apropie de scopul lor, și fac ceea ce au fost creați să facă.

Cel mai bun cuvânt care îi descrie este „împlinit”. A te găsi pe tine însuți și a te dezvolta pe măsura potențialului tău pot fi dileme fără soluție. Tu trebuie să știi cine ești, pentru a-ți dezvolta potențialul… dar trebuie să crești, pentru a ști cine ești! Tu din ce categorie faci parte? Indiferent unde te afli, petrece timp cu Dumnezeu – și lăsă-L să te călăuzească!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 sept. 2025

23 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Plugarii au arat pe spatele meu, au tras brazdele lor lungi.

Psalmul 129.3

Această descriere a suferinței din versetul de mai sus este nespus de sugestivă. Plugarii sunt aici executorii sentinței unui tribunal, iar pedeapsa constă în biciuirea spatelui celui condamnat.

Domnul nostru a suferit în mod literal această pedeapsă cumplită. Pilat încercase în zadar să-I schimbe locul cu Baraba, însă nu avusese curajul să se împotrivească strigătelor iudeilor: „Răstignește-L!“. Declarația lui publică, „Eu sunt nevinovat de sângele acestui Om drept“, nu a împiedicat cu nimic sentința nedreaptă.

Pilat a poruncit ca Isus să fie biciuit. Soldații romani au fost plugarii care „au tras brazdele lor lungi“ pe spatele Domnului. El a îngăduit să I se întâmple acest lucru și n-a încercat să scape de o asemenea suferință. Ea a fost parte din chinurile prin care a trebuit să treacă, parte din voia lui Dumnezeu pe care venise s-o împlinească.

Însă, în afară de această semnificație cu privire la Domnul, acest psalm are aplicație la istoria poporului Israel. Într-un fel, acest popor a fost asuprit din tinerețea lui (versetele 1 și 2) și a suferit brazdele trase de vrăjmași pe spatele lui. Imaginea folosită aici este instructivă: brazdele sunt trase în vederea semănatului și, în cele din urmă, în vederea secerișului.

Suferințele pe care Dumnezeu le îngăduie în viața celor ai Săi nu sunt în zadar. Prin ele, Dumnezeu pregătește un rod viitor. În viața Domnului Isus, acest rod a fost deplin. În viața lui Israel, rodul este încă viitor, însă este unul sigur. Cum stau lucrurile cu viața noastră? Prin „brazdele lungi“, capacitatea noastră de a suferi și răbdarea noastră sunt puse la grea încercare, însă poate că această perspectivă ne va ajuta: experiențele prin care trecem sunt necesare în ochii lui Dumnezeu, iar ele nu vor fi în zadar.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și El va șterge orice lacrimă din ochii lor; și moarte nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici chin nu va mai fi.

Apocalipsa 21.4

“El va șterge orice lacrimă din ochii lor“

Este atât de multă suferință în lume, pe care oamenii și-o pricinuiesc unii altora, prin războaie, crime, dispute. Asta îi face pe mulți să se întrebe de ce îngăduie Dumnezeu așa ceva. De ce nu intervine El? Se uită El doar cu dezinteres? Dacă deschidem Biblia, vedem că Dumnezeu vine în ajutorul celor în suferință. El îi tratează cu seriozitate. El aude strigătele lor. E adevărat, El nu pune imediat capăt fiecărei situații dificile, dar îi ajută pe toți cei care se încred în El. „Ochii Domnului privesc spre cei drepți și urechile Lui sunt deschise la strigătul lor“ (Psalmul 34.15).

Bineînțeles că Dumnezeu ar putea să intervină și să îi pedepsească pe cei care cauzează suferință și necazuri. Însă El nu face aceasta, pentru că este plin de har și răbdător – chiar și cu mine și cu tine. Trebuie să recunoaștem că am acționat greșit față de alți oameni. Suntem conștienți de invidia, resentimentele și ura hrănite față de aproapele. Suntem deci cu toții vinovați înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Este un singur mod în care ne putem debarasa de această povară. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a plătit datoria vinei noastre cu propria Lui viață la cruce. Noi trebuie să credem că El a purtat pedeapsa divină care ni se cuvenea. Dacă ne încredințăm Lui, mărturisindu-ne păcatele, vom începe o nouă viață, care va continua în cer. Când vom fi acolo, acasă, pentru toată veșnicia, nu va mai fi durere sau întristare sau necaz, de niciun fel.

Citirea Bibliei: Isaia 20.1-21.17 · Fapte 27.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 2:1-10

Relaţiile dintre Hiram, împărat al Tirului, şi Solomon prefigurează relaţiile pe care Israel le va avea cu toate naţiunile pământului în perioada împărăţiei de o mie de ani. Atunci „pământul va fi plin de cunoştinţa Dom­nului, aşa cum apele acope­ră marea. Şi va fi aşa în ziua aceea: rădăcina lui Isai va sta steag al popoarelor; naţiunile o vor căuta şi locul Său de odihnă va fi glorios“ (Isaia 11.9-10). Hiram Îl binecuvântează pe Domnul care a făcut cerurile şi pământul (v.12).

Pe lângă tot ceea ce strânsese în dragostea lui pentru casa lui Dumnezeu, David pregătise şi muncitori care să împlinească lucrarea (sf. v. 7; vezi şi 1 Cronici 22.15-16). La fel este cu lucrarea Domnului astăzi. Lui Îi sunt nece­sari lucrători pregătiţi cu multă atenţie în vede­rea oricărei lucrări pentru El. Angaja­rea prea devreme într-o lucrare poate duce la un serviciu prost îndeplinit. Dumnezeu, Cel care a pregă­tit lucrările, tot El a şi chemat, apoi a instruit lucrători pentru a le face. Efeseni 2.10 ne reamin­teşte c㠄suntem lucrarea Sa, creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumne­zeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele“.

SECRETUL RODNICIEI PERPETUE | Fundația S.E.E.R. România

„Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă…” (Ioan 15:5)

Dacă slujirea Domnului este un lucru stresant pentru tine, citește ce a spus Domnul Isus: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4-5).

Strugurii dintr-o viță de vie par o imagine a creșterii fără efort. Într-o zi, când marele misionar J. Hudson Taylor se simțea suprasolicitat și îngrijorat, a citit o scrisoare de la un prieten care găsise secretul rămânerii în Hristos. Scrisoarea l-a mișcat profund pe Taylor și și-a dat seama că unirea și umblarea sa cu Hristos ar trebui să-i producă bucurie și împlinire, nu griji și stres. La scurt timp după aceea, Taylor i-a scris surorii sale: „În ce privește munca mea, nu a fost niciodată atât de abundentă și de dificilă: dar greutatea și tensiunea au dispărut acum. Ultima lună a fost, probabil, cea mai fericită din viața mea; și tânjesc să-ți spun puțin din ce a făcut Domnul pentru sufletul meu…

M-am uitat la Isus și am văzut că El a spus: „Cu niciun chip nu te voi părăsi, niciodată!” Aici este odihna! Nu a promis El că va rămâne cu mine? Pe măsură ce mă gândeam la Viță și la mlădițe, ce lumină a revărsat Duhul binecuvântat în sufletul meu!”

Așadar, dacă vrei să ai o rodnicie perpetuă, rămâi în Hristos… și spune această rugăciune: „Doamne, în loc să mă străduiesc să văd cât de multe pot face pentru Tine, voi rămâne în Tine și voi vedea cât de mult ai făcut și poți face Tu prin mine!” Iată o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 sept. 2025

22 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea în adunări. Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață.

Apocalipsa 22.16

Noul Testament pe scurt (27) – Apocalipsa

Apocalipsa este o carte profetică, scrisă de apostolul Ioan, care prezintă un sumar al căilor lui Dumnezeu cu omul. Istoria omului, care a început în Geneza într-o atmosferă de puritate, se încheie în Apocalipsa într-o sferă de judecată cauzată de vinovăția și de nelegiuirea omului, acumulate de-a lungul miilor de ani. Dumnezeul nostru măreț însă, cu calm și destoinicie, descurcă toate ițele încurcate de om și face judecata la momentul potrivit, după înțelepciunea Lui divină.

Apocalipsa are trei părți importante, prezentate în capitolul 1.19. Dacă ținem seama de ele, vom înțelege mai ușor această carte. Ele sunt acestea:

• „lucrurile pe care le-ai văzut“ (cele prezentate în capitolul 1);

• „lucrurile care sunt“ (cele prezentate în capitolele 2 și 3);

• „lucrurile care vor avea loc după acestea“ (cele prezentate în capitolele 4–22).

Prima secțiune este trecută; cea de-a doua se desfășoară în prezent; cea de-a treia este viitoare. În capitolele 2 și 3, Domnul Isus este prezentat ca Judecător al stării celor șapte adunări din Asia Mică, acestea oferind totodată o perspectivă profetică asupra istoriei Adunării, de la formarea ei și până la răpirea ei de către Domnul. Judecata trebuie să înceapă de la casa lui Dumnezeu.

Biruința completă a Domnului Isus, Împărăția Lui milenială, tronul Său de judecată mare și alb, gloria eternă a lui Dumnezeu în cerurile și pământul nou, toate acestea formează marile subiecte ale cărții. Ce apogeu glorios al planurilor mărețe ale lui Dumnezeu! Cât de potrivit, de asemenea, este că această ultimă carte din Cuvântul lui Dumnezeu declară binecuvântarea celor care o citesc, o ascultă și păzesc adevărurile ei sfinte!

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, ridicându-L pe Slujitorul Său, vi L-a trimis întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare de la răutățile voastre.

Fapte 3.26

Rakoto

În septembrie 2017, Rakoto a trebuit să facă o lungă călătorie cu motocicleta printr-o regiune din Madagascar, care era bântuită de tâlhari. Obosit din cauza condițiilor dificile de călătorie, s-a hotărât să se odihnească puțin. Locul părea abandonat, așa că s-a așezat la umbra unui copac și a adormit. La scurt timp însă s-a trezit înspăimântat; un bărbat stătea aplecat înspre el. Speriat, Rakoto a sărit imediat în picioare, însă bărbatul l-a asigurat că nu avea intenții rele.

„Cred că te-am recunoscut“, a spus acela, „altfel aș fi profitat de ocazie să te atac și să te jefuiesc de tot ce ai. Eram în închisoare anul trecut când ai venit să ne vorbești despre Isus și despre dragostea Lui. Ai lăsat un calendar cu versete din Scriptură pentru fiecare celulă. Am citit câteva rânduri care explicau ceva nou: că fiecare dintre noi este unic în ochii lui Dumnezeu. Nu m-am gândit niciodată că Isus a venit să ne mântuiască și să ne întoarcă de la răutățile noastre, ci eu credeam că a venit să ne condamne. M-a atras ideea că aș putea găsi în El puterea să trăiesc viața mea de zi cu zi în alt fel și să nu cad în căile mele vechi“.

Fostul hoț avea dreptate. Dumnezeu spune în Biblie că El nu Își găsește plăcerea în moartea celor răi, ci dorește ca ei să se întoarcă de la calea lor și să trăiască (Ezechiel 22.11). Primul pas este să crezi.

Citirea Bibliei: Isaia 19.1-25 · Fapte 26.19-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 1:1-17

Suntem introduşi dintr-o dată în î măreţului Solomon. Numele lui, semnificând „cel plin de pace“, ne atrage atenţia asupra lui Hristos, „Prinţul păcii“ (Isaia 9.6), a cărui domnie viitoare este frumos ilustrată în pasajele şi descrierile pe care urmea­ză să le citim. Facem precizarea că aceste capitole surprind în principal împărăţia şi adorarea  pe pământ a lui Mesia al lui Israel. Şi încă o dată gândurile noastre se îndreaptă, prin analo­gie sau prin contrast, asupra Bisericii şi a Capului ei.

Cererea pe care Domnul o discerne în inima tâ­nărului împărat este similară celei a apostolu­lui Pavel făcută în favoarea efesenilor. Pavel i-a amintit în rugăciune, pentru ca Dumnezeul Dom­nului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să le dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea deplină a Lui, iar ochii inimii lor să fie luminaţi (Efeseni 1.16-18).

„Pentru că Domnul dă înţelepciune; din gura Lui ies cunoştinţa şi priceperea“, a scris Solomon în cartea Proverbe (2.6). Fie ca să dorim să ne aflăm în posesia acelei înţelepciuni de sus şi să o cerem de la Cel „care dă tuturor cu dărnicie şi nu reproşeaz㓠(Iacov 1.5).

IMPORTANȚA DE A FI SINGUR CU DUMNEZEU

„După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte.” (Matei 14:23)

Domnul Isus a fost deopotrivă Om și Dumnezeu. Deoarece tindem să ne gândim la El ca la Fiul lui Dumnezeu mai mult decât ca la Fiul omului, trecem cu vederea ceea ce putem învăța din experiența Sa umană. Când Isus a hrănit în mod miraculos cinci mii de oameni, s-au manifestat puterea și prerogativele Sale divine (vezi Matei 14:13-21).

Cu toate acestea, după eveniment, vedem umanitatea Sa în moduri cu care ar trebui să ne putem identifica. După ce a dat drumul mulțimii și i-a trimis pe ucenici, Isus S-a retras într-un loc izolat de pe munte pentru a fi singur cu Dumnezeu.

După o astfel de minune, majoritatea dintre noi ar fi sărbătorit. Iar celor din jurul nostru le-ar fi fost greu să înțeleagă de ce i-a trimis departe pe ucenici. Dar Domnul Isus a înțeles că puterea Sa nu venea de la mulțime, ci de la Tatăl Său, așa că a pus deoparte timp pentru a fi singur cu El. Relația pe care Isus a avut-o cu Tatăl Său este o imagine a relației pe care și tu o poți avea cu Dumnezeu.

Trei lucruri o descriu:

1) Intimitatea: „Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face” (Ioan 5:20);

2) Dependența: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai” (Ioan 5:19).

3) Ascultarea. „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30).

Așadar, tu ce lucruri trebuie să dai la o parte pentru a avea o astfel de relație cu Domnul?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 sept. 2025

21 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

De El, apropiindu-vă, ca de o piatră vie, lepădată, în adevăr, de oameni, dar aleasă, prețioasă înaintea lui Dumnezeu, și voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

1 Petru 2.4,5

Alcătuirea acestei case spirituale i-a fost descoperită lui Petru de către Domnul, când zice: „Pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea și porțile Locuinței morților nu o vor învinge“ (Matei 16.18). Hristos este Piatra vie, temelia acestei case spirituale. Ca Piatră vie, El este respins de oameni, dar este ales și scump înaintea lui Dumnezeu. Venind la Hristos, Piatra vie, credincioșii, ca pietre vii, sunt zidiți „o casă spirituală“. Este adevărat că Hristosul la care venim este Piatra vie respinsă de oameni, însă ne putem întreba câți au venit la Hristos înțelegând că El este respins de oameni și batjocorit. Venind la El conștienți că este respins, ne vom despărți de lumea religioasă stricată care neagă în practică respingerea Sa. Ieșim la El, purtând ocara Lui.

După ce L-a pus înaintea noastră pe Hristos în calitatea Sa de Piatră vie, apostolul vorbește acum de ceea ce îi distinge pe credincioșii considerați ca pietre în casa lui Dumnezeu. Ei sunt pietre „vii“, având parte de viața lui Hristos, Piatra vie, de o viață pe care moartea nu o poate atinge. Ei sunt zidiți „o casă spirituală“; și știm din Evanghelia după Matei că Hristos este Ziditorul. Nimic fals nu intră în ceea ce zidește El. Ziditorul este desăvârșit; lucrarea Lui este desăvârșită; pietrele sunt vii. În timpul perioadei creștine, clădirea crește independent de orice intervenție omenească.

Aflăm apoi că marele scop al lui Dumnezeu zidind o casă spirituală este să aibă o preoție sfântă, ca să aducă jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos. În contrast cu un ordin de preoție pământesc și carnal, credincioșii constituie „o preoție sfântă“. Nu numai că sunt preoți, ceea ce ar lăsa să se înțeleagă o închinare individuală, ci sunt o preoție, ceea ce implică o închinare colectivă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu Se va certa, nici nu va striga, nici nu-I va auzi cineva glasul pe străzi. Nu va rupe o trestie frântă și nu va stinge un fitil care fumegă, până va aduce biruința judecății.

Matei 12.19,20

Nu va rupe trestia frântă

Aceste versete, care sunt un citat din Isaia, descriu modul în care acționează Domnul Isus Hristos. Isaia profețise că Mesia va fi diferit de marile nume din această lume, iar acum, profeția lui se împlinise. Isus Și-a asumat scopul lui Dumnezeu cu o dedicație completă. Și a făcut aceasta nu promovându-Se pe Sine, ci într-o slujire neobosită și tăcută. El nu Și-a proclamat mesajul vociferând ca un vânzător la piață ce își strigă marfa fără să îi pese de oameni. Lucrarea lui Isus a fost marcată de iubire și atenție, de blândețe și de umilință.

Fiul lui Dumnezeu va reveni în curând să-și stabilească împărăția Sa pământească. În acea împărăție de pace, dreptatea și neprihănirea vor domni pe pământ. Dar până atunci, se vor vedea nedreptate și asuprire chiar în țări în care există lege și ordine.

Cât de plăcut este că Hristos, ca Mântuitor și Răscumpărător, vine în ajutorul celor ce se simt slabi și zdrobiți! El îi vede pe cei neajutorați pe lângă care toți ceilalți trec nepăsători. „Trestia frântă“ și „fitilul care fumegă“ găsesc mântuire și ajutor în El. Ce expresii ilustrative pentru necazul care a intrat în lume prin păcat și care asuprește oamenii. Invitația lui Isus, „veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28) este valabilă pentru toți cei care suferă din cauza acestei poveri.

Citirea Bibliei: Isaia 17.1-18.7 · Fapte 26.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:21-30

Iată o grandioasă zi de sărbătoare şi un semn de hotar în istoria poporului Israel! Sunt aduse sacrificii; poporul mănâncă, bea şi se bucură în pre­zenţa lui Dumnezeu. Apoi, pentru a doua oară, Solomon este proclamat împă­rat şi uns pentru Domnul. El se aşaz㠄pe scaunul de domnie al Domnului“. Maiestatea şi dominaţia conferite fiu­lui lui David prefigurează acea pe­rioadă de o mie de ani, în care Hristos va domni pentru Dum­ne­zeu peste întreg pământul.

Moartea lui David „la o bătrâneţe fericită, să­tul de zile, de bogăţii şi de glorie“ (v. 28) încheie acum aceas­tă primă carte a Cronicilor, că­reia ne-ar plăcea să-i conferim ca titlu cu­vin­tele de la Isaia 55.3: „Harurile întărite lui David“. Felul în care le citează Pavel în Fapte 13.34 arată că acestea se referă în special la în­vierea pe care acest om al credinţei o aşteaptă de atunci împreună cu mulţimea sfinţilor adormiţi. Dar n-a fost el întrea­ga viaţă un subiect al harurilor întărite de Dum­nezeu Însuşi?

Dragii mei credincioşi, şi noi ne bucurăm, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor, de harurile întă­rite în Hristos: „Pentru că noi toţi (nu numai David) am primit din plinătatea Lui, şi har peste har“ (Ioan 1.16).

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (4) | Fundația S.E.E.R. România

Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.” (Psalmul 3:4)

Uneori, Domnul Isus Se trezea dimineața devreme pentru a se ruga; alteori, Se ruga toată noaptea. Așadar, timpul tău de liniște poate fi dimineața, seara sau la orice oră îți convine cel mai bine. Tu nu-ți faci pontajul la un loc de muncă unde Dumnezeu te plătește; în consecință, El te invită să petreci timp cu El. Cum am auzit, psalmistul David recunoștea: „Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt.” De-a lungul Psalmilor, regăsim acest cuvânt „oprire” și el apare de șaptezeci și unu de ori în diferite locuri.

Înseamnă să te oprești și să te gândești. Pauza nu are o durată specifică de timp… ci pare lăsată la latitudinea fiecăruia. „Oprire” este o chemare la odihnă și reflecție, la liniște și respirație profundă, la a ne așeza și a rămâne acolo o vreme… Gândul „oprire” pare să fie în centrul timpului de liniște cu Domnul. Când Domnul spune „oprire”, El spune: „Nu mai face nimic și stai la picioarele Mele. Fii doar al Meu!” Ce invitație! Este dorința Lui! Dar este ea și a ta?! Este asta tot ce simți că ai nevoie?!…

Chiar dacă nu-ți vine-a crede, oamenii cărora le este cel mai greu să facă asta sunt implicați în slujire. La fel ca Marta, ei excelează atunci când vine vorba de a sluji. Iar pericolul este că, făcând o mulțime de lucruri pentru Domnul, simțim că acest lucru ne scutește să stăm la picioarele Lui și să petrecem timp cu El, așa cum a făcut Maria. Dacă ai fost neglijent, nepăsător sau inconsecvent în această privință, restabilește-ți timpul de liniște cu Domnul, și nu-i permite nimănui să te împiedice să faci asta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries