Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “iulie, 2024”

31 iul. 2024

31 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

[Manase] a făcut rău peste măsură în ochii Domnului, provocându-L la mânie.

2 Cronici 33.6

Lecții din viața lui Manase (1) – Scopul disciplinării

Citim că Manase L-a provocat pe Domnul la mânie. Și noi suntem pândiți de acest pericol! „Îl provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?“ (1 Corinteni 10.22). Fiind copii ai lui Dumnezeu, dacă ne purtăm ca cei care sunt fără speranță și fără Dumnezeu, atunci Tatăl nostru ne va disciplina, iar disciplinarea Lui are un scop foarte distinct: să fim făcuți părtași sfințeniei Lui (Evrei 12.10). Iar dacă ne lăsăm exersați de disciplinare, ea va produce roade.

Vedem un exemplu pozitiv cu privire la aceasta în viața lui Manase, care s-a lăsat exersat de disciplinarea lui Dumnezeu. Mai întâi, Domnul le-a vorbit lui Manase și poporului, însă fără niciun rezultat (2 Cronici 33.10). Apoi le-a vorbit a doua oară, mai sever, folosindu-l pe împăratul Asiriei, care l-a luat prizonier pe Manase și l-a dus legat cu lanțuri de bronz la Babilon. Acolo, în necazul său, „s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi“ (2 Cronici 33.12). Să remarcăm cu atenție că Dumnezeu „a fost înduplecat de el și a auzit cererea lui“ (versetul 13). Avem două extreme aici: în primul rând, că păcatul lui Manase a fost unul deosebit de grav. El L-a provocat pe Domnul, iar judecata care a venit mai târziu asupra împărăției a fost în parte atribuită purtării rele a lui Manase (2 Împărați 24.3). În al doilea rând, când Dumnezeu spune că El este „binevoitor și milos, încet la mânie și bogat în îndurare și adevăr“ (Exod 34.6), acest lucru este unul deosebit de adevărat.

Dacă noi, fiind sub disciplinarea lui Dumnezeu, ca și Manase, ne recunoaștem greșelile și ne mărturisim păcatele, „El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9). Este vreun păcat prea mare, ca El să nu-l poată ierta? Nu, iar dovada pentru acest lucru o avem în persoana lui Manase. Rodul disciplinării lui Dumnezeu este restabilirea și comuniunea cu El Însuși. Ce binecuvântare pentru noi!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Ioan 3.14,15

Născut din nou (15)

În conversația cu Nicodim, Domnul Isus a ajuns să vorbească despre moartea Sa pe cruce și a introdus acest gând cu un „trebuie“ categoric: „Tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului“. — De ce acest „trebuie“? Nu a făcut El de bunăvoie lucrarea de răscumpărare pe cruce? — Cu siguranță! Dar Hristos vorbește aici despre necesitatea absolută a morții Sale, în două privințe: natura sfântă și neprihănită a lui Dumnezeu, pe de o parte, și condiția noastră pierdută, pe de altă parte, cereau ispășire!

Dumnezeu, în dreptatea Sa, trebuia să judece răul. Ca oamenii păcătoși să fie salvați și să vină la Dumnezeu, trebuia să se facă ispășire. Iar această lucrare nu putea fi înfăptuită de Mesia cel viu, ci doar de Mesia care a murit. Prin urmare, „Fiul Omului“ trebuia să fie „înălțat“ pe cruce. Numai privind la Isus Hristos pe cruce, omul pierdut găsește puterea mântuitoare de a scăpa de mușcătura de șarpe a păcatului.

Dar Dumnezeu este și dragoste. În această dragoste, El este suveran peste tot, chiar și peste răul pe care trebuie să-l judece. În această libertate suverană, Dumnezeu a iubit lumea, pe toți oamenii. Dragostea lui Dumnezeu dăruiește – ni L-a dăruit pe singurul Său Fiu! Ca Dumnezeu să-Și arate dragostea Sa, Fiul Omului a trebuit să fie „înălțat“ pe cruce. Dumnezeu nu a vrut doar să Se descopere ca Judecător, ci a vrut ca noi să-L cunoaștem ca Tată. Copiii lui Dumnezeu înțeleg acest „trebuie“ și se pleacă în adorare și recunoștință pentru câtă dragoste divină este cuprinsă în el.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 24.1-13 · Ioan 2.13-25

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:17-38

După cum nici o persoană nu avea dreptul să aleagă locul de amplasare al cortului său, tot astfel nici un levit nu putea decide liber ce serviciu voia să împlinească. Nu este necesar ca ceea ce avem de făcut să fie ceea ce ne interesează, sau ceea ce ni se pare pe măsura capacităţilor noastre, sau ceea ce ne iese imediat în cale. Să facem ceea ce doreşte Domnul! „Sunt deosebiri ale slujbelor, însă este acelaşi Domn“ afirmă 1 Corinteni 12.5. El este adevărata „Căpetenie a mai-marilor“ care îi supraveghează pe cei care au slujbe (v. 32) şi singur El este în măsură să decidă funcţia fiecăruia în programul colectiv. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla la o cale ferată dacă un acar s-ar hotărî într-o zi să-şi schimbe postul sau dacă un paznic de barieră şi-ar părăsi pasajul de nivel. Ce încurcături, ce catastrofe ar rezulta! Orice-ar fi fost, indiferent de activitatea leviţilor, fiecare din cele trei familii îşi aşeza tabăra în apropierea Cortului întâlnirii (v. 23, 29, 35). Ne amintim de acei lucrători specialişti din vremea lui David care „locuiau acolo, la împărat, pentru lucrul lui“ (1 Cronici 4.23). «Acela care este cel mai aproape de Hris­tos va fi cel care Îi va sluji cel mai bine şi, fără această apropiere, nimeni nu-I poate sluji» (J. N. D).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEPE SĂ TRĂIEȘTI CU UN SCOP! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” (Proverbele 11:25)

Una dintre cele mai bune modalități de a-ți păstra echilibrul vieții și de a rămâne pe drumul cel bun, din punct de vedere spiritual, este să transmiți altora ceea ce știi. Biblia spune: „Cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” Pe măsură ce-ți transmiți mai departe cunoștințele, vei primi mai multe cunoștințe de la Dumnezeu. Apostolul Pavel îi face o provocare lui Timotei și-i spune: „ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2) Dacă știi oameni care nu și-au descoperit încă scopul dat de Dumnezeu pentru viața lor, este datoria ta să le împărtășești ceea ce ți s-a împărtășit și ție! De exemplu, nu te limita să citești ori să asculți acest devoțional și să-l păstrezi doar pentru tine, ci împărtășește-i mesajul cu prietenii tăi, cu vecinii și colegii tăi. Cu cât știi mai multe, cu atât mai mult se așteaptă Dumnezeu ca tu să folosești aceste cunoștințe pentru a-i ajuta și pe alții. Așa ar trebui să funcționeze lucrurile în Împărăția Sa! Apostolul Iacov scrie: „Cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17). Cu alte cuvinte, o cunoaștere sporită aduce o responsabilitate sporită. Transmiterea scopului vieții către alții este mai mult decât o obligație, este unul dintre cele mai mari privilegii ale noastre! Imaginează-ți cât de diferită ar fi lumea dacă toți și-ar cunoaște chemarea. De aceea, apostolul Pavel a scris: „Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus.” (1 Timotei 4:6) Dumnezeu nu numai că vrea ca noi să trăim conform scopurilor Sale, ci vrea să-i ajutăm și pe alții să facă același lucru. Asta înseamnă o viață trăită cu obiective și scopuri! Indiferent de vârsta ta, tot ce urmează poate fi cel mai bun timp din viața ta, dacă vei face acest lucru: să începi să trăiești cu un scop!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 iul. 2024

30 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbat“. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și vor fi un singur trup.

Geneza 2.21-24

Vedem că Dumnezeu, în harul Său minunat, spune: „Nu este bine ca omul să fie singur“. El pregătise totul pentru om, însă omul nu era complet fără un ajutor potrivit. Prin urmare, Scriptura ne spune: „Domnul Dumnezeu întocmise din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerurilor și le-a adus la om, ca să vadă cum le va numi. Și oricum numea omul fiecare vietate, așa îi era numele. Și omul a dat nume tuturor vitelor și păsărilor cerurilor și tuturor viețuitoarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor potrivit“. Nimic nu i se potrivea lui Adam dintre toate animalele minunate create.

Astfel, Dumnezeu a creat pentru Adam, din coasta acestuia, pe aceea care avea să-i fie un ajutor potrivit și care să corespundă inimii lui. Ce adevăr vital! Uneori auzim spunându-se: «Persoana cu care s-a căsătorit cutare este creștină», ca și cum acesta ar fi singurul lucru care contează. Este important ca soțul sau soția să fie un copil al lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar asupra acestui lucru – „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși“ (2 Corinteni 6.14). Acest lucru nu este însă suficient. Căminul creștin, așa cum Dumnezeu dorește să fie el, nu va fi rezultatul doar al unirii a două persoane care-I aparțin lui Hristos. Bărbatul are nevoie de o soție care să fie gata să umble pe aceeași cale a credinței cu el, care să dorească să-I placă lui Dumnezeu și care să aibă aceleași exerciții de inimă și de conștiință.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar voi, întăriți-vă și nu lăsați să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.

2 Cronici 15.7

Ce ai în mână?

„Moise, ce ai în mână?“ — „Doar un toiag, Doamne, cu care îmi păstoresc turma.“ — „Ia-l și folosește-l pentru Mine!“ Moise a făcut ce i-a spus Dumnezeu și s-au întâmplat lucruri minunate în Egipt.

„David, ce ai în mână?“ — „Doar o praștie și cinci pietre netede, Doamne, în traista mea de păstor. Dar lupt în Numele Domnului!“ O singură piatră a fost de ajuns ca să-l învingă pe Goliat!

„Băiete, ce ai în mână?“ — „Cinci pâini și doi pești, Doamne; și ce sunt acestea pentru atâția?“ – În mâna Domnului, acest puțin s-a înmulțit, astfel încât mii de oameni au fost săturați. Au rămas și douăsprezece coșuri pline. În felul acesta binecuvântează Domnul!

„Maria, ce ai în mână?“ — „Doar o sticluță cu nard de mare preț, Doamne. Îl voi dărui lui Isus.“ – Ea a spart vasul și L-a uns cu parfum pe Domnul Isus. Gestul ei de dragoste atinge și astăzi inimile credincioșilor.

„Sărmană văduvă, ce ai în mână?“ — „Doar doi bănuți, Doamne. Este foarte puțin, dar vreau să Ți-i dau Ție.“ – Dorința ei de a se sacrifica a determinat multe inimi să își consacre Domnului bunurile.

„Tabita, ce ai în mână?“ — „Doar un ac, Doamne.“ — „Ia-l și folosește-l în slujba Mea.“ – Așa a făcut, și săracii din Iope au fost îmbrăcați prin slujba ei de dragoste.

Încurajați de exemplele din Biblie, să ne folosim și noi de lucrurile pe care le avem în mână, pentru El. „Nu lăsați să vă slăbească mâinile“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 23.13-39 · Ioan 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:1-16

Domnul a pus deoparte pe fiii lui Levi pentru a-i face slujitori ai Templului. În urma testului la care au fost supuşi cu viţelul de aur, au fost găsiţi credincioşi (Exod 32.26-29; Maleahi 2.4-6) şi de aceea au fost aleşi să slujească lui Aaron şi întregii adunări (v. 7), imagine a privilegiului fiecărui creştin, de a sluji Domnului şi de a sluji Adunării, niciodată despărţite una de alta! De remarcat cum cuvântul tradus prin «slujbă» în v.7 şi 8 este folosit în altă parte şi cu sensul de «gardă», supraveghere. Atenţia şi vigilenţa fac parte din serviciul pentru Domnul. Acest cuvânt caracterizează mai ales activitatea santinelei din Isaia 21.8: ea este pusă „de veghe în toate nopţile“. Domnul să ne ajute să fim dintre aceia care ştiu cum să vegheze pentru şi asupra poporului lui Dumnezeu! Să notăm că în cap.4.3 (vezi şi nota a), un alt cuvânt tradus prin «serviciu» semnifică şi muncă, suferinţe, luptă.

În v. 13, Domnul aminteşte când şi cum i-a sfinţit pe le-viţi. Noaptea Paştelui (căreia pen­tru noi îi corespunde crucea) a marcat punerea lor deoparte (2 Corinteni 5.15). Dar mai departe aceşti slujitori „sunt dăruiţi“  în totul lui Aaron şi fiilor săi (v.9). Oare nu aşa îi desemnea­ză Marele nostru Preot pe ucenicii iubiţi în rugăciunea către Tatăl Său? Ei sunt numiţi „cei pe care Mi i-ai dat Tu“ (Ioan 17.9,12,24…).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI POATE ȘTERGE TRECUTUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30)

Una dintre ultimele rostiri ale lui Hristos pe cruce a fost: „S-a isprăvit!” În originalul grecesc, este un singur cuvânt: Tetelestai, care înseamnă „plătit în întregime.” Era cuvântul pe care negustorii îl scriau pe o factură atunci când aceasta era achitată. Era, de asemenea, cuvântul ștampilat pe un document care anunța că o sentință a fost schimbată. Domnul Isus a plătit în întregime prețul pentru fiecare păcat pe care l-ați comis vreodată! De aceea, Biblia spune: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1) Așadar, dacă Dumnezeu îți uită păcatul în clipa în care îl mărturisești, nu crezi că ar trebui să-l uiți și tu? Cât timp te mai gândești la o factură pe care ai plătit-o? Ai uitat-o în momentul în care ai plătit-o! La fel, de vreme ce Hristos ți-a plătit factura în întregime, nu mai trebuie să ți-o amintești. Apostolul Pavel, care s-a descris pe sine ca fiind „cel dintâi dintre păcătoși” (vezi 1 Timotei 1:15), a scris: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14). Putem scurtcircuita puterea lui Dumnezeu în viața noastră, dacă nu avem încredere că El ne-a iertat cu adevărat, sau dacă decidem să nu ne iertăm pe noi înșine. De ce facem acest lucru? Uneori din cauza modului în care am fost crescuți. Părinții noștri ne-au spus: „Te iert”, dar au adus constant în discuție greșeala ta, după aceea… Iată însă vestea bună: Tatăl tău ceresc este diferit de părinții tăi pământești. Când îți iartă păcatul, El îți șterge zapisul, îți anulează trecutul, nu-Și mai amintește de el, nu mai vorbește despre el și nu-l va mai aduce niciodată în discuție. Așa că, astăzi, acceptă iertarea Lui. Și dacă este nevoie, iartă-te pe tine însuți – și mergi mai departe!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 iul. 2024

28 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să aducă din jertfa de pace o jertfă prin foc pentru Domnul: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care este pe măruntaie.

Levitic 3.3

Intestinele sunt partea cea mai lăuntrică a omului; ele vorbesc despre sentimentele cele mai lăuntrice. Și aici este vorba despre sentimentele lăuntrice ale Domnului Isus, pe când săvârșea lucrarea de pe cruce. Putem afla ceva din acestea când citim Psalmii și, în mod deosebit, pe cei din prima carte; mulți Psalmi vorbesc despre sentimentele Domnului Isus pe când Se îndrepta spre cruce. Să ne gândim la Psalmul 16, unde este arătat cum El Se încredea în Dumnezeu, la Psalmul 22.10, unde găsim ce a fost în inima Lui în timpul acelor trei ore de întuneric: „Din pântecele mamei, Tu ești Dumnezeul Meu“. În Psalmul 40, El vorbește despre Sine că S-a cufundat în fundul mocirlei, iar după aceea spune cum inima Lui s-a încrezut în Dumnezeu (vedeți și Psalmul 69.102). Putem înțelege și noi ceva din cât de prețioase erau, pentru Dumnezeu, sentimentele Domnului Isus?

„Măruntaiele“ vorbesc despre acest singur Om care simțea numai dragoste față de Tatăl și care, din dragoste pentru El, a acceptat ca păcatele noastre să fie aruncate asupra Lui și, de asemenea, care, din dragoste față de Tatăl și față de noi, a acceptat să fie făcut păcat și apoi să fie lovit de Însuși Dumnezeu. Sentimentele Sale nu au fost numai atât cât să poată fi Dumnezeu satisfăcut cu ele, ci au fost nespus mai mult decât era necesar, mult mai mult decât cerea dreptatea lui Dumnezeu, așa că inima lui Dumnezeu a găsit toată plăcerea în ele și, în momentul în care Dumnezeu a trebuit să-Și ascundă fața de la El – pe când El suferea acolo pe cruce sub judecata Sa – a privit în jos spre El cu o plăcere așa de mare, cum niciodată înainte n-o mai făcuse. Și Dumnezeu ne spune: «Priviți-L! Citiți în Psalmi și vedeți ce sentimente de încredere și de dragoste față de Mine erau în inima Lui! Eu știu că sunt prea mari pentru voi. Nu le puteți înțelege în totalitate. Voi nu veți înțelege niciodată ce înseamnă această dragoste a Fiului Meu pentru Mine, în acele momente îngrozitoare. Însă luați-le în inimile voastre și aduceți-le la Mine. Vreau să le primesc din mâna voastră, căci sunt foarte prețioase pentru inima Mea».

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți cei care se aflau în sinagogă aveau privirile ațintite spre El. Și El a început să le spună: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta, pe care ați auzit-o“.

Luca 4.20,21

Anul de îndurare

Atunci când Și-a început slujba în public, Domnul Isus a mers, conform obiceiului Său, în sinagogă. Acum Se afla în sinagoga din Nazaret, orașul Său natal.

Tocmai a citit un pasaj din profetul Isaia, iar toți cei de acolo se uitau „cu privirile ațintite spre El“, nerăbdători să afle ce mesaj avea pentru ei. Domnul Isus le-a explicat că acest pasaj din Vechiul Testament – care vorbea despre Mesia și despre harul și îndurarea cu care va veni El – se împlinea chiar atunci, pentru că El era Hristosul: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc captivilor eliberarea și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului“ (Luca 4.18,19). Ca urmare, înțelegem reacția ascultătorilor: „Toți se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“.

„Anul de îndurare“ s-a întins până în clipa de față. Foarte curând însă se va sfârși. Atunci se va împlini ceea ce citim în Apocalipsa 5, unde în centru Îl vedem tot pe Domnul Isus, asupra Căruia sunt îndreptate din nou toate privirile. Însă cartea pe care o va ține atunci în mână nu va mai vorbi despre îndurare, ci despre judecată. Când o va deschide, mânia Mielului va veni asupra tuturor celor care au respins dragostea Lui – precum locuitorii din Nazaret care, indignați că harul lui Dumnezeu îi cuprindea și pe cei dintre națiuni, L-au amenințat pe Domnul Isus cu moartea.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.33-51 · Ioan 1.29-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:38-54

Toţi fiii lui Israel recenzaţi în acest capitol trecuseră Marea Roşie cu un an în urmă. Fuseseră „botezaţi pentru Moise în nor şi în mare“; avuseseră parte de toate privilegiile legate de calitatea de a fi popor al DOMNULUI: mana, apa din stâncă (1 Corinteni 10.2 …). Dar din cei peste şase sute de mii număraţi în v.46, câţi vor atinge ţara? Numai doi, în care Dumnezeu Îşi va putea găsi plăcere pentru că au credinţă (compară cu 1 Corinteni 10.5 şi cu Evrei 11.6).

Din mulţimea celor care poartă astăzi numele de creştini, numai Domnul cunoaşte câte suflete Îi aparţin Lui cu adevărat (2 Timotei 2.19). Să repetăm aceasta, că nu botezul, ci credinţa în Isus Hristos ne face oameni din poporul lui Dumnezeu.

Fiii lui Levi nu au fost număraţi în rândul oamenilor de război (v. 47). Forţa şi puterea nu intră în calcul când este vorba de slujire pentru Domnul. Să observăm totuşi că cel credincios este astăzi înrolat prin credinţă şi în rândul ostaşilor şi în rândul slujitorilor Templului. El trebuie să fie apt ca şi Timotei să lupte „lupta cea bună“ (1 Timotei 6.12) şi în acelaşi timp, la fel ca tânărul Arhip, trebuie să ia aminte la slujba pe care a primit-o „în Domnul“ (Coloseni 4.17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Dumnezeu iti poate sterge trecutul (1) | Fundația S.E.E.R. România

„A sters zapisul cu poruncile Lui, care statea impotriva noastra...” (Coloseni 2:14)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 iul. 2024

27 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Preotul s-o pună pe femeie să stea înaintea Domnului … Și să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem.

Numeri 5.18,24

Aceste instrucțiuni cu privire la testul apei amare a geloziei poartă peste tot amprenta divină. Domnul intră în mod deplin în gândurile și în simțămintele unui bărbat înșelat sau în ale unuia care doar bănuia că a fost înșelat. Chiar și cea mai mică suspiciune este de netolerat, iar acolo unde ea pune stăpânire pe inimă, chestiunea trebuie cercetată până în cele mai mici amănunte. Persoana suspectată trebuie să fie expusă la un proces atât de cercetător, încât îl poate trece doar dacă a fost fidelă. Dacă există vreo urmă de vinovăție, apa amară poate cerceta cele mai îndepărtate colțuri ale sufletului și poate scoate totul la iveală. Nu exista nicio scăpare pentru femeia vinovată și chiar faptul că nu exista nicio scăpare posibilă pentru cea vinovată făcea ca dovedirea nevinovăției să fie cu atât mai triumfătoare. Același proces care dădea pe față vinovăția celei vinovate scotea la iveală nevinovăția celei fidele. Pentru cel care este cu totul conștient de integritatea sa, cu cât cercetarea este mai adâncă, cu atât este mai binevenită. Dacă ar fi existat posibilitatea ca femeia vinovată să scape, datorită vreunei breșe în procesul de cercetare, acest lucru ar fi fost doar împotriva celei nevinovate. Însă procesul era de origine divină și, prin urmare, era perfect. De aceea, atunci când soția suspectată trecea cu bine prin el, fidelitatea ei era în mod perfect demonstrată, iar încrederea perfectă era restabilită.

O astfel de metodă perfectă pentru rezolvarea tuturor cazurilor de suspiciune este o mare îndurare. Suspiciunea este o lovitură de moarte dată relației de dragoste, iar Dumnezeu nu o îngăduia în mijlocul adunării Sale. El dorea ca cei ai Săi să judece răul în mod colectiv și să se judece fiecare pe el însuși, în mod individual. Însă, mai mult decât atât, acolo unde exista chiar și numai suspiciune cu privire la rău și nu era nicio dovadă care să-i confirme existența, Domnul Însuși a creat o metodă de cercetare, care aducea în mod perfect adevărul la lumină. Femeia vinovată trebuia să bea moartea, iar aceasta avea să se dovedească a fi spre judecata ei. Cea credincioasă trebuia să bea și ea moartea, însă aceasta se dovedea a fi spre biruința ei.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci v-ați înșelat singuri … De aceea să știți că veți muri negreșit.

Ieremia 42.20,22

Neglijența pensionarului

La cei 76 de ani ai săi, pensionarul nu se simțea nicidecum prea bătrân pentru a conduce autovehiculul, chiar dacă mâinile îi tremurau și mersul îi era nesigur, pentru că, de îndată ce avea mâinile pe volan, se simțea cu zece ani mai tânăr. Nu se gândea deloc să renunțe la permisul de conducere și cu atât mai puțin nu se gândea la moarte. De aceea a fost oarecum indignat când un om credincios, pe care îl cunoștea, l-a întrebat într-o zi: „Prietene, într-o zi va trebui să renunți la volan. Ce se va întâmpla atunci cu tine?“. — „Nu mă îngrijorează acest lucru astăzi“, a fost răspunsul său. — „Eu, dacă aș fi în locul tău, aș începe să mă îngrijorez încă de pe acum“, a spus credinciosul, „pentru că s-ar putea ca în orice moment cârma vieții să-ți fie smulsă brusc din mână; și atunci unde te vei duce?“. — Arătând cu degetul în jos, omul în vârstă a răspuns: „Un metru cincizeci mai jos! Gata, s-a sfârșit, nimic mai mult“. Apoi a luat-o din loc, încât credinciosul nu i-a mai putut da niciun răspuns.

După un timp s-au întâlnit din nou și credinciosul a reluat conversația: „Dragul meu, nu cred că vorbești serios când spui că mormântul este ca un capăt de drum. Ai un suflet nemuritor și acesta unde se duce când mori?“. — Nedorind să fie deranjat din nou cu această întrebare neplăcută, a spus: „Îl las pe preotul meu să se preocupe de acest lucru. Pentru ce am plătit toată viața impozit la biserică?“. — „Dar nu despre aceasta este vorba, ci de faptul că ai nevoie de un Mijlocitor divin, de Domnul Isus Hristos!“ Doar atât i-a mai putut spune credinciosul, după care s-au despărțit, poate pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.20-32 · Ioan 1.19-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:22-37

Douăzeci de ani este şi astăzi, în unele ţări, vârsta la care tinerii sunt chemaţi obligatoriu în serviciul militar. Odată recunoscut ca apt să poarte armele, recrutul se îndatorează faţă de ţara lui. De îndată ce este încorporat, el renunţă la independenţa lui, pentru a se supune în slujba comunităţii; învaţă respectul datorat superiorilor, sensul disciplinei, al datoriei, al onoarei; se pregăteşte pentru luptă … (Luca 7.8). Această «chemare sub drapel» nu are ea pentru orice tânăr creştin aplicaţia ei spirituală? Fără îndoială, chiar din ziua următoare convertirii sale, un „prunc în Hristos“ va fi dintr-o dată bun pentru „a ieşi la luptă“. Familia lui Dumnezeu este compusă din „copilaşi“, din „tineri“ şi din „părinţi“ (1 Ioan 2.13). Ca în orice familie, în care copiii sunt în diferite stadii de creştere, şi în familia lui Dumnezeu întâlnim diferite nivele de capacitate şi de responsabilitate. Dar trebuie să fie creştere (compară cu Luca 2.40, 52). Soseşte momentul când copilaşul trebuie să devină un tânăr în sens spiritual, puternic, având experienţa victoriei asupra celui rău (1 Ioan 2.14), apoi un om matur, potrivit cu        Evrei 5.14. Am ajuns şi noi în acest stadiu? Sau n-am progresat deloc de la convertirea noastră?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IEȘI DIN CURSA COMPETIȚIEI ȘI A COMPARAȚIEI! | Fundația S.E.E.R. România

„Toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11)

În Sfânta Scriptură, Biserica nu este niciodată descrisă ca fiind o democrație. De bună seamă, fiecare persoană merită un tratament egal în ceea ce privește bunătatea, dragostea și respectul; dar, pentru că misiunile noastre date de Dumnezeu diferă, la fel diferă și darurile noastre. „Și toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11) Fii atent la cuvintele „unul și același Duh”. Părinții își doresc să vadă că toți copiii lor reușesc în viață. Dar ei trebuie să recunoască și faptul că, așa cum diferă talentele individuale ale copiilor, la fel diferă și destinele lor – care sunt unice. De aceea, este o greșeală să concurezi sau să te compari cu altcineva. Biblia spune că „Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa.” (Evrei 2:4) Așa că, nu te îndoi și nu-L critica pe Dumnezeu – El știe ce face, și nu greșește niciodată! Chiar și printre cei doisprezece ucenici ai Săi, Domnul Isus avea un cerc restrâns. I-a dus doar pe Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Schimbării la Față, și nu pe ceilalți. Nu s-a simțit obligat să-i ducă pe toți pe munte pentru ca nimeni să nu se simtă neapreciat. Oare asta înseamnă că El iubește o persoană mai mult decât pe alta? Nu, experiența pe care Petru, Iacov și Ioan au trăit-o pe vârful muntelui în acea zi a făcut  parte din pregătirea lor pentru misiunea la care îi chema Isus. Ce lecție poți învăța de-aici? Trebuie să treci dincolo de opiniile altora. Dumnezeu te-a făcut pentru un scop special; El are un plan pentru tine pe care nimeni altcineva nu-l poate (și nu-l va) îndeplini ca tine. Așa că, dacă știi că ceva este potrivit pentru tine, fă lucrul acela și ai încredere că Dumnezeu îți va lua apărarea în ochii celorlalți. Ieși deci din cursa competiției și-a comparației!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 iul. 2024

26 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti“, spune Domnul.

Romani 12.19

Pavel a suferit mai mult decât oricare alt credincios din Noul Testament. „În lovituri, peste măsură; în închisori, mult mai mult; deseori în pericol de moarte. De la iudei, de cinci ori am primit patruzeci de lovituri fără una. De trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost lovit cu pietre … Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se poticnește și eu să nu ard?“ (2 Corinteni 11.23-25,29). Fiind în închisoare, el i-a scris lui Timotei pentru a-l avertiza cu privire la Alexandru căldărarul. Pavel era mult prea preocupat cu Hristos și cu slujirea pentru El, ca să-și irosească energia cu cei care îi provocau suferințe și se mulțumea să lase lucrurile în mâna Domnului. Cu privire la iudei, frații săi după carne, cei din partea cărora suferise cel mai mult, el a scris: „Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este spre mântuire“ (Romani 10.1).

Celor credincioși care suferă din partea oamenilor, el le scrie: „Binecuvântați pe cei care vă persecută; binecuvântați și nu blestemați … neîntorcând nimănui rău pentru rău; îngrijind de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor; dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăind în pace cu toți oamenii; nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: «A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti», spune Domnul. «Deci, dacă vrăjmașului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; pentru că, făcând aceasta, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui». Nu fi învins de rău, ci învinge răul prin bine“ (Romani 12.14,17-21).

Când răspundem cuiva cu bine la rău, este ca și cum am îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui – acest lucru va avea ca rezultat fie împietrirea inimii acestuia, fie căință pentru răul pe care ni l-a făcut. De cele mai multe ori este al doilea rezultat.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel care o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.

Isaia 28.16

Ghidajele de aterizare

Din avionul aflat deasupra norilor am avut o priveliște magnifică asupra întregului lanț alpin. Acum călătoria se apropia de sfârșit. Sub nori nu am mai avut parte de niciun peisaj, pentru că am fost înconjurați de o ceață extrem de densă. Cu toate acestea, piloții s-au pregătit să înceapă aterizarea. În cabina lor de pilotaj nu era nici urmă de agitație, iar în timpul coborârii avionul s-a aflat mereu în siguranță. Cu calm, ei s-au concentrat să urmărească în totul ghidajele de aterizare. Acestea aveau să îi dirijeze până când aeronava urma să atingă în siguranță pământul, cu condiția să le acorde până la sfârșit încredere și să execute riguros ordinele afișate de ele.

Ca și acești piloți, să ne încredem și noi „orbește“ în Dumnezeu. Chiar dacă noi nu vedem drumul, El îl vede și are imaginea de ansamblu. Cei care se bazează pe El rămân liniștiți. Dar poate că cineva se întreabă: Poate Dumnezeu să aibă grijă de fiecare om în parte? Nu cumva suntem prea mulți oameni pe pământ, încât El să nu mai poată avea grijă de toți? Cu siguranță, El poate avea grijă de fiecare om! Domnul Isus a spus: „Nu se vând oare două vrăbii cu un ban? Totuși, niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii de pe cap, toți vă sunt numărați“ (Matei 10.29,30). Altcineva poate că se îndoiește că Dumnezeu ar fi aproape de el în tot ce îl frământă. Iată însă ce asigurare puternică avem și am face atât de bine dacă i-am respecta riguros instrucțiunile: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus“ (Filipeni 4.6,7)!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.1-19 · Ioan 1.14-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:1-21

Instrucţiunile din Levitic priveau închinarea şi comuniunea. Numeri reia istoria poporului despre traver­sarea pustiului pentru a ne vorbi de alte aspecte ale vieţii creştine: umblarea şi sluji­rea. Domnul începe prin procedeul numărării („Numerele“) seminţiilor lui Is­rael: ostaşi, leviţi, preoţi. Fiecare avea să-şi declare filiaţia (v.18). În timpul lui Ezra, cei care vor urca din captivitate va trebui să fie verificaţi dacă fac parte din Israel. Şi câţiva preoţi vor fi îndepărtaţi ca necuraţi pentru că nu vor putea, din neglijenţă, să-şi găsească „înregistrarea genealogică“ (Ezra 2.59, 62).

Dragi prieteni, fiecare dintre noi trebuie să ştie în primul rând dacă este sau nu un copil al lui Dumnezeu. Şi trebuie să fie gata să declare aceasta înaintea altora (Romani 10.9). Dar, atenţie! Erau israeliţi toţi cei ai căror părinţi aparţineau uneia din cele douăsprezece seminţii. Spre deosebire, astăzi cineva devine creştin numai când crede personal în Domnul Isus Hristos. Atunci face parte din poporul ceresc, a cărui numărătoare exactă şi la zi o ţine Dumnezeu în „registrul Său de naşteri“ sau mai degrabă în „Cartea vieţii“. Dacă astăzi veniţi la Isus, numele vostru va fi înscris acolo. Pentru că „tuturor celor care L-au primit, le-a dat drep­tul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STAI ÎN CREDINȚĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23)

Într-o zi, un tată tulburat a venit la Isus și i-a spus: „fiul meu… de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.” (Matei 17:15-16). Să reținem că acest tată n-a spus: „Poate că fiul meu a moștenit această problemă de la mine” sau „Dacă l-aș fi crescut altfel…” Nu, el a aruncat responsabilitatea asupra ucenicilor, care erau ei înșiși în formare. Ori de câte ori avem probleme, ne place să dăm vina – pe pastor, pe biserică, pe soț/soție, pe șeful nostru, pe familie, pe aspectul nostru, pe statutul nostru social, sau să găsim orice altă scuză… Nu putem sau nu vrem să recunoaștem că ne-am băgat singuri mâna în foc sau că aproape ne-am înecat sărind cu capul înainte, deși nu știam să înotăm. După ce Domnul Isus l-a vindecat pe băiat, ucenicii Lui L-au întrebat: „De ce nu putem face și noi ce faci Tu?” (vezi Matei 17:19). Este ca și cum am întreba: „De ce nu se schimbă situația mea?”, atunci când nu am adus problema în fața lui Dumnezeu, nu ne-am rugat pentru ea, nu ne-am încrezut în puterea Sa transformatoare. Domnul Isus a răspuns: „Din pricina puţinei voastre credinţe…” (Matei 17:20) Uneori, ai nevoie de genul de credință care te face să pari puțin ciudat; genul care nu are nevoie de aprobarea celorlalți și căruia nu-i pasă dacă te integrezi sau nu… Este genul de credință care l-a făcut pe Noe să spună: „Chiar dacă nu a plouat niciodată și nimeni din generația mea nu crede, eu tot voi face ce mi-a spus Dumnezeu!” (vezi Geneza 6:22) Și în consecință, a trecut prin potop! Apostolul Pavel scrie: „să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:13). Și care este rețeta ca să rămânem în picioare? Să ne bazăm pe ceea ce ne-a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, pentru că, în cele din urmă, acesta este lucrul care va funcționa!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 iul. 2024

24 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte; și s-a rugat Domnului și El i-a vorbit și i-a dat un semn. Dar Ezechia n-a răsplătit după bunătatea făcută lui, pentru că i s-a înălțat inima.

2 Cronici 32.24,25

Lecții din viața lui Ezechia (3) – A nu-I da gloria cuvenită lui Dumnezeu

Ezechia fusese vindecat în mod miraculos, iar Iuda fusese izbăvit în mod miraculos de atacul împăratului Asiriei. Dumnezeu a îngăduit ca Ezechia să fie pus la încercare prin intermediul vizitei trimișilor din Babilon, pentru a se arăta ce era în inima lui. Veștile despre vindecarea lui miraculoasă și despre marea eliberare dată poporului ajunseseră până departe. Avea Ezechia să fie îndeajuns de smerit și să-I dea glorie lui Dumnezeu pentru toate acestea, sau avea să se înalțe în ochii oamenilor?

Citim că „n-a fost nimic în casa lui, nici în împărăția lui pe care să nu li-l fi arătat Ezechia“ trimișilor Babilonului (2 Împărați 20.13). Dumnezeu îl binecuvântase mult pe Ezechia, chiar într-un fel miraculos, însă el a folosit aceasta pentru a se înălța pe Sine și „n-a răsplătit după bunătatea făcută lui, pentru că i s-a înălțat inima“ (2 Cronici 32.25).

Ce lecție importantă pentru noi! Când vorbim despre lucrările bune pe care Dumnezeu le-a făcut în viața noastră, oare o facem pentru a-I da Lui glorie, sau pentru a atrage atenția spre noi înșine? Să avem grijă să nu ne înălțăm pe noi înșine prin intermediul lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a dăruit!

Domnul nostru Isus a căutat întotdeauna să-I dea glorie lui Dumnezeu și n-a căutat niciodată gloria oamenilor. El a spus: „Eu Îl onorez pe Tatăl Meu“ și „Eu nu caut gloria Mea“ (Ioan 8.49,50). În toată viața Sa, Domnul L-a glorificat în mod perfect pe Tatăl – „Eu Te-am glorificat pe pământ“ (Ioan 17.4).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.14,15

Născut din nou (14)

În discuția cu teologul iudeu Nicodim, Isus Hristos a prezentat o situație din istoria poporului Israel. Pe parcursul călătoriei din Egipt până în Canaan, poporul s-a răzvrătit în mod repetat împotriva lui Dumnezeu. Într-una dintre aceste ocazii, Dumnezeu a trimis printre oameni șerpi veninoși, care i-au ucis pe mulți. Atunci israeliții au conștientizat vina lor și i-au cerut lui Moise să intervină pentru ei la Dumnezeu.

Moise L-a implorat pe Dumnezeu să izbăvească poporul de această plagă, iar Dumnezeu a poruncit ca un șarpe de aramă să fie pus într-o prăjină. Și toți cei care au privit spre acel șarpe de aramă, încrezându-se în promisiunea lui Dumnezeu, au fost vindecați de efectele mușcăturilor de șarpe.

Israeliții nu se puteau ajuta singuri; nimeni nu putea rezista la veninul șarpelui și nimeni nu avea un leac. Vindecarea nu putea veni decât de la Dumnezeu și trebuia să fie acceptată prin credință. Oricine și-a recunoscut păcatul, conștient că este condamnat la moarte prin otrava șarpelui, nu mai avea decât un singur lucru de făcut: să se încreadă pe deplin în promisiunea lui Dumnezeu și să asculte de porunca Lui. Cine se uita la șarpele de aramă era vindecat.

Natura umană este infectată de otrava păcatului, iar omul este pierdut, pentru că nu are niciun remediu și nu se poate salva. Numai privind prin credință spre Hristos, care a fost „înălțat“ pe crucea de la Golgota, putem primi mântuire și viață.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 21.1-11 · Filimon 13-25

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 27:1-15

Acest capitol se ocupă de legămintele (v.1 nota a: pro­misiuni de bunăvoie care, odată făcute, nu se mai puteau schimba) pe care le puteau face copiii lui Israel, cât şi de modul în care preotul avea să le estimeze. În cap. 30 din Exod atenţia noastră a fost atrasă de faptul că preţul răscumpărării era identic pentru toţi. Aici, dim­po­trivă, aprecierile variază de la unul la altul. Într-adevăr, nu se pune în discuţie ceea ce reprezintă mântuirea noastră, ci mai degrabă capacităţile pe care le posedă fiecare. Răscumpăraţi cu ace­laşi preţ: sângele preţios al lui Isus, toţi copiii lui Dumnezeu sunt departe de a fi la acelaşi nivel spiritual, la aceeaşi aptitudine pentru slujire. Şi preo­tul trebuia să intervină pentru a aprecia lucrarea fiecăruia: „potrivit cu preţuirea preotului, aşa va fi“      (v. 12). Dacă vom avea tendinţa să criticăm ceea ce fac sau nu fac alţi credincioşi, ar trebui să ne amintim că Cel care ju­decă este Domnul şi că, în trupul lui Hristos, fie­ca­re mădular are importanţa sa şi funcţiunea sa parti­culară (1 Cor. 4.4, 5).

Persoane, animale sau case, toate puteau fi ­consacrate Domnului. Cu siguranţă, nu avem nimic mai de preţ să dedicăm Domnului decât propria persoană. A­ceasta au făcut macedonenii despre care vorbeş­te apos­tolul: „întâi s-au dat pe ei înşişi Dom­nului“. Şi toată slujirea lor, promptă, abundentă în bucurie, a iz­vo­rât din această dăruire iniţială (2 Corinteni 8.2-5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ACASĂ LA DOMNUL | Fundația S.E.E.R. România

„Ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.” (2 Corinteni 5:8)

Oricât am încerca să evităm acest lucru și oricât de reticenți am fi în a discuta despre el, fiecare dintre noi trebuie să dea drumul mâinii celui pe care-l iubește și să-l încredințeze în mâna Celui care ne iubește cel mai mult. Dar haideți să vedem, ce se întâmplă atunci când murim? Și ce se întâmplă cu noi între moartea noastră și revenirea lui Hristos? Apostolul Pavel răspunde: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde…” (1 Tesaloniceni 4:13). Sfânta Scriptură este surprinzător de tăcută cu privire la ceea ce se întâmplă cu noi în perioada dintre moartea noastră și învierea trupului nostru. Nu ne oferă suficiente informații pentru a ne satisface curiozitatea, ci doar cât să ne deschidă apetitul. Apostolul Pavel scrie: „Pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” (Filipeni 1:21-23) Cercetătorul biblic Anthony Hoekema scria: „Ce vrea să spună Pavel aici este că, în momentul în care un copil al lui Dumnezeu pleacă acasă la Domnul, în același moment va fi cu Hristos. Cu alte cuvinte, cerul este cea mai mare vindecare dintre toate! Cei dragi ai tăi au avut dureri aici, dar acolo nu mai au dureri… S-au luptat aici, dar nu mai au lupte acolo. Poate tu te întrebi de ce Dumnezeu i-a luat acasă, dar ei nu se întreabă – pentru că acum înțeleg! Ei sunt, din acel moment, în pace în prezența lui Dumnezeu!” Așadar, fii mângâiat prin aceste cuvinte!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 iul. 2024

22 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și așa erați unii dintre voi. Dar ați fost … sfințiți … în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru.

1 Corinteni 6.11

Sfințirea credincioșilor înseamnă pentru mulți oameni, poate pentru cei mai mulți, un proces prin care ei devin tot mai sfinți și mai plăcuți lui Dumnezeu, în timp ce semnificația primară este că, printr-o acțiune a lui Dumnezeu, ei au fost puși deoparte pentru Sine Însuși și, drept consecință, creșterea lor în sfințenie devine o necesitate.

Ideea pe care o subliniază rădăcina cuvântului sfințire, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, este cea a punerii deoparte pentru Dumnezeu. Persoanele sau lucrurile sfințite sunt puse deoparte de la folosirea obișnuită, pentru a fi posesiunea lui Dumnezeu și pentru a sluji folosului și bucuriei Sale. În contrast cu sfințirea stă profanarea. Preotul din timpul lui Aaron trebuia „să nu se întineze, profanându-se singur“ (Levitic 21.4). Preoții din timpul Mileniului vor trebui să „învețe pe poporul Meu diferența între ceea ce este sfânt și ceea ce este profan“ (Ezechiel 44.23). Cuvântul folosit aici înseamnă lucru comun sau necurat. Înțelegem cu ușurință că, atunci când un lucru este pus în folosința comună, acesta devine necurat. Acest lucru este ușor de observat în împrejurările normale ale vieții. Când o bucată de teren este lăsată la dispoziția publicului larg, ea devine „comună“ și concomitent trebuie făcute reguli pentru ca ea să fie păstrată într-o stare curată și decentă. Lăsată fără reguli, ea va deveni, mai curând sau mai târziu, un morman de gunoi.

În primul sens al cuvântului, fiecare credincios a fost pus deoparte pentru Dumnezeu. Acesta este un fapt de o natură absolută. Aceasta o putem denumi sfințire pozițională. În cel de-al doilea sens, orice credincios trebuie să fie pus deoparte pentru Dumnezeu. Aceasta nu este sfințirea pozițională, ci sfințirea progresivă. Primul sens definește un fapt obiectiv; cel de-al doilea, o experiență subiectivă, care trebuie întotdeauna să urmeze și să decurgă din faptul obiectiv. Dacă permitem experienței subiective să eclipseze faptul obiectiv, așa cum fac mulți, lucrurile nu își vor mai păstra locul lor, iar în mințile noastre se va produce confuzie.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit mirele; cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și s-a închis ușa. Mai pe urmă au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!“. Vegheați deci, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

Matei 25.10-13

Dacă se închide o ușă, se deschide alta

Când predicatorul George Whitefield a prezentat odată în Scoția parabola celor zece fecioare, a subliniat în mod deosebit cuvintele: „Și s-a închis ușa“. În spatele sălii, printre ascultători, se aflau doi tineri care îl ironizau. O femeie care stătea lângă ei i-a putut auzi cum își spuneau în șoaptă: „Ce are a face? Dacă se închide o ușă, se deschide alta“.

Cei doi batjocoritori s-au speriat foarte tare când deodată Whitefield a spus: „S-ar putea să fie cineva aici care vrea să răpească puterea acestui cuvânt al lui Dumnezeu, gândindu-se cu ușurătate: Ce are a face? Dacă se închide o ușă, se deschide alta“. – Tinerii s-au privit consternați unul pe altul. Cum a putut predicatorul să le ghicească gândurile?

Whitefield a continuat: „Da, într-adevăr, se va deschide o altă ușă. Și vă voi spune care va fi aceea care se va deschide când ușa cerului va fi închisă: Este ușa către groapa fără fund, ușa către iad și către condamnare veșnică!“.

„Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află“ (Matei 7.13,14).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 19.25-43 · Tit 3.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 26:14-33

Domnul îl pusese în gardă încă o dată pe poporul Său cu toată seriozitatea asupra idolatriei (v. 1). Vai! – va mai fi necesar şi un cuvânt din partea profetului Amos (Amos 5.25-27), citat de Ştefan (Fapte 7.42, 43), pentru ca noi să ştim aceasta: că încă în deşert, casa lui Israel a adus omagiu idolilor pe care şi-i făcuse, mai ales înaintea groaznicului Moloh (vezi cap. 20.1-5). De aceea se vor fi împlinit ulterior toate acele ameninţări din ce în ce mai serioase împotriva poporului vinovat. Cât de dură este inima omului! Pentru a o zdrobi, Dumnezeu este constrâns să lovească din ce în ce mai tare. Uneori este obligat să Se poarte aşa şi cu noi. Începe prin a ne corecta cu blândeţe, dar, dacă nu ascultăm, vocea Sa devine din ce în ce mai imperioasă. Proverbe 29.1 avertizează că „omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată şi fără leac“.

Să învăţăm deci să recunoaştem imediat glasul Domnului şi să nu refuzăm să fim îndreptaţi de El (Psalmul 141.5). Pentru că ne iubeşte, nu ne va pedepsi niciodată mai mult decât va fi necesar pentru ca lecţia să fie învăţată. Pentru că este credincios, va stărui până când această lucrare a răbdării va întoarce spre El gândurile şi inimile noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND DUMNEZEU ÎȚI DĂ O „VEDENIE” (1) | Fundația S.E.E.R. România

„N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti…” (Faptele apostolilor 26:19)

Apostolul Pavel a avut într-adevăr o „vedenie cerească”, dar sunt unii care „spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” (Ieremia 23:16) Așadar, tu trebuie să fii sigur că acționezi în conformitate cu planul lui Dumnezeu, nu cu al tău sau al altcuiva, pentru că istoria Turnului Babel ne învață două lucruri:

1) Atunci când oamenii se hotărăsc să facă ceva, adesea reușesc.

2) Succesul nu înseamnă că ești în voia lui Dumnezeu. Cuvântul Babel (care înseamnă „confuzie”) vrea să spună că alții pot crede că ai dreptate, dar cu toate acestea să nu ai. Poate că te întrebi: „Dar nu este în regulă să faci planuri și să stabilești obiective?” Ba da, dar planurile și obiectivele tale trebuie să se nască dintr-o viziune pe care ți-a dat-o Dumnezeu.

Când apostolul Pavel a spus: „N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti”, el a vrut să spună că există un singur răspuns acceptabil la planul lui Dumnezeu: ascultarea… deplină! Ascultarea parțială, ascultarea selectivă sau ascultarea întârziată sunt tot neascultare. William Carey, care este considerat „părintele misiunilor moderne”, a renunțat la confort și avere pentru a merge în India ca să prezinte Evanghelia. Una dintre cele mai memorabile fraze ale sale este următoarea: „Încearcă lucruri mari pentru Dumnezeu, așteaptă lucruri mari de la Dumnezeu!” Dar poți spune asta cu convingere doar atunci când știi ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Ceea ce El rânduiește, El susține! Atunci când îți stabilești propriile obiective, îți va lipsi acea încredere profundă (din inimă) că Dumnezeu face lucrarea, așa că te epuizezi crezând că totul depinde de tine. Dar când știi că Dumnezeu ți-a dat o viziune pentru viața ta, te încrezi în El, chiar și atunci când nu vezi nicio modalitate de-a o duce la îndeplinire. Așadar, ai grijă ca „vedenia” ta să fie „cerească”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 iul. 2024

20 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

I-au pregătit deci o cină acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.

Ioan 12.2

O întâlnim pe Marta de trei ori în Evanghelii. Prima dată o vedem atunci când L-a primit pe Domnul Isus în casa ei. În mod evident, ea Îl prețuia pe Domnul și prețuia slujirea Lui, de aceea a dorit să ofere un adăpost Celui care nu avea unde să-Și plece capul. Totuși, așa cum mulți dintre noi am experimentat, slujirea noastră Îl poate eclipsa pe Domnul, dacă nu suntem veghetori. Aceasta este ceea ce s-a întâmplat aici – Marta a devenit atât de preocupată cu lucrurile pe care le avea de făcut, încât L-a pierdut din vedere pe Domnul, ajungând să-L mustre, atât pe El, cât și pe Maria, sora ei, care stătea la picioarele Lui și asculta cuvintele Sale și care, după părerea Martei, n-o ajuta atunci când avea nevoie. Având însă o astfel de atitudine, Marta tulbura chiar acele lucruri – pacea și comuniunea – de care ea voia ca Domnul să Se bucure atunci când El Se afla în casa ei. Domnul i-a răspuns în har, mustrând-o cu delicatețe și cu bunătate, astfel încât conștiința și inima ei să fie atinse și să-și judece gândurile, cuvintele și purtarea.

Rezultatul deplin nu-l vedem atunci când Domnul a venit în Betania pentru a-l învia pe Lazăr (Ioan 11.1-44), însă îl vedem mai târziu, la vizita Lui de după învierea lui Lazăr. Foarte curând după aceea, Domnul avea să meargă la cruce, fiind adevăratul Miel de Paște, însă, până atunci, El a găsit mângâiere în compania celor ai Săi, în ciuda uneltirilor vrăjmașilor (Ioan 11.45-57). Acest lucru ne arată bucuria pe care El o are astăzi, când cei ai Săi sunt strânși pentru Numele Său, în adunare.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am fost găsit de cei care nu Mă căutau, M-am făcut cunoscut celor care nu întrebau de Mine.

Romani 10.20

Nimic împotriva lui Isus din Nazaret (2)

Tatăl nu știa ce să răspundă. De aceea, fata muribundă a continuat: „Știu foarte puțin despre Domnul Isus, pentru că nimeni nu mi-a vorbit despre El. Dar am citit în Noul Testament și acum știu că El este Mântuitorul meu. El mi S-a făcut cunoscut prin această Carte minunată. El m-a salvat și Îl iubesc, deși înainte nu-L iubeam, ci mai degrabă Îl uram. Acum știu că în curând mă voi duce la El și voi fi cu El pentru totdeauna. Și acum, te rog, nu mai vorbi niciodată împotriva lui Isus din Nazaret, ci mai degrabă citește Noul Testament; această Carte îți va arăta cine este El“.

Puțin mai târziu, puterile au părăsit-o și fata a plecat la Cel despre care mărturisise în timp ce era pe moarte. Tatăl a fost foarte întristat, dar s-a hotărât să-L caute și să-L cunoască pe acest Isus din Nazaret care îi permisese fiicei sale să moară atât de liniștită și de fericită. A început să citească cu atenție Noul Testament care îi aparținuse fiicei sale. Nu a trecut mult timp până când și el L-a găsit pe Domnul Isus ca Mântuitor și Răscumpărător.

Această întâmplare adevărată arată puterea vie pe care Cuvântul lui Dumnezeu a avut-o întotdeauna și nu încetează să o aibă. Citiți Biblia cu sinceritate și cu seriozitate și Îl veți găsi în ea pe Domnul Isus, singurul care vă poate face fericit pentru timp și pentru veșnicie!

El iartă orice vină și curăță orice păcat, face inima fericită și liniștită chiar și în zilele de boală și de moarte.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.19-33 · Tit 2.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:39-55

Când răsuna trâmbiţa eliberării (v. 9), robul îşi recăpăta libertatea, săracul îşi recupera proprietatea, familiile se reuneau, fiecare moştenire revenea la adevăratul proprietar. Era o restaurare, o bucurie generală, simbol a ceea ce Israel şi lumea întreagă vor cunoaşte atunci când Satan va fi legat, iar creaţia, din contră, va fi dezlegată din robia sa. Suspinând şi „în dureri de naştere până acum“, pământul se va bucura sub împărăţia lui Hristos „de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8.21). Asemenea săracului vândut unui străin (v. 47), poporul Israel, care din propriai vină şi-a pierdut moştenirea, şi-o va recăpăta în final din mâinile Celui care l-a răscumpărat: Hristos, adevăratul Boaz (Rut 4).

Dacă Dumnezeu trebuie să aibă ultimul cuvânt în tot ce priveşte creaţia, putem fi siguri că El îi va elibera deplin pe toţi cei care Îi aparţin. Un frate în Hristos poate să fi permis să i se răpească bucuria moştenirii şi să fi devenit sărac din punct de vedere spiritual. Gândul Domnului este să-l readucă în har, ştergându-i tot trecutul (El nu ne face cunoscut motivele pentru care acest frate a ajuns sărac), şi să-l facă să se bucure din nou de toate comorile cereşti.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISUS VA REVENI! | Fundația S.E.E.R. România

„Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20)

Ultima promisiune din Biblie este aceasta: „Iată, Eu vin curând!” (Apocalipsa 22:7) Iar ultima rugăciune din Biblie este: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). Ultima profeție majoră privind a doua venire a lui Hristos s-a împlinit în 1948, când națiunea Israel s-a născut încă o dată (vezi Amos 9:14). De atunci, ceasul profețiilor biblice a început să ticăie și numărătoarea inversă s-a pornit.

Cinicii și criticii spun uneori: „Creștinii afirmă de sute de ani că Isus va reveni, iar acest lucru nu s-a întâmplat!” Dar asta nu este altceva decât o dovadă suplimentară a revenirii lui Hristos. Și iată ce spune Sfânta Scriptură: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”… Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2 Petru 3:3-4, 8-13).

Așadar, Isus va reveni în mod cert – asigură-te că ești pregătit!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 iul. 2024

19 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac!

Luca 23.34

Oamenii L-au urât pe Domnul Isus. El Însuși a spus, în mod profetic: „Cei care Mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului Meu“ (Psalmul 69.4). Profetul Isaia a scris: „El era disprețuit și părăsit de oameni“ (Isaia 53.3). În Nazaret, Domnul Isus i-a avertizat pe iudei că harul lui Dumnezeu nu poate fi limitat la ei, ci că avea să fie extins și la națiuni. Aceste cuvinte i-au umplut de mânie și, „ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie“ (Luca 4.29).

Când a venit timpul să moară, ei L-au arestat, L-au legat la ochi și L-au lovit, cerându-i să le spună cine erau cei care-L loveau. I s-a înscenat un proces, a fost acuzat de blasfemie și au adus martori mincinoși împotriva Lui. A fost biciuit, soldații I-au pus o coroană de spini pe cap și o trestie în mână, și Îl batjocoreau, făcându-I plecăciuni, scuipându-L și bătându-L cu trestia în cap (Matei 27.29,30). După ce I-au făcut toate acestea, L-au dus la Golgota, unde L-au răstignit. Apoi Îl batjocoreau cerându-I să coboare de pe cruce, dacă El era Fiul lui Dumnezeu.

Cum a răspuns El la tot acest tratament nedrept? „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac“ (Luca 23.34). Petru redă pe scurt toate aceste lucruri: „Care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept“ (1 Petru 2.23). Dumnezeu să ne dea harul să fim și noi iertători, și să ne abandonăm în brațele Lui ca răspuns la toate nedreptățile și insultele pe care le suferim!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi L-am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege și despre care au scris prorocii: pe Isus, Fiul lui Iosif, care este din Nazaret.

Ioan 1.45

Nimic împotriva lui Isus din Nazaret (1)

Soția unui renumit bancher evreu murise. El a fost atât de mâhnit de pierderea suferită, încât a renunțat la afacere și a emigrat împreună cu singura lui fiică în Statele Unite ale Americii, unde a trăit în izolare. Toată dragostea lui era acum pentru copila sa, o tânără frumoasă de 17 ani. Ea a fost crescută în credința evreiască strictă a tatălui ei și s-a bucurat de cea mai bună educație. La scurt timp după sosirea lor în America, tânăra a fost atinsă de o boală gravă, care a avut o evoluție îngrijorătoare. Tatăl a consultat cei mai renumiți medici, dar, în ciuda celui mai bun tratament, starea fetei s-a deteriorat din ce în ce mai mult pe zi ce trecea, astfel încât nici tatăl nu mai avea nicio speranță.

Într-o zi, tatăl a intrat în camera fetei, s-a așezat lângă patul ei și a luat-o de mână, așa cum făcea întotdeauna când stătea cu ea. Deodată, fata l-a întrebat: „Tată, mă iubești?“. — „Draga mea copilă“, a răspuns tatăl, „știi că te iubesc mai mult decât orice pe lume“. — „Tată, mă iubești cu adevărat?“, a întrebat ea din nou. „Întrebarea ta mă întristează profund“, a spus tatăl, „cu siguranță că te iubesc“. Și pentru a treia oară fata bolnavă a întrebat: „Tată, mă iubești?“.

Tatăl nu a putut răspunde imediat, deoarece inima îi bătea cu putere, așa că fiica a continuat: „Știu că m-ai iubit întotdeauna; și eu te iubesc foarte mult. Îmi vei îndeplini o dorință? Este probabil ultima din viața mea. Te rog, dragă tată, să nu mai spui niciodată nimic împotriva lui Isus din Nazaret“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.1-18 · Tit 1.10-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:20-38

„Pământul este al Meu“, aminteşte Domnul poporului Său, şi „voi sunteţi străini şi oaspeţi ai Mei“ (v. 23). În acelaşi fel în care o gazdă se îngrijeşte de oaspeţii săi, Dumnezeu Se angajează să Se preocupe de întreţinerea alor Săi şi să le dea, într-o manieră miraculoasă, în fiecare al şaselea an, o recoltă triplă, care să le permită să ţină anul sabatic. Creştinul este aici jos proprietar de pământ în şi mai mică măsură decât Israel. Dacă am fi mereu conştienţi că nimic nu este al nostru, ci că totul este al Domnului, nu ar fi mai puţine pofte în inimile noastre şi mai puţine certuri între noi? Noi avem în cer, nu pe pă­mânt, adevăratele bogăţii şi acelea sunt ale noastre (Luca 16.11-12).

În tot cuprinsul acestui capitol, Dumnezeu are plăcerea de a-Şi dezvălui harul Său măreţ, arătându-ne cum îi eliberează pe ai Săi, cum Se ocupă de odihna lor, de bucuria lor, cum Se îngrijeşte ca ei să nu cadă victimă împietririi fraţilor lor sau propriei lor neglijenţe. În toate acestea, El ne dă un exemplu, invitându-ne să arătăm celorlalţi aceeaşi îndurare de care avem noi parte (v. 35-38). Aceasta va fi pentru noi un prilej să Îi arătăm Domnului că preţuim harul Său şi că nu am uitat ceea ce a făcut El pentru noi (Matei 18.32, 33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IERTAREA NECESITĂ CONCENTRARE ȘI ENERGIE | Fundația S.E.E.R. România

„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

Să ierți pe cineva care te-a rănit profund este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le vei avea de făcut vreodată. Știi că trebuie să ierți, pentru că a ține supărare pe cineva este ca și cum ai alăpta un copil: orice hrănești și îngrijești va continua să crească. „Dar asta nu face ca iertarea să fie mai ușoară!” – spui tu. Dar încearcă să înțelegi următorul lucru: iertarea este o decizie, nu o emoție. Dacă aștepți până când simți nevoia să ierți, riști să rămâi prins în tortura resentimentelor. Când apostolul Petru L-a întrebat pe Domnul Isus cât de des ar trebui să ierte pe cineva care i-a greșit, Isus i-a răspuns: „De șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:22). Cu alte cuvinte, tu trebuie să ierți și să continui să ierți – până când treci peste…

Reține aceste patru lucruri:

1) Iertarea nu înseamnă că trebuie să reiei o relație cu ofensatorul, mai ales dacă acesta nu se pocăiește și refuză să-și schimbe comportamentul;

2) Nu înseamnă că trebuie să aprobi ce a făcut acea persoană sau să fii de acord cu ea;

3) Nu-l eliberează pe ofensator dacă nu-și cere iertare, ci te eliberează pe tine și îți permite să-ți continui viața;

4) Nu înseamnă că nu-ți vei mai aminti, ci că vei avea puterea de a te gândi la asta în mod diferit: cu bunăvoință, și nu cu resentimente.

Mare atenție: să nu-l lași pe Satan să te convingă că nu ai iertat, doar pentru că îți mai aduci aminte. Capacitatea de a ierta este o deprindere care se învață. Cu cât o exersezi mai mult, cu atât mai bine te vei pricepe să ierți… Iar acest lucru se întâmplă atunci când cauți modalități de a extinde înțelegerea față de ofensator și găsești ceva pentru care să fii plin de compasiune. Deci, când alegi să ierți, tu demonstrezi că ești născut din Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 iul. 2024

18 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat. Pentru că și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea să ținem sărbătoarea nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului.

1 Corinteni 5.6-8

Este foarte important ca, atunci când o adunare locală exercită disciplina, să facă acest lucru corect, ca în prezența lui Dumnezeu, prin autoritatea Domnului și sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă s-a lucrat așa, atunci trebuie să acceptăm două lucruri: primul, că a existat supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu, care a condus la decizia luată; iar al doilea, că în totalitate conștiințele persoanelor care formează adunarea au fost în legătură nemijlocită cu Scriptura și au fost conduse de ea în luarea acestei decizii. O astfel de lucrare a adunării va fi într-un singur gând și va fi făcută în părtășie.

Mai mulți indivizi evlavioși pot fi într-adevăr uniți împreună, din punct de vedere al mărturisirii lor, pe terenul adunării, dar vitalitatea strângerii laolaltă nu mai există, pentru că cel care ține lucrurile împreună este omul, și nu Dumnezeu.

Adevărul cu privire la „a acționa în părtășie“ este pierdut pentru sufletele care urmează un lider, ori o majoritate ori, dacă vreți, o minoritate. Dacă așa stau lucrurile, nu este călăuzirea Duhului în ascultare de Cuvânt, ci este hotărârea lui X sau a lui Y, sau a unei părți influente a adunării. Aceasta este o lucrare nespus de tristă și complet nevrednică de harul lui Dumnezeu care ne-a deschis ochii să înțelegem care este privilegiul și datoria noastră de a păstra unitatea Duhului în legătura păcii. Porunca unui om nu este unitatea Duhului, ci mai degrabă degradare, așa cum constatăm în starea de lucruri din jurul nostru, unde oamenii au lăsat în mâna liderilor lor chestiunile de disciplină. Și nu avem decât să privim la starea divizată a creștinătății și vom avea o vedere justă a rezultatelor urmării unui lider sau a unei majorități; la același rezultat vom ajunge și noi dacă vom urma același model.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor și admirabil.

Psalmul 139.14

Țesut cu oase și tendoane

În general nu acordăm prea mare atenție proceselor care au loc în corpul nostru, câtă vreme toate organele sunt sănătoase și își îndeplinesc funcțiile stabilite de Dumnezeu. Una dintre minunile unui organism viu este faptul că nenumăratele procese vitale se completează reciproc, menținând astfel echilibrul acestuia.

Doar când ne îmbolnăvim sau ne rănim devenim deodată conștienți că suntem făcuți „într-un mod uimitor și admirabil“. Cei care au suferit, de pildă, de insomnie severă pot spune câtă binecuvântare este în a avea un somn sănătos, iar un bolnav de inimă poate vorbi despre ce muncă enormă îi revine acestui mic organ. Oare nu ar trebui ca această constatare să ne îndrepte gândurile spre Dumnezeu, care a făcut totul și care de asemenea ține în funcțiune totul?

Având în vedere aceste funcții multiple și complementare ale vieții și finalitatea lor, înțelegem foarte bine sentimentele lui Iov, care I-a spus Creatorului său: „M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și cu tendoane; mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, mi-ai păstrat duhul prin îngrijirile și paza Ta“ (Iov 10.11,12).

Omul este „făcut într-un mod uimitor și admirabil“ și în funcțiile sale spirituale și mentale. Avem inteligență, voință și intuiție și suntem capabili să luăm decizii morale. Le-am primit pe toate acestea de la Dumnezeu și suntem responsabili față de El pentru modul în care le folosim. Suntem creați „după chipul lui Dumnezeu“ – cât de răspunzători suntem pentru aceasta în fața Lui (Geneza 1.26)!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.15-29 · Tit 1.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:1-19

Dumnezeu, care a dat omului Sabatul, Se îngrijeşte şi de creaţia Sa. La fiecare şapte ani, lucrul pământului trebuia întrerupt, pentru ca pământul să se poată odihni. Şi la fiecare şapte ori şapte ani, o dată la cincizeci de ani, în Israel trebuia să se audă trâmbiţa care vestea Anul Jubiliar, restaurarea tuturor lucrurilor. În consecinţă, nici o tranzacţie, nici o cumpărare a vreunei proprietăţi nu putea avea loc fără să se aibă în vedere data jubileului care urma şi de care trebuia să se ţină cont fără încetare.

Dragi copii ai lui Dumnezeu, această trâmbiţă căreia toţi israeliţii – şi în special cei oprimaţi – îi aşteptau sunetul, nu ne face ea să ne gândim la cea din urmă trâmbiţă, cu al cărei sunet Domnul va coborî din cer pentru a-i aduna sus pe toţi cei care Îi aparţin? (1 Corinteni 15.52). Da, Domnul vine, să nu uităm aceasta! Să trăim în această perspectivă! Să dăm lucrurilor de pe pământ numai o valoare relativă. Ele au un caracter trecător: ne vom bucura de ele numai pentru un timp. Să ne fixăm privirile dincolo de acestea, asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt eterne (2 Corinteni 4.18).

Fie ca deciziile noastre, proiectele noastre, subiectele noastre de mulţumire ca şi cele de încercare să poată purta mereu în faţa ochilor noştri marca «provizoriu», pe care le-o conferă preafericita noastră speranţă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

N-AI DE CE SĂ TE TEMI! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine…” (Isaia 41:10)

Prima doamnă care a câștigat un premiu Nobel a fost fiziciana franceză Marie Curie. Ea a spus: „Nimic în viață nu este de temut, este doar de înțeles.” Așa că, iată câțiva pași pe care să-i urmezi dacă ești o fire temătoare:

1) Analizează în profunzime lucrul de care te temi, pentru a elimina misterul și dezinformarea din el, pentru că s-ar putea să fie doar o fobie.

2) În loc să te concentrezi pe frica ta, concentrează-te pe promisiunea lui Dumnezeu: „Nu te teme  [nu ai de ce să te temi], căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) Să reținem cuvintele „te întăresc”… Pe măsură ce credința ta în Dumnezeu devine mai puternică, amenințarea temerilor tale se va micșora.

3) Relaxează-te. Imaginează-ți că ești liniștit și liber de robia fricii și vei vedea efectul pozitiv asupra vieții tale.

4) Înfruntă fiecare dintre circumstanțele care îți declanșează frica, făcând pași mici. Fiecare obstacol pe care îl învingi te întărește. Așadar, ia-ți angajamentul de a-ți învinge temerile care ți-au distrus liniștea sufletească. Domnul Isus a spus: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) Să reținem cuvintele „să nu”… Nu lăsa frica să te stăpânească, pentru că „cine se teme că va suferi, suferă deja pentru că se teme”, spunea cineva.

Fii proactiv și înarmează-te cu promisiunile lui Dumnezeu. Aleargă spre temerile tale așa cum a alergat David spre Goliat, știind că în Numele Domnului Isus le vei învinge! Așadar, nu ai de ce să te temi, pentru că Domnul este cu tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries