Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “septembrie, 2024”

29 sept. 2024

29 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După aceasta, Isus, știind că acum toate s-au sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a spus: „Mi-e sete“. Acolo era un vas plin cu oțet. Și ei, umplând un burete cu oțet și punându-l într-un isop, I l-au dus la gură. Deci, când a luat Isus oțetul, a spus: „S-a sfârșit!“; și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.

Ioan 19.28-30 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În Evanghelia după Ioan nu există nicio relatare despre suferințele din grădina Ghetsimani sau despre suferințele de pe cruce. În acord cu scopul Evangheliei, totul este prezentat din punct de vedere divin. Prin cunoștință divină, Isus, știind că toate lucrurile erau acum încheiate, a împlinit Scriptura prin cuvintele: „Mi-e sete“. Apoi, cu siguranță divină, a putut să spună: „S-a sfârșit!“, după care citim: „Și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul“. În Evangheliile după Marcu și după Luca este făcută aceeași afirmație, dar se folosește un cuvânt diferit, redat doar prin: „Și-a dat duhul“ (Marcu 15.37; Luca 23.46). Această expresie a devenit un mod obișnuit de exprimare în astfel de situații, dar aici Cel care „Își dă duhul“ este El Însuși. Un om poate să-și ia viața, dar nimeni nu poate, printr-un act al voinței proprii, să-și separe duhul de trup. Aceasta Domnul o face ca Fiul, așa cum El Însuși a amintit în această Evanghelie: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața, ca din nou să o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși“ (Ioan 10.17,18).

Regulile evreilor și brutalitatea soldaților conduc la frângerea picioarelor celor doi tâlhari și la străpungerea coastei Mântuitorului. Cât de puțin au înțeles ei că, prin acțiunea lor, trimiteau un credincios în paradis și făceau să iasă o mărturie pentru harul curățitor și mântuitor al lucrării lui Hristos, în timp ce împlineau Scripturile care spun că niciunul din oasele Lui nu va fi zdrobit și că „vor privi spre Mine, Acela pe care L-au străpuns“! (Exod 12.46; Numeri 9.12; Psalmul 34.20; 22.16,17; Zaharia 12.10).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

L-au lăudat cu bucurie și s-au plecat și s-au închinat.

2 Cronici 29.30

Laudă, mulțumire și adorare

În Biblie găsim diferite rugăciuni prin care se exprimă mulțumirea, lauda și adorarea. Ce plăcute Îi sunt lui Dumnezeu astfel de rugăciuni!

Mulțumire: Noi, cei mântuiți, Îi mulțumim Dumnezeului și Tatălui nostru pentru mântuirea minunată de care am avut parte. Îi mulțumim pentru viața veșnică pe care El ne-a dăruit-o și pentru poziția minunată în care ne-a așezat. Cel mai mult Îi mulțumim însă pentru Fiul Său, pe care ni L-a dat ca Mântuitor. „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui de nespus“ (2 Corinteni 9.15).

Laudă: Noi Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El pentru noi. El nu L-a cruțat pe Fiul Său Isus Hristos, ci L-a dat pentru noi la moarte. Astfel, Dumnezeu a rezolvat problema păcatelor noastre. Noi Îl lăudăm și pentru ceea ce a făcut în noi. La întoarcerea noastră la Dumnezeu, El ne-a eliberat de sub puterea lui Satan și ne-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Lui (Coloseni 1.13).

Adorare: Noi Îl adorăm pe Dumnezeu și Tatăl pentru ceea ce este El. Cu inimi pline de adorare ne minunăm de dragostea Lui, de harul Său, de sfințenia Sa și de dreptatea Sa. Noi Îl adorăm și pe Domnul Isus, care este Dumnezeu și Om într-o Persoană. Când privim la viața Lui și la lucrarea Sa de la cruce, rămânem uimiți de bunătatea Sa, de ascultarea, de dăruirea și de credincioșia Lui. Atât Tatălui, cât și Fiului I se cuvine toată adorarea noastră (Ioan 4.23; 9.38).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 4.32-44 · Ioan 18.12-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 2:1-13

Domnul Isus, adevăratul Moise, doreşte să ne amintim de pustiu nu numai ca de un loc unde am făcut multe greşeli (1.32-46), ci ca de un loc care evocă bunătatea Sa inepuizabilă şi îndelunga Lui răbdare în tot timpul călătoriei. „Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ţi-a lipsit nimic“ a spus Moise poporului (v. 7).

„Aţi dus voi lipsă de ceva?“ – îi va întreba Isus pe ucenici înainte de a-i părăsi – „Şi ei au spus: «De nimic»“ (Luca 22.35). Astfel, prezenţa Domnului cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului“ (Matei 28.20), este pentru noi garanţia că El cunoaşte nevoile noastre şi că le va satisface prin resursele Sale nelimitate. „El a cunoscut mersul tău prin acest mare pustiu; în aceşti patruzeci de ani …“ (v. 7). Domnul măsoară lungimea căii în pustiu, precum şi timpul necesar pentru a o străbate. Şi ceea ce dă El este pe măsura necesităţilor.

Sosise momentul să se audă vocea divină: „Destul aţi ocolit muntele acesta“ (v.3).

Fraţii mei creştini, în curând vom auzi chemarea din cer care va pune capăt călătoriei noastre: bine­cunoscuta voce a Domnului Isus chemându-ne să-L întâmpinăm „în văzduh“. Ce perspectivă minunată!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU-ȚI FIE FRICĂ DE BĂTRÂNEȚE! (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ei aduc roade şi la bătrâneţe…” (Psalmul 92:14)

Te deprimă gândul că vei îmbătrâni, te neliniștește sau te face să ai o perspectivă fatalistă?

Dacă da, citește (ascultă) aceste versete din Scriptură: „Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi…” (Psalmul 92:13-14)

Iată câteva sfaturi pentru a rămâne „plin de suc și verde” pe măsură ce îmbătrânești:

1) Păstrează-ți sănătatea. Studiile arată că sănătatea bună este factorul numărul unu în determinarea nivelului de fericire la bătrânețe. Așadar, încearcă să mănânci sănătos și dacă poți, să faci exerciții fizice des. Bea multă apă, ia vitaminele zilnice și fă-ți controale medicale regulate. Aceste eforturi nu vor garanta că vei avea mai mult timp, dar te vor ajuta să îmbunătățești calitatea timpului petrecut aici pe pământ.

2) Îngrijește-te de aspectul tău fizic. Îmbracă-te decent la orice vârstă, în funcție de buget. Când arăți bine, te simți bine și inspirat… dar păstrează echilibrul în căutarea ta de a fi atractiv. Amintește-ți cuvintele lui Dumnezeu spuse lui Samuel: „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7) Gândește-te de două ori, examinează-ți motivele, caută sfatul lui Dumnezeu și fă-ți temele înainte de-a apela la proceduri cosmetice. Unele pot fi costisitoare și de-a dreptul periculoase!

3) Caută persoane pe care să le ajuți. Maica Tereza spunea: „Noi nu putem face lucruri mărețe. Putem face doar lucruri mici cu o dragoste mare.” Vei fi uimit de sentimentul de satisfacție, de respectul de sine și de împlinirea pe care le vei simți atunci când ești receptiv la nevoile altora. Un poet necunoscut a scris: „Iubirea și dăruirea fac ca viața să merite să fie trăită!”

Așadar, fii „plin de suc și verde” indiferent de vârsta pe care o ai!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 sept. 2024

28 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă îndemnăm dar, fraților, mustrați pe cei în neorânduială, mângâiați pe cei descurajați, sprijiniți pe cei slabi, fiți îndelung-răbdători față de toți.

1 Tesaloniceni 5.14 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă un părinte trebuie să lovească un copil cu nuiaua disciplinării, mai mult de jumătate din valoarea actului va fi pierdută pentru fiul său dacă părintele își pierde cumpătul. Copilul își va primi pedeapsa meritată, dar părintele își va pierde influența. Domnul nu ar îngădui ca cei credincioși să facă o lucrare de disciplină în Adunarea Sa fără să fie conduși de El. Și n-ar fi făcută nicio lucrare într-un fel greșit, dacă ar exista supunere față de Duhul Domnului. Și unde este severitate (nu în ce privește actul disciplinei, pentru că acesta trebuie să fie unul sever), constatăm că ea se găsește fie la aceia ale căror suflete nu sunt eliberate de chiar răul față de care ei sunt mânioși în persoana celui în cauză, ori la aceia care nu s-au judecat pe ei înșiși înaintea lui Dumnezeu.

Este necesar doar să urmărim istoria celor doritori de răzbunare și care au o severitate nepotrivită împotriva celui care a greșit și vom observa că, pe parcursul timpului, ei înșiși trebuie să învețe că oamenii cu duhuri nemiloase, nu față de rău, ci față de cel care a greșit – îndurerându-i printr-o astfel de atitudine pe frații lor – au avut și ei în inimi sămânța aceluiași fel de rău pe care l-au condamnat în alții. Timpul secerișului va veni curând și astfel de oameni vor culege ceea ce au semănat. Acesta este unul dintre cele mai remarcabile simptome de perversitate și de înșelăciune ale inimii omenești – o nedreptate pe care Domnul în mod sigur nu o va trece cu vederea. Atunci când trebuie să ne ocupăm cu răul, avem nevoie să fim conștienți de cuvintele Domnului despre bârna din ochiul nostru, căci cum am putea în alt fel să dobândim lumina Sa pentru a judeca drept? Într-adevăr, din orice punct de vedere am privi acest subiect, suntem constrânși permanent să ne întoarcem la atitudinea de inimă a celor care exercită disciplina și la sentimentul neputinței complete a unei adunări de a acționa în părtășie, dacă nu există călăuzirea lui Dumnezeu Duhul Sfânt.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

În El avem răscumpărarea prin sângele Lui; iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său.

Efeseni 1.7

Biblia ascunsă (3)

În fiecare seară, soții citeau din Biblie. În curând au recunoscut calea de întoarcere la Dumnezeu și au crezut în lucrarea de mântuire săvârșită de Domnul Isus la Golgota.

„O, draga mea, ce simplu este totul!“, a spus soțul într-o seară. „Domnul Isus a ispășit păcatele noastre, le-a spălat cu sângele Său. Ce minunată este dragostea Sa!“

La început, soții au vrut să păstreze doar pentru ei secretul fericirii lor. Dar curând nu le-a mai fost teamă și au dorit să împărtășească și cu alții bucuria mântuirii.

Ei le-au spus mai întâi copiilor lor despre Mântuitorul. Apoi i-au invitat pe cunoscuți și pe vecini pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Mulțimea ascultătorilor a devenit tot mai mare. Nu trecuse nici măcar un an, și mulți L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul lor personal.

Trăim într-o vreme în care mulți pot avea o Biblie și pot asculta cuvintele lui Dumnezeu citind această carte. De aceea este atât de important să citim Biblia și să răspundem astăzi la chemarea lui Dumnezeu de a ne întoarce la Domnul Isus.

Să luăm ca exemplu această familie care, odată ce a ajuns în posesia Bibliei, a citit-o și a crezut cuvintele ei, ajungând astfel la mântuire!

                Citirea Bibliei: 2 Împărați 4.17-31 · Ioan 18.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 1:29-46

Pustiul a fost mare şi teribil. Dar cum l-a trecut Israel? Pe braţele Domnului (v. 31)! La expresia celei mai adânci nerecunoştinţe, „pentru că Domnul ne urăşte, (de aceea) ne-a scos din ţara Egiptului“ (v. 27), să ascultăm ce răspunde Dumnezeu prin gura lui Moise: „V-am purtat cum poartă un om pe fiul său“ (Exod 19.4;     Deuteronom 1.31). Câtă sensibilitate în această comparaţie! Fapte 13.18 completează: „Timp de aproape patruzeci de ani i-a îngrijit («ca o mamă în pustiu» – Darby).

Iubirea puternică a unui tată, profunda sensibilitate a unei mame – Dumnezeu vrea să ofere totul alor Săi! (vezi şi Psalmul 103.13; Isaia 66.13). Ce anume cere în schimb o asemenea dragoste? Nimic altceva decât încrederea deplină a unui copilaş care se lasă purtat pe braţe.

O altă dovadă a credincioşiei Domnului era modul în care deschisese calea poporului Său, cercetând locurile şi călăuzindu-i de la un popas la altul (v. 33). Oare trimiterea cercetaşilor (v.22) nu a fost un semn de neîncredere şi de îndoială faţă de El?

Temerile necredinţei au fost urmate de nesocotinţă şi de îngâmfare, atitudine care i-a dus inevitabil la înfrângere în faţa duşmanului, făcând apoi să curgă lacrimi amare (v. 45).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU-ȚI FIE FRICĂ DE BĂTRÂNEȚE! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Isaia 65:22)

Trăim într-o societate capricioasă, în care câteva riduri îți pot distruge stima de sine. Dar tu nu trebuie să fii victima acestui sistem de valori, ci mai degrabă să ai încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, care spune: „Zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Isaia 65:22). Cineva a spus: „Vârsta este o chestiune de viziune asupra materiei. Dacă nu te deranjează, nu contează!” Așadar iată ce trebuie să faci: 1) Construiește o relație puternică cu Dumnezeu. Petrece timp vorbind cu El, citind Cuvântul Său și „păstrează în inima ta sfaturile Lui! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale” (Proverbele 3:1-2). 2) Acceptă realitatea îmbătrânirii. Să fim conștienți de asta, noi îmbătrânim încă din momentul în care am fost concepuți. De fapt, în ziua în care te-ai născut, aveai deja nouă luni. Prin urmare, să te agiți pentru că îmbătrânești este la fel de inutil ca și cum te-ai îngrijora că soarele apune în fiecare zi. În loc să-ți faci griji cu privire la durata vieții, profită la maximum de fiecare zi. În fiecare dimineață, privește-te în oglindă și declară: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, mă voi bucura și mă voi veseli în ea.” (vezi Psalmul 118:24) 3) Stabilește-ți întotdeauna un obiectiv. Nu trebuie să fie ceva măreț în ochii lumii, ci doar ceva ce abia aștepți să faci cu mâinile și mintea ta. Eleanor Roosevelt a spus: „Nu mă pot imagina, la nicio vârstă, stând la fereastră, sau într-un colț, lângă foc, și să privesc în gol pur și simplu!” Așadar, citește, crește, participă, rămâi implicat și trăiește până la ultima suflare!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 sept. 2024

27 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Pentru că toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.

Romani 14.10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Expresia „scaunul de judecată“ o găsim aici și în 2 Corinteni 5.10; aici, în legătură cu Dumnezeu, iar acolo, cu Hristos. Însă în niciunul dintre cele două locuri nu se spune că cel credincios ar trebui să fie judecat înaintea acestui scaun. Aceasta ar însemna condamnarea sa veșnică. Dar, odată ce judecata lui Dumnezeu, care stătea asupra lui, a fost împlinită în Hristos la cruce, cel credincios nu mai are nimic de-a face cu judecata. Dar el trebuie să fie descoperit – întreaga sa viață, binele și răul, care se vor vedea în lumina infailibilă a acestui scaun de judecată – și, după acestea, el va primi recunoștință și laudă sau „va suferi pierdere“ (1 Corinteni 3.15). Cu toții trebuie să-I dăm socoteală Dumnezeului înaintea Căruia se va pleca orice genunchi; suntem robi care, în privința slujbei și a administrării încredințate, va trebui să răspundem într-o zi înaintea Domnului.

Dacă în inimile noastre este clar faptul că fiecare dintre noi va trebui cândva să dea socoteală, atunci nu doar că ne vom păzi de orice fel de judecare a altuia, ci dorința de a-I plăcea Domnului – Celui care ne iubește pe noi și pe alți frați cu aceeași dragoste – ne va însufleți să evităm tot ce ar putea constitui o pricină de poticnire sau o supărare pentru fratele nostru. După cuvintele apostolului, este cu mult mai potrivită judecarea faptelor proprii. În ce-l privea, Pavel era convins „în Domnul Isus“ că „nimic nu este necurat în sine; numai pentru acela care socotește ceva ca fiind necurat, pentru acela este necurat“ (Romani 14.14). El cunoștea gândul Domnului în această privință și avea deja răspuns la toate întrebările referitoare la mâncare sau la băutură. Dar, având inima „întărită prin har“ (Evrei 13.9), el era condus de dragostea lui Hristos să nu folosească libertatea pe care o avea în El ca prilej pentru carne. Ar fi preferat să nu mănânce niciodată carne, decât să-l facă pe fratele său să se poticnească (1 Corinteni 8.13).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci cuvântul Tău mi-a dat iarăși viață.

Psalmul 119.50

Biblia ascunsă (2)

Când soțul a deschis Biblia, din ea a căzut o bucată de hârtie pe care erau scrise următoarele rânduri:

„Am auzit că aceia care vor să ne ia viața au sosit iarăși în valea noastră. Ei caută să ne ia Biblia. Încercăm să ascundem de ei această carte prețioasă. Poate va ajunge cândva în mâinile acelora care se vor întreba: Oare cuvintele acestei cărți dau puterea de a ține cu tărie la ele până la moarte? Răspunsul nostru este: Niciodată nu ni s-au părut mai adevărate aceste cuvinte ca acum, când trebuie să plătim cu moartea pentru credința noastră în Cuvântul lui Dumnezeu!

Pe toți cei care aveți în mână această carte, vă rugăm fierbinte să o citiți cu inima sinceră și fără prejudecăți! Recunoașteți că sunteți păcătoși pierduți înaintea lui Dumnezeu și acceptați mântuirea pe care Dumnezeu v-o oferă! Atunci și voi veți putea spune cu mulțumire, în ultimul ceas al vieții: «M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept» (2 Timotei 4.7,8).

În așteptarea plecării lor binecuvântate la Domnul,

Peter, Anne și Else Hollmann“.

Toată familia a fost profund impresionată auzind aceste cuvinte. „Niciodată nu voi arde această carte, care are o astfel de putere și în viață, ca și în moarte!“, a spus tatăl.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 4.1-16 · Ioan 17.20-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 1:19-28

De la Horeb, punctul de plecare, Israel se îndreaptă spre Canaan, mergând „prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător“ (v. 19). Şi din nou trista scenă de la Cades-Barnea se află sub privirile noastre. Aici aflăm că la cererea poporului fuseseră trimişi oameni să cerceteze ţara (v. 22), fapt pe care Numeri 13 nu-l preciza. Rădăcina răului era acolo, în lipsa de încredere în Domnul. Ei au simţit nevoia să se convingă. Atunci când umblăm „prin vedere“ şi nu „prin credinţă“, vrăjmaşul ştie să ne pună înainte obstacole aparent de netrecut, pentru a ne face să dăm înapoi (v. 28).

Din cauza necredinţei sale, toată această generaţie a pierit în pustiu, cu excepţia lui Iosua şi a lui Caleb. Epistola către Evrei se foloseşte de acest exemplu solemn pentru a-i avertiza pe toţi aceia care şi astăzi îşi împietresc inimile când aud Cuvântul lui Dumnezeu: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă (Lit: nefiind amestecat cu credinţă) în cei care au auzit“ (Evrei 4.2 şi nota c).

„Pentru că Domnul ne urăşte“ (v. 27), se plânge nefericitul popor. Care este cea mai tristă trăsătură a necredinţei? Faptul că poate pune la îndoială dragostea care totuşi şi-a dovedit aptitudinile, dragostea unui Dumnezeu care nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu la cruce (Romani 8.31, 32).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ÎNSEAMNĂ SĂ IUBEȘTI? | Fundația S.E.E.R. România

„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi…” (1 Ioan 4:17)

În cultura de astăzi, cuvântul „iubire” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Îți poți iubi soțul sau soția, țara ta, câinele, telefonul mobil sau mașina… Dar nu-ți iubești soțul sau soția în același mod în care îți iubești telefonul mobil sau mașina, nu-i așa? Tipul de dragoste de la televizor și din tabloide, în care te îndrăgostești și te dezîndrăgostești din senin, nu este dragoste adevărată, ci egoism și imaturitate.

Cuvântul biblic agape (dragostea lui Dumnezeu) indică un angajament necondiționat de iubire care își are rădăcinile într-o decizie neschimbată. Întotdeauna dăruiește și nu se schimbă indiferent dacă dragostea este sau nu împărtășită. Este o decizie a inimii tale, de a căuta binele suprem al celeilalte persoane, indiferent de modul în care aceasta îți va răspunde. Atunci când traducătorii Bibliei King James au dat peste cuvântul grecesc agape, în loc să folosească cuvântul englezesc „love” ei au optat pentru cuvântul „charity” (care înseamnă „filantropie, milă, caritate”). Și au ales această variantă pentru a întări ideea că dragostea adevărată este o iubire dezinteresată, necondiționată, darnică.

Și, ca atare, ea direcționează bunătatea, respectul și loialitatea către persoana iubită. Biblia spune că: „Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.” (1 Ioan 4:16-17)

Ceea ce ne face să fim diferiți de lume și să ieșim în evidență nu sunt cuvintele noastre, ci dragostea noastră unii față de alții. Când ne vom putea depăși diferențele, când vom trece ușor peste granițele confesionale, rasiale și culturale, și când ne vom iubi cu adevărat unii pe alții, lumea va fi atrasă de Hristos și va pleca și urechea la ceea ce spunem (vezi Ioan 13:35)!

Așadar, să ne iubim unii pe alții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 sept. 2024

25 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi în călătorie și va pregeta să țină Paștele, sufletul acela va fi nimicit din poporul său, pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât.

Numeri 9.13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Neglijarea voită a Paștelui ar fi dovedit, din partea israeliților, o lipsă totală de apreciere a privilegiilor și a binecuvântărilor venite în urma răscumpărării și a eliberării din țara Egiptului. Cu cât o persoană realiza mai mult realitatea divină a evenimentului care fusese împlinit în acea noapte memorabilă, în care adunarea lui Israel și-a găsit refugiul și odihna la adăpostul sângelui, cu atât mai doritor era să ajungă din nou în „ziua a paisprezecea a lunii întâi“, pentru a avea oportunitatea de a comemora acea ocazie glorioasă; iar dacă intervenea vreun lucru care îl priva de savurarea acestei rânduieli în „luna întâi“, el era foarte bucuros și recunoscător că putea să se folosească de posibilitatea de a-l celebra în „luna a doua“. Însă omul care se mulțumea să treacă de la an la an fără a ține Paștele dovedea că inima lui era departe de Dumnezeul lui Israel. Ar fi fost o blasfemie ca cineva să vorbească despre dragostea lui Dumnezeu față de părinții săi și despre savurarea binecuvântării răscumpărării, în timp ce ar fi neglijat de la an la an tocmai sărbătoarea rânduită pentru a comemora acea răscumpărare.

Oare nu putem, până la un anumit punct, să aplicăm aceste lucruri și la noi, cu privire la Cina Domnului? Fără îndoială, putem face acest lucru cu foarte mult folos. Există o legătură între Paște și Cina Domnului – cea dintâi fiind imaginea, iar cea de-a doua fiind comemorarea morții lui Hristos. Așa citim în 1 Corinteni 5.7: „Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit“. Această propoziție stabilește legătura. Paștele era comemorarea răscumpărării lui Israel din robia Egiptului, iar Cina Domnului este comemorarea răscumpărării din robia și mai grea, a păcatului și a lui Satan. Prin urmare, așa cum fiecare israelit credincios ar fi dorit să țină Paștele, la timpul hotărât, potrivit cu toate ritualurile și ceremoniile lui, în același fel orice creștin adevărat dorește să celebreze Cina Domnului, la timpul rânduit și potrivit cu toate principiile stabilite de Noul Testament cu privire la ea. Dacă un israelit ar fi neglijat Paștele, chiar și o singură dată, el ar fi fost nimicit din adunare. O astfel de neglijență nu ar fi fost tolerată în adunarea din vechime. Ea ar fi fost sancționată dintr-odată de Dumnezeu.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L invitase și-a zis: „Omul Acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este aceea care se atinge de El: că este o păcătoasă“.

Luca 7.39

Fariseul și femeia păcătoasă (4)

Simon a fost deodată martor ocular al unei întâmplări inedite. Părerea lui cu privire la acea situație era tipică unui fariseu. El știa despre existența lui Dumnezeu și considera că era posibil ca Dumnezeu să trimită profeți. Foarte binevoitor, a recunoscut că există păcat și, drept urmare, păcătoși care fac păcate. Dar el însuși nu se simțea vizat. Când auzea cuvântul „păcat“, se gândea întotdeauna numai la alții. Nu-și vedea propriile-i păcate și nici situația periculoasă în care se afla. Își imagina că Dumnezeu nu dorea să aibă de-a face cu păcătoșii și, prin urmare, că un profet ar fi trebuit să evite o asemenea categorie.

Fariseul nu se cunoștea pe sine și nici chinul produs de păcat. De aceea putea să și-L închipuie pe Dumnezeu ca fiind în cel mai rău caz un judecător lipsit de milă. Cu o astfel de atitudine, el nu putea să aibă o viziune corectă asupra lui Isus Mântuitorul!

De fapt, toate religiile inventate de oameni afirmă că există deopotrivă și păcătoși, dar și oameni buni care nu au nevoie de niciun Mântuitor și de niciun har.

Gândurile neexprimate ale fariseului nu I-au rămas ascunse Domnului, după cum nici simțămintele femeii păcătoase nu trecuseră neobservate când ea își vărsa lacrimile pe picioarele Lui. Așa că îi va adresa lui Simon un cuvânt personal.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 3.1-15 · Ioan 17.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 36:1-13

Din nou le întâlnim pe cele cinci fiice ale lui Ţelofhad, pe care le cunoaştem deja. De data aceasta însă căpeteniile lui Manase vin la Moise şi la mai-marii poporului pentru a vorbi despre această problemă a moştenirii, aparent fără mare importanţă. Despre ce era vorba? Fiecare seminţie avea să aibă teritoriul ei. Dar în cazuri ca cel de faţă, când o femeie îşi primea partea, căsătoria ei cu un bărbat din altă seminţie ar fi făcut ca moştenirea ei să treacă la seminţia soţului. Aceasta n-ar fi trebuit să se întâmple. Moise rezolvă cauza cu autoritate de la Domnul. Căsătoriile se vor face între persoane din aceeaşi seminţie. Tineri şi tinere care sunteţi ai Domnului, această învăţătură vă priveşte pe voi! Căsă­toria poate să vă facă să vă pierdeţi bucuria moştenirii voastre cereşti. Dacă cel sau cea cu care gândiţi să vă căsătoriţi într-o zi nu are parte în moştenirea voastră, nu vă angajaţi sub nici un motiv pe o asemenea cale!

Este remarcabil că această carte a pustiului se încheie cu o asemenea notă, privind moştenirea. De fapt Iordanul nu fusese încă trecut. Nu aveau ei destul timp pentru a gândi la aceas­ta? Gândul lui Dumnezeu nu este aşa. El ne spune încă de acum despre patria noastră cerească, pentru că doreşte ca inimile noastre să se ocupe cu ea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA PROBLEMELOR | Fundația S.E.E.R. România

„Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” (Efeseni 5:2)

Vindecarea spirituală are loc atunci când ești capabil să-ți mărturisești problema cuiva suficient de matur pentru a te ajuta s-o rezolvi, și suficient de dedicat pentru a nu te lăsa baltă. Ce înseamnă să „trăiești în dragoste”? 1) Să crezi în dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu față de tine. 2) Să arăți dragostea Lui celorlalți. 3) Să fii capabil să accepți dragostea lor în schimb. Numai așa poți ajunge să fii desăvârșit din punct de vedere spiritual! Iar iubit poți fi doar în măsura în care te lași cunoscut de ceilalți. Atunci când o parte din viața ta este ascunsă, umbrită, plină cu secrete pe care le știi doar tu și Dumnezeu, când ceilalți îți spun cuvinte de apreciere, tu te gândești în adâncul tău: „Dacă ai ști tot adevărul despre mine, nu m-ai aprecia deloc!” Astfel, nu poți să primești dragostea lor și să fii întărit prin ea. Păcatul ne izolează, iar păcatul și izolarea ne vor îmbolnăvi sufletul, și chiar și trupul. Mărturisirea și apoi rugăciunea, conectarea unul cu celălalt și cu Dumnezeu, fac loc Duhului Sfânt și promovează vindecarea. A fi pe deplin cunoscut și pe deplin iubit este cel mai vindecător dar pe care ni-l putem oferi unul altuia! Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16) Noi toți suntem păcătoși iertați, sau în curs de recuperare, și nimeni nu poate fi în siguranță într-o relație dacă este iubit doar pentru că este inteligent, puternic, frumos sau de succes. Un învățător al Bibliei spunea: „Când ne întrebăm sincer care persoană din viața noastră înseamnă cel mai mult pentru noi, descoperim adesea că este vorba despre cei care, în loc să ne dea sfaturi, soluții sau leacuri, au ales mai degrabă să ne împărtășească durerea și să ne atingă rănile cu o mână caldă și tandră.” Așadar, mărturisește-ți problemele, secretele și îndoielile – în primul rând lui Dumnezeu, și apoi unei persoane în care ai încredere.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 sept. 2024

24 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Este bunătatea Domnului că nu suntem nimiciți de tot, pentru că îndurările Lui nu se sfârșesc. Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia Ta! „Domnul este partea mea“, zice sufletul meu; de aceea Îl voi aștepta. Domnul este bun pentru cei care Îl așteaptă, pentru sufletul care-L caută. Este bine ca omul să aștepte, și aceasta în tăcere, mântuirea Domnului.

Plângeri 3.22-26 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ieremia a scris aceste lucruri atunci când Iuda era într-o perioadă de declin, care a culminat cu distrugerea templului și cu cei șaptezeci de ani de captivitate în Babilon. Poporul Îi întorsese spatele lui Dumnezeu, iar șase din ultimii șapte împărați ai săi făcuseră ceea ce era rău în ochii Domnului. Doar Iosia L-a urmat pe Domnul și a căutat să întoarcă poporul la El. Viața lui însă s-a sfârșit prematur, atunci când n-a ascultat de glasul Domnului și s-a amestecat în evenimentele politice din lumea care-l înconjura.

Mâna Domnului era asupra poporului Său, în disciplinare. În cele două cărți ale sale, vedem lacrimile și inima împovărată a lui Ieremia. Însă, mai mult decât atât, vedem în ele inima Domnului Însuși. El nu Se schimbă, nici chiar atunci când este nevoit să-i disciplineze pe cei ai Săi. Judecata este lucrarea Lui ciudată – ciudată, însă necesară uneori. Soarele și ploaia Sa sunt și peste cei drepți și peste cei nedrepți. La fel, cel credincios suferă împreună cu cei necredincioși atunci când Dumnezeu judecă un popor. Însă cel care-L caută și nădăjduiește în El descoperă că Domnul este bun cu cei care-L așteaptă, căci mare este credincioșia Lui.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne putem bucura de bunătatea Lui plină de credincioșie, chiar și atunci când mâna Lui se abate asupra lumii în judecată. Când auzim despre cei ai Săi care suferă, să ne rugăm pentru ei și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru îndurările Sale nenumărate, pe care, în marea Sa credincioșie, le revarsă asupra noastră zi de zi!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când fierul se tocește și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; dar la succes ajungi prin înțelepciune.

Eclesiastul 10.10

Pun pariu că…

Paul și Karl sunt gemeni. Amândoi sunt foarte ambițioși. Fiecare vrea mereu să-l depășească pe celălalt. Astăzi este programat un test de rezistență deosebit de dur: opt ore de tăiat lemne de foc. Cine va avea mai mulți metri cubi la finalul zilei? Sunt prezenți mulți spectatori. „Pariem că astăzi câștigă Karl?“ — „Nu! Pariem că Paul câștigă?“ Apoi începe concursul. După o oră, Paul are deja multe lemne tăiate. Karl este puțin în urmă. Apoi Karl ia și o pauză. După zece minute începe din nou și trebuie să recupereze mult. După încă o oră, Karl ia o altă pauză. Apoi continuă. Așa trece timpul. Paul muncește din greu și fără pauză, pe când Karl ia o scurtă pauză după fiecare oră. După opt ore, toată lumea așteaptă cu interes rezultatele. Gemenii sunt încântați. Cine a câștigat? Este incredibil: Karl este câștigătorul, a tăiat mai mult lemn decât Paul. „Cum este posibil?“, se întreabă toți. Karl le explică tuturor: „În timpul pauzelor regulate, m-am odihnit și mi-am ascuțit toporul. Așa că mă întorceam întotdeauna la lucru întărit și cu securea bine ascuțită. Acesta a fost trucul“.

Acest „truc de pauză“ este important pentru noi toți. Luați-vă momente de odihnă – timp pentru a citi Biblia și a vă ruga! Totul poate fi făcut mult mai bine atunci când ești realimentat din interior. De aceea folosiți ziua de duminică, prima zi a unei noi săptămâni, pentru a vă reîncărca în mod conștient bateriile! Acesta este secretul. Merită să-l probați!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 2.15-25 · Ioan 16.25-33

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 35:16-34

Sub aspect profetic, cetatea de scăpare pentru ucigaş adăposteşte poporul evreu care L-a răstignit pe Mesia fără a realiza crima pe care o comitea (Luca 23.34). De atunci, în mod providenţial, Dumnezeu i-a ţinut departe de moştenirea lor, până la sfârşitul dispensaţiunii actuale, adică atât timp cât Hristos este Preot după rânduiala lui Aaron.

De fapt, întreaga rasă umană este vinovată de moartea Fiului lui Dumnezeu. Dar, prin îndurarea Lui infinită, Dumnezeu a oferit omului un adăpost de mânia Sa şi acest adăpost nu este altul decât Însăşi Victima. Isus este Cel care „ne scapă de mânia care vine“ (1 Tesaloniceni 1.10).

Simbolizat în acest capitol atât prin victimă cât şi prin cetatea de scăpare, Hristos este reprezentat, în al treilea mod, prin Marele Preot, a cărui moarte marca momentul întoarcerii (ucigaşului) la moştenirea lui în deplină siguranţă (v. 28).

Versetul 31 afirmă că nici o răscumpărare, oricât de mare ar fi fost, nu putea rezolva problema ucigaşului în locul mijlocului de salvare pe care îl pregătise Domnul. Nici argintul, nici aurul (1 Petru 1.18) şi nici un fel de lucrări (Efeseni 2.9) nu pot înlocui adăpostul pe care păcătosul îl găseşte în Isus Hristos. „În nimeni altul nu este mântuire …“ (Fapte 4.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI OCROTIT DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt… se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1)

Ce este „umbra Celui Atotputernic”? Să ne gândim la pustia (deșertul) în care Israel a rătăcit timp de patruzeci de ani, și-n care temperaturile puteau ajunge, ziua, până la 45-50 de grade. Moise a numit-o „pustie mare și grozavă”. (Deuteronomul 8:15) Nu exista umbră, cu excepția celei oferite de corturile în care locuiau oamenii. Așa că ei au înțeles această metaforă puternică, „la umbra Celui Atotputernic.” Dacă te pierdeai în deșert, copiii lui Israel erau obligați, prin legea ospitalității, să-ți satisfacă nevoia de hrană, apă, protecție împotriva dușmanului și umbră împotriva soarelui arzător. Funcționa astfel: mai întâi trebuia să afli numele păstorului principal. Apoi trebuia să te prinzi de cordonul de la cortul lui și să strigi după ajutor. Când făceai asta, legea ospitalității îl obliga să te ia în siguranță în cortul său. Într-adevăr, aceeași lege spunea și că trebuie să te protejeze cu prețul vieții sale. Ați înțeles ideea? Numele lui Dumnezeu, El Shaddai, descrie două aspecte minunate ale caracterului Său. „El” vorbește despre puterea și tăria Sa. „Shaddai’” înseamnă literal „cel cu pieptul puternic”, și se referă la blândețea unei mame care-și ține copilul la piept. În anumite zile trebuie să mergi la Dumnezeu pentru a primi puterea necesară de a rezista atacului inamicului; în alte zile, trebuie doar să mergi la El și să-L lași să te țină în brațe și să te mângâie. Poetul a scris: „Să nu-mi mai primesc mângâierea, decât din firava mea agățare de Tine; numai așa mă bucur nespus – în puternica Ta agățare de mine!” Deci, când lucrurile devin prea „arzătoare” pentru tine, aleargă „la umbra Celui Atotputernic”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 sept. 2024

23 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău?

Romani 14.10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În contextul lucrurilor tratate în acest capitol din Romani, trebuie să ne păzim de a disprețui sau de a judeca. „Pentru că niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine, și niciunul nu moare pentru sine“ (Romani 14.7). Acest fapt, adevărat într-un sens pentru toți oamenii, este aplicat însă aici cu precădere la cei credincioși. „Pentru că, și dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim; deci, și dacă trăim și dacă murim, noi suntem ai Domnului“ (versetul 8). Prețios adevăr! Nu ne mai aparținem nouă înșine, nici în viață, nici în moarte, ci suntem ai Domnului nostru. Niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine, niciunul nu moare pentru sine. Apostolul întemeiază acest fapt pe moartea și pe învierea lui Hristos. Prin aceasta Și-a câștigat El ca Om drepturile Sale asupra noastră, dreptul Său de a stăpâni peste cei vii și peste cei morți. „Pentru că Hristos pentru aceasta a murit și a înviat“ (versetul 9). În El, Cel care a biruit moartea, suntem în siguranță pentru veșnicie. El este Domnul nostru, Căruia Îi datorăm toate, însă în ale Cărui drepturi nu ne putem amesteca fără a fi pedepsiți.

De aceea: „Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău?“. Amândoi, fie slab, fie tare, mărturisesc faptul că Îi aparțin cu trup și suflet acestui Domn puternic, care este chemat să domnească peste vii și peste morți, și totuși vor să se judece și să se disprețuiască unul pe altul. Cât de nebunească și de nepotrivită este fapta lor! Nu știți că toți vom sta odată înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu (versetul 10)? „Pentru că este scris: «Viu sunt Eu», spune Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu». Astfel deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu“ (versetele 11 și 12). Dar, dacă orice genunchi (al celor credincioși și al celor necredincioși) se va pleca înaintea lui Dumnezeu, și fiecare dintre noi va da socoteală lui Dumnezeu despre sine însuși, de ce să ne judecăm acum unii pe alții? Nu înseamnă aceasta, de fapt, a ne amesteca în drepturile Domnului? „Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții“ (versetul 13).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci pentru orice lucru este un timp și o judecată.

Eclesiastul 8.6

Ziua examenului și ziua rezultatelor

Atunci când un candidat susține un examen, două zile sunt importante: ziua examenului și ziua când află rezultatul. Timpul vieții, pe care Dumnezeu îl dă fiecăruia pe pământ, corespunde zilei examenului; ziua judecății va urma în mod inevitabil.

Cum își petrece omul viața, acest „timp de test“ decisiv? „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău“ (Eclesiastul 8.11). Acesta este rezultatul juridic: vinovat, examen nepromovat! Ce este de făcut?

Cartea Eclesiastul spune în același capitol: „Eu știu că binele este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, pentru că ei au frică de El“ (versetul 12). Și cel temător de Dumnezeu a fost vinovat. Dar pentru vina lui a mers un altul la judecată: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. În timpul celor trei ore de întuneric, El a purtat judecata lui Dumnezeu pentru vina altora.

Fiecare păcătos care se întoarce la Dumnezeu căindu-se de păcatele lui știe că Domnul Isus a murit pentru el! De aceea, credinciosului nu-i mai este teamă de „judecată“, deoarece lui i-a fost totul iertat. El este îndreptățit și stă înaintea lui Dumnezeu ca și cum nu ar fi păcătuit. Acesta este numai har!

„Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care avem și intrarea, prin credință, în harul acesta în care suntem“ (Romani 5.1,2).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 2.1-14 · Ioan 16.12-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 35:1-15

În această ţară a Canaanului, în hotarele care tocmai fuseseră trasate, fiecare seminţie îşi va primi partea sa, cu excepţia fiilor lui Levi. Aşa cum profeţise Iacov, aceştia aveau să fie împrăştiaţi în Israel din cauza purtării rele a tatălui lor, Levi (Geneza 49.7). Dar, prin harul lui Dumnezeu, această pedeapsă va fi transformată în binecuvântare. Patruzeci şi opt de cetăţi răspândite în tot Israelul vor fi atribuite fiilor lui Levi. Fiecare seminţie va trebui să le dea ceva, proporţional cu moştenirea ei. Astfel aceşti leviţi, slujitori ai Domnului şi ai fraţilor lor, care aveau în special misiunea de a fi învăţători ai legii, vor fi determinaţi, prin împrăştierea lor, să-şi exercite slujba în folosul întregului popor.

Urmează problema cetăţilor de scăpare pentru ucigaş. Legea cerea cu stricteţe sânge pentru sânge, fie că a fost vărsat cu intenţie, din ură, fie, din contră, fără intenţie. Pentru a rezolva acest caz, când sângele era vărsat neintenţionat, odată cu Legea, Domnul a făcut o promi­siune (citiţi Exod 21.12, 13). Se angajase să asigure un adăpost unde cel răspunzător de moartea altuia avea permisiunea să fugă pentru a-şi salva viaţa. Frumoasă ilustraţie a refugiului pe care Dumnezeu îl oferă păcătosului vinovat şi care ne aminteşte că „Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede“ (Romani 10.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBUNĂTĂȚEȘTE-ȚI ABILITĂȚILE DE COMUNICARE! | Fundația S.E.E.R. România

„Când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa.” (Proverbele 21:11)

Fie că este vorba despre viața personală sau despre carieră, a învăța cum să comunici cu ceilalți este esențial pentru succesul și fericirea dintr-o relație. În afară de obținerea unor adevăruri, comunicarea ar trebui să ofere o modalitate de a obține o anumită înțelegere a inimii și a minții altei persoane. Iar o bună comunicare necesită tălmăcire.

Într-adevăr, înveți limba celeilalte persoane. Noi toți folosim aceleași cuvinte, dar avem limbaje unice atunci când vine vorba despre dragoste. Ceea ce vrei să zici atunci când spui: „Am nevoie de cineva care să-mi fie alături”, s-ar putea să nu fie ceea ce vrea să spună cealaltă persoană atunci când spune: „Voi fi alături de tine.” Tu trebuie să înveți limbajul celuilalt fără ca presupunerile anterioare și proiecțiile de apărare incorecte să te apese. O astfel de alfabetizare interpersonală îți va fi de folos în anii următori. Te va împiedica să-l tratezi pe celălalt ca și cum ai fi pur și simplu tu într-o formă diferită, sau să-ți imaginezi că este exact ca cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă a ta etc.

Toți avem nevoie să iubim și să fim iubiți, dar folosim mijloace de comunicare diferite pentru a ne exprima dorințele. Nu-ți fie frică să verifici termenii și să compari definițiile pentru a te asigura că amândoi cântați aceeași partitură. Un respectat învățător biblic o spunea astfel: „Adesea, în propriile mele conversații, spun: „Lasă-mă să-ți spun ce am înțeles, ca să văd dacă asta ai vrut să spui!” Sunt șocat de câte ori aud ceva total diferit de ceea ce s-a dorit!”

Fericirea durabilă nu vine din lucrurile pe care le avem, ci din relațiile bune și sănătoase. Așadar, încearcă să-ți îmbunătățești abilitățile de comunicare. Merită investiția!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 sept. 2024

21 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Simon Petru I-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul!“. Isus i-a spus: „Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat“.

Ioan 13.9,10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Petru, după ce a înțeles câte ceva despre binecuvântarea lucrării de spălare a picioarelor, trece în cealaltă extremă. Mișcat de o afecțiune reală pentru Domnul și mânat de impulsivitatea sa, el spune: „Doamne, nu numai picioarele, ci și mâinile și capul“. Deși ignoranța sa este trădată din nou, cuvintele sale exprimă faptul că avea afecțiune față de Domnul și că prețuia faptul de a avea parte cu El.

Domnul răspunde: „Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat“. În Scriptură, apa este adesea folosită ca un simbol al efectului curățitor pe care îl are Cuvântul lui Dumnezeu. La convertire, Cuvântul este aplicat prin puterea Duhului Sfânt, producând o schimbare totală și oferind o natură nouă, care modifică în totalitate gândurile, cuvintele și acțiunile celui credincios – o schimbare indicată de Domnul prin cuvântul „scăldat“ (îmbăiat). Nu poate exista o repetare a acestei schimbări importante, însă cei care sunt astfel „scăldați“ pot deveni adesea întinați. Așa cum picioarele călătorilor sunt întinate de praful drumului, la fel credinciosul, în contact zilnic cu această lume, cu îndatoririle față de căminul său, cu presiunea exercitată de serviciul său și fiind într-un conflict continuu cu răul, poate deveni obosit în duh și astfel împiedicat să aibă comuniune cu Hristos în lucrurile Sale. Nu că ar fi făcut ceva pentru care conștiința să-l mustre și să aibă astfel nevoie de lucrarea de Avocat a Domnului, ci duhul său este ostenit și are nevoie de împrospătare. Hristos Își găsește plăcerea în a oferi această împrospătare, dacă Îl lăsăm să ne spele picioarele. Dacă ne întoarcem spre El, Domnul va revigora sufletul nostru prin faptul că Se prezintă pe Sine înaintea noastră, în toate perfecțiunile Sale, prin Cuvânt.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare.

1 Tesaloniceni 1.9,10

Atmosferă de plecare

Într-o dimineață de septembrie, rândunelele se adunaseră la prima rază de soare, ciripind și zburând nerăbdătoare încolo și-ncoace. Era o atmosferă de plecare. Pentru ele era ca o zi de sărbătoare.

Cine le dăduse semnalul de plecare? Ce fel de chemare misterioasă era aceea pe care numai ele o percepuseră? La celelalte păsări nu se vedea nimic deosebit, totul se desfășura ca de obicei. Doar rândunelele au auzit chemarea de a pleca, așa că s-au strâns pentru a porni spre alte zări.

Într-o zi – fără îndoială foarte curând – va suna un alt apel. Numai cei care Îi aparțin Domnului Isus îl vor auzi. Și, când vor auzi strigătul poruncitor, trâmbița lui Dumnezeu, se vor aduna în jurul Lui în nori pentru a fi conduși în prezența lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 4.16-18; Ioan 14.3).

Lumea va lua act de absența lor. Poate că vor discuta, vor căuta cauze și se vor pierde în ipoteze. Cei care L-au respins în mod conștient pe Hristos nu vor mai putea nicidecum să creadă. Atunci timpul de har se va fi încheiat definitiv (2 Tesaloniceni 2.9-12).

Prima venire a lui Isus pe pământ a fost anunțată cu mult timp înainte, prin profeți. Mulți credincioși L-au așteptat atunci zilnic și nu L-au văzut. Dar, într-o zi, El a fost culcat într-o iesle din Betleem. A doua Sa venire ne este promisă, de asemenea, și nouă. Vine ziua în care ea va deveni realitate, ca și prima Sa venire. – Suntem noi pregătiți și în așteptare?

Citirea Bibliei: 2 Împărați 1.1-10 · Ioan 15.18-27

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 33:37-56

Vântul deşertului a şters de mult timp orice urmă a lungii călătorii. Dar în cartea lui Dumnezeu, fiecare pas a fost înregistrat: „Şi au plecat şi au aşezat tăbăra …, şi au plecat şi au aşezat tabăra …“. Câteva ver­sete citite în grabă sunt rezumatul a patruzeci de ani şi a tot atâtor etape, dintre care multe sunt numai amintite aici. Dar, deşi nu ştim mai multe de­spre acestea, Dumnezeu a ţinut să le înscrie în Sfânta Lui Carte tocmai pentru a ne reaminti aces­t emoţionant verset: „Nu vede El  căile mele şi nu-mi numără El toţi paşii?“ (Iov 31.4).

Şi nouă, trecerea timpului ne-a şters din amintire cea mai mare parte a trecutului nostru. Am putea noi oare să spunem ce am făcut ieri fără să uităm nimic? Domnul însă a înregistrat totul. Nimic nu I-a scăpat, ca şi cum ar fi făcut un film al întregii noastre vieţi, fără nici o tăietură. Atunci, la „scaunul de judecată al lui Hristos“  (2 Corinteni 5.10), acest film va fi derulat sub ochii noştri în lumina deplină a lui Dumnezeu. Ce gând deosebit de serios! Dacă aceasta ar fi acum, nici unul dintre noi nu ar rezista. Dar alături de Isus nu vom cunoaşte nici ruşinea, nici teama de judecată. Nu va fi loc decât pentru sentimentul inexprimabil al grandorii harului Său, sursă a unei adorări eterne.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI MIRACOLUL CREAȚIEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale…” (Psalmul 139:14)

Este oare posibil ca viața, așa cum o cunoaștem noi – viața plantelor, a animalelor și a omului – să fi apărut spontan, din întâmplare? S-ar putea ca uimitorul nostru sistem solar să fie rezultatul unui accident? Cu cât știința devine mai avansată, cu atât apar mai multe dovezi în favoarea unui Maestru Creator. Cercetătorii continuă să descopere ordinea divină în fiecare celulă umană minusculă. Biochimistul american Bruce Alberts, fost președinte al Academiei Naționale de Științe, scria: „Am subestimat întotdeauna celulele; fără îndoială că încă o facem… Celulele sunt unitatea de bază a vieții… într-adevăr, întreaga celulă poate fi privită ca o fabrică ce conține o rețea elaborată de linii de asamblare interconectate, fiecare dintre ele fiind compusă dintr-un set de diferite mașini proteice în poziții definite.” Psalmistul David nu era un om de știință, dar a recunoscut că fiecare dintre noi este un produs complex al mâinilor uimitoare ale lui Dumnezeu! El afirmă: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele… Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului… Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!… Când mă trezesc, sunt tot cu Tine…” (Psalmul 139:13, 15, 17-18). Inima omului bate de 115.000 de ori pe zi. Sângele nostru parcurge 22.000 km în fiecare zi (de aproximativ douăzeci de ori lungimea Regatului Unit, din nordul Scoției până în sudul Angliei!). Adulții respiră în medie între 18.000 și 30.000 de ori pe zi… și, în cea mai mare parte, toate aceste funcții au loc fără ca noi să fim conștienți. Uimitor! Astăzi, oprește-te și ia-ți câteva minute pentru a recunoaște și a-I mulțumi Creatorului tău pentru toate lucrurile uimitoare pe care le-a făcut cu acea primă bucată de țărână!

<iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/gOG8zTZIyls?si=sreNBT-qmTUz5d8T&#8221; title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen></iframe>

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 sept. 2024

20 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosia era în vârstă de opt ani când a început să împărățească … Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său … Și, în anul al optulea al împărăției sale, fiind încă tânăr, a început să-L caute pe Dumnezeul lui David, tatăl său.

2 Cronici 34.1-3 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Iosia (1) – A-L urma pe Domnul cu hotărâre

Este vrednic de remarcat faptul că, în contrast cu Manase și cu Amon, Iosia a început să-L caute pe Domnul de la o vârstă foarte fragedă. Acest lucru a avut un efect decisiv asupra întregii sale vieți – un efect binecuvântat! Alegerile pe care le facem și obiceiurile pe care le dezvoltăm atunci când suntem tineri vor avea o influență foarte importantă asupra restului vieții noastre.

Astăzi, mai mult decât oricând, există o mulțime de lucruri de natură să ne distragă de la lucrurile lui Dumnezeu. Iosia avea cu siguranță foarte multe lucruri de făcut ca împărat, însă el a făcut alegerile potrivite încă de la început. Am făcut și noi asemenea alegeri? Ne-am hotărât să-L urmăm pe Domnul Isus? Adică să-L urmăm cu toată seriozitatea? Aceasta este decizia pe care trebuie să o luăm, după care trebuie să perseverăm zi de zi, chiar și atunci când împrejurările devin foarte dificile. Va exista descurajare, însă trebuie să continuăm să mergem înainte. La fel ca Iosia, să nu pierdem niciun moment pentru a lua decizia de a-L urma cu hotărâre pe Domnul Isus, cu o inimă sinceră și întreagă!

Seriozitatea alegerii făcute de Iosia a fost dovedită mai târziu, după patru ani, în al doisprezecelea an al domniei lui, pe când avea doar douăzeci de ani și s-a apucat să îndepărteze din țară toate lucrurile care erau contrar și incompatibile cu lucrurile lui Dumnezeu. Credința lui crescuse, iar hotărârea lui de a-L căuta pe Domnul nu se micșorase, ci dimpotrivă! Credința noastră de asemenea va crește, dacă umblăm cu hotărâre pentru Domnul. Vom deveni astfel vase folositoare în mâna Stăpânului. Cu cât luăm mai devreme o astfel de hotărâre, cu atât mai bine!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă căile și faptele.

Ieremia 18.11

„Gheara“ pentru roți

Domnul M. era deranjat de amenzile de parcare pe care poliția i le dădea, pentru că depășea timpul de parcare permis. S-a încăpățânat și n-a mai plătit amenzile, dar a continuat să folosească parcările publice atunci când avea ceva de rezolvat în centrul orașului. Într-o zi, când s-a întors de la cumpărături, a observat că mașina lui era blocată cu un dispozitiv de imobilizare! Acum, rău-platnicul nu a avut de ales decât să meargă la poliție și să-și plătească datoria, dacă dorea să își folosească din nou mașina.

Mulți oameni se comportă tot cam așa față de Dumnezeu. Când El le arată prin Biblie că modul lor de viață nu este corect, ei se înfurie. Nu vor să audă nimic despre mărturisirea păcatelor și despre întoarcerea la Dumnezeu. Ei încearcă să-și calmeze conștiința vinovată cu argumente șubrede și nu doresc deloc să renunțe la greșelile lor. În niciun caz nu trebuie să se amestece cineva în treburile lor.

Dumnezeu permite uneori în viața acestor oameni un eveniment, astfel încât să fie nevoiți să se oprească din drumul lor. Dumnezeu lucrează așa din dragoste, pentru a-i conduce la conștientizarea păcatelor lor și la pocăință.

Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci ca acesta să fie mântuit prin credința în Isus Hristos. Mântuitorul a murit pe cruce, pentru ca vinovăția fiecărui om care crede să poată fi ștearsă din fața lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.41-53 · Ioan 15.9-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 33:1-36

Odată ajunşi la hotarul ţării, Moise şi fiii lui Israel sunt invitaţi să facă o incursiune în trecut, să-şi poarte privirile în urma lor. Ce drum au străbătut de la măreaţa noapte a Paştelui! Alături de etape fericite şi chiar glorioa­se – Pi-Hahirot şi trecerea Mării Roşii, Elim cu izvoarele şi palmierii lui – unele nume au răsunet trist: Sin cu murmurele lui, Refidim cu certuri­le din el, Sinai cu viţelul de aur, Chibrot-Hataava cu poftele şi cu tristul episod al prepeliţelor … Acestea jalonează în mod mizerabil traversarea pustiului, ca atâtea alte lecţii necesare pentru a-l învăţa pe Israel – şi pe fiecare dintre noi – să-şi cunoască inima, puţin câte puţin. Fără îndoială că poporul ar fi dorit să şteargă din itinerarul său unele din aceste nume. Moise ar fi avut motive personale să pună sub tăcere Cades, cu apele Meriba. Ei bine, aceasta nu este posibil! Nu putem face să dispară greşelile din trecut, nici să mergem înapoi pentru a retrăi măcar o oră din viaţa noastră. Dar ceea ce putem face este să ne amintim de lecţiile pe care le-am învăţat pe drum, de răbdarea cu care am fost suportaţi şi de îndurarea Celui care ne-a iertat totul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA NICIODATĂ SĂ ÎNVEȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău… cu tot cugetul tău…” (Marcu 12:30)

A-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul înseamnă să-ți gestionezi mintea și să profiți la maximum de ea. Înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu în mod logic și creativ, intuitiv și chibzuit. Albert Einstein, una dintre cele mai mari minți ale istoriei, a spus: „Important este să nu te oprești din a pune întrebări. Curiozitatea își are propria rațiune de a exista. Nimeni nu poate să nu fie înmărmurit atunci când contemplă misterele eternității, ale vieții și ale structurii minunate a realității. Este de ajuns dacă încercăm doar să înțelegem puțin din acest mister în fiecare zi. Să nu-ți pierzi niciodată o curiozitate sfântă.” Minimizându-și geniul, Einstein a spus: „Nu am niciun dar special, sunt doar pasionat de curiozitate.” David declara: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc…” (Psalmul 24:1). Așadar, curiozitatea ta ar trebui să fie nelimitată și fără margini. Cuvântul latin pentru „educație” înseamnă „a scoate afară” și nu „a îndesa.” Cele mai multe programe academice se concentrează pe cunoștințe administrate forțat, mai degrabă decât pe eliberarea curiozității. Care este rezultatul? Știm unele lucruri – dar pierdem ceea ce este cel mai vital: dragostea de a învăța. Într-un studiu realizat la o universitate de prestigiu, absolvenții cu cele mai bune rezultate au fost supuși acelorași examene finale la o lună după absolvire. Toți au picat. Atunci când încerci să înghesui adevărul în minte, rareori ajunge dincolo de memoria pe termen scurt. Și, în mod cert, nu ajunge nici în suflet. Din păcate, uneori asta se întâmplă în biserică la fiecare sfârșit de săptămână! Ce-i de făcut? Pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu cu fiecare ocazie care ți se ivește.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 sept. 2024

19 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel, apostol chemat de Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Sosten, către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfințiți în Hristos Isus, sfinți chemați, împreună cu toți cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos, Domn și al lor și al nostru.

1 Corinteni 1.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În mod popular, termenul „sfânt“ desemnează o persoană deosebită și sfântă. Bisericile tradiționale încă produc sfinți prin procesul «canonizării». Dacă am trăi în mijlocul acelora care compun această biserică și am vorbi despre «a merge în vizită la sfinți», ei probabil că și-ar imagina că vom vizita un locaș de cult și că vom invoca ajutor de la lumea spiritelor, din partea unora dintre acești oameni canonizați.

Chiar și aceia care nu fac parte dintr-o biserică tradițională tot nu au scăpat cu totul de aceste idei. Un sfânt nu este un om de o evlavie ieșită din comun, care după moarte capătă dreptul să fie reprezentat printr-o sculptură sau printr-o pictură, având o aură în jurul capului, ci este un simplu credincios – fiecare dintre aceia care au fost puși deoparte pentru Dumnezeu prin sângele lui Hristos și prin primirea Duhului Sfânt.

Deoarece fiecare dintre credincioșii adevărați sunt sfinți, înseamnă că toți aceștia au responsabilitatea de a urmări sfințenia. Poate că unul dintre motivele pentru care ideea bisericească persistă atât de puternic este că îi determină pe oameni să simtă că sfințenia nu trebuie să fie o preocupare a tuturor, ci doar a câtorva. Ei gândesc că acele câteva persoane speciale pot urmări sfințenia; restul dintre noi putem trăi ușuratic, în conformitate cu lumea.

Să avem grijă să menținem gândul Scripturii!

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu știți că, dacă vă supuneți robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie de păcat, care duce la moarte, fie de ascultare, care duce la dreptate?

Romani 6.16

Bobina de ață

Mai demult am fost nevoit să călătoresc mult, având multe delegații. Pentru familia mea, aceasta a fost o povară destul de greu de suportat. Într-o seară, când m-am întors acasă de la serviciu, fetița mea a avut ideea de a mă lega, astfel ca eu să nu mai pot pleca. A luat o bobină de ață și a început să se plimbe în jurul meu, derulând firul pe măsură ce mergea. După câteva ture, ea s-a oprit triumfătoare: „Tata, încearcă să te eliberezi!“. Desigur, aș fi putut atunci rupe cu ușurință cele câteva fire, dar nu am vrut să-i stric fetei distracția. Așa că ea a continuat să alerge în jurul meu cu bobina în mână, îndemnându-mă mereu: „Eliberează-te!“. Am jucat cu ea jocul și bineînțeles că i-a plăcut foarte mult!

După un timp mi-am dat seama că jocul a devenit serios. De fapt, nu mă mai puteam elibera. Erau prea multe fire. „Ești prins!“, s-a bucurat micuța mea și a trebuit să-mi chem soția să mă ajute să mă eliberez.

Această experiență mi-a amintit de tehnica păianjenului, care își folosește firavul fir pentru a-și înfășura prada până când aceasta este captivă.

Diavolul, dușmanul lui Dumnezeu și al credincioșilor, folosește și el această tehnică. El se străduiește să transforme păcatele în obiceiuri. Unul singur este mai puternic decât păcatul și decât diavolul: Isus Hristos. Doar El ne poate elibera atât de păcat, cât și de obiceiurile rele!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.19-40 · Ioan 15.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 32:16-42

Oferindu-se să-şi ajute fraţii să cucerească ţara Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad dau dovadă de zel, de curaj şi chiar de dezinteres. Toate acestea nu pot ţine loc, în ochii Domnului, de dragostea pentru El şi pentru ţara pe care a dăruit-o. Războinicii din cele două seminţii vor cunoaşte ţara promisiunii. Vor trece Iordanul pentru a-şi ajuta fraţii. Dar soţiile şi copilaşii lor nu vor intra în ea. Din cauza greşelii lor, aceşti micuţi nu se vor bucura de promisiunea Domnului (14.31). Ne amintim că odinioară faraon a fost cel care a încercat să-i împiedice pe prunci să părăsească Egiptul (Exod 10.10-11). De data aceasta, cei care ridică obstacole în calea sosirii lor în Canaan sunt chiar părinţii lor. „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine“ – spune cu mâhnire Domnul Isus –: „nu-i opriţi“ (Marcu 10.14). Există, din nefericire, multe mijloace de a opri un copil să vină la Isus!

În păşunile grase ale Galaadului, turmele vor prospera, cu siguranţă. Dar, pe de altă parte, familiile aveau să decadă, aşa cum o va dovedi istoria ulterioară a acestor seminţii.

Dragi prieteni, ce este mai important? Prosperitatea afacerilor noastre, sau cea a sufletului nostru? Acestea două sunt departe de a merge totdeauna împreună.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA NICIODATĂ SĂ ÎNVEȚI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău… cu tot cugetul tău…” (Marcu 12:30)

Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a învăța mereu, până în ziua în care vom muri, fapt pe care nu ar trebui să-l desconsideri. Creierul obișnuit cântărește aproximativ un kilogram și, cu toate acestea, neurologii estimează că avem capacitatea de a învăța ceva nou în fiecare secundă, din fiecare minut, din fiecare oră, și din fiecare zi pentru următorii trei sute de milioane de ani! Extraordinar, nu-i așa? Dar e mai mult decât atât: e o obligație minunată. Învățarea nu este un moft, ci o chestiune de administrare. Domnul Isus a spus: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta…” Este imposibil să determinăm procentajul folosit din mintea noastră, dar toți avem un potențial neexploatat. Imaginația ta este capabilă de mult mai mult decât poți visa. Cu toate acestea, undeva pe parcurs, cei mai mulți dintre noi încetează să mai trăiască din imaginație și încep să trăiască din memorie. Nu mai proiectăm viitorul și începem să copiem trecutul. Și aceasta este ziua în care încetăm să mai trăim și începem să murim. De ce? Pentru că nu ne mai educăm pe noi înșine! A-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul tău presupune să-ți exploatezi mintea la maximum, prin a învăța cât mai multe lucruri despre cât mai multe lucruri. Adevăratul test al maturității spirituale nu este cantitatea de informație pe care o deții, ci recunoașterea cantității de informație pe care nu o știi. Înseamnă să te împaci cu realitatea că Dumnezeu nu este un obiect al înțelegerii, ci o sursă de uimire. Iar acest sentiment sacru de uimire aprinde o curiozitate sfântă de a continua să înveți tot mai multe despre Creator și despre creația Sa!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 sept. 2024

18 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a întors captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi; și Domnul a dat lui Iov de două ori mai mult decât avusese înainte … Și Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui.

Iov 42.10,12 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu Și-a făcut lucrarea înțeleaptă în sufletul lui Iov, așa cum Și-o face în viața oricărui credincios. A existat însă o lecție pe care Iov a învățat-o cu dificultate. El era cu siguranță integru și avea un respect real și adânc pentru măreția lui Dumnezeu. De asemenea, purtarea lui față de semenii săi era lăudabilă în orice privință. Din punct de vedere spiritual, nu erau multe lucruri pe care Iov să fi trebuit să le învețe.

Dumnezeu i-a atras atenția lui Satan cu privire la caracterul exemplar al lui Iov, după care i-a îngăduit lui Satan să aducă peste Iov încercări cumplite, care cu siguranță ar fi zdruncinat pe oricine. Apoi situația a devenit și mai gravă când prietenii lui Iov, în loc să-l încurajeze, l-au acuzat de vreun păcat ascuns, fiindcă nu puteau concepe un alt motiv pentru care Dumnezeu să fi adus atâta suferință asupra lui. Iov s-a împotrivit cu amărăciune acuzațiilor lor nefondate și a început să creadă că Dumnezeu era nedrept față de el, fiindcă îngăduise să vină peste el un necaz atât de mare. În felul acesta, cele mai adânci colțuri ale inimii lui Iov au fost scoase la lumină.

În cele din urmă, Dumnezeu i-a vorbit direct lui Iov și i-a oferit o așa viziune a măreției Sale, încât Iov s-a smerit până în țărână înaintea Lui. El și-a dat seama de adâncimea păcătoșeniei inimii sale, în contrast cu măreția gloriei lui Dumnezeu. Apoi nu s-a mai contrazis cu prietenii săi, ci s-a rugat pentru ei, iar Dumnezeu i-a schimbat în mod total condiția. Durerea și suferința Lui au fost schimbate în binecuvântări de două ori mai mari decât avusese înainte.

Aceasta este lucrarea spirituală măreață a lui Dumnezeu în inima celui credincios, atunci când acesta se pleacă sub mâna Lui. Când inima Îi dă Domnului Isus locul suprem de onoare și când se revarsă în rugăciune pentru alții, atunci suntem smeriți și infinit binecuvântați.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei, le săruta mult și le ungea cu parfum.

Luca 7.38

Fariseul și femeia păcătoasă (3)

Oaspeții lui Simon au luat loc în jurul mesei, după obiceiul de atunci, pe perne. Femeia păcătoasă s-a așezat cu vasul ei de alabastru înapoia Domnului, la picioarele Lui. Mai departe nu a îndrăznit să meargă. Ea nu s-a scuzat pentru deranjul ei și nu a rostit niciun cuvânt. Nici nu era în stare să spună ceva. Povara care apăsa atât de greu pe inima ei și-a croit drum într-un șuvoi de lacrimi.

Ce au exprimat acele lacrimi? Ele au arătat că își recunoaște păcatele și că se căiește de ele; că acceptă judecata lui Dumnezeu asupra păcatelor ei și asupra ei ca păcătoasă; de asemenea, că are încredere în Isus, Mântuitorul și Domnul.

Cât de mare a fost credința femeii în acea clipă nu știm, dar ea a fost sinceră. Dumnezeu lucrase în inima ei (Ioan 6.44,47,65). Și ea nu a fost dezamăgită.

Lacrimile ei au curs pe picioarele lui Isus. Domnul cunoștea durerea acelor lacrimi și El nu a rostit niciun cuvânt de mustrare. A acceptat acea revărsare a inimii ei împovărate și astfel ea a prins curaj să-I șteargă picioarele cu părul capului ei.

La final, cu inima eliberată, I-a adus Domnului Isus un omagiu. Femeia I-a uns picioarele cu parfumul adus.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.1-18 · Ioan 14.22-31

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 32:1-15

După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, ajunşi la hotarul Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad se prezintă înaintea lui Moise şi a căpeteniilor cu o cerere tristă: „Nu ne trece peste Iordan“ (v. 5)!

Indignat, Moise se gândeşte imediat la Cades-Barnea, cu pa­truzeci de ani în urmă. Nu cumva încă o dată necredinţa, teama de uriaşi şi de cetăţile întărite le determină pe aceste seminţii să dea înapoi? Nu! Ci un alt motiv neaşteptat: vitele lor! Victoria asupra madianiţilor le-a asigurat o captură bogată (cap. 31). Ruben şi Gad au profitat şi ei de aceasta; turmele lor sunt în prezent „o foarte mare mulţime“. De aceea ochii li se opresc asupra păşunilor grase din ţara Galaad în care poposesc şi în care doresc să se aşeze în ea. Pentru ei, instalarea imediată în condiţii avantajoase şi confortabile conta mai mult decât ţara promisă de Domnul.

Mulţi creştini sunt la fel, nu ştim noi aceasta? Fără îndoială că sunt mântuiţi; fac parte din poporul lui Dumnezeu. Dar îndeletnicirile vieţii cotidiene îi interesează mai mult decât eternitatea. Ei au un creştinism pământesc, o inimă împărţită. Pentru ei, cerul nu are o valoare actuală. Oare aceasta nu arată cât de firav este ataşamentul lor faţă de Cel care Se află acolo?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI MUNCA TA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Am ales pe Beţaleel…” (Exodul 31:2)

Prima persoană din Biblie despre care se spune că a fost „umplută cu Duhul lui Dumnezeu” a fost Bețaleel. Și dacă numele său nu îți spune prea multe, acest lucru este din cauza faptului că el nu a fost profet, preot, rege sau apostol. El era un meșter, priceput inclusiv în ale design-ului. Avea ochi pentru culori și un simț al managementului, iar când a venit vremea pentru construirea Cortului întâlnirii, el a supravegheat lucrarea. Iată ce a spus Dumnezeu despre el: „L-am ales pe Bețaleel… și… l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.” (Exodul 31:2-5).

Imaginează-ți că ești Bețaleel. Încă din tinerețe ți-a plăcut să lucrezi cu mâinile tale. Poate nu știai că Dumnezeu este implicat în asta, dar este! De fapt, El a pus aceste dorințe și pasiuni în tine. Când lucrezi, bucuria pe care o simți este de fapt prezența lui Dumnezeu. Ai anumite calități, te-ai născut cu ele. Ele vor fi întotdeauna punctele tale forte, iar tu te bucuri de ele. Lucruri minunate se întâmplă când descoperi aceste puncte forte, le pui în valoare și te concentrezi pe îmbunătățirea lor! Să încerci să te dezvolți într-un domeniu în care Dumnezeu nu te-a înzestrat este ca și cum ai încerca să înveți un iepure să înoate, sau un melc să alerge.

Atunci când ești în locul pe care ți l-a rânduit Dumnezeu, punându-ți în aplicare calitățile pe care ți le-a dat Dumnezeu, ești la apogeu. Iar când se întâmplă asta, ești binecuvântat, la fel ca toți ceilalți din jurul tău.

Ideea este că, în planul lui Dumnezeu, Bețaleel era la fel de important ca Moise. Așadar, curaj: dacă ești în voia lui Dumnezeu, ceea ce faci, contează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries