Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “ianuarie, 2025”

11 ian. 2025

11 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Așa și este scris: „Cel dintâi om, Adam, a devenit un suflet viu“; cel din urmă Adam, un duh dătător de viață.

1 Corinteni 15.45

În acest verset, Domnul este prezentat în contrast cu primul Adam; nu doar ca fiind „duh“, în contrast cu „suflet“, ci, de asemenea, prin faptul că este nu doar „viu“, ci „Dătător de viață“. Versetul 36 din acest capitol ne reamintește că aducerea la viață se aplică doar la ceea ce este mort. Noi am fost morți spiritual, iar în ce privește aducerea la viață, de tip spiritual, ea ne-a fost deja dăruită de către Ultimul Adam. În calitatea de Cap al unei noi rase, El ne-a transmis deja viața – viața Lui proprie – nouă, celor care suntem din rasa Lui.

Însă acest capitol merge mai departe și analizează cazul trupurilor noastre, care sunt încă muritoare. Noi trebuie să purtăm imaginea lui Adam, Cel ceresc, chiar și în ce privește trupurile noastre, iar această mare schimbare se va întâmpla la venirea Domnului. Atunci acest trup „muritor“ va fi „îmbrăcat în nemurire“, iar aceasta va însemna aducerea la viață a trupurilor noastre muritoare, despre care vorbește Romani 8.11.

Când acest lucru se va împlini, iar „moartea va fi înghițită de biruință“ (versetul 54), lucrarea aducătoare de viață cu privire la noi înșine se va împlini în mod desăvârșit. Atunci versetul care spune că „vom domni în viață printr-Unul singur, Isus Hristos“ (Romani 5.17), se va împlini. Nu doar că vom fi în viață, ci vom domni în ea, iar acest lucru pentru totdeauna.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Avraam s-a sculat dis-de-dimineață și a venit la locul unde stătuse înaintea Domnului.

Geneza 19.27

Mijlocirea lui Avraam pentru Lot

Avraam a avut privilegiul extraordinar de a fi numit „prietenul lui Dumnezeu“ (Iacov 2.23), deoarece era un om al credinței, care întreținea o relație personală cu Dumnezeu și credea promisiunile Lui, chiar dacă împlinirea lor părea imposibilă (vedeți Romani 4.18). Sursa acestei credințe și încrederi era legătura strânsă pe care o avea în mod obișnuit cu Dumnezeu. „El stătea înaintea lui Dumnezeu“- este expresia care arată modul lui de viață. Avraam I-a spus lui Dumnezeu îngrijorările lui, îndoielile și întrebările lui, precum și nevoile rudelor lui.

El era preocupat de soarta nepotului său, Lot. Și noi se poate să fim preocupați de aceia pe care îi iubim, și care se află în situații dificile, sau de aceia care s-au depărtat de Dumnezeu. Cuvântul „a sta“ ne arată că Avraam s-a rugat mult pentru Lot, iarăși și iarăși, fără a obosi. Îl vedem întorcându-se în locul în care se rugase anterior pentru același lucru. Putea să se întrebe de ce Dumnezeu a rămas tăcut față de cererile lui. Dar nu a făcut așa. Iar la momentul hotărât, Dumnezeu Și-a amintit de rugăciunile lui Avraam și a răspuns la credința lui, salvându-l pe nepotul lui de judecata care urma să se abată asupra cetății.

Ce exemplu este el pentru noi, cei care ne descurajăm așa de repede și nu stăm înaintea lui Dumnezeu pentru a-I spune îngrijorările noastre! Prea adesea, noi ne întoarcem, de teamă să nu fim prea insistenți, uitând că răspunsul vine la timpul hotărât de El.

Citirea Bibliei: Osea 11.1-12 · Iacov 5.7-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:14-27

Privind la sine însuşi, Ghedeon nu găseşte deloc această putere despre care i-a vorbit îngerul. Ba, din contră! Este cel mai mic din cea mai săracă familie (v.15: din cea mai săracă mie). Dar, precum apostolul Pavel mai târziu, asemenea ţie şi mie atât de des în vieţile noastre, Ghedeon trebuie să înveţe lecţia: „Când sunt slab, atunci sunt puternic” (2 Cor. 12.10), precum şi: „Am putere pentru toate, în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4.13).

Puterea lui Ghedeon (v. 14) era cea a lui Dumnezeu Însuşi: „puterea pe care o dă Dumnezeu” (1 Petru 4.11) şi care pentru un rob „se desăvârşeşte în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

Ce preţioasă întâlnire cu Îngerul Domnului este aceasta, prefigurare a celei pe care, în mod necesar, trebuie s-o avem cu Domnul o dată în viaţă, fundamentaţi pe sacrificiul de la cruce! Consecinţa acestei întâlniri nu este moartea ~ departe de aşa ceva ~ ci este pacea (v. 23). Şi Ghedeon ridică un altar în onoarea acestui Dumnezeu al păcii care El Însuşi i Se descoperise. Apoi, imediat după aceea, trebuie să înveţe că există lucruri care trebuie răsturnate, dărâmate şi tăiate. Oare nu există şi la noi lucruri care trebuie distruse, dacă dorim să fim puternici? Cum este posibil ca un idol să locuiască în inima noastră în acelaşi timp cu Duhul Sfânt căruia trupul nostru i-a devenit templu?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM IDENTIFICI „CĂLĂUZELE OARBE”? | Fundația S.E.E.R. România

„Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe…” (Matei 15:14)

Există o mulțime de „călăuze” spirituale bune; să nu-ți fie teamă să le urmezi! Dar să vedem cum stau lucrurile cu „călăuzele oarbe” despre care vorbește Domnul Isus… Iată câteva semne care te vor ajuta să le identifici și să le eviți:

1) Inflexibilitatea. Adevăratele călăuze spirituale au predispoziție spre învățare și o inimă de slujitor. Ele se bucură de creșterea ta și nu se simt amenințate de dezvoltarea ta. Ele nu vor încerca să te „țină în cuib” atunci când este clar că ești pregătit să zbori.

2) Elitismul. Atenție la atitudinea „numai noi avem dreptate”! Când cineva nu poate recunoaște și nu poate avea părtășie cu alți membri ai familiei răscumpărate a lui Dumnezeu, ceva nu este în regulă. „Exclusivist” este adesea un sinonim pentru „paranoic”, așa că ai grijă!

3) Lăcomia. Iată care este standardul lui Dumnezeu pentru o „călăuză” spirituală: „Păstoriți turma lui Dumnezeu… nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine…” (1 Petru 5:2). De asemenea, Biblia spune că aceste „călăuze” spirituale sunt vrednice „de îndoită cinste” (1 Timotei 5:17), adică de două ori mai mult. Dar ferește-te de cei care te învață că trebuie să-ți semeni sămânța doar în câmpul lor, și nicăieri altundeva!

4) Responsabilitatea. Ferește-te de cei ce sunt de neatins, de tipul „eu sunt alesul lui Dumnezeu”! Indiferent cât de înzestrați suntem, cu toții avem puncte slabe și trebuie să fim confruntați și consiliați din când în când. Solomon a spus: „Vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!” (Eclesiastul 4:10).

Vă reamintesc ce a spus Domnul Isus despre liderii religioși din vremea Sa: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15:13-14).

Așadar, când alegi o „călăuză” spirituală, pentru sufletul tău, ai grijă să nu fie una oarbă! Tu ai nevoie de o „călăuză” bună, cu spirit de slujire.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 ian. 2025

10 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii sau ogoare, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața eternă.

Matei 19.29

Domnul Isus prezintă în acest verset cele mai tandre și mai puternice relații pământești. Afecțiunea omenească însă nu se apropie deloc de adâncimea și de intensitatea iubirii Lui. Ești singur și deznădăjduit? Ai pierdut pe cineva sau ceva drag? Domnul nostru Isus este Cel a cărui prezență și comuniune poate compensa orice pierdere și poate umple orice gol. Dacă ești părăsit, adu-ți aminte de Cel care șade pe tron în ceruri și a Cărui dragoste este mai adâncă decât marea și la fel de necuprinsă precum veșnicia.

Cine poate cântări o astfel de binecuvântare? Ea aparține celui care face voia Tatălui din ceruri (Matei 7.21), celui care reflectă gândurile Domnului Isus și este călăuzit de Duhul, a cărui viață este reglementată de Cuvântul lui Dumnezeu în umblarea de zi cu zi, și care are ca țintă să devină un creștin smerit, ceresc, asemenea lui Hristos.

Dacă oamenii socotesc un lucru de dorit să fie iubiți de cei mari și buni de pe pământ, cu cât mai de dorit este să fim iubiți de Cel aflat acum în slavă! Dragostea unui părinte ori a unui frate pălește în comparație cu dragostea Lui. Să ne gândim la acest lucru: El ne privește cu dragoste, pe noi, niște făpturi pe cât de neînsemnate pe atât de nevrednice, și nu-I este rușine să ne numească frați (Evrei 2.11). Am cunoscut noi și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi (1 Ioan 4.16)? Cât de sărăcăcios este răspunsul nostru la o asemenea dragoste!

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc.

Ioan 14.2

Reclame pentru locuințe

Reclama din noua revistă lunară le promite cititorilor mai mult confort în casele lor. Idei noi, moderne, îl ajută pe proprietar să-și facă un cămin mai frumos și mai comod. Atunci m-am gândit: „Dar cum este cu aceia care nu au o casă a lor sau care nu-și pot permite să facă îmbunătățiri, deoarece au dificultăți sau chiar sunt șomeri? Dar cu aceia care sunt sub nivelul sărăciei? Pentru ei, această revistă este inutilă“. Doar cei care își pot permite să aibă o casă și care o pot întreține sunt ținta reclamei. Nu am nimic împotriva confortului, dar starea mea de bine depinde mai mult de factori interni, cum ar fi relația mea cu Dumnezeu, cu soția și cu copiii mei, precum și cu vecinii.

Domnul Isus Hristos le-a spus odată ucenicilor Săi despre locuințe în cer. Ei nu știau nimic pe această temă. Nu bănuiau nicidecum că vor avea o locuință eternă, cerească, în casa Tatălui. Acolo unde Dumnezeu Tatăl este acasă, într-o atmosferă de iubire și de pace, acolo vor veni și cei răscumpărați. Este clar că acolo nu va putea intra nimic rău. Cu cerul nu se potrivește nicio răutate și niciun om care continuă să trăiască în păcat. Pentru toți ceilalți, Isus Hristos este Calea pentru a ajunge în cer. Prin credința în El, ei sunt schimbați și devin potriviți pentru a fi în prezența lui Dumnezeu. Promisiunea lui Isus este pentru ei asigurarea că vor fi cu El în casa Tatălui pentru eternitate. Și aceasta le dă puterea pentru a suferi multe necazuri pe pământ.

Citirea Bibliei: Osea 10.1-15 · Iacov 5.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:1-13

Israel reîncepe să facă ce este rău în ochii Domnului, care de această dată Se foloseşte de Madian pentru a disciplina poporul, în maniera anunţată în Deuteronom 28.33. În fiecare an, la timpul recoltei, madianiţii obişnuiau să se suie în număr mare, ca lăcustele, punând stăpânire pe merinde şi pe animale, prădând şi făcând ravagii în toată ţara.

Ce face Satan pentru a-l slăbi pe cel credincios, pentru a-l determina să ajungă „foarte secătuit”? Se străduieşte cu tot dinadinsul să-i ia hrana!

N-aţi remarcat cum toate împrejurările par uneori să coalizeze împotriva noastră pentru a ne împiedica să citim Scriptura sau să mergem la adunarea celor credincioşi? Este lucrarea diavolului, cu siguranţă. El cunoaşte puterea pe care noi o obţinem în felul acesta şi se teme de ea.

Mulţi tineri visează să devină foarte puternici, să fie campioni chiar. Pentru aceasta, ei trebuie să-l imite pe Ghedeon! Iată un om tare (v. 12), energic, care-şi dă osteneala să-şi asigure existenţa şi să-şi protejeze familia de foamete! Puternic şi viteaz! Desigur, aici nu este vorba de putere musculară, ci de curaj şi de o inimă hotărâtă pentru Domnul. Dumnezeu, care ne priveşte(v. 14), vede dacă noi manifestăm aceste virtuţi în viaţa de fiecare zi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTROLEAZĂ-ȚI LIMBA! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2)

Biblia are multe de spus cu privire la pericolele pe care le prezintă limba.

Iacov dedică un întreg capitol acestui subiect și spune: „Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” Iată un aspect al stăpânirii de sine demn de luat în considerare!

Înțeleptul grec Publius a spus: „Mi-am regretat adesea vorbirea, dar niciodată tăcerea”.

Romancierul William Edward Norris a scris: „Dacă buzele tale vor să se ferească de greșeli, cinci lucruri trebuie observate cu atenție: cui vorbești, despre cine vorbești, cum, când și unde vorbești!”

Psalmistul David o spune astfel: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.” (Psalmul 39:1).

Exact de asta este nevoie: de un frâu! David vorbește despre un angajament conștient de a fi atent la ce spui, iar dacă vrei să realizezi acest lucru, iată trei principii pe care trebuie să le respecți:

1) Gândește mai întâi. Înainte de a vorbi, ia o pauză de zece secunde și pre vizualizează mental cuvintele; sunt corecte sau exagerate? Amabile sau tăioase? Nefolositoare sau necesare? Recunoscătoare sau plângăcioase? Ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici mâine.

2) Vorbește mai puțin. Șansele de a intra în necazuri cresc exponențial atunci când vorbești prea mult. De aceea, vorbitorilor compulsivi le este adesea greu să-și păstreze prietenii. Așadar, conservă-ți energia verbală!

3) Începe acum! Ai acumulat deja destule informații, așa că știi cum poți să-i pui frâu limbii. Deci, pune-ți frâu la limbă începând din aceste momente… și vei constata că viața ta se va îmbogăți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 ian. 2025

9 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Tatăl iubește pe Fiul.

Ioan 3.35

Când este vorba despre dragostea lui Dumnezeu față de lume, este dată o măsură, deși ea este infinită; când însă este vorba despre dragostea Tatălui față de Fiul, nu poate fi dată nicio măsură. Mărturia răsună în toată măreția demnității ei: „Tatăl iubește pe Fiul“, iar credința acceptă aceasta cu toată bucuria. Însă chiar dacă Tatăl nu poate da nicio măsură pentru această dragoste, El dă o măsură a mărturiei cu privire la dragostea Lui față de Fiul: haina pestriță a lui Iosif, mărturia publică a dragostei Tatălui, își are echivalența binecuvântată în cerurile deschise ale Noului Testament. Cerurile nu au fost deschise niciodată fără ca acest lucru să fi avut legătură cu Hristos, iar când au fost deschise, ele au dat întotdeauna o nouă mărturie cu privire la plăcerea pe care Tatăl Și-a găsit-o în diversele haruri ale Fiului.

Tocmai ce Hristos Își luase locul de Slujitor al Domnului pe pământ, că cerurile au și fost deschise asupra Lui, pentru ca oștile din cer să poată privi jos la un Om aflat pe pământ, despre care Tatăl poate spune: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“ (Matei 3.17). Puțin mai târziu, cerurile se deschid din nou, pentru ca un om de pe pământ să poată privi spre ceruri și să dea mărturie despre „Fiul Omului“ care Se află în cer (Fapte 7.55,56). De asemenea, nu este departe ziua în care cerurile vor fi deschise pentru ca Fiul Omului să vină în glorie ca „Împăratul împăraților și Domnul domnilor“ cel biruitor (Apocalipsa 19.11-16).

După ce va veni ca Împăratul împăraților, cerurile se vor deschide din nou, pentru ca îngerii care urcă și coboară să poată da mărturie despre Fiului Omului care împărățește în glorie pe pământ (Ioan 1.51). În aceste ocazii strălucite Îl vedem pe Domnul nostru Isus îmbrăcat cu haina pestriță. Cu alte cuvinte, în aceste ceruri deschise vedem desfătarea pe care Tatăl Și-o găsește în Hristos, ca Fiu al Său preaiubit aflat într-o poziție smerită; ca Fiu al Omului, aflat în gloria cerească; ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, venind să împărățească pe pământ ca Fiu al Omului, cu slavă și putere supremă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său.

Romani 5.10

Yang-Won Son (2)

Cum a reacționat pastorul coreean Yang-Won Son la știrea că ucigașul fiilor săi era condamnat pentru a fi executat? Într-un mod complet diferit de ceea ce s-ar fi așteptat cei mai mulți, el a trimis-o pe fiica lui de 13 ani în oraș, în locul unde trebuia să aibă loc execuția, pentru a transmite un mesaj care i-a șocat pe toți: „Tatăl meu cere ca acela care i-a împușcat pe frații mei“ – aici ea s-a oprit pentru a-și înghiți lacrimile și și-a mușcat buzele – „să nu fie ucis, nici să nu fie maltratat“. Ea a izbucnit în plâns. Cererea tatălui ei a mers chiar mai departe, căci el a solicitat să i se permită să-l adopte pe ucigaș ca fiu al lui. În cele din urmă, cererea i-a fost aprobată. Ucigașul Chai-sun a fost adoptat de familie.

Acest incident emoționant i-a pus pe mulți pe gânduri: era numai har. Ce dar de neimaginat pentru un ucigaș care merita exact opusul…!

Aceasta este șansa de necuprins pe care Dumnezeu o oferă oricărui om. Suntem vinovați pentru moartea Fiului Său, Isus Hristos, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de aceasta. El a murit pentru noi. Acum Dumnezeu dorește să ne primească în calitate de copii ai Săi, pentru ca noi să fim din familia Lui și să devenim moștenitori ai Lui. Așa de mare este harul lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Osea 9.1-17 · Iacov 4.11-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 5:12-31

Dacă imnul lui Barac şi al Deborei Îi atribuie pe drept Domnului onoarea victoriei, fiecare seminţie implicată în ea trebuie să-şi primească lauda sau dezaprobarea pe care o merită. Unele seminţii au luat parte activ la lupte. De exemplu, Zabulon şi Neftali şi-au riscat vieţile (v. 18; comp. cu Rom. 16.4; Filipeni 2.30). Alte seminţii, din contră, nu s-au angajat, din cauza laşităţii sau a leneviei. Dintre acestea făceau parte şi cele două seminţii şi jumătate: Ruben, în ciuda unor „mari hotărâri ale inimii” şi a ezitărilor sale, a rămas cu turmele care-i mai fuseseră piatră de poticnire, determinându-L să-şi aleagă moştenirea dincolo de Iordan; la fel Galaad (Gad şi Manase;v. 17).

Dan şi Aşer, reţinuţi de comerţ şi de afaceri, nu şi‑au părăsit nici corăbiile, nici porturile. Domnul nu Se poate folosi nici de oamenii nehotărâţi (corăbiile), nici de cei prea ocupaţi (porturile). Mai devreme sau mai târziu ni se oferă ocazia să arătăm ce are prioritate în viaţa noastră. Sunt acestea interesele poporului lui Dumnezeu, bunăstarea adunării? Sau, mai degrabă, ne asemănăm cu aceia despre care ap. Pavel putea  spune cu tristeţe că ei „caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos”? (Fil. 2.21).

Comparând v. 12 din acest cap. cu Ps. 68.18, citat în Ef. 4.8, Îl vedem pe Hristos Învingătorul eliberându-i pe prizonierii lui Satan şi înălţându-Se apoi la cer în triumf.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI GĂSEȘTI PROPRIA VALOARE | Fundația S.E.E.R. România

„…Toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Dacă faci parte din ecuația Împărăției lui Dumnezeu și citești Cuvântul Lui, acolo descoperi ce simte El pentru tine și afli și ce vei primi „pe deasupra”. Ca urmare, amintirile tale încep să se vindece, stima de sine este restabilită și încetezi să-ți mai dorești calitățile/darurile altora! Când se întâmplă acest lucru, nu mai crezi că „tovărășia oricui este de preferat în locul tovărășiei mele”.

Într-un sondaj efectuat în rândul unor cupluri presupus fericite, peste 50% au declarat că nu s-ar mai căsători cu aceeași persoană! De ce? Pentru că răspunsul la singurătate nu-l reprezintă oamenii, ci scopul!

Apostolul Ioan era prizonier în insula Patmos, când Dumnezeu i-a arătat gloria cerului și a putut scrie cartea Apocalipsa. Apostolul Pavel era singur într-o temniță romană când a scris o bună parte din Noul Testament. Dumnezeu a făcut unele dintre cele mai bune lucrări ale Sale atunci când era singur, fără ca nimeni să-L aplaude, iar când S-a uitat la tot ce făcuse „iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31)

Poți să declari și tu, cu privire la tine, că ai sau produci valoare? Este frumos când ceilalți te vorbesc de bine, dar când tu însuți poți vorbi de bine despre tine, asta reflectă opinia ta despre tine – ori, cu ea trăiești în fiecare zi!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toți cei dragi plecați în veșnicie și a căror plecare ne-a învățat cum să trăim singuri și să ne folosim de singurătate ca să lucrăm pentru Împărăția Sa. Undeva, dincolo de singurătate, există o mulțumire născută din necesitate. Atunci când opțiunile se reduc sau ușile se închid în domeniul fizic, omenesc, găsești deschideri în domeniul spiritual.

Așadar, lucrează la aprofundarea relației tale cu Dumnezeu! Pe măsură ce o vei face, vei găsi bucurie și vei dezvolta în același timp calități care te vor face să fii plăcut persoanelor potrivite.

Acesta este motivul pentru care Domnul Isus a spus că atunci când „cauți mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui… toate celelalte lucruri ți se vor da pe deasupra”… inclusiv stima de sine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 ian. 2025

8 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dimineața vă veți sătura cu pâine […] Iată pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, mărunt ca bruma, pe pământ […] Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Domnul ca hrană.

Exod 16.12,14,15

Domnul m-a învățat adevărul că în fiecare zi trebuie să caut ca sufletul meu să fie fericit în Domnul. Dacă nu sunt fericit în Domnul și dacă nu sunt hrănit și întărit zilnic în omul dinăuntru, atunci lucrurile pe care le fac pentru a-L sluji nu sunt făcute în duhul potrivit. Am început deci să meditez la Scripturi în fiecare dimineață devreme, iar aceasta nu în vederea slujirii publice în Cuvânt, ci pentru sufletul meu. Am descoperit însă că Domnul adesea folosește ceea ce comunică sufletului meu pentru a-i zidi, mai târziu, pe cei credincioși prin intermediul meu. Acest lucru se întâmplă chiar dacă meditația mea nu a fost în vederea slujirii în Cuvânt, ci pentru folosul sufletului meu.

Am fost adesea uimit că nu am înțeles acest aspect mai devreme în viața mea de credință. Nu l-am găsit scris în vreo carte, n-am auzit vreo predică despre el și nici, în discuțiile mele particulare cu alți credincioși, nu a fost atins acest subiect. Și totuși acum, când Dumnezeu mi l-a descoperit, nu mi se pare nimic mai clar decât faptul că primul lucru pe care un copil al lui Dumnezeu trebuie să-l facă este să dobândească hrană pentru omul său dinăuntru.

Care este hrana pentru omul dinăuntru? Nu rugăciunea, ci Cuvântul lui Dumnezeu! Nu este vorba de simpla citire a Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât el doar să treacă prin mintea noastră, așa cum apa trece printr-o conductă, ci este vorba de a medita la ceea ce citim și de a aplica totul la viețile noastre. Ce diferență mare face faptul de a avea sufletul împrospătat și fericit în Domnul, în slujirea, în deciziile și în încercările noastre!

G. Müller

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu.

Romani 8.7

Yang-Won Son (1)

Yang-Won Son a fost un predicator al evangheliei în Coreea; el a avut mult de suferit din pricina credinței sale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost arestat – când Coreea se afla sub ocupație japoneză – pentru că a refuzat să îl venereze pe împăratul japonez ca dumnezeu.

După război, în anul 1948, orașul Soon-chun, unde cei doi fii mai mari ai pastorului Son se aflau la școală, a fost ocupat de partizani comuniști. Câțiva polițiști și cetățeni mai de seamă au fost împușcați pe loc, fără niciun proces. Rebelii i-au țintit și pe creștini. Fiii pastorului, refuzând să renunțe la credința creștină, au fost împușcați și ei.

Rebelii au ocupat orașul timp de o săptămână, după care au venit soldații guvernului și situația s-a schimbat, astfel că toți cei care luaseră parte la rebeliune au fost arestați. Printre ei a fost și Chai-sun, un flăcău care participase la execuția celor doi copii creștini. Sentința lui fusese pronunțată: condamnare la moarte.

Pastorul Son, care îngrijea de un lepros dintr-un sat din apropiere, a auzit că ucigașul fiilor lui era printre cei căutați. A fost atunci reacția lui una de răzbunare? Sau, dacă nu, măcar de împăcare, la gândul că se va face în sfârșit dreptate pentru uciderea fiilor săi!? Dimpotrivă, el urma să se roage, pentru ca pedeapsa cu moartea să fie eventual comutată într-una cu închisoare pe viață.

Citirea Bibliei: Osea 8.1-14 · Iacov 4.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 4:17-25; 5:1-11

Sisera a fugit pe jos; cele nouă sute de care de fier ale sale nu i-au fost de nici un ajutor. A crezut că poate găsi refugiu în cortul Chenitului. Dar, în loc de refugiu, a întâlnit moartea prin mâna Iaelei, o femeie credincioasă. Familia Chenitului este interesantă. Hobab, strămoşul ei, refuzase cu mult timp în urmă să meargă cu Israel (Numeri 10.29-30). Acum, descendenţii săi îi urmează pe fiii lui Iuda (1.16) şi iau parte la bătăliile şi victoriile lui Israel.

Fără să se aştepte, Barac îl găseşte pe vrăjmaşul lui nimicit de o femeie, pierzând astfel, cum îl prevenise Debora, o parte din onoarea victoriei. Ei bine, Dumnezeu discerne credinţa acolo unde noi nu vedem nimic din strălucirea ei! Numele lui Barac apare pe lista oamenilor de credinţă din Evrei 11 (v.32). Cât har! Puţinul pe care Domnul ne permite să-l facem pentru El, adesea amestecat în întregime cu încrederea în om, are preţ înaintea Lui şi El Îşi va aduce aminte de el. Este departe ziua când tot poporul cânta pe ţărmul Mării Roşii. În aceste zile de slăbiciune nu auzim decât două voci, pe cea a Deborei şi pe cea a lui Barac, un bărbat şi o femeie de credinţă. Dar cântecul lor nu este mai puţin triumfător. El începe cu preamărirea Domnului, Cel căruia Îi aparţine gloria victoriei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE-ȚI DARUL PE CARE ȚI L-A DAT DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„…Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:18)

Un respectat învățător biblic spunea: „Pentru că familia mea este numeroasă, trebuie să tragem la sorți pentru a vedea cui vom cumpăra cadouri la Crăciun. Odată, când mi-am deschis cadoul, am fost dezamăgit… mai cu seamă când am văzut că fratele meu geamăn primise două cadouri frumoase! Soția mea mi-a văzut nemulțumirea, a venit la mine și mi-a spus: „Nu-ți face griji. Când ajungem acasă, îl vom schimba cu ceva ce-ți place mai mult!”

La fel se întâmplă și în Trupul lui Hristos: deschidem cadourile pe care Dumnezeu ni le-a dat, și imediat alergăm să vedem ce-au primit ceilalți… Când ne uităm la cadoul nostru, suntem nemulțumiți și imediat ne gândim: „Știu, îl voi schimba cu ceva care-mi place mai mult!” De aceea sunt atât de mulți oameni în jurul nostru care pretind că sunt apostoli, profeți sau învățători, pentru că ei își schimbă darul!”

Nu tu decizi ce dar îți dă Dumnezeu. Dumnezeu „a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El”. Uneori este nevoie de ani de zile pentru a-ți recunoaște darul și a începe să-l pui în practică. În loc să râvnești la darul altei persoane, fii recunoscător pentru al tău și cere-I lui Dumnezeu să-l folosească pentru a binecuvânta cât mai mulți oameni. Iar dacă ai întrebări în legătură cu acesta, cercetează Sfintele Scripturi.

Apostolul Pavel ne-a spus multe în acest sens: „lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Romani 11:29); „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6); „fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul” (1 Corinteni 7:7); „toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11).

Așadar, fii liniștit, mulțumit… și folosește-ți darul pe care ți l-a dat Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 ian. 2025

7 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți cei care au aruncat în vistierie. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască.

Lăsați-o; de ce îi faceți supărare? Ea a făcut o lucrare bună față de Mine […] Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai înainte pentru înmormântare.

Marcu 12.43,44; 14.6,8

Văduva remarcată de Domnul Isus în primul verset citat era extrem de săracă. Tot ce avea erau două monede de cea mai mică valoare. Venind la templu, ea a aruncat în cutia cu daruri ambele monede – tot ce-i rămăsese ca să trăiască. Ar fi putut să-I dea doar o monedă lui Dumnezeu, iar pe cealaltă s-o păstreze pentru sine. Oricine ar fi înțeles acest lucru, tot astfel cum ar fi înțeles și dacă ea n-ar fi pus nimic în cutia cu daruri. Domnul însă era acolo, și El i-a văzut pe cei bogați aruncând în cutie mult argint și aur. Această văduvă însă, a declarat El, a oferit mai mult decât toți ceilalți care dăruiseră din prisosul lor. Ea Îi dăduse lui Dumnezeu tot ce avea.

Darul femeii din cel de-al doilea verset citat a fost de o mare valoare: trei sute de dinari – salariul pe un an al unui lucrător cu ziua (Matei 20.9,10). Ce dar prețios I-a adus Maria Domnului, potrivit cu Ioan 11.2 și 12.3! În Matei și în Marcu ni se spune că I-a uns capul Domnului cu acest parfum scump, în Ioan 12 ni se spune că I-a uns picioarele Domnului, iar în Ioan 11 ni se spune în mod simplu că L-a uns pe Domnul. Marcu ne spune că ea a spart vasul și că a turnat parfumul din el pe capul Domnului – l-a dăruit pe tot Domnului și n-a păstrat nimic pentru ea.

Poate că darul văduvei a fost disprețuit de cei care l-au văzut. Maria a fost aspru criticată pentru că „a risipit“ acel parfum scump, care este o imagine a închinării noastre. Domnul însă a privit la atitudinea și la motivația acestor femei. Atitudinile și motivațiile noastre atunci când dăruim sau când lucrăm sunt mai importante pentru El decât timpul sau decât banii pe care îi cheltuim pentru El. Să facem și noi ceea ce putem pentru Acela care, din dragoste, S-a dat pe Sine pentru noi!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutau deci din nou să-L prindă: dar El a scăpat din mâna lor. Și a plecat din nou dincolo de Iordan, spre locul unde boteza Ioan la început … Și mulți au venit la El și spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate. Și mulți au crezut în El acolo“.

Ioan 10.39-42

Mărturia lui Ioan Botezătorul

Lucrările pe care le-a făcut Isus sunt dovada de necontestat că acolo acționa din dragoste și cu autoritate o Persoană divină. Dumnezeu Tatăl este în Fiul, iar Fiul este revelat ca fiind una cu Tatăl în Însăși Ființa Lui, în gândurile Sale și în planurile Sale lăuntrice.

Dacă adversarii lui Isus în sfârșit au lăsat să le cadă pietrele din mâini, în schimb și-au menținut ura: au vrut să Îl ia captiv – pentru a treia oară (Ioan 7.30,32,44). Dar nu ei hotărau, ci Fiul lui Dumnezeu Însuși era Cel care decidea când era timpul potrivit. Și, cum acesta încă nu venise, El S-a întors în locul unde Și-a făcut prima apariție publică ca Mesia cel promis, lângă Iordan.

Ioan Botezătorul era mort de aproape trei ani. Cu toate acestea, mărturia lui a fost așa de impresionantă, încât mulți iudei încă își aminteau de el. Ioan a fost ultimul dintre profeții din perioada legii. Deși atunci miracolele nu erau la ordinea zilei, cum se întâmplă în general la sfârșitul unei dispensații biblice, mărturia lui despre Hristos a fost credibilă și mai eficientă decât miracolele.

Noi ne aflăm la sfârșitul erei creștine și nu trebuie să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze prin semne și minuni făcute de oameni. Prin urmare, credincioșii de astăzi ar trebui să-l ia ca exemplu pe Ioan Botezătorul și să fie atenți ca ceea ce spun despre Hristos să fie la fel de adevărat.

Citirea Bibliei: Osea 7.1-16 · Iacov 3.13-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 4:1-16

În nordul ţării, vrăjmaşul de altădată se regrupează sub acelaşi nume: Iabin, şi în acelaşi oraş-capitală: Haţor (vezi Iosua 11.1); şi îl asupreşte pe Israel timp de douăzeci de ani. Să fim atenţi să nu pierdem fructul victoriilor înaintaşilor noştri! Toată lupta trebuie purtată încă o dată, iar Debora, o femeie profet, „o mamă în Israel” (5. 7), va fi folosită de Domnul pentru a judeca şi elibera poporul. Femei şi tinere credincioase, să nu credeţi niciodată că sunteţi date de-o parte din serviciul pentru Adunare! Cu siguranţă, locul femeii nu este „să exercite autoritate peste bărbat”, nici să ia cuvântul în public  (1 Timotei 2.12; 1 Corinteni 14.34). Dar câţi creștini ar fi obţinut eliberări remarcabile, dacă n-ar fi fost rugăciunile lor?

Debora îl cheamă pe Barac, dar acesta este lipsit de curaj. Are nevoie să se sprijine pe cineva. Credinţa lui în Dumnezeu nu-i este suficientă să se descurce fără ajutorul omului (Psalmul 146.3-5). Curajul nostru depinde întotdeauna de măsura încrederii pe care ne-am pus-o în Domnul. Când ne lipseşte curajul, să facem precum apostolii în capitolul 4 din Fapte. Ei I-au cerut lui Dumnezeu „toată îndrăzneala” (Fapte 4.29) şi, prin Duhul, au primit-o (Fapte 4.31).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI NEVOIE DE AJUTORUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„…Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)

Cărțile de dezvoltare personală și vorbitorii motivaționali sunt asemenea unor majorete care stau pe margine și strigă: „Poți s-o faci!” Ele pot fi de ajutor, dar dacă filozofia de tip „poți s-o faci” ar fi întotdeauna adevărată, n-am avea nevoie de Dumnezeu!

Apostolul Pavel a înțeles acest lucru. De aceea, a afirmat: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13) Descoperirea voii divine necesită credință în imposibil și o dependență copilărească față de Dumnezeu. Biblia este plină de bărbați și femei care și-au descoperit destinul în voia desăvârșită a lui Dumnezeu, făcând lucruri care, în mod normal, ar fi fost de neatins pe cont propriu.

Gândiți-vă la:

1) Noe și proiectul său imposibil. Noe a fost însărcinat să construiască o corabie de mărimea unui portavion – manual, și pe uscat!

2) Avraam și promisiunea sa imposibilă. La nouăzeci de ani, după ani de încercări nereușite de a fi tată, Dumnezeu i-a spus că pruncii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele de pe cer și ca nisipul mării!

3) Maria și sarcina ei imposibilă. Imaginează-ți că-i spui viitorului tău soț: „Sunt însărcinată, iar tatăl copilului meu este Duhul Sfânt!” Dumnezeu a ales întotdeauna oameni obișnuiți pentru a face lucruri extraordinare – și toți au avut ceva în comun: fiecare a fost chemat să facă parte din ceva mai mare decât ei înșiși.

Datorită disponibilității lor de a se supune lui Dumnezeu și de a lăsa ca planurile Lui să se descopere în ei și să se împlinească prin ei, El i-a folosit în moduri uimitoare. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să facă prin noi lucruri pe care numai El le poate face, astfel încât, la final, El să primească toată gloria, onoarea și lauda.

Amintește-ți azi că și tu ai nevoie de Dumnezeu, pentru că fără El chiar „nu poți face nimic”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 ian. 2025

6 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul este Păstorul meu.

Psalmul 23.1

De aceste cuvinte din versetul 1 depind toate binecuvântările din Psalmul 23, iar ele sunt multe la număr. Remarcați însă că nu se spune: „Domnul este Păstorul“, ci: „Domnul este Păstorul meu“ – este o chestiune individuală, de relație profund personală. Un tânăr mi-a zis odată: «Nu-mi place felul personal în care prezinți lucrurile». «Iar acesta este motivul pentru care tu nu ești mântuit», i-am răspuns eu. Dacă nu poți spune: „Domnul este Păstorul meu“, nu ești mântuit. Nu-L cunoști și nu ești un ucenic al Lui.

O fetiță era grav bolnavă și adânc tulburată cu privire la starea sufletului ei. Cineva i-a trimis o carte poștală cu un verset pe ea, care spunea așa: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viață eternă și nicidecum nu vor pieri; și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.27,28). Ea a citit aceste cuvinte minunate, apoi și-a zis: «Dacă aș fi sigură că sunt o oiță a Lui, aș fi atât de fericită…». Dar, cum nu era sigură, a lăsat cartea poștală din mână cu un oftat. Dar cartea poștală a căzut pe pat pe partea cealaltă a ei, iar fetița a văzut, printre lacrimi, că erau scrise și acolo niște cuvinte: „Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu“ (1 Timotei 1.15). A citit aceste cuvinte, lumina a răsărit în sufletul ei și a exclamat: «Chiar dacă nu sunt o oiță, sunt totuși un păcătos, iar Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși; deci El a venit ca să mă mântuiască și pe mine!». Apoi a înțeles că păcătoșii pe care Domnul Isus îi mântuiește devin oile Sale, care nu vor pieri niciodată.

Cât de „în siguranță“ sunt oile și mielușeii turmei Sale! El a murit pentru mântuirea lor și trăiește pentru păzirea lor. Mâna care a zdrobit puterea morții îi ține pe toți cei ai Săi într-o siguranță veșnică. Dragostea eternă și atotputernicia se împletesc în Persoana Bunului Păstor, care Și-a dat viața pentru oile Sale. Ele sunt astfel în siguranță pentru totdeauna.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Faceți deci rod vrednic de pocăință; și nu vă gândiți să ziceți în voi înșivă: „Avem pe Avraam ca tată!“; pentru că vă spun că Dumnezeu poate din pietrele acestea să ridice copii lui Avraam.

Matei 3.8,9

„Faceți deci rod vrednic de pocăință“

Se apropia momentul când Isus urma să-Și înceapă lucrarea în public. Pentru a pregăti poporul pentru mesajul Lui, Dumnezeu l-a trimis pe Ioan Botezătorul. El le-a vorbit despre dreptate și pocăință și a rostit cuvinte care sunau cumva ciudat și ironic. Mari mulțimi au fost botezate de Ioan în Iordan. Au venit chiar destul de mulți din elita religioasă, atât cei de orientare conservatoare, cât și liberală. Dar, în loc să-i primească cu entuziasm, Ioan i-a numit „pui de năpârci“ și le-a împuns conștiința.

Sensul cuvintelor lui era acesta: „Cine v-a spus că ați putea scăpa de mânia lui Dumnezeu? Să nu veniți aici numai pentru a căpăta trecere înaintea poporului! Schimbați-vă modul de a trăi și arătați pocăință! Să nu credeți că aveți o descendență spirituală. Avraam este strămoșul vostru, dar Dumnezeu poate face copii pentru El chiar din aceste pietre. Moștenirea și reputația voastră înaintea oamenilor nu Îl impresionează pe Dumnezeu“.

Dumnezeu dorește realitate, nu ipocrizie! Nu avem dreptul să-I spunem care este motivul pentru care El trebuie să ne primească. În noi înșine, El nu găsește niciun motiv pentru a ne primi. Dacă vrea, El poate face din piatră copii care să Îl slujească mai drept decât L-au slujit vreodată oamenii. Să nu ne așteptăm ca Dumnezeu să ne primească datorită tradiției, nici datorită ritualurilor religioase, nici datorită descendenței, nici datorită evlaviei sau a dărniciei noastre. Dacă gândim astfel, ne supraestimăm pe noi înșine și subestimăm standardul lui Dumnezeu. Când cineva vine la Dumnezeu cu pocăință adevărată, va fi primit!

Citirea Bibliei: Osea 6.1-11 · Iacov 3.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 3:12-31

Nuiaua pe care Dumnezeu o foloseşte acum pentru a‑Şi disciplina poporul este Moabul, acelaşi popor pe care odinioară Dumnezeu îl împiedicase, prin gura lui Balaam, să i se opună lui Israel. Optsprezece ani trec până când poporul se reîntoarce la Domnul; mai înainte, opt ani fuseseră de ajuns (v. 8). În îndurarea Sa, Domnul le ridică un salvator, pe Ehud beniamitul.

Ehud are „un cuvânt de la Dumnezeu” (v. 20) pentru Eglon, împăratul Moabului. Acest mesaj solemn nu este altul decât sabia cu două tăişuri, care înseamnă moartea pentru acest om rău. Epistola către Evrei compară Cuvântul lui Dumnezeu, ascuțit şi plin de putere, cu o sabie cu două tăişuri (Evrei 4.12). Astăzi binefăcătoare pentru cei care se lasă cercetaţi prin mijlocirea ei, mâine ea va condamna şi va aduce pieirea tuturor acelora care nu vor fi crezut (Apocalipsa 19.13-15). Arma lui Şamgar reprezintă şi ea Cuvântul lui Dumnezeu, însă de data aceasta aşa cum îl vede lumea: aparent un instrument fără nici o valoare. Totuşi arma aceasta are mare putere şi este îndeajuns de tare pentru a-l elibera pe Israel încă o dată.

Slăbiciunea omului (Ehud era stângaci) şi slăbiciunea instrumentului (ţepuşa pentru boi a lui Şamgar) scot în evidenţă, şi una şi alta, puterea lui Dumnezeu care îi scapă pe aceia care strigă către El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROFITĂ DE OPORTUNITĂȚILE PE CARE LE AI! | Fundația S.E.E.R. România

„…Fă-le cunoscute copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.” (Deuteronomul 4:9)

Să citim împreună ce le-a spus Dumnezeu părinților care au intrat în Țara promisă: „Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.” (Deuteronomul 4:9).

Să observăm progresia acțiunilor din acest verset: mai întâi, „ia seama asupra ta”; apoi, „fă-le cunoscute copiilor tăi”. Capacitatea ta de a-i influența și modela pe copiii pe care-i iubești se bazează pe credibilitatea pe care o ai înaintea lor. Când principiile după care trăiești produc bucurie, pace, putere, bunătate, disciplină, succes, copiii tăi care te admiră vor începe să te ia în serios. Ține cont: „fereastra de oportunitate” pe care o ai la dispoziție este limitată.

Există abilități care trebuie deprinse în timpul copilăriei timpurii, și care devin mult mai dificil de învățat mai târziu. Te-ai întrebat vreodată de ce este atât de simplu să-i înveți pe preșcolari orice limbă străină? Și o pot învăța perfect, fără urmă de accent! Peste cincisprezece ani (sau mai mult), le va fi mult mai greu să încerce să obțină aceleași rezultate. Acest lucru se explică printr-un proces numit „contracția fonemelor”. Adică, laringele unui copil mic ia forma necesară pentru a produce orice sunet pe care învață să-l folosească. Apoi se fixează în acele poziții, făcând imposibilă (sau foarte dificilă) emiterea altor sunete în anii următori.

Atitudinea unui copil față de călăuzirea părinților și față de îndrumarea celor care îi îngrijesc este similară. De aceea, este esențial să „modelezi voința” în perioada preșcolară și în primii ani de viață, echilibrând dragostea necondiționată cu învățătura consecventă și fermitatea de acasă. Dacă ratezi investiția din această perioadă, anii adolescenței vor fi mai aspri decât ar trebui să fie.

Așadar, profită de „fereastra oportunității” pe care o ai astăzi, și „fă-le cunoscute copiilor tăi” toate „lucrurile pe care ți le-au văzut ochii” în umblarea ta cu Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 ian. 2025

5 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor.

Matei 18.20

Cei care au o inimă întreagă pentru Hristos doresc să fie în compania Lui și caută în mod instinctiv să fie acolo unde El Se află. Este posibil lucrul acesta? Da – „unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu“. Niciun credincios care este cu adevărat conștient de măreția și de valoarea Persoanei Domnului, ca și de binecuvântarea comuniunii cu El, nu dorește să fie absent din locul în care El Se află.

Neglijarea Cinei Domnului și a strângerilor de rugăciune arată clar o stare de inimă laodiceeană. La început, cei credincioși „stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni“ (Fapte 2.42). Este trist când vedem astăzi lipsa acestei stăruințe.

Domnul spune către Tatăl: „În mijlocul adunării voi cânta laudele Tale“ (Evrei 2.12). Credem noi că El nu va observa prezența sau absența noastră din locul în care se înalță laudele pe care El le conduce? Într-o zi viitoare, la scaunul de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5.10), vom vedea deslușit cum complacerea, confortul, o vreme puțin nefavorabilă sau o mică neînțelegere cu un frate sau cu o soră în Hristos ne-au determinat uneori să nu dăm curs dorinței dragostei Sale: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea“ (Luca 22.19).

Este pe deplin smeritor gândul că cineva care a gustat dragostea Domnului își poate permite să doarmă mai mult duminică dimineața, ori să întreprindă sau să primească vizite, în loc să fie acolo unde Domnul este în mijlocul celor ai Săi! Se pierd astfel prilejuri prețioase de a mulțumi inima Domnului și de a exprima atașamentul față de El, aici, unde Domnul a fost lepădat. Nu este altceva decât batjocură să spui mereu: „Vino, Doamne Isuse!“, în timp ce îți demaști indiferența față de prezența Lui aici pe pământ.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus spunea: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac“.

Luca 23.34

„Tată, iartă-i“

Mulți cititori cunosc foarte bine aceste cuvinte ale Domnului Isus. Dar înțelegem noi în ce împrejurări au fost ele spuse? El era atârnat pe cruce, cu răni la mâini și la picioare, suferind de chinuri mari și de sete. În jurul locului de execuție stăteau soldații care tocmai Îi bătuseră cuiele în mâini și în picioare. Probabil că făcuseră aceasta cu insensibilitatea caracteristică meseriei lor, în mijlocul batjocurilor camarazilor lor grosolani. Biblia consemnează despre disprețul batjocoritor al conducătorilor evreilor. Spectatorii care aveau un strop de simpatie poate ar fi gândit: „Nu se poate ca ei să fie atât de duri și să-I ia viața“; dar chiar aceasta era intenția lor. Unii poate gândeau că o persoană atât de neajutorată ar avea nevoie de un sprijin. Alții ar fi vrut să împiedice aceasta, crezând că numai criminalii de rând nu merită nici măcar un pic de compasiune.

Cu puțin timp înainte, Pilat întrebase: „Dar ce rău a făcut Acesta?“. De două mii de ani, nimeni nu a dat vreun răspuns la această întrebare. Nu exista niciun motiv pentru condamnarea și executarea Acelui nevinovat! Aceasta era situația în care Domnul S-a rugat pentru vrăjmașii Săi. Isus, chiar și în suferința Lui, S-a gândit la iertarea vrăjmașilor Săi, la iertarea de care avem nevoie noi toți. Ați remarcat momentul când El a rostit acestea?

Abia după ce mulțimea se dezlănțuise și Îl scuipase și călăii acționaseră și își epuizaseră toată răutatea, nu înainte, ca s-o mai stăvilească cumva. Aceasta este iubirea care biruie totul! Rugăciunea Lui suverană îl pune pe păcătos la adăpost. Privind la acest tablou, suntem noi mișcați de sentimente de afecțiune pentru un Mântuitor așa de minunat?

Citirea Bibliei: Osea 5.1-15 · Iacov 2.14-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 3:1-11

În această carte a Judecătorilor vom vedea constant reproducându-se acelaşi ciclu.

Poporul începe prin a-L abandona pe Domnul. Atunci El îi foloseşte pe vrăjmaşii lor pentru a le trezi conştiinţa.

În cele din urmă, Israel strigă către Dumnezeu care, plin de îndurare, îl scapă dându-i un judecător (vezi şi Psalmul 107.6, 13, 19, 28).

Ciclul acesta, vai, se repetă prea adesea în viaţa fiecăruia dintre noi. Când, uitându-L pe Domnul, intrăm sub influenţa lumii, El Se folosește uneori de ostilitatea acesteia pentru a ne trezi.

Versetul 2 ne aminteşte de felul în care Dumnezeu ne păstrează într-o stare de alertă şi ne exersează pentru luptă. El permite existenţa vrăjmaşilor tocmai cu scopul acesta. Pregătirea militară include în mod necesar exerciţii şi manevre fără de care un soldat n-ar fi capabil să lupte când s-ar ivi situația.

„Luptă-te lupta cea bună a credinţei” este un îndemn permanent pentru credincios (1 Timotei 6.12). Şi aceasta, deoarece credinţa are o dublă certitudine: cea dintâi, că lumea este un vrăjmaş; cea de-a doua: că lumea este un vrăjmaș învins.

„Eu am învins lumea”, sunt ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos adresate alor Săi înainte de cruce. Pe acestea trebuie să le luăm în stăpânire prin credinţă, pentru ca să câştigăm victoria asupra lumii (Ioan 16.33;  1 Ioan 5.4, 5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OFERĂ-LE COPIILOR TĂI PRINCIPII SĂNĂTOASE! | Fundația S.E.E.R. România

„Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi…” (Deuteronomul 6:6-7)

Dacă ești părinte, încerci să-i ții pe copiii tăi sub cheie pentru a-i feri de probleme? Sau dacă ești profesor sau învățător de școală duminicală, încerci să le impui reguli stricte? Nu va funcționa! Nu-i ții departe de necazuri, ci pur și simplu le amâni. Lucruri precum: ora stingerii, codurile vestimentare, limitarea utilizării Internetului și verificarea prietenilor, fac parte dintr-o bună educație parentală și o bună învățătură. Dar când sau dacă nu ești lângă ei pentru a-i îndruma, atunci au nevoie de principii solide după care să trăiască. Iar aceste principii pot fi găsite în Cuvântul lui Dumnezeu!

Biblia spune: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.” (Deuteronomul 6:6-9).

Nu-i așa că-i interesant faptul că fiecare generație o consideră pe cea precedentă ca fiind demodată și depășită? Dar asta nu este în totalitate greșit. Fiecare generație crede că există un mod mai bun de a face lucrurile, iar acesta este fundamentul creșterii și al dezvoltării. Și acesta este și motivul pentru care zborul din Liverpool la New York durează doar șapte ore cu avionul, în loc de trei săptămâni cu vaporul.

Cuvântul lui Dumnezeu poate rezista testului de examinare. Așa că, în loc să le închizi gura, invită-i pe copii să pună întrebări și să conteste presupunerile, apoi ajută-i să capete convingeri biblice solide după care să trăiască. Dacă ești părinte sau o persoană care are grijă de copii, să știi că nu există un dar mai mare pe care li-l poți face!

Așadar, oferă-le copiilor tăi principii sănătoase după care să trăiască!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 ian. 2025

4 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Un împărat nu este salvat prin mulțimea oștirii sale; viteazul nu este scăpat prin mărimea puterii sale. Calul este în zadar pentru a învinge și nu salvează nicidecum prin mărimea puterii lui. Iată, ochiul Domnului este peste cei care se tem de El, peste cei care așteaptă bunătatea Lui.

Psalmul 33.16-18

În Scriptură, nădejdea – sau speranța – semnifică o așteptare cu încredere a promisiunii sigure a lui Dumnezeu. Tăria nădejdii celui credincios stă în credincioșia lui Dumnezeu.

Trăim într-o lume lipsită de speranță. Atât de mulți oameni în jurul nostru trăiesc fără o nădejde care să treacă dincolo de ziua de astăzi și sunt cuprinși de simțăminte de goliciune, de teamă și de deznădejde!

De ce stau lucrurile așa?

Fiindcă ei fie au întors spatele promisiunilor lui Dumnezeu, fie le-au pierdut din vedere. Există însă o nădejde adevărată pentru cei care au credință într-un Dumnezeu sfânt, care L-a trimis pe Fiul Său în lume nu pentru a-i condamna, ci pentru a-i mântui. Credința în acest Dumnezeu plin de dragoste este temelia pe care să ne fie întemeiată viața!

Când avem nădejde în Dumnezeu, ne îndreptăm privirea asupra promisiunilor Lui, nu asupra împrejurărilor în care ne aflăm. Ne bazăm nădejdea pe Dumnezeul nostru și pe ceea ce El a promis, „în speranța vieții eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o mai înainte de timpurile veacurilor“ (Tit 1.2). Să ne întemeiem nădejdea pe Cartea promisiunilor lui Dumnezeu, pe Cuvântul Său, care nu se schimbă niciodată!

Să ne ridicăm ochii deasupra împrejurărilor și deasupra lumii prezente, pentru a putea privi la nădejdea din ceruri, nădejdea învierii, nădejdea de a fi la fel ca Hristos, nu ca la ceva care s-ar putea sau nu împlini, ci ca la o garanție din partea unui Dumnezeu plin de dragoste! Faptul că El a promis un lucru este de ajuns ca noi să credem în împlinirea lui.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat.

1 Tesaloniceni 1.9

Virtual

Cuvântul „virtual“ – care în alte epoci era rar folosit – a devenit frecvent în era revoluției digitale.

Ecranele noastre pot prezenta imagini care nu corespund cu realitatea – imagini virtuale. Prin intermediul unui website, poți intra în legătură cu vorbitori fictivi. Prin rețelele sociale îți poți face prieteni virtuali, persoane pe care nu le vei întâlni decât pe ecran. În acest fel, viața noastră este din ce în ce mai deconectată de la realitate. Nu este oare acest vis (sau mai exact acest coșmar) un mediu periculos, ținându-ne atât de departe de realitățile importante?

Care sunt aceste realități? Biblia ne invită să medităm la relația noastră cu Dumnezeu, Creatorul a tot ce există, la sensul vieții, la perisabilitatea ei, la rezultatele ei, la moarte și la ceea ce este dincolo de această lume. Aceste chestiuni nu sunt virtuale, ci sunt strâns legate de existența noastră pe pământ.

În Isus, Fiul lui Dumnezeu, născut în lume, Om printre oameni, Dumnezeu, care este Duh și este nevăzut, a venit pentru a ne da răspuns la aceste întrebări. Isus nu este o ființă virtuală, ci o Persoană vie, care dorește să intre în viața noastră. El ne oferă eliberarea de păcat; aceasta nu este ceva iluzoriu, ci o realitate care ne poate transforma viața.

Dumnezeu vrea să ne dea nu o iluzie, ci o viață reală, pe care El să o umple cu prezența și cu iubirea Lui.

Citirea Bibliei: Osea 4.1-19 · Iacov 2.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 2.6-23

Anii au trecut şi vedem ridicându-se în Israel o altă generaţie, care nu-L cunoştea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel (v.10). Generaţia aceasta nu experimentase credincioşia lui Dumnezeu în deşert, nici puterea Lui în Canaan. Şi iată-i cum merg după alţi dumnezei (v.12).

Acesta este un exemplu important, pe care trebuie să-l luăm în considerare noi, care suntem parte a unei noi generaţii a poporului lui Dumnezeu, copii din părinţi credincioşi, care am auzit despre lucrurile minunate pe care Dum­nezeu le-a împlinit pentru generaţiile anterioare, dar care, probabil, nu-L cunoaştem pe Domnul printr-o experienţă personală.

Vai, este trist să vedem declinul care a urmat după trezirea strălucită din secolul trecut. Bătrânii, despre care am auzit vorbindu-se, au plecat unul câte unul. Iar dacă Domnul ne va mai lăsa aici încă câţiva ani, cei mai tineri dintre noi, la rândul lor, vor avea răspunderea să croiască drumul.

„Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri”, ne îndeamnă Evrei 13.7. Ei ne-au lăsat lucrările lor scrise şi exemplul lor. Să le imităm, mai presus de toate, credinţa. Şi apoi, chiar dacă acestea sunt trecute, Domnul ne rămâne. Prezenţa Lui este suficientă chiar pentru un timp al slăbiciunii, ca cel de astăzi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RECOLTA TA ESTE ÎN CURS DE COACERE! | Fundația S.E.E.R. România

„…Sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.” (Marcu 4:27)

Ai semănat o „sămânță” de credință, iar acum te întrebi când vei culege „recolta” pe care Dumnezeu a promis-o în Cuvântul Său? Dacă da, ascultă ce spune Cuvântul Lui: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic şi, când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerişul.” (Marcu 4:26-29)

Înainte de a culege recolta de binecuvântare promisă de Dumnezeu, trebuie parcurse câteva etape.

În primul rând, există etapa de „neștiință”. Sămânța ta este îngropată în pământ. Cum și când va veni recolta depinde în întregime de Dumnezeu. Dar trebuie să crezi că se va întâmpla!

Urmează apoi etapa „firicelului verde”. Este doar un mic fir verde bătut de vânt, dar este suficient pentru a te încuraja și pentru a te anunța că recolta este pe drum.

În al treilea rând, urmează etapa „îngrijirii”. Sămânța a început să crească și să arate ca lucrul pentru care te-ai rugat. Acesta este momentul în care trebuie s-o uzi cu rugăciune, s-o fertilizezi prin Cuvântul lui Dumnezeu și s-o protejezi de orice sau de oricine ar putea s-o dezrădăcineze prin îndoială și necredință.

În cele din urmă, ajungi la faza de „coacere”, când boabele se coc și urmează să culegi recolta. Oricare ar fi stadiul în care te afli astăzi, rămâi plin de credință și continuă să te încrezi în Dumnezeu – și vei secera, „la vremea potrivită, dacă nu vei cădea de oboseală”! (vezi Galateni 6:9)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 ian. 2025

3 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun dar: umblați în Duh, și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii. Deoarece carnea poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva cărnii; și acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați dori. Dar, dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub lege.

Galateni 5.16-18

Creștinul este chemat să dovedească, prin viața lui de fiecare zi, că harul poate produce rezultate pe care legea nu le poate atinge niciodată. Este una dintre gloriile morale ale creștinismului ca el să poată renunța la „eu“ și să trăiască pentru alții.

Legea nu poate face niciodată lucrul acesta. Ea îl preocupă pe om cu sine însuși. Sub domnia ei, orice om trebuia să facă ceea ce era cel mai bine pentru sine. Dacă încerca să-și iubească aproapele, aceasta constituia o lucrare făcută pentru dreptatea proprie. Sub har, totul este revărsat într-un mod binecuvântat și glorios. Eul este înlăturat ca fiind un lucru crucificat, mort și îngropat. Vechiul „eu“ nu mai este, iar noul „eu“ se află în prezența lui Dumnezeu, în toată acceptarea și valoarea lui Hristos. El este viața noastră, dreptatea noastră, sfințenia noastră, modelul nostru și tot ceea ce avem. El este în noi și noi în El, iar viața noastră practică înseamnă, în mod simplu, Hristos reprodus în noi, prin puterea Duhului Sfânt.

Prin urmare, nouă nu ni se cere doar să-l iubim pe aproapele nostru, ci chiar și pe vrăjmașul nostru, iar aceasta nu cu scopul de a obține dreptatea, pentru că noi am devenit dreptatea lui Dumnezeu în Hristos, ci ca expresie a revărsării naturale a vieții pe care o posedăm, a vieții care este în noi – iar această viață este Hristos. Un creștin este un om care trebuie să-L trăiască pe Hristos. El nu este nici iudeu, „sub lege“, nici păgân, „fără lege“, ci „un om în Hristos“, care stă în har și care este chemat să manifeste același caracter al ascultării care s-a văzut în viața Domnului Isus Hristos.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși.

Romani 5.6

Este Dumnezeu indiferent?

Privind la evenimentele actuale, oamenii se miră că Dumnezeu pare să nu facă nimic. Ne putem oare imagina că Dumnezeu este indiferent față de situația noastră?

Dumnezeul care este revelat în Biblie este complet diferit de om. El este etern și infinit, pe când noi suntem limitați și muritori. Dumnezeu este perfect, sfânt și are „ochi prea curați ca să privească răul“ (Habacuc 1.13). Noi, ca ființe umane, facem uneori fapte condamnabile și avem gânduri rele, iar acestea ne despart de Dumnezeu, deoarece răul este incompatibil cu natura Lui: „Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru“ (Isaia 59.2).

Dar Dumnezeu iubește făpturile Sale și dorește să aibă o relație cu fiecare ființă omenească. Planul Lui este să stabilească o nouă relație cu noi.

Cum niciun om nu este capabil să vină la Dumnezeu, a venit El, în Persoana lui Isus Hristos, care este Dumnezeu și Om. Isus, Omul perfect, a rezolvat problema, împăcându-ne cu Dumnezeul cel drept și sfânt. A făcut aceasta din dragoste, sacrificându-Și viața pentru a ne răscumpăra. Este atunci Dumnezeu indiferent? Nu, ci omul este indiferent, pentru că refuză mântuirea, viața eternă pe care Dumnezeu o oferă (fără plată) oricui Îl primește pe Isus ca Mântuitor. „Dumnezeu … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului“ (1 Timotei 2.4).

Citirea Bibliei: Osea 2.16-3.5 · Iacov 1.19-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.27-36;2:1-5

Dumnezeu avea multe motive să ceară distrugerea completă a vrăjmaşilor lui Israel. Dorea în special să-Şi protejeze poporul de influenţa acestor canaaniţi idolatri. Din punct de vedere moral, acelaşi pericol există şi pentru noi. O parte din tim­pul nostru se scurge în compania oame­nilor neîntorși la Dumnezeu: colegii de muncă, uneori anumiţi membri ai familiilor noastre. Nu pu­tem, în general, evita aceste contacte. Dar trebuie să fim atenţi ca ele să nu aibă nici o influenţă asupra vieții noastre spirituale. Să ne ferim de pri­e­teniile rele (1 Corinteni 15.33). Sunt unii oameni de care trebuie să fugim, chiar dacă ei ne vor lua în râs. Altfel, ne vor împinge în ţinutul muntos, cum s-a întâmplat cu fiii lui Dan (v. 34), adică ne vor împiedica să ne bucurăm în pace de lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu.

Îngerul Domnului, Căpetenie a oştirii Domnului (Iosua 5.14), Se aştepta ca Israel să se întoarcă la Ghilgal, punctul de plecare al glorioaselor victorii de altădată. Dar, în zadar! Atunci El Se suie la Bochim, locul lacrimilor.

Comparând slăbiciunea prezentă a Bisericii cu gloriosul început al istoriei sale, nu constituie oare acesta un îndemn de a ne smeri?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPREȘTE-TE ȘI CERE CĂLĂUZIRE! | Fundația S.E.E.R. România

„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbele 14:12)

Poți să fii sincer și convins în intențiile tale, dar s-o apuci pe un drum nepotrivit și să dai greș! Biblia spune că ploaia cade și „peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:45) Principiul cauză-efect se aplică tuturor, așa că toate bunele tale intenții nu te vor duce la destinația dorită dacă te afli pe un drum greșit. Gândește- te la asta în felul următor: poate că te-ai gândit să investești într-o anumită companie. Faci cercetări, vorbești cu experții, iar lucrurile arată bine. Așa că treci la fapte, pornind de la premisa că este o decizie sănătoasă. Apoi se întâmplă ceva neașteptat. Apare o recesiune și piața se prăbușește. Nu este vina ta; ai fost sincer în decizia ta de a investi, dar asta nu schimbă rezultatul final – ai pierdut tot!

Nu-ți poți permite deci să te încrezi în căile care „par bune omului” (Proverbele 16:25), ci trebuie să urmărești căile care sunt corecte în ochii lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Asta înseamnă că, dacă nu ți-ai încredințat viața lui Hristos, ești deja pe un drum greșit! Întoarce- te și roagă-L să-ți ierte păcatele și să te pună pe calea vieții veșnice. Iar dacă ești un credincios care caută o direcție, roagă-te, citește Biblia și ascultă ce are Dumnezeu de spus referitor la intențiile tale. Ucenicii aflați pe drumul spre Emaus au ajuns să spună: „Nu ne ardea inima în noi, când… ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32).

Roagă-L pe Dumnezeu să-ți deschidă ochii ca să pricepi Scripturile și să primești călăuzire, să facă „inima ta să ardă, atunci când deschizi Scriptura”, să-ți îndrepte pașii în direcția cea bună – și El o va face!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 ian. 2025

2 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

Matei 11.29,30

Noul Testament pe scurt (1) – Matei

Matei înseamnă „darul lui Iahve“, iar el a scris prima carte din Noul Testament, o carte scrisă dintr-o perspectivă iudaică și care păstrează o continuitate admirabilă cu Vechiul Testament. Ea Îl prezintă pe Domnul Isus Hristos ca fiind Mesia cel îndelung așteptat, Împăratul lui Israel. Prin urmare, genealogia Sa merge înapoi până la David și la Avraam, fiind genealogia lui Iosif. Ea stabilește deci dreptul oficial al lui Hristos la tronul lui David.

Evanghelia după Matei este singura carte din Scriptură care folosește expresia „Împărăția cerurilor“. Acest lucru arată că, sub legea lui Moise, autoritatea împărăției lui Iahve fusese încredințată iudeilor. Prin urmare, Ierusalimul fusese cartierul ei general. Însă, din cauza falimentului lui Israel, Dumnezeu a întrerupt această stare de lucruri, iar împărăția Sa își are acum cartierul general în ceruri. El a vorbit odinioară pe pământ, din mijlocul iudeilor, iar acum El vorbește din ceruri. Din acest motiv, Matei folosește des expresia „Împărăția cerurilor“ când descrie împărăția lui Dumnezeu. Această Evanghelie prezintă o schimbare completă în căile dispensaționale ale lui Dumnezeu, fiindcă Hristos, adevăratul Împărat, a venit pe acest pământ, iar apoi S-a întors în cer.

În acord cu toate aceste lucruri este de așteptat ca Matei să insiste asupra supunerii și ascultării depline față de autoritatea suverană a Domnului Isus; nu față de lege, ci față de Cel care este mai presus de lege. „Luați jugul Meu și învățați de la Mine.“ Accentul este deci pus pe fapte – pe fapte ale credinței, bineînțeles – fiindcă autoritatea este subiectul important din această Evanghelie, nu harul, precum în cea a lui Luca. Cât de bine este ca astfel de lecții să se coboare adânc în inimile noastre!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu adaugă nicio durere la ea.

Proverbe 10.22

Câmp petrolier

În timpul recesiunii din 1930 din Statele Unite, un fermier modest deținea un mare teren în vestul Texasului. El trăia în sărăcie, luptându-se din greu să-și hrănească familia, când o companie petrolieră i-a cerut permisiunea de a face un foraj pe proprietatea lui. Gândind că nu avea ce pierde, fermierul a dat permisiunea. La o adâncime nu foarte mare, compania a descoperit cel mai important câmp petrolier care se găsise până atunci în America de Nord. Se puteau extrage peste 80.000 de barili pe zi. Acel fermier a devenit multimilionar peste noapte. De fapt, el era bogat de când cumpărase acel teren, pentru că petrolul era acolo, doar că el nu știa.

Aceasta ne face să ne gândim la aceia care au Biblia, dar nu o citesc niciodată. Trăiesc în sărăcie, deși înaintea lor stă Cuvântul lui Dumnezeu, încărcat de o bogăție inepuizabilă. Trebuie să descoperiți această comoară! Cuvântul este „viu și lucrător“ (Evrei 4.12), acționând în lăuntrul ființei noastre. Să îl primim așa cum ni l-a prezentat Isus: „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Să nu ne temem de schimbarea pe care o produce în inima și în conștiința noastră. Este mijlocul prin care Dumnezeu ne prezintă harul și bunătatea Lui în Fiul Său, dându-ne viața eternă.

Fermierul nu a ezitat. Să nu ezităm nici noi atunci când Dumnezeu ne spune: „Alege viața“! Nu există bogăție mai mare. Biblia este o carte unică. Mesajul ei de iertare și de eliberare produce o transformare profundă a ființei noastre.

Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.16-26

Abia începută, această carte a Judecătorilor ne pune în faţă un declin, pe cât de trist, pe atât de rapid. Care este motivul? În esenţă, uitarea prezenţei Domnului. Ghilgal nu mai este locul judecării de sine, nici locul unde se găseşte Îngerul Domnului (2.1). Care este consecinţa?  O mare teamă de puterea oamenilor! Carele lor de fier devin un subiect de groază (Prov. 29.25). Pare să existe aici o asemănare cu zilele lui Iosua. Luarea Luzului ne aminteşte de luarea Ierihonului. Dar aceasta nu este o chestiune de credinţă nici din partea fiilor lui Iosif, nici din partea omului care le-a arătat intrarea în cetate. Rahav a fost cruţată datorită credinţei ei. Este cu totul diferit cazul trădătorului din Luz care, în loc să trăiască acolo cu poporul, pleacă şi îşi ridică o cetate în altă parte. O victorie care nu este rod al încrederii în Dumnezeu nu va dura niciodată.

Declinul este general, dar, individual, fiecare seminţie este caracterizată de măsura în care tolerează sau se supune, cu mai multă sau mai puţină putere de rezistenţă, prezenţei vrăjmaşilor în teritoriul ei. Tot aşa în Adunare, delăsarea colectivă este un rezultat al delăsării individuale. Fiecare credincios are răspunderea lui personală. Ar trebui să ne întrebăm fiecare dintre noi: „Care este răspunderea mea? Cum mi-a fost mărturia din ziua în care m-am întors la Dumnezeu?”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN ACEST AN, FĂ MAI ÎNTÂI LUCRURILE IMPORTANTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12)

Cu toții avem aceleași douăzeci și patru de ore în fiecare zi – adică 1.440 de minute, sau 86.400 de secunde. Iar noi „trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu” pentru modul în care le folosim (vezi Eclesiastul 11:9). Un bun punct de plecare este să-ți pui întrebarea: „Cum mi-aș petrece ultimele douăzeci și patru de ore, dacă aș ști că a doua zi voi sta în fața lui Dumnezeu?”

Răspunsul te poate ajuta să-ți stabilești prioritățile în viață.

Gândește-te: dacă cineva îți fură mașina, îți poți lua alta. Dacă ți se fură portofelul, câteva apeluri telefonice la unitatea care ți-a eliberat cardul rezolvă de obicei problema. Dar pe cine poți suna când îți pierzi… timpul? Cum îți petreci timpul este de fapt modul în care îți trăiești viața!

Efeseni 5:16 spune: „Răscumpăraţi vremea”, așa că învață să faci următoarele:

1) Nu mai spune „da” tuturor. Atunci când instinctul tău spiritual îți spune „nu”, iar instinctul tău social de a-i mulțumi pe oameni îți spune „da”, mergi după instinctul tău spiritual! Domnul Isus așa a făcut! Iar asta I-a permis să Îi spună Tatălui Său: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat- o s-o fac.” (Ioan 17:4). Nu lăsa ca lucrurile bune să-ți fure lucrurile cele mai bune; renunță la unele activități, ca să poți excela în altele.

2) Lasă-te călăuzit de Duhul, nu de firea pământească. Apostolul Pavel spunea: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16) Mai mult, când umbli în Duhul, arzi uleiul, nu fitilul; Duhul Sfânt îți dă putere.

3) Pune lucrurile importante pe primul plan. Un semn al adevăratei maturități este să faci ceea ce nu ai chef să faci, atunci când nu ai chef să faci! Așadar, anul acesta, pune lucrurile importante pe primul loc… și lasă-le acolo!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →