Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “octombrie, 2024”

17 oct. 2024

17 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: pe când se ruga ea îndelung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei. Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea.

1 Samuel 1.12,13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Tristețea adâncă a Anei și rugăciunea ei ne pot învăța câte ceva cu privire la acele perioade când nu știm ce să ne rugăm. Uneori, când durerea este foarte puternică, nu știm cum să ne rugăm. Pavel ne amintește că „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui“ (Romani 8.26). Dumnezeu dorește să venim cu credință și să ne vărsăm inimile înaintea Lui, fiindcă El poate să vindece inimile rănite.

Este important să menționăm de ce Ana dorea un copil. Ea dorea nu doar un copil, ci un copil de parte bărbătească (1 Samuel 1.8,11), care să crească și să fie folosit de Domnul pentru a conduce poporul Său. Ea I-a făcut un jurământ neobișnuit Domnului, anume că, dacă El avea să-i dea un fiu, ea urma să-l dedice slujirii Lui pentru toate zilele vieții sale. Ana și-a ținut jurământul și l-a păstrat acasă pe Samuel doar până când l-a înțărcat. Apoi l-a adus la cort, pentru a-și împlini jurământul făcut (1 Samuel 1.21-28). Cât a fost mic, Ana și-a arătat dragostea față de el prin faptul că-i făcea câte o mantie mică în fiecare an. Samuel știa că mama lui îl iubea, însă știa și că ea își împlinea astfel jurământul făcut lui Dumnezeu.

Ana își vărsase inima înaintea Domnului, în amărăciunea ei; după aceea, ea și-a deschis inima către El în laudă. Domnul i-a schimbat amărăciunea într-o cântare de bucurie, fiindcă El poate inspira cântări în noapte (Iov 35.10; Psalmul 43.8). El a dăruit o cântare inimii predate Lui. Cântarea Domnului poate însemna putere pentru cel neputincios, bucurie pentru cel întristat, vindecare și biruință pentru sufletul copleșit, fiind o jertfă de laudă pentru Domnul (Evrei 13.15).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da, lumina celui rău se va stinge … Nădejdea lui va fi smulsă din cortul lui și va fi târât spre împăratul spaimelor.

Iov 18.5,14

Ultima cortină

În liniște, sicriul este coborât în groapă și dispare dinaintea ochilor. Slujba de înmormântare este încheiată. Oamenii se îndepărtează rapid de locul morții.

La ieșirea din cimitir mă întâlnesc cu un fost coleg, cu care lucrasem la teatru înainte să mă întorc la Dumnezeu. Intrăm imediat în discuție și ne amintim de vremurile petrecute împreună la teatru. „Mai știi“, îi spun eu, „că, atunci când se trăgea ultima cortină, dacă reprezentația fusese ratată, nu se mai putea corecta nimic? Toate reproșurile nu mai ajutau la nimic. Spectacolul era un eșec“.

Nu este la fel și în viața noastră? Într-o zi, fiecare își va juca ultimul rol pe scenă și apoi va cădea „cortina“ și pentru el.

Când este să se gândească la moarte, nu sunt oare mult prea mulți aceia care trebuie să recunoască faptul că au trăit fără Isus? O viață fără Mântuitorul și Răscumpărătorul are consecințe devastatoare! Pentru oricine pleacă de pe scena vieții fără El, viitorul este fără speranță și așa rămâne pentru totdeauna.

Dacă citiți aceste rânduri, înseamnă că peste dumneavoastră încă nu a căzut „ultima cortină“. Folosiți timpul și predați-vă viața Domnului Isus înainte de a fi prea târziu! Pentru cei răscumpărați sunt valabile cuvintele: „El [Dumnezeu] va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere …“ (Apocalipsa 21.4).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.17-29 · 1 Ioan 2.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 11:1-15

Poporul lui Dumnezeu este îndemnat să facă precum plugarul care, pentru a-şi alinia brazda, ia repere din urma şi dinaintea lui. Pentru a reveni la drumul drept, Israel va privi întâi înapoi, pentru a-şi aminti de ieşirea din Egipt şi de dificila călătorie prin pustiu (v. 2-7; Ieremia 2.23: „Priveşte-ţi calea în vale“), apoi înainte, pentru a contempla prin credinţă bogata ţară a promisiunii (v.10-12). Rătăcirile noastre trebuie să ne servească de avertisment şi să vorbească conştiinţei noastre, în timp ce perspectiva moştenirii cereşti care ne aşteaptă este menită să ne stimuleze inimile. Confruntaţi necontenit cu un trecut jalonat prin har şi cu un viitor glorios, umblarea noastră va tinde să fie dreaptă.

Ce contrast între ţara promisiunii şi Egipt, imagine a lumii! Pentru a avea apă, chiar şi în zilele noastre, egiptenii sunt obligaţi s-o ridice cu greu până la jgheaburi, cu ajutorul scripetelui, un fel de moară acţionată primitiv cu piciorul (v. 10 sf.), în timp ce în ţara Canaanului, ploaia cerului asigură apă fără plată şi din abundenţă. Da, ce contrast între sărmanele eforturi ale omului din lume de a-şi făuri singur fericirea şi terenul binecuvântat pe care este aşezat acum răscumpăratul Domnului, care primeşte totul prin harul Dumnezeului său!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ-ȚI ÎNGRIJORĂRILE ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:7)

Când te simțiți anxios și speriat, iată două lucruri pe care ar trebui să le faci: 1) Găsește-ți un prieten dintre frații de credință. Atunci când anxietatea te acaparează, una dintre cele mai bune modalități de a rupe spirala îngrijorării este să o dezvălui unui prieten din biserică. Când a fost ca Israel să ia în stăpânire Țara promisă, Dumnezeu le-a spus: „Cine este fricos şi slab la inimă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui.” (Deuteronomul 20:8) Pesimismul, descurajarea și spaima sunt contagioase. Dar la fel este și curajul! Așa că, apelează la un prieten care are darul încurajării! 2) Ia atitudine și înfruntă-ți frica! Poți asculta toate predicile despre un Dumnezeu bun, care va avea grijă de tine, și s-ar putea să nu fie suficiente ca să elimine anxietatea din viața ta. Trebuie să faci și anumite lucruri, iar primul ar fi să pășești prin credință. Modul în care pacea lui Dumnezeu ajunge din mintea ta în corpul tău este prin încrederea în El, până când îți poți înfrunta temerile fățiș. Așadar, cu gândul acesta în minte, fă următoarele lucruri: a) meditează la pasaje din Scriptură, cum ar fi Psalmul 23; imaginează-ți efectiv că ești păstorit de Domnul pe pășuni verzi și condus la ape de odihnă; b) vorbește cu „prietenul tău de credință” înainte ca îngrijorarea să se instaleze în mintea ta; c) rostește o rugăciune: „Doamne, îmi arunc toate grijile asupra Ta!” d) fă exerciții fizice; exercițiul fizic este unul dintre cele mai bune moduri pentru a opri acumularea excesului de adrenalină; e) identifică-ți frica și fă un mic pas pentru a o înfrunta; și f) odihnește-te suficient. Psalmistul David a spus: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este astăzi acesta: lasă-ți îngrijorările în seama lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 oct. 2024

16 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.

2 Împărați 23.30 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioahaz (1) – Chipul lumii acesteia trece

Este interesant că, în 2 Împărați 23.30, este menționat în mod expres faptul că Ioahaz a fost uns ca împărat. Nu așa se întâmplase cu toți ceilalți împărați? Totuși, cu privire la Ioahaz este menționat acest lucru, chiar dacă el a domnit doar trei luni. Aceasta ne amintește de caracterul lucrărilor și al gloriei omului – „Orice făptură este ca iarba și toată gloria omului este ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea ei se veștejește, însă cuvântul Domnului rămâne pentru totdeauna“ (1 Petru 1.24,25). Gloria omului este efemeră și trece repede, uneori mult mai repede decât crede sau decât ar dori.

După moartea tatălui său, acest tânăr de douăzeci și trei de ani a devenit împărat peste noapte. Ce lucru extraordinar pentru el! Se afla acum la vârful carierei sale, mai ales că, fiind al treilea fiu ca vârstă, nu avea nicio șansă să devină împărat. Poate că a lucrat din greu în spatele scenei pentru a ajunge acolo – nu știm, însă un lucru este sigur: poporul l-a ales ca împărat, în ciuda ordinii obișnuite.

Acum iată-l ajuns în vârf, având puterea și gloria! Dar ce a făcut el în tot acest timp? A făcut ce era rău în ochii lui Dumnezeu. Prin urmare, visul său, domnia sa magnifică, gloria sa, toate acestea s-au dus pentru totdeauna!

Învățătura pe care trebuie să o desprindem de aici este cum nu se poate mai clară: „Chipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7.31). Să nu ne ațintim privirea asupra acestei lumi, nici asupra lucrurilor din ea, să nu ne preocupăm cu a le obține, nici să nu căutăm gloria acestei lumi! Partea noastră este cu Hristos, de aceea să căutăm „lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu“, și să ne gândim la „lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ“ (Coloseni 3.1,2). Rezultatul unei astfel de atitudini va fi spre gloria lui Dumnezeu și, de asemenea, spre fericirea noastră.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti și ieșirea din ea, ca s-o puteți suporta.

1 Corinteni 10.13

Orice ți-ar trimite Tatăl

Este dragostea Domnului suficientă pentru a te atrage? Este ea de ajuns să te facă să renunți la lume ca să Îl urmezi și să fii în locul în care să te poți bucura de tovărășia Lui? În necazurile copiilor Săi, Domnul întâi Se apropie și le șterge lacrimile. Apoi îi scoate din ele. Dar umblă cu ei. Compasiunea Lui merge înaintea îndurărilor Sale.

    Orice ți-ar trimite Tatăl, tu stai tăcut!

    El dă binecuvântare fără sfârșit.

    Când dorințe nu-mplinește, El spre bine Se-ngrijește;

    din iubire El te mustră: crede în El!

    Cel ce te călăuzește neîncetat crezi că azi

    nu te zărește pe un drum greu?

    Chiar pe căi întunecate, mângâierea-ți dăruiește,

    lângă tine-n grele clipe este chiar El!

    O, nu critica-n suspine ce îți dă El!

    Crede că e spre-al tău bine ce îți dă El!

    Chiar de nu știi dinainte planul bunului Părinte,

    tu încrede-te în Domnul, numai în El!

    Domnul dă putere zilnic celor ai Săi.

    În necaz ajută tainic, adeseori.

    Orice te-ar lovi pe tine, crede că e înspre bine;

    mergi supus pe a ta cale și fii smerit!

—S. D. Cartes

Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.1-16 · 1 Ioan 2.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 10:12-22

Versetele 12 şi 13 aşază înaintea copiilor lui Israel un plan minunat. Prieten creştin, Domnul nu doreşte nici „de la tine“ altceva, decât teamă, credincioşie, dragoste, lepădare de sine, ascultare. Mica 6.8 pune aceeaşi întrebare şi, ca răspuns, invită la dreptate, la bunătate, la smerenie. Toate acestea ni se cer în interesul nostru: „spre binele tău“ (v. 13) şi nu sunt decât un răspuns corect la iubirea divină. Fericite legături reciproce: „Domnul S-a alipit de părinţii tăi, ca să-i iubească …“ (v.15) … „tu să te alipeşti de El“ (v. 20)!

Este cerută circumcizia inimii. Un semn exterior nu este suficient pentru a face proba că cineva are o religie (Romani 2.29). Trebuie să existe în inimă dovada că pretenţiile cărnii au fost judecate şi că cineva aparţine lui Dumnezeu.

Domnul este Susţinătorul celor care sunt singuri în viaţă. Orfanul, văduva, străinul − sunt în mod cu totul deosebit subiectele îngrijirii Sale. „Dumnezeul cel mare, cel tare şi cel înfricoşător“ (v. 17), care a făcut „aceste lucruri mari şi înfricoşătoare“ (v. 21), este în plus un Dumnezeu plin de mângâiere, un Tată pentru orfani, un Apărător făcând dreptate văduvelor (Psalmul 68.5).

„El este lauda ta“ (v. 21). Nu numai ceea ce a făcut, ci Însăşi Persoana Sa este, pentru inimile şi buzele celor răscumpăraţi, un subiect continuu de bucurie şi de adorare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASCULTĂ GLASUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine are urechi, să asculte ce zice… Duhul.” (Apocalipsa 2:11)

Putem citi același verset din Scriptură, cu diferite ocazii, și el ne va vorbi de fiecare dată cu totul altfel!

Filozoful grec Heraclit a afirmat următoarele cuvinte: „Niciun om nu se scaldă de două ori în apa aceluiași râu”, adică nici râul și nici omul nu mai sunt la fel. Și niciodată nu citești același verset biblic în același mod de două ori. Aceasta a fost intenția Autorului său ceresc. Iar iluminarea de care îți face Duhul Sfânt parte se bazează pe faptul că Dumnezeu cunoaște în mod profund și nelimitat circumstanțele tale, dorințele tale, temerile tale, trecutul tău, personalitatea ta și destinul tău. Trebuie doar să-ți faci timp să asculți și să-ți cultivi capacitatea de a fi sensibil la ceea ce spune El!

Se povestește că un dirijor a fost angajat să lucreze cu cântăreți de operă care nu puteau atinge anumite note, deși acestea se aflau în gama lor vocală. Era un mister total. Dirijorul a făcut teste amănunțite asupra corzilor lor vocale, dar nu a putut găsi niciun motiv pentru care ei nu puteau atinge acele note. Apoi, i-a venit brusc ideea să le testeze auzul. Și ceea ce a descoperit a fost că acești cântăreți de operă nu puteau cânta o notă pe care nu o puteau auzi. Problema nu era cântatul, ci auzul.

Așadar, ai o problemă cu auzul? Dacă nu ai, ascultă ce spune Duhul Sfânt. Până nu auzi vocea lui Dumnezeu, nu vei putea cânta cântecul Său. De ce? Pentru că ești dezacordat! Și în felul acesta rămânem prinși în stiluri de viață păcătoase, în cicluri negative și în tipare distructive.

Dar atunci când deschizi Biblia și auzi cu adevărat vocea lui Dumnezeu – vocea Sa iubitoare, încurajatoare, plină de har, convingătoare, autoritară, și puternică – viața ta începe să se armonizeze cu Duhul Sfânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 oct. 2024

15 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot așa, soțiilor, fiți supuse soților voștri, încât, chiar dacă unii sunt neascultători de Cuvânt, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor, fiind martori la purtarea voastră curată, în temere … Tot așa, soților, locuiți cu ele după cunoștință, ca și cu un vas mai slab, feminin, dându-le onoare ca fiind și împreună-moștenitoare ale harului vieții, spre a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.

1 Petru 3.1,2,7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ceea ce deosebește creștinismul de iudaism este tocmai această ascultare, care în 1 Petru 1.2 este numită ascultarea lui Hristos. Considerând această situație, în care soțul era necredincios și neascultător cu privire la Hristos, soția ar fi putut fi tentată să încerce să-l convingă prin discuții și argumentări pentru a-l câștiga de partea adevărului; soția însă trebuia să fie convinsă că soțul ei putea fi convertit și câștigat prin propria ei purtare, fără cuvânt, prin faptul că soțul ei avea înaintea ochilor o purtare curată, neîntinată de lume și marcată de teama de Dumnezeu (2.17). Ceea ce trebuia să o deosebească pe soția creștină nu consta într-o podoabă asemănătoare celei pe care lumea o caută, ci într-o podoabă nepieritoare, nu a trupului, ci a duhului, caracterizată de blândețe și de liniște – însușiri de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Acesta era caracterul sfintelor femei de odinioară. Obiceiul lor era supunerea față de soții lor; femeile creștine aveau înaintea lor exemplul Sarei, ai cărei copii deveniseră, netemându-se de nimic și făcând binele. «A face binele» nu era oare lucrul care caracteriza și purtarea lui Hristos, în aceeași măsură ca și ascultarea? (1 Petru 3.6; 2.20; Fapte 10.38).

Apostolul se adresează și soților creștini ai unor femei creștine. Soțul creștin trebuie să trăiască împreună cu soția sa potrivit cunoștinței, împărtășind cu ea interesele lui Dumnezeu și ale lui Hristos; el nu trebuie nicidecum să o disprețuiască, ci trebuie să țină cont că vasul feminin nu are rezistența celui masculin și de aceea trebuie tratat cu multă grijă. Soția nu trebuie să fie sub nicio formă tratată cu dispreț, ci trebuie să fie onorată. Atât soții cât și soțiile posedă împreună o moștenire comună, în care niciunul nu este mai privilegiat decât celălalt. Rugăciunile noastre comune ar fi împiedicate dacă soțul ar avea un domeniu accesibil numai lui, iar soția ar fi străină de el.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu nu Se rușinează de ei, să fie numit Dumnezeul lor … De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori …

Evrei 11.16; 12.1,2

Galeria cu portrete

Din vechile lor palate, nobilii secolelor trecute își privesc cu demnitate vizitatorii. Tablourile lor înrămate pompos în galeriile ancestrale păstrează memoria tuturor acestor membri ai familiilor regale sau princiare. Și, cum fețele lor au de obicei o expresie serioasă, privitorul nu poate spune dacă persoana reprezentată a fost una fericită sau nefericită, binevoitoare sau răuvoitoare. Nici măcar numele celor mai mulți nu mai spun nimic vizitatorului. La urma urmei, au murit de mult timp. – Și unde sunt aceștia acum?

Biblia conține și ea o „galerie a strămoșilor“ – portrete autentice ale unor persoane provenind din medii foarte diferite. Ceea ce îi leagă pe acești oameni nu este noblețea lor, ci credința lor, încrederea lor în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Acest „nor așa mare de martori“ este mulțimea acelora care mărturisesc prin propria experiență că ei fac parte din familia lui Dumnezeu. De aceea, numele lor nu vor fi uitate niciodată. Acolo îi găsim pe Avraam și pe Sara, pe Miriam și pe Moise, pe Samuel și pe David „și ce să mai spun? Pentru că nu-mi va ajunge timpul istorisind despre …“ (Evrei 11.32). Au fost aceste persoane mai sfinte decât altele, încât Dumnezeu le-a onorat astfel? În niciun caz, dar ele și-au mărturisit vina înaintea lui Dumnezeu și și-au pus încrederea în El.

În familia lui Dumnezeu, în „galeria Sa de strămoși“, este loc și pentru „portretul“ tău. Poate fi inclus acolo, dacă tu crezi în Domnul Isus Hristos și în moartea Sa ispășitoare.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 13.10-25 · 1 Ioan 1.5-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 10:12-22

De-abia intrate în mâinile lui Moise, cele dintâi două table ale legii au şi fost sfărâmate, pentru ca judecata să nu pătrundă odată cu ele în tabăra idolatră. În plus faţă de această dată, Domnul va porunci ca noile table să fie puse imediat în chivot, simbol al Domnului Hristos care este garantul menţinerii întregi a legii. Potrivit propriilor Sale cuvinte (Matei 5.17-19), Domnul Isus n-a venit pentru a desfiinţa legea, ci pentru a o împlini (Matei 5.17 nota a: pentru a-i arăta plinătatea). Nici o iotă, nici o frântură de literă pe care iubitul nostru Salvator să nu o fi satisfăcut perfect! El va fi şi în această privinţă cel mai mare în Împărăţia cerurilor.

2 Corinteni 3 compară „cele zece porunci“, înscrise odinioară pe piatră, cu „epistola lui Hristos“, gravată „pe table de carne, ale inimii“ (2 Cor. 3.3), „epistolă“ care se rezumă în fapt la un nume, cel al Domnului Isus, pe care Duhul Sfânt Îl imprimă în inimile răscumpăraţilor Săi. Dar nu pentru a rămâne ascuns acolo. O scrisoare este făcută pentru a fi citită. Numele lui Hristos trebuie să poată fi citit de către cei care ne cunosc. În preajma noastră, mulţi sunt cei care nu citesc niciodată Biblia. Într-o manieră indirectă ei pot fi constrânşi să o facă, în măsura în care comportarea noastră, pe care ei o observă, pune în practică învăţăturile Sale şi Îl reflectă pe Isus (1 Petru 3.1sf, 2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȚINE FĂRĂ ȘOVĂIRE LA CREDINȚA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23)

Dacă citim cu atenție cartea Geneza, vom observa că în timpul procesului de creație, Dumnezeu numără zilele pe baza nopților anterioare. Biblia nu spune: „dimineața și seara au format prima zi”, ci spune: „a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” (Geneza 1:5). Iar acest lucru ar putea să ne spună că Dumnezeu este specializat în a scoate lumina din întuneric – adică, noi trebuie să trecem prin una pentru a ajunge la cealaltă!

Dumnezeu i-a spus lui Moise că îngerul morții va veni noaptea și, unde va vedea sângele mielului pe ușă, locuitorii acelei case vor fi salvați (vezi Exodul 12:12-13). Tot în cartea Exodul citim că Dumnezeu „a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea… și a uscat marea… Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat…” (Exodul 14:21-22)

Iar David a scris: „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5). Deci, zorii sunt mai strălucitori datorită întunericului care i-a precedat, tot la fel biruința ta este mai plină de satisfacții atunci când ea apare pe fundalul durerii, al pierderii și-al provocării. Marile dimineți vin după trecerea prin nopți grele.

Când vezi pe cineva care crezi că are o zi minunată, sunt șanse mari să te uiți la cineva care a trecut printr-o noapte lungă. Când îi auzi pe oameni proclamându-și victoria, dimineața, să fii sigur că și-au petrecut noaptea rugându-se și plângând înaintea lui Dumnezeu. Biblia ne îndeamnă: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). A avea încredere în Dumnezeu este mai mult decât o simplă dorință. Înseamnă să știi că dacă (și ce) a promis, El va face… și să înțelegi că El nu controlează doar creația, ci și circumstanțele tale. Așadar, să nu ezităm în mărturisirea credinței noastre în Dumnezeu!

Așadar, pentru a împlini planul lui Dumnezeu în viața ta, asigură-te că înțelegi ce vrea Stăpânul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 oct. 2024

14 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

David s-a întărit în Domnul Dumnezeul său.

1 Samuel 30.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ferice de cel care se poate ridica, din cele mai profunde adâncimi ale nenorocirii omenești, către Dumnezeu și către resursele Lui care nu lipsesc niciodată! Credința știe că Dumnezeu este pe deplin la înălțimea oricărei nevoi și slăbiciuni omenești, a oricărei căderi și a oricărui păcat. Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor, iar inima care înțelege aceasta este ridicată deasupra tuturor încercărilor și a dificultăților de pe cale.

Nu există nicio stare în care creștinul să se afle și să nu poată să se bazeze pe Dumnezeu. Dacă este zdrobit sub greutatea încercării și a împrejurărilor dificile, trebuie să lase loc puterii lui Dumnezeu, care să acționeze asupra acestor lucruri. Dacă inima este apăsată de povara slăbiciunii personale – o povară cu adevărat grea! – trebuie să se adape din izvoarele nesecate ale compasiunii și ale îndurării divine. Dacă sufletul este îngrozit de simțământul păcatului și al vinei, trebuie să recurgă la harul nețărmurit al lui Dumnezeu și la sângele infinit de prețios al lui Hristos. Într-un cuvânt, oricare ar fi povara, încercarea, suferința sau nevoia, Dumnezeu este mai mult decât potrivit pentru ele, iar privilegiul credinței este să se folosească de El. „David s-a întărit în Domnul Dumnezeul său“ atunci când totul în jur era întuneric și disperare.

Fie ca toți să cunoaștem adevărata binecuvântare a acestui lucru! A avea de-a face cu Dumnezeu înseamnă odihnă pentru suflet, înseamnă fericire și putere. A ne dezlipi inimile de eul nostru și de lucrurile care ne înconjoară și a ne înălța în atmosfera divină sfântă și plină de pace ne oferă o mângâiere și o înviorare pe care nimeni nu le poate descrie. Scopul lui Satan este să nu ne bucurăm niciodată de așa ceva, iar pentru aceasta face ca lucrurile prezente să ocupe tot orizonul sufletelor noastre; el caută să ne înconjoare cu un nor gros, întunecat și de nepătruns, ca să nu putem recunoaște fața Tatălui, nici mâna Lui, care lucrează în împrejurările noastre. Credința însă străpunge norul și se ridică spre Dumnezeu; ea nu privește la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; ea merge înainte, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel care este nevăzut.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înțelese de minte, prin lucrurile făcute de El, așa că nu se pot dezvinovăți.

Matei 5.45

Caietul cu însemnările drumeților

Într-o frumoasă zi de toamnă mă plimbam cu soția mea pe un traseu ușor de parcurs, din munții Alpi. Era un peisaj sălbatic și romantic în mijlocul Alpilor elvețieni. Liniștea deplină a lumii montane care ne înconjura și priveliștea feerică ce se pierdea în depărtări ne tăiau respirația. De-a lungul traseului erau amenajate mai multe locuri de popas. La fiecare astfel de loc amenajat atârna o cutie metalică, în care se aflau câteva ustensile de scris și un caiet.

Am citit cu interes însemnările drumeților care trecuseră pe acolo în ultimele luni. Mai toți consemnaseră ce zi frumoasă au petrecut alături de cei dragi în acel peisaj de vis. Din nefericire, în nicio însemnare nu am găsit numele Dumnezeului Creator care le-a pregătit acea zi minunată și acel peisaj unic. Cum reacționează Dumnezeu la o asemenea atitudine ignorantă? În bunătatea Sa, El le oferă totuși oamenilor astfel de momente. De ce? Pentru că El îi iubește pe oamenii pe care i-a creat.

Da, ar fi bine să ne gândim mai mult la bunătatea lui Dumnezeu. El trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți, El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni. Dacă Îl cunoașteți, atunci puteți enumera cu recunoștință toate lucrurile pe care El vi le-a dat deja de-a lungul vieții.

Dacă încă nu Îl cunoașteți, opriți-vă în fața Cuvântului Său și citiți-l, poate începând cu Evanghelia după Luca.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 12.18-13.9 · 1 Ioan 1.1-4

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 9:18-29

Invitat să nu-şi uite greşelile trecute, Israel putea alătura aici o altă aducere-aminte: cea a mijlocitorului credincios care i-a reprezentat pe munte. Moise este menţionat în mod deosebit în Psalmul 99.6 printre cei care Îl cheamă pe Domnul şi care strigă spre El. Ce implorări fierbinţi a ştiut el să înalţe către Dumnezeu pentru popor, ca şi pentru fratele său Aaron!

Iată într-ade­văr pentru noi două subiecte constante de rugăciune: pe de o parte adunarea, iar pe de altă parte membrii familiei noastre. Şi tot Psalmul 99 confirmă eficacitatea rugăciunii credinţei: „Tu le-ai răspuns: Tu ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător“ (Ps. 99.8; Iacov 5.16). Ne vom bucura să constatăm că în acest psalm este numit şi Aaron. Nu numai că i-a fost iertat păcatul său grav, ci a putut după aceea să devină, la rândul său, un mijlocitor (Numeri 16.47).

Când am învăţat o lecţie prin propria experienţă, putem să fim un ajutor pentru alţii. Aceasta a fost experienţa lui Petru. Spunându-i că S-a rugat pentru el, Domnul a adăugat: „când te vei întoarce, să-i întăreşti pe fraţii tăi“ (Luca 22.32).

Ce bucurie, prieteni creştini, că putem conta pe prezenţa în cer a unui Apărător divin care mijloceşte la Tatăl în favoarea fiecăruia dintre noi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎMPLINEȘTI PLANUL LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului.” (Efeseni 5:17)

Pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ține cont de următoarele:

1) Fă-ți harta zilei. Planifică-ți timpul și respectă-ți planul. Doar una din trei persoane face acest lucru. Un expert în leadership spunea: „Rar mi se întâmplă să mă trezesc dimineața întrebându-mă ce voi face în ziua respectivă.” Iată de ce această persoană este un lider… și un expert!

2) Stabilește-ți prioritățile. Goethe spunea: „Lucrurile care contează cel mai mult nu trebuie să fie niciodată la mila lucrurilor care contează cel mai puțin.” Cei mai mulți dintre noi nu ajungem la cele mai importante sarcini până la jumătatea după-amiezii. Finalizăm mai întâi sarcinile cu prioritate scăzută pentru a avea un sentiment de realizare. Nu e un lucru înțelept. Iar dacă îți planifici ziua, dar nu o duci la bun sfârșit, rezultatele vor fi aceleași ca ale celor care nu-și fac nicio planificare. După cum spunea și președintele american Dwight Eisenhower: „Când îți stabilești prioritățile… cea mai complexă problemă umană se reduce adesea la o proporție ușor de gestionat.”

3) Fii concentrat, dar flexibil. Așteaptă-te la neprevăzut și învață să te adaptezi! Condițiile se schimbă în mod constant, și la fel trebuie să se schimbe și metodele tale de a face lucrurile.

4) Învață să delegi. Oamenii tind să se împartă în două categorii: cei care se agață și cei care se debarasează. Cei care se agață refuză să renunțe la orice lucru pe care îl consideră important, indiferent dacă este sau nu cea mai bună persoană pentru lucrul respectiv. Scopul lui este perfecțiunea. Pe de altă parte, cei care se debarasează de sarcini o fac rapid, fără să se gândească prea mult la cât de bine fac treaba. Scopul lor este ca sarcina să dispară de pe biroul lor cât mai repede. O delegare adecvată presupune să fii înțelept, sigur pe tine și generos față de ceilalți. Înseamnă, de asemenea, că munca se face bine – și, în cele din urmă, asta este ceea ce-ți dorești.

Așadar, pentru a împlini planul lui Dumnezeu în viața ta, asigură-te că înțelegi ce vrea Stăpânul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 oct. 2024

13 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; și El este ispășire pentru păcatele noastre.

1 Ioan 2.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

El, Cel care a mers la Tatăl pentru noi, poate spune (și Tatăl o știe bine): «Eu am suferit pe cruce pentru păcatele care au fost înfăptuite și Eu am purtat judecata asupra lor, așa că nu mai poate fi nicio judecată cu privire la ele». El este Cel Drept și Dumnezeu știe că El niciodată nu va face ceva nedrept, că niciodată nu va acoperi un păcat și că niciodată nu va spune despre ceva care este fals că este bun, așa cum o fac deseori avocații de pe pământ. Cuvântul Său este adevărul absolut, așa că Dumnezeu poate avea încredere desăvârșită în cuvântul Său. El ne înlocuiește, ca să ne readucă în părtășie cu Tatăl, pentru ca, în felul acesta, răul să fie îndepărtat și Dumnezeu să poată, potrivit cu 1 Ioan 2.1, să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. Pe de o parte, Domnul Isus lucrează în noi, ca să ne aducă la mărturisire; de altă parte, El intervine la Tatăl pentru noi, pentru ca astfel, atunci când am mărturisit, Tatăl să ne ierte. Și Tatăl ne iartă întotdeauna, căci El este credincios și drept când face lucrul acesta.

În primul rând, Domnul Isus lucrează în noi pentru ca păcatele pe care le-am înfăptuit să ne devină cunoscute. Cum ne sunt ele făcute cunoscut? Când am făcut ceva și nu știu că este rău, cum voi afla că acel lucru este rău?

Vedem lucrarea Domnului Isus în cazul lui Petru. Domnul îl atenționează mai dinainte și îi spune: „Chiar în noaptea aceasta … tu te vei lepăda de Mine de trei ori“. Apoi imediat adaugă: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se micșoreze credința“. După ce Petru L-a tăgăduit de trei ori, Domnul l-a privit și, prin aceasta, i-a adus aminte de cuvintele Sale, iar Petru a devenit conștient că L-a tăgăduit și a plâns cu amar. Când Domnul a înviat, Petru a fost unul dintre primii pe care El i-a căutat ca să stea de vorbă cu el. Când, după aceea, Petru a fost iarăși în mijlocul ucenicilor, Domnul a venit și a pătruns din nou, și cu acest prilej, până la temelie, ca să-l aducă pe Petru la o totală restabilire și la o deplină părtășie; căci acesta este scopul Domnului Isus (vedeți Ioan 21).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și au venit la un loc al cărui nume era Ghetsimani. Și a zis ucenicilor Săi: „Stați aici până Mă voi ruga!“. A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se tulbure adânc.

Marcu 14.32,33

Ghetsimani

În ultima noapte a Domnului Isus înainte de moartea Sa pe cruce, Ghetsimani a fost un loc special.

După ce Isus a sărbătorit Paștele împreună cu ucenicii Săi, au ieșit din cetatea Ierusalim, au traversat pârâul Chedron și au intrat în grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor. Ghetsimani înseamnă „presă de ulei“. Se pare că acolo era o presă cu care măslinele erau zdrobite pentru a fi transformate în ulei. Presa de ulei ne vorbește atât despre zdrobire, cât și despre valoarea produsului obținut.

Presa este un simbol al judecății (Apocalipsa 14.19). Puțin mai târziu, pe cruce, avea să se abată asupra Domnului Isus judecata lui Dumnezeu din cauza păcatelor noastre. El a văzut această judecată deja acolo, în grădină. Această anticipare a provocat o mare tulburare în sufletul Său, astfel încât S-a îndreptat în rugăciune spre Dumnezeul și Tatăl Său.

Prin presarea măslinelor se obține uleiul de măsline prețios, care, chiar și în Vechiul Testament, trebuia să fie oferit lui Dumnezeu ca jertfă. Aceasta ne arată că suferința Mântuitorului sub judecata lui Dumnezeu a adus ceva bun pentru Dumnezeu (Exod 22.29; 27.20).

Îl admirăm pe Hristos, pentru că a fost dispus să intre în judecata lui Dumnezeu, pentru a aduce acolo jertfa nespus de prețioasă pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 12.1-17 · Ioan 21.15-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 9:1-17

Pentru a descrie forţa vrăjmaşilor lui Israel, Moise se foloseşte de aceleaşi mijloace ca şi oamenii necredincioşi care înmuiaseră inima poporului (1.28), pentru că această putere era reală. Poporul nu trebuia să o desconsidere, ci, mai degrabă, să-şi pună încrederea într-o putere mai mare. DOMNUL avea să meargă înaintea lor spre a descuraja şi nimici această putere a vrăjmaşului.

Contrar criteriilor obişnuite ale oamenilor – cantitate sau calitate – intervenţia lui Dumnezeu în favoarea lui Israel n-a fost dictată nici de numărul (7.7), nici de buna înclinaţie naturală a acestui popor. „Să ştii dar că nu pentru dreptatea ta – reaminteşte Moise – îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca s-o stăpâneşti“ (9.6). Copilul lui Dumnezeu nu se poate lăuda nici măcar cu atâta îndreptăţire proprie ca Israel. „El ne-a mântuit, nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi, ci după propria Sa îndurare …“ (Tit 3.5-7). Şi pentru ca poporul să nu fie tentat să atribuie alegerii lui Dumnezeu meritele lor personale, conducătorul lor le aminteşte episodul umilitor cu viţelul de aur. Dacă ne vom aduce aminte fără-ncetare de credincioşia Domnului (cap. 8), nu vom uita niciodată cât de slabe sunt inimile noastre (v. 7; Ezechiel 16.30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AȘA CUM EȘTI, VINO LA DOMNUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt…” (1 Corinteni 15:10)

Am auzit o istorioară despre un băiat care intră în casă și nu știa că pastorul bisericii venise în vizită… Băiatul ținea în mână un șobolan mort: „Mamă, n-o să-ți vină să crezi: acest șobolan alerga prin garaj… L-am văzut, am aruncat cu o piatră în el și l-am nimerit… Apoi m-am dus și l-am călcat în picioare. După care l-am apucat de coadă și l-am izbit de perete…” În acel moment îl vede pe pastor… se uită la mama lui – și dacă privirea ei ar fi putut ucide, el ar fi fost demult un copil mort… Așa că, a ridicat șobolanul în sus ca pe o ofrandă și a adăugat cu o voce pioasă: „Și apoi dragul de Dumnezeu l-a chemat acasă.”

Cam așa este și genul de discurs în care oamenii alunecă atunci când vor să-și ascundă defectele și să pară mai „spirituali”!

Vechiul imn „Așa cum sunt, la Tine vin” se referă la faptul că Dumnezeu te iubește în ciuda problemelor tale, așa că ar fi bine să-ți scoți masca. Dacă ar exista cu adevărat o biserică „Așa cum sunt”, unde oamenii ar putea să-și aducă poverile și înfrângerile, dacă ar exista acel grup în care toată lumea ar fi iubită și nimeni nu s-ar preface, cred că n-ar fi niciodată suficient loc în clădirea aceea pentru oamenii dornici să vină.

Apostolul Pavel a recunoscut că și el se comporta uneori frumos, alteori urât; a pomenit momentele în care a vrut să facă binele, dar răul a preluat controlul… dar a refuzat să renunțe la luptă pentru că și-a dat seama că el este o lucrare în curs de desfășurare. Și a afirmat: „eu… nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic…” (1 Corinteni 15:9-10).

Așadar, așa cum ești – vino la Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 oct. 2024

12 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, în adunare, doresc să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o limbă.

1 Corinteni 14.19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă citim contextul acestui verset, înțelegem că Pavel se referă la folosirea darului vorbirii în limbi în adunare și, prin urmare, la nevoia ca ceea ce se spune să fie făcut înțeles pentru ceilalți.

Există credincioși care niciodată nu-și deschid gura în strângerile laolaltă, nici pentru laudă, nici pentru rugăciune, nici pentru a citi un pasaj din Scriptură și nici pentru a rosti un cuvânt de încurajare, de îndemn sau de învățătură. Unii se tem sau sunt prea timizi, gândindu-se că nu sunt suficient de elocvenți, în comparație cu alții. Să privim la câteva exemple încurajatoare din Scriptură, pentru a căpăta imboldul și puterea de a face ceea ce Domnul dorește.

Moise, atunci când Dumnezeu i-a poruncit să-i vorbească lui faraon, a spus că el nu este elocvent și că are o vorbire greoaie. Dumnezeu i-a reamintit că El era Cel care făcuse gura omului și că El avea să fie cu gura lui Moise (Exod 4.10-12). Când omul care fusese eliberat de legiunea de demoni a dorit să-L urmeze pe Domnul, El nu i-a îngăduit, ci i-a spus să se întoarcă acasă, la ai săi, și să le spună ceea ce Domnul făcuse pentru el. Câtă cunoștință a Bibliei credeți că avea acest om? Ce știa el? El putea rosti acele „cinci cuvinte“, care însemnau ceea ce Domnul făcuse pentru el (Marcu 5.18,19). Lui Iona i s-a poruncit să predice în Ninive: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi răsturnată“ (Iona 3.4) – o frază care, în limba ebraică, are doar cinci cuvinte. Care a fost rezultatul? Întreaga cetate a fost scăpată! Amos, de asemenea, a avut un mesaj scurt, dar solemn: „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău!“ (Amos 4.12).

Când ne adunăm laolaltă, să dăm fiecare cu credincioșie ceea ce Domnul ne-a dat să dăm. Oricât de limitați ne-am simți, trebuie să știm că Domnul nu cere de la noi mai mult decât putem.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

La Dumnezeu toate sunt cu putință.

Matei 19.26

Pescarul de pe insula Terranova

Oamenii dintr-un sat de pe insula Terranova erau foarte deznădăjduiți. Ei trăiau în principal din pescuit, iar în acel an nu prinseseră aproape nimic. Trecuse deja o mare parte din sezonul de pescuit, așa că iarna se anunța cu foamete și cu lipsuri. Pastorul micii comunități i-a chemat atunci pe oameni la rugăciune. Biserica a fost plină. Au citit câteva pasaje din Biblie, apoi câțiva dintre cei prezenți s-au rugat lui Dumnezeu spunându-I despre situația dificilă a întregului sat.

După întâlnirea de rugăciune, starea de spirit părea să fie destul de încrezătoare. Dar până dimineața următoare, deznădejdea paralizantă a pus din nou stăpânire pe toți. Un singur pescar a ieșit să prindă pește; era un om cunoscut în tot satul pentru necredința sa. Fusese și el la întâlnirea de rugăciune, însă doar pentru a spune cu voce tare că este o nebunie să te rogi pentru pește. Și tocmai de aceea a ieșit la pescuit, ca să demonstreze că nu era nimic de prins. – Dar ce s-a întâmplat? De îndată ce și-a aruncat plasele, a prins pește din belșug! După două ore s-a întors în port cu barca încărcată. Vestea despre captura bogată s-a răspândit imediat și, în curând, portul a fost plin de vase de toate felurile. Fiecare s-a întors încărcat în acea zi și așa a fost până la sfârșitul sezonului.

Minunata captură de pește l-a impresionat mult pe acel pescar necredincios. Nu după mult timp, el a cedat în fața lui Dumnezeu și a devenit un om nou, care L-a urmat pe Domnul Isus cu toată inima. Biblia nu ne învață o evanghelie a prosperității, dar Dumnezeu poate folosi o astfel de minune și astăzi pentru a-i converti pe oameni.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 11.4-21 · Ioan 21.7-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 8:1-20

„Îţi vei aduce aminte … aduţi aminte!“ − iată firul călăuzitor al acestei cărţi, şi aceasta pentru că inima lui Israel, ca şi a noastră, este promptă în a uita de Dumnezeu,  de eliberările Sale, de promisiunile Sale, de poruncile Sale(compară cu Marcu 8.17 …). Domnul Îşi purtase poporul „cum poartă un om pe fiul său“ (1.31). Aici îl pedepseşte „cum ceartă (sau „educă“, sau „disciplinează“) un om pe fiul său“ (v. 5). «Purtat» şi «pedepsit» sunt două privilegii ale copilului lui Dumnezeu (Evrei 12.5 …). Cel de-al doilea ne pare mai greu de acceptat decât primul. Dar ce urmărea Dumnezeu când permitea experienţele din pustiu? Scopul este repetat de trei ori: „ca să te smerească“ (v. 2, 3, 16). Un om care are nevoi este mai dispus să se întoarcă spre Creatorul lui şi acesta este tocmai punctul pe care îl aşteaptă Dumnezeu, pentru că încercarea nu este niciodată un scop în sine, ci un mijloc „ca să-ţi facă bine la sfârşit“ (v. 16). Ce contrast între pustiul pe care Israel tocmai îl traversase, un pământ plin de „uscăciune, unde nu era apă“ (v. 15) şi „ţara cea bună“, plină de pâraie, de izvoare şi de ape adânci, în care avea să intre! Ce con­trast de asemenea între hrana din Egipt (Numeri 11.5) şi îmbelşugatele roade din ţara Canaanului, dătătoare de putere, de bucurie, de sănătate, de savoare şi care evocă roada Duhului prezentată pe larg în Galateni 5.22!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NESIGURANȚA ÎN MATERIE DE LEADERSHIP | Fundația S.E.E.R. România

„Au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” (Ioan 12:43)

Biblia spune (Ioan 12:42-43): „Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” Dacă ești un lider sau faci parte dintr-o echipă de conducere, răspunde sincer la aceste întrebări: Cât de sigur te simți ca lider? Când altcineva are o idee grozavă, o susții sau o reprimi? Aplauzi succesele altora sau te simți amenințat de ele? Dacă răspunsurile tale sunt „reprim” și „mă simt amenințat”, ai o problemă de nesiguranță, și trebuie să te ocupi de ea pentru a reuși pe deplin în ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Să reținem următoarele lucruri: 1) Liderii nesiguri creează nesiguranță în ceilalți. Vechea zicală spune: „Nu poți da decât ce ai.” Dacă tu nu ai siguranță, nu-i poți face pe ceilalți să se simtă în siguranță. Iar pentru a fi un lider eficient, genul pe care ceilalți vor să îl urmeze, tu trebuie să-i faci pe cei care te urmează să se simtă bine în pielea lor. 2) Liderii nesiguri mai mult iau, de la oameni, decât dau. Ei sunt într-o căutare constantă după recunoaștere, validare și iubire. Din acest motiv, atenția lor se concentrează pe aflarea siguranței, și nu pe transmiterea ei către ceilalți. Ei sunt în mare parte cei care iau, nu cei care dau – iar cei care tot iau nu sunt lideri eficienți! 3) Liderii nesiguri îi limitează în mod constant pe cei mai buni oameni ai lor. Ei acaparează puterea. De fapt, cu cât cei din jurul lor sunt mai buni, cu atât liderii se simt mai amenințați – și cu atât mai mult se străduie să limiteze succesul și recunoașterea celor ce-i înconjură. Dacă aceste lucruri te descriu și pe tine, citește și ia aminte la următorul verset din Scriptură (Romani 12:10): „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 oct. 2024

11 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!

Psalmul 150.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Așa se încheie cartea Psalmilor și așa ne este prezentat, cu privire la pământ, rezultatul venirii Domnului. El este cu adevărat Omul binecuvântat din primul psalm, „cel care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte“ (Psalmul 1.1,2). Fiecare bătaie a inimii Lui devotate a fost pentru Dumnezeul Său și fiecare cuvânt al Lui și fiecare faptă a Lui L-au glorificat pe Tatăl. Orice excelență de ordin moral a strălucit în mod perfect în Persoana Lui.

Rodul Lui va apărea la timpul potrivit, frunza Lui nu se va veșteji niciodată, iar în tot ce va face va prospera. Oamenii au crezut că lumina Lui s-a stins pentru totdeauna atunci când a fost răstignit, însă El va veni din nou. Va răsări ca Soare al dreptății și va aduce acea dimineață fără nori, pe care toți sfinții lui Dumnezeu au așteptat-o (2 Samuel 23.4). Își va pune caracterul binecuvântat asupra împărăției Sale, care va reflecta gloria Lui strălucitoare. Atunci orice suspin și orice strigăt de durere vor fi îndepărtate, iar întunericul va fugi dinaintea strălucirii prezenței Sale. Tot pământul va fi plin de gloria Domnului și, așa cum viața Lui întreagă a fost o laudă pentru Dumnezeu, la fel toate făpturile vor da laudă în acea zi.

Ridicarea și căderea împărățiilor; acumularea celor mai grave probleme; conflictele de interese care cresc tot mai mult – toate acestea dovedesc instabilitatea stării de lucruri din această lume. Însă toate acestea nu trebuie să-l tulbure pe cel care, cu ochii credinței, Îl vede pe Isus. Steaua strălucitoare de dimineață, care vestește venirea zilei, strălucește deja în cer și umple de nădejde inimile celor credincioși. Da, Domnul vine! El să fie lăudat!

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți.

Efeseni 2.5

Cererea de grațiere

Un bărbat condamnat la moarte stătea în celula sa și aștepta. În orice zi, sentința putea fi executată. Cu mult timp în urmă îi trimisese președintelui o cerere de grațiere.

Într-o dimineață s-a întâmplat însă ceva la care nu se mai aștepta. Zăvorul greu al ușii celulei sale a fost tras și un bărbat în uniformă a intrat, înmânându-i o scrisoare. A citit-o zguduit de emoții. Parcă visa. Nu-i venea să creadă. Cererea sa de grațiere fusese acceptată. El nu mai trebuia să moară… Semnătura președintelui pusă pe cererea sa îi oferea condamnatului certitudinea că pedeapsa cu moartea nu va fi executată.

Acest tablou ne trimite cu gândul la ceea ce Dumnezeu ne oferă nouă, oamenilor. Deși am păcătuit împotriva Lui, El vrea să ne scutească de pedeapsă. Dar nu invocă circumstanțe atenuante. Nu, ci El rămâne credincios sfințeniei Sale. Pe baza morții Fiului Său Isus Hristos, care a ispășit toată vina pe cruce, Dumnezeu îl iartă pe cel păcătos.

Depinde doar de noi, dacă Îi trimitem sau nu lui Dumnezeu o cerere de grațiere. Dacă ne mărturisim înaintea Lui păcatele noastre și credem că Isus Hristos a purtat pedeapsa pentru ele, Dumnezeu ne achită imediat.

El ne dă confirmarea acestui fapt în Cuvântul Său veșnic valabil:

„Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus“ (Romani 8.1).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 10.28-11.3 · Ioan 21.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 7:7-26

Voi şi cu mine, noi suntem dispuşi să-i iubim pe cei care ne iubesc, pe cei care ne par simpatici, binevoitori (Luca 6.32). Dragostea lui Dumnezeu este de o cu totul altă natură. Ea s-a exercitat încă din Egipt asupra lui Israel, popor slab şi nevoiaş, care nu-L căuta pe Dumnezeu, „cel mai mic dintre toate popoarele“ (v. 7, 8). Asupra noastră, această dragoste s-a exercitat pe când eram fără putere, fără evlavie, încă păcătoşi, vrăjmaşi lui Dumnezeu (Romani 5.6, 8, 10).

Omul iubeşte când găseşte la alţii motive pentru asemenea sentimente; este o iubire preferenţială. La Dumnezeu, dimpotrivă, toate motivele pentru a ne iubi se aflau în propria Sa inimă, astfel că această dragoste se revarsă peste toate făpturile Sale fără nici o deosebire. De acum, dragostea pe care Dumnezeu o aşteaptă de la om nu este răspunsul cuvenit la dragostea Sa; ea are un motiv: „noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Şi are pentru noi o consecinţă: ascultarea (v. 9). Acesteia, inima lui Dumnezeu îi răspunde din nou, dar cu un sentiment deosebit, cel din v. 13, care are drept corespondent în Noul Testament promisiunea Domnului Isus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi …“ (Ioan 14.23; 1 Ioan 5.3).

Fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor să trăim din plin această experienţă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DISCIPLINAT! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu fi nepăsător de darul care este în tine…” (1 Timotei 4:14)

Singura modalitate prin care poți continua să te perfecționezi este exersarea. Nancy Dornan (femeie de afaceri din S.U.A.) spunea: „Cea mai lungă cale între două obiective este scurtătura!” Și este foarte adevărat. Dacă îți dorești să te dezvolți într-un anumit domeniu, calculează care vor fi implicațiile reale, inclusiv prețul, apoi hotărăște-te să-l plătești.

David nu și-a descoperit brusc talentul de cântăreț la harpă, când a ajuns la palatul regelui Saul. El și-l dezvoltase în anii de practică pe dealurile singuratice, în timp ce îngrijea oile tatălui său.

Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Până voi veni, ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15)

Când ai terminat cu dezvoltarea personală, ești terminat!

Progresul, succesul și creșterea nu se întâmplă prin osmoză, ci necesită disciplină. Nu există o cale ușoară de a deveni o persoană disciplinată. Motivul pentru care un anumit câștigător (din sport) de anul trecut, a fost al doilea clasat anul acesta, este că unul dintre ei a fost dispus să facă un efort suplimentar când a venit vorba despre practică și disciplină, iar celălalt nu. Oricine face (ce trebuie să facă) doar atunci când are chef, sau când îi convine, va rămâne în urmă! Îmbunătățirea vine prin disciplină.

O persoană disciplinată nu găsește scuze și nici nu acceptă scuze; ea le elimină. Îmi par foarte adevărate cele spuse de către scriitorul clasic francez François de La Rochefoucauld: „Aproape toate greșelile noastre sunt mai ușor de iertat decât metodele prin care încercăm să le ascundem.”

Dacă ai mai multe motive din cauza cărora nu poți fi disciplinat, tu trebuie să pricepi că nu sunt altceva decât o grămadă de scuze! Toate acestea trebuie să fie eliminate, dacă vrei să reușești în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci.

Așadar, fii disciplinat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 oct. 2024

9 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată temerea, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un har dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Fiindcă ce fală este dacă răbdați după ce ați păcătuit și ați fost pălmuiți? Dar, dacă răbdați după ce ați făcut binele și ați suferit, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Căci la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui.

1 Petru 2.18-21 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Primele îndemnuri ale apostolului Petru sunt adresate celor din starea cea mai umilă, celor care se află în robie, fie ca sclavi, fie ca simpli servitori. Temerea lor de Dumnezeu va fi dovedită în primul rând prin supunerea lor față de stăpâni, cu toată temerea. Aici, pentru a-i încuraja pe acești oameni, este mângâietor să observăm că apostolul le pune înainte cu precădere caracterul lui Hristos. Servitorii Îl văd pe Dumnezeu în stăpânul lor, iar acest lucru este cu atât mai important de subliniat, cu cât stăpânii pot fi uneori greu de suportat (versetul 18). Dar este un har deosebit să înduri necazuri datorită conștiinței față de Dumnezeu, atunci când aceste suferințe sunt nedrepte.

Chestiunea importantă nu este doar să suferi, ci să suferi făcând binele. Acesta este un subiect de glorie și de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece este drumul lui Hristos Însuși. Să fii servitor, să faci binele și să suferi pentru acest lucru – nu este acesta chiar drumul lui Hristos? De aceea, acest drum este vrednic de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece – spune apostolul – la aceasta am fost chemați, adică la a merge pe drumul lui Hristos.

Să observăm că întreaga epistolă stăruie asupra acestui adevăr, astfel încât, dacă vreau să aflu care trebuie să fie drumul meu în această lume, răspunsul este simplu: Hristos – Hristos ascultător, Hristos supus, Hristos făcând binele, Hristos suferind pentru acest lucru.

De aceea, și noi suntem chemați la aceasta. Hristos a suferit pentru noi, iar aceasta a însemnat mântuirea noastră, dar, în același timp, El este și un model pe care ni l-a dat spre a-l urma.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.“ Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele“.

Luca 7.47,48

Fariseul și femeia păcătoasă (6)

Dragostea femeii pentru Domnul era o dovadă clară că multele ei păcate au fost iertate. Simon nu și-a recunoscut păcatul, nu dorea harul și iertarea și, prin urmare, nici dragostea. Isus i-a atras atenția asupra acestui fapt cu vorbe foarte blânde. Ele au fost un ultim apel al bunătății Sale la inima fariseului. Simon putea trage singur concluziile necesare.

Apoi Mântuitorul i S-a adresat pentru prima dată direct femeii și, în prezența lui Simon și a celorlalți oaspeți sceptici, i-a acordat în mod explicit iertarea păcatelor. Da, femeia a păcătuit, toată cetatea știa. Dar vinovăția ei era complet iertată!

Ceilalți oaspeți au întrebat cu îndoială: „Cine este Acesta, de iartă chiar și păcatele?“. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele! Dar Domnul Isus Hristos este Dumnezeu Fiul. Prin urmare, El are, de asemenea, autoritatea de a ierta păcatele (Luca 5.20-26; Ioan 5.19-30; 17.2).

Apoi Isus i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace“ (Luca 7.50). Ea a venit la Domnul cu credință. Apoi a aflat că această credință a mântuit-o și a primit siguranța mântuirii. Pentru inima ei recunoscătoare, întrebarea celorlalți, „Cine este Acesta?“, a primit cu mult timp înainte un răspuns: Isus este Mântuitorul, El este Hristos, Domnul (Luca 2.11)!

„Acesta este, într-adevăr, Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4.42).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.30-10.11 · Ioan 20.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 6:1-15

Dragostea lui Dumnezeu nu admite nici un dezacord, nici un compromis. Este exclusivă, în sensul că cere de la noi o dăruire totală: inimă, suflet, putere − întreaga noastră fiinţă trebuie să fie cuprinsă de ea. Şi nici un moment din viaţa noastră nu trebuie să iasă de sub controlul acestei iubiri divine. Fie acasă − la masă, la sculare, la culcare − fie afară, pe scurt, în toate momentele zilelor noastre − iubitul nostru Salvator ar trebui să ne fie subiectul gândurilor şi al conversaţiilor (Psalmul 73.25). Cât de departe suntem de aceasta! Evanghelia însă ne prezintă Modelul desăvârşit, în fiinţa Căruia totul era pentru Dumnezeu. Îl auzim pe Domnul Isus citând „cea dintâi şi cea mai mare poruncă“ cu autoritatea Singurului care a împlinit-o desăvârşit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău …“ (Matei 22.37, 38). Cuvântul lui Dumnezeu era neîncetat în inima Lui, astfel încât, atunci când Vrăjmaşul s-a prezentat în pustiu, în mâinile Sale se afla această sabie de nădejde cu care să-l în­frunte. Citând v. 13 şi 16, Domnul Isus (Matei 4.10; 4.7) l-a redus la tăcere (de două ori) pe Satan.

Cât de important este pentru noi să cunoaştem aceste versete pe dinafară! „Învăţaţi-le…“ recomandă cap. 5.1. Diavolul nu poate face nimic împotriva Scripturii, când noi ştim s-o cităm pentru a-l înfrânge.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTEȘTE-ȚI COPIII PENTRU VREMURI TULBURI! | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.” (Isaia 38:19)

Pentru a avea un copil înțelept, care să aibă încredere în tine, tu trebuie să-l faci să înțeleagă patru lucruri:

1) Ce simte Dumnezeu pentru el. Psalmistul spune: „În veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 136:1). A ști acest lucru este fundamental pentru dezvoltarea spirituală a copilului tău și pentru relația lui cu Dumnezeu.

2) Ce simți tu pentru el. Așadar, spune-i că, deși Îl corectezi, tu nu-l vei respinge niciodată!

3) Ce simte el despre propria lui persoană. Cel mai dureros aspect al maturizării este legat de atacul asupra stimei de sine, care este aproape universal în societatea adolescenților de astăzi. Aceștia se simt de obicei ca niște prostuți înainte ca măcar să aibă ocazia de a porni în viață. Așadar, încurajează-ți copilul adolescent că este o „lucrare în desfășurare” și că are un potențial incredibil. Citește-i ceea ce spune Biblia: „Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:13-14) Ajută-l să-și descopere talentele pe care i le-a dat Dumnezeu, și să le dezvolte – fie ele artă, știință, reparații, sport sau… creșterea animalelor, pentru distracție ori profit. Orice! Nu contează atât de mult ce îl înveți pe copilul tău; esențial este ca el să învețe ceva cu care să compenseze atunci când întreaga lume pare să spună: „Cine ești tu și care este semnificația ta?”

Adolescentul care nu are un răspuns la aceste întrebări este lăsat fără apărare într-un moment foarte sensibil al vieții. Așadar, dezvoltarea și perfecționarea abilităților, cu care să compenseze, poate fi una dintre cele mai valoroase contribuții pe care le poți aduce tu, ca părinte.

4) Ce părere au prietenii sau colegii lui despre el. Dacă anturajul îl aprobă, e bine. Iar dacă nu-l aprobă, dar primele trei lucruri sunt clare și stabile în viața lui, copilul tău va prospera și va face față anilor zbuciumați!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 oct. 2024

8 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Adam a cunoscut din nou pe soția sa; și ea a născut un fiu și i-a pus numele Set, „pentru că“, a spus ea, „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“.

Geneza 4.25 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Când s-a născut Set, Adam și Eva nu l-au mai privit ca pe unul pe care îl dobândiseră de la Domnul, ci ca pe unul care fusese rânduit familiei lor. Eva a spus: „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“ (Geneza 4.25). Dumnezeu dorește ca, în căminul creștin, copiii să fie priviți ca unii pe care Domnul i-a rânduit în mod specific pentru a fi acolo. Domnul spune că sunt ai Lui, dar că i-a așezat în căminele noastre. Dacă îi privim pe copiii noștri în felul acesta, îi vom crește într-un fel foarte diferit de modul în care îi creștem când îi vedem ca fiind dobândiți de la Domnul.

Set a avut un fiu numit Enos. Citim că „atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului“. Aici avem rezultatul pe care Domnul l-a intenționat atunci când noi ne privim copiii ca rânduiți de Domnul în căminul nostru.

Să presupunem că regele țării ar veni la mine și mi-ar spune că, din toate grădinile din lume, el a ales grădina mea, în care să pună șase dintre plantele lui, ca eu să am grijă de ele și să le cresc. Credeți că eu aș zice în sinea mea: «Ei bine, câtă vreme le ud când și când, totul va fi în regulă. Nu contează așa de mult să aibă pământ îngrășat sau temperatura potrivită. Și nu contează dacă în apă ar fi vreo picătură de otravă – nu poate fi ceva atât de rău»? Sunt sigur că n-aș gândi deloc așa!

Dumnezeu a rânduit multe plante în grădinile noastre. Din toate grădinile din această lume, el a ales grădina ta în care să le planteze. Iar acum El te socotește responsabil cu privire la cum sunt crescute aceste plante. Este o diferență între a spune: «Am dobândit acest copilaș de la Domnul, el este al meu și pot să-l cresc cum vreau» și a spune: «Îl privesc ca pe unul pe care Domnul l-a pus în grădina mea, pe care l-a rânduit în familia mea, iar eu am responsabilitatea de a-l crește pentru El».

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Era văduvă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de la templu, slujind noapte și zi cu posturi și cu rugăciuni.

Luca 2.37

Rugăciunea nepotului

Era deja târziu, iar pentru Patrick sosise timpul să meargă la culcare. Așa că și-a sărutat părinții, spunându-le noapte bună, după care s-a dus la bunica lui. A îmbrățișat-o și i-a spus: „Noapte bună, bunico, mă duc la culcare acum! Ai nevoie de ceva?“. — „Nu, micuțule, dar de ce mă întrebi?“ — „Pentru că vreau să mă rog chiar acum“, a fost răspunsul copilului.

Micul Patrick este un frumos exemplu pentru toți cei credincioși. Ne încheiem ziua în același mod cum a procedat el? Și, de asemenea, cum o începem?

Fericiți sunt acei bunici care primesc binecuvântări de la Dumnezeu prin rugăciunile nepoților lor! Și invers, cât de privilegiați sunt nepoții ale căror nume sunt pronunțate cu regularitate de părinții și de bunicii lor stând pe genunchi în fața lui Dumnezeu! Ar putea exista pentru bunici vreo activitate mai valoroasă decât rugăciunea? Multe persoane în vârstă au mare grijă de grădinile lor. Mult mai importantă este responsabilitatea pentru sufletele tinere, pe care ar trebui să le „îngrijească“ zi de zi, astfel ca ele să aducă roade pentru Dumnezeu.

Și câte subiecte de rugăciune nu ar trebui să fie pe inima celor credincioși…! „Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt așezați în poziții înalte, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea“ (1 Timotei 2.1,2).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.17-29 · Ioan 20.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 5:22-23

Legea fusese dată. Domnul nu mai are nimic de adăugat la ea. Acum poporul răspunde cu elan de bucurie şi spontan. Cât de preţioasă este pentru Dumnezeu dragostea dintâi! „O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine …“ confirmă Dumnezeu către slujitorul Său (v. 29). Mai târziu, în timpul lui Ieremia, El va aminti de acea zi fericită: „Mi-aduc aminte de tine, … de dragostea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustiu …“. Şi cu câtă tristeţe va trebui să adauge: „Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr“ (Ieremia 2.2, 32)!

Da, poporul a vorbit bine: „bine au spus tot ce au spus“ (v. 28 sf.). Totuşi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu vorbe. El ne va judeca după faptele noastre. „Luaţi dar aminte să faceţi“ (v. 32). Să-I cerem Domnului să lu­creze în noi „şi voinţa şi înfăptuirea“ (Filipeni 2.13).

Ne-a fost indicată o cale de la care nu trebuie să ne abatem „nici la dreapta, nici la stânga“ (v. 32, 33). De câte ori nu am făcut cu uşurinţă un pas în afara ascultării, atraşi de ceva necunoscut sau de teama unui obstacol! Să luăm exemplu de la tânărul rege Iosia, a cărui credincioşie străluceşte în întunericul idolatriei vremii sale. El este singurul despre care se spune că „a umblat în căile lui David, tată­l său, şi nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga“ (2 Cronici 34.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI O PROBLEMĂ CU RELAȚIONAREA? | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție… netezește calea Ta sub pașii mei.” (Psalmul 5:8)

Un autor a scris: „Mi-a luat o jumătate din viață să descopăr marea putere pe care o au alegerile și șansele. Relațiile bune pe care le ai sunt un dar al lui Dumnezeu pentru tine; ceea ce faci cu ele este răspunsul tău față de El. De prea multe ori ne ascundem pasivitatea, lipsa de curaj, sau nepăsarea față de relațiile noastre, în tapiseria zbârcită a destinului. Țesem scuze și oferim alibiuri inimilor noastre vinovate, care nu au reușit să schimbe circumstanțele. Apoi ne dezicem de responsabilitatea noastră considerând-o o încercare ieftină de absolvire religioasă și trăim negând faptul că lucrurile ar fi putut fi mai bune în relațiile noastre, dacă am fi acționat mai devreme. Partea cea mai rea este că mulți Îl acuză pe Dumnezeu, și Îl fac responsabil pentru relațiile pe care ei înșiși ar fi putut să le schimbe!” Harul lui Dumnezeu ne oferă nenumărate ocazii, fiecare relație fiind un cadou pe care trebuie să-l desfacem și să ne bucurăm de el.

Noi trebuie să profităm de fiecare moment prețios ca de o sărbătoare. Dacă suntem conștienți de potențialul fiecărei relații, inimile noastre vor fi pătrunse de importanța de a face ca fiecare întâlnire să fie cea mai bună. Iar dacă ai o problemă cu relaționarea în căsnicie, tu ai avut șansa de a nu te căsători cu ea, de a nu da acel telefon, de a fi primul care își cere scuze sau de a da ascultare dorinței inimii tale. Alegerile sunt ale tale în oricare dintre situații.

Așadar, tu trebuie să spui în fiecare zi: „Îmi voi încerca șansele, îmi voi verifica alegerile, voi face schimbările necesare și voi lua deciziile corecte!” Iar când ziua se va încheia, îți vei spune: „A fost viața mea și relațiile mele, și sunt responsabil pentru fiecare dintre ele!” Și nu uita că Biblia spune: „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7)

Așadar, ai o problemă cu relaționarea? Vorbește cu Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 oct. 2024

7 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Astfel deci, să urmărim lucrurile care țin de pace și de zidirea reciprocă.

Romani 14.19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu este „Dumnezeul păcii“ și Domnul este numit „Domn al păcii“, care ne dă întotdeauna pacea în orice fel (2 Tesaloniceni 3.16). Nu ar trebui deci să stăruim în cele ale păcii și ale dragostei, care nu dărâmă, ci zidesc? Nu ar trebui să căutăm să ne slujim și să ne zidim unii pe alții? Cunoștința fără dragoste îngâmfă și aduce în pericolul de a „dărâma lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare“. Cât de serios este acest gând!

Toate sunt într-adevăr curate pentru cel care mănâncă fără poticnire. Dar trebuie să îl aduc eu, prin libertatea mea, pe fratele meu în pericolul de a „mânca poticnindu-se“? Nu! Dragostea spune: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se împiedică, sau se poticnește, sau în care el este slab“ (versetul 21). Pot exista numeroase prilejuri, unele poate prostești, de care cel slab să se împiedice sau să se poticnească, dar dragostea nu-l prețuiește mai puțin din cauza aceasta, ci caută cu credincioșie și lepădare de sine binele lui.

Versetul 22 cuprinde o linie directoare pentru cei tari, în toate timpurile. A fi „tare în credință“ este mai bine decât a fi „slab în credință“; mai bine este să umbli în adevărata libertate creștină, decât să stai sub un jug legalist! Iar când acest „mai bine“ este și partea ta, cititorul meu, atunci, „dacă ai o încredințare, să o ai pentru tine însuți, înaintea lui Dumnezeu“! Fii atent să nu-ți permiți lucruri pe care Dumnezeu nu le poate aproba! „Ferice de cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce aprobă!“ Altfel i-ar merge la fel ca celui slab, „care se îndoiește când mănâncă“. Pe lângă faptul că poate îi așezi în cale fratelui tău slab un prilej de poticnire, „ești condamnat“, pentru că și tu, ca și el, nu acționezi „din credință“. „Iar orice nu este din credință, este păcat“ (versetul 23).

Un al doilea principiu, extrem de important, este că libertatea noastră într-un lucru sau altul, chiar și în lucrurile simple ale vieții de fiecare zi, nu se poate întemeia decât pe încredințarea că ceea ce facem poate rămâne înaintea lui Dumnezeu. Dacă un credincios își permite ceva care nu stă pe această temelie, atunci aceasta este pentru el păcat. Libertatea a devenit, în această situație, trăire fără lege.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Iarăși zic: bucurați-vă!

Filipeni 4.4

Sondaj

Într-o seară a sunat telefonul. Un tânăr făcea un sondaj: „Pot să vă pun câteva întrebări?“. — „Da, cu plăcere. Dar nu pot promite că voi răspunde la toate întrebările.“ Au urmat întrebările obișnuite: starea civilă, vârsta, numărul de persoane din gospodărie etc. În cele din urmă a întrebat: „Citiți din când în când?“. După ce am răspuns afirmativ, m-a întrebat: „Și ce citiți în acest moment?“. I-am răspuns: „Citesc Epistola către Filipeni“. — Tăcere la celălalt capăt al firului. Atunci l-am întrebat eu pe tânărul respectiv: „Cunoașteți această epistolă?“. — „Nu!“ — „Foarte rău! Citiți-o! Este scurtă, are numai patru capitole.“ Tăcere din nou. „Aveți o Biblie?“, am întrebat eu. — „Da.“ I-am explicat unde poate găsi epistola în Biblie și cine a scris-o. I-am spus că Pavel vorbește deseori în această epistolă despre „bucurie“, în ciuda faptului că el însuși se afla în detenție la Roma. Interesul tânărului părea să se fi stârnit. „Iar în această epistolă“, am continuat eu, „Pavel Îl descrie pe Domnul Isus Hristos cum S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte pe cruce“.

La finalul convorbirii, interlocutorul meu a vrut să știe dacă aparțin vreunei confesiuni cunoscute. Am negat acest lucru și i-am spus: „Eu citesc Biblia cu respect, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Și doresc să trăiesc o viață conform voii lui Dumnezeu. Nu aparțin niciuneia dintre grupările pe care le-ați menționat“.

Tânărul a promis că într-o zi va citi Epistola către Filipeni. Ce minunat ar fi dacă se va număra și el printre cei care au găsit bucuria despre care se vorbește în această epistolă!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.1-16 · Ioan 19.31-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 5:1-21

Pentru Israel se pune acum problema să asculte rânduielile şi judecăţile Domnului, să le înveţe şi să le respecte pentru a le împlini (v. 1).

Sunt verbe semnificative pentru fiecare dintre noi în raport cu întreaga Scriptură! În fruntea tuturor instrucţiunilor date lui Israel se situează, fără-ndoială, legea. Ea pune în evidenţă, pe de o parte, perfecţiunea lui Hristos, care a împlinit-o în litera ei, iar pe de altă parte, răutatea omului, capabil să facă tot ceea ce este aici interzis (citiţi 1 Timotei 1.9). Faptul că Dumnezeu Se simte obligat să spună: „să nu ucizi“ şi „să nu furi“, confirmă că aceste înclinaţii spre rău sunt în noi. De aceea legea are un caracter predominant negativ; ea nu spune „să faci“, ci „să nu faci“.

Viaţa creştină de asemenea presupune abstinenţă şi apărare. 1 Petru 1.14 şi 2.1, 11 îl îndeamnă pe copilul lui Dumnezeu să nu se lase în voia poftelor de dinainte, să respingă „orice răutate şi orice viclenie şi făţărnicii şi invidii“, să se ferească „de poftele carnale…“ Dar creştinismul este în aceeaşi măsură bogat şi în porunci pozitive, de vreme ce credinciosul are o viaţă nouă prin care le poate împlini. Şi dacă Dumnezeu ne cere să ne eliberăm inimile de diverse pofte, o face pentru că El ne-a dăruit o Persoană capabilă să satisfacă aceste inimi, ceea ce legea nu putea face.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI? | Fundația S.E.E.R. România

„Când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!” (Psalmul 62:10)

Dacă Dumnezeu constată că ești credincios în cele mici, îți va încredința la un moment dat și ceva mai mare (vezi Luca 16:10, și 2 Corinteni 9:6-11). Dar binecuvântările Sale vin cu anumite condiții – și iată patru dintre cele de care trebuie să ții cont:

1) Nu-ți atribui meritele. Dumnezeu le-a spus iudeilor: „Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’ Ci adu-ţi aminte de Domnul… căci El îţi va da putere să le câştigi… Dacă vei uita… vă spun hotărât azi că veţi pieri…” (Deuteronomul 8:17-19).

2) Nu uita de ceilalți. Biblia le poruncește „bogaţilor veacului acestuia… să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie…” (1 Timotei 6:17-19).

3) Nu deveni arogant. Ieremia ne avertizează: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul…” (Ieremia 9:23-24).

4) Nu lăsa nimic să-I ia locul lui Dumnezeu. „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” (Proverbele 30:8-9). Nu uita că tu nu deții nimic – ești doar un administrator al bunurilor lui Dumnezeu și un executant al voii Sale, iar aceasta este o responsabilitate impresionantă!

Așa că asigură-te că faci o treabă bună!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →