Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “iunie, 2024”

30 iun. 2024

30 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă darul tău va fi un dar de mâncare pe grătar, să se facă din floarea făinii cu untdelemn.

Levitic 2.7

O jertfă de mâncare pe grătar nu are o formă precisă – sunt tot felul de suferințe care nu au o formă precisă, dar pe care fiecare trebuie să le vadă și pe care, vreau să spun, le poate vedea și un necredincios. Cunosc o poezie din Olanda care vorbește despre Domnul Isus pe cruce, dar pe care a compus-o unul care Îl disprețuiește pe Dumnezeu. Începe așa: «O, Om al durerii, cu coroană de spini»; și, când o citești, îți curg lacrimi datorită sentimentelor despre care el vorbește; și, cu toate acestea, poetul este necredincios. Aceasta este ceea ce găsim menționat imediat după aceasta: mierea. Însă el a văzut că Domnul a suferit. Și ar fi oare posibil ca un credincios, când citește Cuvântul sau când se gândește la Domnul, să nu vadă că Domnul a suferit aici pe pământ? Este imposibil!

Este trist dacă nu am săpat mai adânc, dacă nu am considerat vrednic de osteneală să ne ocupăm mai adânc cu Domnul, cu Persoana Sa, cu suferințele Sale, dacă nu am mâncat – așa cum spune Ioan 6 – din pâinea care S-a coborât din cer! Ce rușine când nu avem mai mult interes față de Domnul nostru, Cel care a murit la cruce pentru noi, Cel care, în slavă, Se preocupă zi și noapte cu noi, Cel pe care noi Îl așteptăm să vină să ne ia, Cel care a trăit 33 de ani aici pe pământ și care, potrivit cu Epistola către Evrei, a trecut prin toate împrejurările prin care am putea trece și noi, așa că ne poate înțelege și poate simți împreună cu noi!

S-a născut ca prunc și a crescut; prin urmare, Se poate așeza în postura copiilor mici; a crescut ca tânăr, așa că El știe ce gândesc tinerii și ce simt ei. A devenit matur, așa că îi poate înțelege pe cei în vârstă, în toate problemele lor. Ca să înfăptuiască lucrarea de pe cruce nu era necesar să trăiască treizeci și trei de ani pe pământ. Pentru aceasta nu era necesar să devină prunc. Adam a fost, de asemenea, om, dar n-a fost prunc niciodată. El a venit pe pământ ca om matur. Aceasta putea s-o facă și Domnul Isus. Însă Evrei 2 ne spune că El – vreau să spun aceasta cu toată venerația – a ales această cale de a veni pe pământ și de a trăi aici, ca să-l poată înțelege pe orice copil al lui Dumnezeu în toate împrejurările sale. El poate avea milă de noi, căci, în toate lucrurile, El a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. El a fost în toate stările în care putem fi și noi.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și I-au pus deasupra capului acuzația scrisă: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“.

Matei 27.37

Acuzația scrisă de pe crucea Domnului Isus

Când Isus a fost răstignit pe crucea de la Golgota, a fost expus batjocurii fără margini a oamenilor. „Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!“ (Matei 27.42,43). Astfel și-au bătut joc de El conducătorii iudeilor, care credeau că L-au pus pe Isus deoparte!

Se părea că nimeni nu avea un cuvânt pentru Cel răstignit. Ucenicii Săi au fugit. Câteva femei evlavioase priveau de la distanță. Dumnezeu nu a intervenit. Dar Se asigurase că și în acel moment exista un martor al Fiului Său: scrisul acuzator deasupra capului Său.

Iudeii au încercat să-l determine pe Pilat, guvernatorul, să schimbe această inscripție. El ar fi trebuit să scrie: „Eu sunt Împăratul iudeilor“. Dar Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris“ (Ioan 19.21,22). – Așa că Dumnezeu a avut grijă ca în acele ore, când nimeni nu avea milă de Domnul Isus, când nimeni nu mărturisea Numele Lui, să se dea mărturie despre El: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. Deși respins de popor, El a purtat acest titlu. El era Împăratul lor.

Împlinind profeția lui Zaharia, El a intrat în Ierusalim: „Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire, smerit și călare pe un măgar“ (Zaharia 9.9). Răstignindu-L, nu I-au putut lua acest titlu. Dumnezeu a avut grijă ca această mărturie despre Fiul Său să poată fi citită de toți – ea a fost scrisă în ebraică, în latină și în greacă.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.1-30 · Coloseni 4.7-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:9-28

Pentru a se putea pune diagnosticul de lepră, bolnavul trebuia să prezinte două simptome: piele albă, care ne face să ne gândim la declinul spiritual care îşi are izvorul în pierderea comuniunii cu Dumnezeu. Cu cât aceasta este mai adâncă în carne, ea indică faptul că defectul nu este superficial, ci trădează un rău profund.

Dar, lucru paradoxal şi totodată dificil de înţeles, dacă o singură pată era suficientă pentru a-l face pe un lepros necurat, din clipa când era „acoperit tot trupul“, putea fi declarat curat! Şi aşa şi este; întocmai unui biet lepros, care de multă vreme îşi acoperea rănile şi acum nu şi le mai poate ascunde, omul, nevoit să se recunoască în totul necurat, poate fi declarat curat de către Dumnezeu în virtutea lucrării lui Hristos.

„Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am acoperit nelegiuirea“, spune psalmistul, „şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu“ (Psalmul 32.5).

Dar apariţia „cărnii vii“ aducea o nouă contaminare, aceasta simbolizând eforturile zadarnice ale firii vechi de a se face mai bună. În cap. 5 din Luca (v.12, 14), „un om plin de lepră“ venit la Isus este imediat curăţit şi Domnul îl invită să aducă mărturie conformându-se cu instrucţiunile din cap. 14 al cărţii noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚĂ A NU FI DE ACORD, ÎNTR-UN MOD PLĂCUT! | Fundația S.E.E.R. România

„Astfel dar… aleși ai lui Dumnezeu… îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12)

John Gray este autorul bestseller-ului „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, în care descrie felul în care se deosebesc bărbații de femei în toate domeniile vieții. Teza sa de bază este următoarea: pentru a te înțelege cu cineva, trebuie să încerci să vezi viața din perspectiva acestuia – lucru, să recunoaștem, deloc ușor.

Apostolul Pavel ne spune însă ce trebuie să facem: „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:12-15).

Persoanele care vor ca alții să gândească și să acționeze exact așa cum o fac ei își ascund adesea astfel propriile nesiguranțe. Ei au o nevoie adânc înrădăcinată ca opiniile și faptele lor să fie confirmate prin comportamentul și gândurile celorlalți. Dar nu așa stau lucrurile în viață! Neînțelegerile apar în orice relație în care sunt implicate mai multe persoane. Suntem unici și diferiți, și este puțin probabil să fim de acord în toate privințele. Dar modul în care abordăm neînțelegerile dintre noi poate determina dacă relația noastră ajunge la linia de sosire.

Ce trebuie făcut? Să lupți corect, să fii deschis la ideile celorlalți și la noi modalități de a face lucrurile, doar așa te poți dezvolta. Și, cine știe, în cele din urmă s-ar putea chiar să fii „de acord să nu fiți de acord.” Important este să respecți ideile celeilalte persoane și să cauți să creezi un mediu în care amândoi să vă simțiți liberi să vă exprimați sentimentele, și să fiți cine sunteți cu adevărat, fără teama de a fi judecați.

Așadar, învață arta-de-a-nu-fi-de-acord-cu-altcineva-într-un-mod-plăcut!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 iun. 2024

29 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Un râu ieșea din Eden ca să ude grădina.

Geneza 2.10

Acesta era râul binecuvântării lui Dumnezeu pentru grădină. Ceea ce își are izvorul în grădină udă mai întâi grădina. Din nefericire, putem avea tendința de a ne preocupa de responsabilitățile noastre legate de această lume și de a uita că râul trebuie mai întâi să ude grădina noastră. „Râul se despărțea în patru“ (versetul 10). Când un cămin creștin este întemeiat potrivit cu gândul lui Dumnezeu, acolo Hristos este centrul. Unde responsabilitatea față de Dumnezeu este recunoscută, căminul este cu adevărat udat și el devine o binecuvântare pentru toți cei din jur.

„Și Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească“ (Geneza 2.15). Omul trebuia să păzească grădina, s-o îngrijească și s-o lucreze. Aici avem un îndemn special pentru cei care sunt capii responsabili ai căminelor lor. Suntem responsabili înaintea lui Dumnezeu de a ne lucra căminele, adică de a ne asigura că facem ceea ce Domnul dorește să facem în căminul nostru, pentru ca el să fie grădina pe care Dumnezeu a intenționat-o.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că soții trebuie să-și iubească soțiile. Acesta este unul dintre modurile importante prin care să ne lucrăm grădina. Soțul trebuie să fie sursa principală de dragoste în căminul său. Poate pentru unii sună ciudat, însă acesta este felul în care Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă lucrurile, deoarece căminele noastre trebuie să urmeze modelul relației lui Hristos cu Adunarea Sa. În Efeseni este scris că soții trebuie să-și iubească soțiile (Efeseni 5.25), însă în Tit citim că soțiile trebuie să-și iubească soții (Tit 2.4). Cuvântul folosit în Tit este unul cu o forță mai mică, ce denotă o afecțiune puternică a soției față de soțul ei. De exemplu, nu fata necăsătorită este cea care pornește să-și caute un soț, ci bărbatul este cel care, în prezența lui Dumnezeu, are exercițiul spiritual de a-și căuta o soție. Este o greșeală gravă și o sursă de mari probleme atunci când o tânără îngăduie ca afecțiunile ei să se îndrepte către un tânăr înainte ca acela să-și manifeste simțămintele față de ea. O astfel de atitudine nu este potrivită cu modelul pe care Cuvântul lui Dumnezeu ni-l prezintă.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.

Isaia 53.5

Mâna cu cicatrice

William Dixon era peste măsură de amărât și de Dumnezeu nu voia să știe nimic, deoarece îi luase mai întâi soția, apoi pe singurul său fiu. Într-o zi, casa unui vecin luase foc, iar la fereastra de la etaj era căpșorul micuțului Dickey. Dixon a alergat la burlanul de scurgere, s-a urcat pe acesta și l-a salvat pe băiat. Dar mâna stângă i-a fost grav arsă. Bunica băiatului, care îl crescuse, a murit la scurt timp după aceea. Doi voluntari s-au prezentat în fața consiliului municipal pentru a avea grijă de băiat. Când a trebuit să-și prezinte cererea, Dixon, în loc să spună ceva, a ridicat mâna cicatrizată, astfel că băiatul i-a fost dat lui.

Dickey îl iubea mai mult decât orice pe noul său tată și îi săruta adesea mâna care fusese rănită în timpul operațiunii de salvare. Într-o zi, vizitând o expoziție cu tablouri, s-au oprit în fața unuia care Îl înfățișa pe Domnul Isus arătându-i lui Toma mâinile Sale străpunse. După multe rugăminți, Dixon i-a povestit băiatului această întâmplare. Dickey a fost impresionat. „Omul cel bun pare atât de trist“, a spus el. „Cu siguranță, pentru că Toma nu a crezut, nu-i așa? Dar Omul cel bun a murit pentru Toma! Dacă eu nu te-aș fi vrut după ce m-ai salvat, n-ar fi fost bine. Dar, după aceea, Toma L-a iubit cu siguranță pe acest Om bun la fel de mult cum te iubesc eu pe tine.“

Dixon a fost atins de aceste cuvinte. Oare nu trebuia Isus să Se uite la el cu aceeași tristețe? A început să citească Biblia și, la scurt timp după aceea, și-a predat viața Domnului Isus, care a lăsat să-I fie străpunse mâinile pentru a-l salva.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.12-32 · Coloseni 4.1-6

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 12:1-8, 13:1-8

Pentru a ne arăta resursele divine pregătite înainte de apariţia păcatului, Leviticul prezintă jertfele şi preoţia înainte de păcat. Capitolul 11 ne învaţă să veghem, ca să nu fim contaminaţi de necurăţii din afară. Dar răul nu este numai în jurul nostru, ci şi înăuntrul nostru; vrăjmaşul nostru este deja înăuntru. Capitolul 12 ne face cunoscut caracterul lui ereditar: „Iată, am fost născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea“ (Psalmul 51.5). Firea păcătoasă a lui Adam s-a transmis la întreaga rasă; un nounăscut este un potenţial păcătos înainte de a comite vreo faptă condamnabilă şi are nevoie de jertfa lui Hristos tot atât de mult ca un adult.

Capitolele 13 şi 14 spun despre lepră, care întotdeauna reprezintă păcatul sub formă de întinare. Lepra: boală care distruge trupul, contagioasă, înspăimântătoare, anulând sensibilitatea, incurabilă! Înaintea lui Dumnezeu, păcatul are aceleaşi trăsături; el se exprimă prin fapte şi cuvinte, chiar şi la credincioşi. Exemple: în Maria, calomnie (Numeri 12.10); în Ghehazi, lăcomie şi minciuni (2 Regi 5.27); în Ozia, mândrie spirituală       (2 Cronici 26.20).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-L PUNEM PE CELĂLALT PE PRIMUL LOC! | Fundația S.E.E.R. România

„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

Ralph Waldo Emerson a afirmat: „Nu există limite cu privire la ce se poate realiza, dacă nu contează cine primește meritele”. Probabil că cei mai mulți știu legenda despre tânărul Isaac Newton care se afla undeva la umbră în momentul în care i-a căzut un măr în cap – și în urma acestui fapt el a formulat legea gravitației și a revoluționat studiile astronomice. Însă puțini știu că, dacă nu ar fi existat un om pe nume Edmond Halley, astronom și matematician britanic, probabil că lumea n-ar fi auzit vreodată de Newton. Halley a fost cel care l-a îndemnat pe Newton să se gândească la teoriile sale originale, i-a corectat greșelile matematice, a enunțat formule și figuri prin care să-și susțină descoperirile. Halley a fost cel care l-a convins pe un Newton ezitant să scrie marea sa lucrare „Principiile matematice ale filosofiei naturale”. Și Halley a fost cel care a editat-o, a supravegheat publicarea ei și a finanțat tipărirea ei, chiar dacă Newton era mai bogat și ar fi putut suporta mai ușor costurile. Istoricii au numit afilierea lui Halley cu Newton unul dintre cele mai dezinteresate cazuri din domeniul științei. Newton a început aproape imediat să culeagă roadele atenției publice, pe când Halley a primit prea puțină apreciere. El a folosit totuși principiile stabilite de Newton pentru a face prognoze asupra orbitei și întoarcerii unei comete care avea să-i poarte mai târziu numele. Dar, deoarece cometa Halley revine doar o dată la șaptezeci și șase de ani, relativ puțini oameni mai aud numele său. Cu toate acestea, lui Halley nu i-a păsat cine primește meritele, atâta timp cât exista un progres/câștig… El a pus în practică ceea ce spune acest principiu din Scriptură (parafrazare): „Fiți devotați unul altuia în dragoste. Cinstiți-vă unii pe alții mai presus de voi înșivă.” Ori de câte ori Dumnezeu îți oferă ocazia de a-i pune pe alții pe primul loc, și pe tine însuți pe al doilea, n-o rata – și ia-o cu tine în cursa lungă a vieții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 iun. 2024

28 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Romani 13.1

Remarcați expresia: „orice suflet“. Ea este mult mai cuprinzătoare decât expresiile „fiecare dintre voi“ sau „fiecare creștin“, fiind aleasă cu mare grijă (vedeți Romani 2.9). Întreaga casă a credinciosului este cuprinsă în ea, cu copii, rude și slujitori. Deși creștinul nu este din lume, el este încă în lume, ca și ceilalți oameni, și astfel este dator să asculte de autoritățile aflate mai presus de el, iar aceasta din motive de cea mai mare însemnătate pentru el, fiindcă autoritățile sunt „slujitori ai lui Dumnezeu“, iar cei angajați de autorități sunt „slujitori [funcționari] ai lui Dumnezeu“ (versetele 4 și 6). Cu greu s-ar putea aduce motive mai serioase pentru obligațiile noastre față de autorități. În mod asemănător, apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioșii din circumcizie în prima sa epistolă să fie supuși oricărei instituții omenești pentru Domnul (1 Petru 2.13,14).

Cu siguranță că și aici rațiunea își va ridica vocea, după cum o face mereu cu atâta plăcere, și va aduce obiecții împotriva poruncilor simple ale lui Dumnezeu: «Dar dacă autoritatea însăși nu-și recunoaște dependența de Dumnezeu, dacă acționează după cum vrea, după voința ei, dând ordine aspre, nedrepte față de noi? Ce-i de făcut? Trebuie să mă supun și atunci necondiționat?». Cu siguranță că rămân valabile în orice timp cuvintele cunoscute, rostite de apostol împotriva sinedriului: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni“. Dacă o autoritate mai presus de noi ne cere ceva care este contrar voii clar descoperite a lui Dumnezeu, dacă împlinirea unui ordin ne împovărează conștiința, atunci trebuie să ținem cont de această voie și să o punem mai presus decât cerința autorităților. Dar doar în acest caz. În oricare altul trebuie să ne supunem pur și simplu, indiferent de caracterul politic al autorității – fie monarhie, fie republică, fie orice altceva, chiar dacă își îndeplinește îndatoririle, chiar dacă nu – pentru că nu există autoritate sau stăpânire decât de la Dumnezeu. Cât de ușor devine astfel drumul creștinului!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pune-mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta? Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic. Ce-mi poate face omul?

Psalmul 56.8,11

Mângâierea lui Dumnezeu

O vorbă spune: „Dumnezeu vede chiar și o furnică mică pe o piatră neagră în noaptea întunecată“.

Nu se aplică aceste cuvinte la fiecare copil al lui Dumnezeu? Poate că te gândești: Sunt atât de mic și de neînsemnat pe acest pământ! Nu am mari daruri, iar abilități deloc. Poate, dar nu uita că Dumnezeul și Tatăl tău te vede. Cât de reconfortant este să ne gândim că niciun credincios nu este la mila soartei oarbe. Oricât de mic și de nesemnificativ aș fi, pot să știu că Dumnezeu, Tatăl ceresc, mă iubește ca pe un copil al Său și mă vede mereu și pretutindeni. Îi pasă de ceea ce gândesc, dacă sunt fericit sau trist. El nu ratează niciuna dintre lacrimile mele. „Nu sunt ele scrise în cartea Ta?“

Poate că, citind acest verset, ne-am gândit: De ce îmi numără El lacrimile? Nu ar fi mai bine să nu le fi lăsat să apară? Dacă El poate ajuta, de ce nu o face?

Pe acest pământ nu știu dacă vom găsi întotdeauna un răspuns la astfel de întrebări. Noi, oamenii, nu putem înțelege tot ceea ce face atotputernicul Dumnezeu. Dar chiar dacă nu înțelegem totul, putem ști că El ne vede în orice moment, că nu vrea să ne abandoneze, ci vrea să aflăm mângâierea Sa și ajutorul Său.

Nimeni nu poate să mângâie ca Dumnezeul nostru. Suntem importanți și prețioși în ochii Lui!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.1-11 · Coloseni 3.18-25

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 11:29-47

Privind reptilele şi animalele care „se târăsc“ pe pământ, vom recunoaşte anumite aspecte şi pericole morale de care trebuie să ne ferim. Cârtiţele şi şoarecii vatămă plantele tinere, distrugându-le rădăcinile; cameleonul ne sugerează acel gen de oameni care iau înfăţişarea mediului: creştini între creştini şi oameni lumeşti în lume.

Versetele 32-40 arată cum lucrurile cele mai bune şi folositoare pot fi stricate de ceea ce pro­vine din „şarpe“. Domnul să ne înveţe să veghem asupra sufletelor noastre şi să folosim resursa nesecată pe care ne-a pus-o El la dispoziţie: o fântână, un izvor, o sursă de apă, imagini ale Cuvântului divin care rămâne mereu curat. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ − spune psalmistul (119.11). Un israelit evlavios avea întotdeauna grijă să se ferească de orice lucru sau hrană necurată (Fapte 10.14). Să avem o conştiinţă tot atât de sensibilă pentru a distinge ceea ce din punct de vedere spiritual este curat de ceea ce este necurat şi ceea ce ne poate hrăni sufletul de lucrurile care ni-l pot otrăvi. Motivul profund al acestei despărţiri riguroase îl găsim în v. 45: „Dumnezeu este sfânt, iar noi suntem poporul Său“.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURILE CARE CONTEAZĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte…” (Psalmul 27:4)

Tu ceri ceva de la Domnul și-l dorești „fierbinte”? Dacă lucrurile materiale îți ocupă tot timpul, s-ar putea să fie nevoie să te micșorezi din punct de vedere material, pentru a te ridica din punct de vedere spiritual. Dacă a deține lucruri, a le întreține și a te îngrijora că le vei pierde te privează de lucrurile care contează cel mai mult (cum ar fi pacea, bucuria și împlinirea), trebuie să iei în calcul nevoia de a-ți simplifica viața. Redu lucrurile care nu contează, pentru a putea crește în ceea ce privește lucrurile care contează. În timpul carierei sale de succes, cântăreața de operă Jenny Lind, cunoscută sub numele de „privighetoarea suedeză”, a devenit una dintre cele mai bogate artiste din toate timpurile. Cu toate acestea, ea a renunțat la cariera sa într-un moment în care cânta cel mai bine. Și nu s-a mai întors niciodată pe scenă! Oamenii au speculat asupra motivului și s-au întrebat cum a putut renunța la aplauze, faimă și bani. Dar Jenny părea mulțumită să trăiască în intimitate într-o casă lângă ocean. Într-o zi, un cunoscut a găsit-o stând pe nisip, cu Biblia pe genunchi, privind un fascinant apus de soare. În timp ce stăteau de vorbă, el a întrebat-o: „Doamnă Goldschmidt [acesta era numele ei după căsătorie], cum se face că ați ajuns să abandonați scena când erați în culmea succesului?” Ea a răspuns liniștită: „Când fiecare zi mă făcea să mă gândesc mai puțin la asta (și a pus un deget pe Biblie) și deloc la asta (și a arătat spre apus), ce altceva puteam să fac?” Iată așadar lucrurile care contează cu adevărat. Împăratul David a ajuns să dețină tot ceea ce noi doar visăm, când iată ce-a scris că-și dorea cu adevărat: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.” (Psalmul 27:4). Așa că, dacă vrei să ai priorități corecte, urmează-le exemplul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 iun. 2024

27 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În timpul acela, împăratul Ahaz a trimis la împărații Asiriei, ca să-l ajute … Și Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit la el și l-a strâmtorat și nu l-a ajutat.

2 Cronici 28.16,20

Lecții din viața lui Ahaz (2) – Ajutorul omului este deșertăciune

Ahaz n-a ascultat de cuvântul Domnului; prin urmare, vrăjmașii au năvălit peste el și a fost rău pentru el și pentru poporul lui Iuda. Împăratul lui Israel a ucis o sută douăzeci de mii de soldați din Iuda și a luat două sute de mii de captivi. Apoi însă citim că au avut loc două lucruri surprinzătoare.

Mai întâi, un profet a fost trimis de Dumnezeu la armata lui Israel, pentru a-i mustra pentru cruzimea lor. Patru dintre conducătorii armatei, recunoscându-și păcatul și crezând cuvintele lui Dumnezeu, au stat împotriva celorlalți și au stăruit ca prizonierii să fie trimiși înapoi. Lucrurile s-au făcut după cum au zis ei, și este uimitor să vedem că armata lui Israel, aflată într-o stare spirituală atât de joasă, a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu, care a lucrat pentru a dărui eliberare.

În al doilea rând, după atâtea necazuri, s-a întors oare Ahaz către Dumnezeu, pentru a găsi eliberare? Se pare că nici măcar nu i-a trecut prin gând așa ceva. Calculele lui erau simple: el avea bani, iar împăratul Asiriei era puternic. Așa că a luat tot argintul și aurul pe care l-a putut găsi în casa lui, în casa Domnului și la căpeteniile lui Israel, și l-a trimis împăratului Asiriei. Și care a fost rezultatul? „Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit la el și l-a strâmtorat și nu l-a ajutat.“ A cheltuit banii degeaba! Dumnezeu n-a fost cu el pentru a-l elibera, fiindcă s-a încrezut în om pentru izbăvire. „Zadarnic este ajutorul omului“ (Psalmul 60.11; vedeți și Ieremia 17.5,7). Chiar și în cele mai dificile situații, Dumnezeu intervine pentru a ne elibera; însă, dacă ne întoarcem către ajutorul oamenilor, nu vom găsi eliberare. Să privim doar la Domnul pentru ajutor, în toate împrejurările vieții!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și s-a închis ușa … „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. Dar El, drept răspuns le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!“.

Matei 25.10-12

Prea târziu

Domnul Müller aleargă prin holul gării. Mai este doar un minut până la plecare – și trenul întârzie foarte rar. Pășește în gară și, din câțiva pași grăbiți, domnul Müller stă lângă automatul de bilete. Introduce repede banii și tastează rapid traseul corect. Între timp, primii pasageri coboară, alții urcă. Nu iese mai repede biletul? Iată, în sfârșit! Acum cade și restul din automat. Cu coada ochiului, domnul Müller vede că toate ușile sunt încă deschise. Așteaptă să ia restul, nu vrea să irosească nici măcar un euro. În pas de melc, banii intră în compartimentul de returnare. Tocmai atunci se aude temutul apel: „Înapoi, vă rog!“. Domnul Müller o ia la fugă. Dar, prea târziu! Ușile s-au închis brusc, iar butonul de deschidere a ușilor nu mai funcționează. Încet-încet, trenul începe să se pună în mișcare. – La doar doi pași distanță și totuși nu a ajuns. Și totul din cauza acelor câțiva euro!

Această întâmplare din viața de toate zilele îmi amintește de oameni care nu sunt departe de împărăția lui Dumnezeu, care se află la ușa mântuirii și la intrarea în viața veșnică. Ei știu că ar trebui să intre, văd nevoia urgentă. Dar ezită. De ce? Pentru că i-ar costa ceva: reputația în rândul semenilor lor, renunțarea la plăcerile necurate sau la câștigurile ilicite. Multe lucruri nesemnificative, în cele din urmă, îi împiedică pe oameni să facă pasul decisiv – până când este prea târziu, până când ușa lui Dumnezeu se închide. Când omul moare, ușa lui Dumnezeu se închide. Și, odată ce ușa este închisă, nu se mai deschide niciodată. Prea târziu!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.17-27 · Coloseni 3.12-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 11:1-28

Aşa cum a explicat Domnul Isus, nu lucrurile care intră în om îl spurcă, ci cele care ies din el (Marcu 7.15). Astfel, această distincţie între animalele curate şi cele necurate are, pentru creştin, numai aplicaţii spirituale. În acest capitol sunt luate în considerare patru grupe de animale: patrupedele, peştii, păsările şi reptilele. Pentru a fi curate, primele trebuia să îndeplinească simultan două condiţii: să rumege şi să aibă copita despicată. Curăţia credinciosului depinde atât de hrana lui, cât şi de mersul lui.

Şi pentru peşti se impun două condiţii: să aibă înotătoare şi solzi. Fără înotătoare, cum ar putea ei să-şi păstreze direcţia şi să lupte împotriva curentului? Iar fără solzi, trupul nu le este protejat. Rezistenţa faţă de atracţiile lumii şi faţă de tot ce oferă ea este mijlocul prin care un tânăr creştin poate rămâne curat.

Păsările necurate erau carnivorele şi omnivorele. Dacă lăsăm ca lucrurile fireşti să ne domine spiritul sau dacă suntem neglijenţi cu lecturile noastre, cu ceea ce ni se prezintă în mediile de informare, atunci vom fi inevitabil întinaţi.

În final iată reptilele şi animalele imagine a puterii răului, a „urâciunii“! „Fie-vă groază de rău!“, îndeamnă Romani 12.9.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII MEREU RECUNOSCĂTOR LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Frumos este să lăudăm pe Domnul…” (Psalmul 92:1)

Jurnalistul Fulton Oursler relatează povestea unei asistente medicale în vârstă, pe nume Anna. Ea asistase la nașterea lui Fulton și a mamei sale. Fulton o stima pentru că-l învățase cea mai bună lecție posibilă despre a mulțumi și a găsi mulțumirea: „Îmi amintesc cum stătea la masa din bucătăria casei noastre; mâinile dure, bătrâne și brune, încrucișate pe șorțul ei apretat, ochii strălucitori, vocea șoptită și răgușită de om bătrân, spunând: „Mulțumesc mult, Doamne, pentru bucatele mele”. Am întrebat-o: „Anna, ce sunt bucatele?”. „Ceea ce am de mâncat și de băut – astea sunt bucatele”, a răspuns bătrâna asistentă. „Dar îți primești bucatele fie că Îi mulțumești Domnului, fie că nu”, i-am spus. „Firește”, a spus Anna, „dar totul are un gust mai bun dacă ești recunoscător!” Entuziasmul care vine din obținerea unui lucru nou sau chiar a unui lucru pentru care ai muncit din greu este adesea de scurtă durată și este rapid înlocuit de dorința de a obține următorul lucru. Înțeleptul Solomon a spus-o astfel: „ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind” (Eclesiastul 1:8). Așadar, care este soluția? Să ai o atitudine de recunoștință și să-ți faci obiceiul de a te opri în mod regulat ca să-ți amintești de bunătatea lui Dumnezeu, care ți-a dat posibilitatea să te bucuri de fiecare binecuvântare pe care o ai, și să-I spui: „Mulțumesc, Doamne!” Psalmistul avea o inimă plină de mulțumire, când scria: „Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta şi noaptea credincioşia Ta.” (Psalmul 92:1-2) Deci, fii mereu recunoscător lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 iun. 2024

26 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiindcă nu sunteți din lume, căci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.

Ioan 15.19

Lumea este un sistem vast, care înglobează orice rasă, orice clasă și orice falsă religie, toate având în comun ura față de Dumnezeu. Lumea care îi înconjura pe ucenici era cea a iudaismului corupt. Astăzi, lumea cu care cei mai mulți credincioși sunt în contact este lumea creștinătății corupte. Forma ei exterioară se poate schimba din veac în veac, însă, în esență, ea este întotdeauna caracterizată de înstrăinarea față de Dumnezeu și de ura față de Hristos.

De ce îi ura lumea pe acești oameni simpli? Ei erau doar un grup de oameni sărmani, care se iubeau unii pe alții, care trăiau în rânduială, fiind supuși autorităților și fără să se implice în politică; proclamau evanghelia și făceau fapte bune. De ce îi ura lumea?

Domnul oferă două motive pentru această ură. Mai întâi, ei erau un grup de oameni pe care Hristos îi alesese din această lume; apoi, ei erau un grup de oameni care mărturiseau numele lui Hristos înaintea lumii. Prima cauză atrăgea în mod principal ura lumii religioase; cea de-a doua, ura lumii în general. De-a lungul timpului însă, nimic nu i-a înfuriat mai mult pe oamenii religioși ca harul suveran care, fără să țină cont de eforturile religioase ale omului, îi alege și îi binecuvântează pe cei proscriși și nenorociți. Doar menționarea harului care binecuvântase o văduvă și un lepros dintre națiuni i-a făcut pe oamenii religioși din Nazaret să se umple de mânie și de ură împotriva lui Hristos (Luca 4.24-30). De asemenea, ucenicii sunt atenționați că această ură se va manifesta prin persecuție: „Dacă M-au persecutat pe Mine, vă vor persecuta și pe voi“ (Ioan 15.20). Această expresie energică a urii este în mod direct legată de mărturisirea numelui lui Hristos.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.

Ioan 3.8

Născut din nou (10)

Isus i-a spus teologului Nicodim că omul trebuie să se nască din nou, altfel nu are parte de împărăția lui Dumnezeu. Această naștere din nou este o naștere „din Duhul Sfânt“; ea nu se produce prin ritualuri religioase exterioare.

Dar dacă nașterea din nou este atât de misterioasă, atât de inexplicabilă pentru noi, cum poate cineva să știe dacă este cu adevărat născut din nou? – De unde știu eu că am o viață nouă, divină? O percep cu simțurile mele? Nu, ci am viața nouă, deoarece cred în Domnul Isus ca Mântuitor personal. Nu pot nici „simți“ că am iertarea păcatelor. Dar știu acest adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu este o cunoaștere pur intelectuală, ci o cunoaștere a inimii care se bazează cu fidelitate pe ceea ce Dumnezeu Însuși spune: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

Desigur, sunt și indicii importante că cineva a primit o nouă viață. De pildă, cine este născut din nou îi iubește pe copiii lui Dumnezeu: „Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe frați“ (1 Ioan 3.14). – De asemenea Îl iubește pe Dumnezeu, pe Domnul Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, lucrarea Lui în această lume, pe omul pierdut. Înainte, omul nu a știut de toate acestea. Dar acum, aceste semne sunt dovada că există o viață nouă. „Oricine iubește a fost născut din Dumnezeu“; „noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.7,19).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.1-16 · Coloseni 3.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 10:1-20

În capitolul 9 ne-a fost amintit faptul că preoţii luaţi „dintre oameni“ pot păcătui. Nu este nevoie să mergem prea departe pentru a verifica acest adevăr trist. De fiecare dată când Dumnezeu l-a pus pe om într-o nouă relaţie, acesta s-a dovedit incapabil să facă faţă. Până aici totul fusese îndeplinit „cum poruncise Domnul“ (expresie care se repetă de 14 ori în capitolele 8 şi 9). Dar acum Nadab şi Abihu, fiii cei mari ai lui Aaron, fac ceva „ce nu le poruncise El“ (v.1). Abia fuseseră consacraţi şi au şi adus „înaintea Domnului foc străin“, neluat de pe altar. Pedeapsa severă care a urmat ne aminteşte de cât de grav este să substituim Cuvântul lui Dumnezeu prin voinţa noastră (în 2 Samuel 6.3 … transportarea chivotului pe un car nou a avut ca urmare moartea lui Uza). Tot astfel, gândurile cărnii, ca şi tot ce excită (băuturi tari) sentimentele ei, nu trebuie tolerate în închinarea adusă lui Dumnezeu. Dispreţul manifestat faţă de adevăruri cunoscute îl aduce pe călcătorul de lege sub guvernarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, aşa cum arată sfârşitul acestui capitol, Domnul este plin de îndurare faţă de cei neştiutori şi răi, care au rătăcit calea, ca şi faţă de cei care se pleacă sub disciplina Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE STRES (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27)

Când ești stresat, amintește-ți de victoriile din trecut. Haideți să vedem cum s-a rugat regele Iosafat când a fost sub presiune: „Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam, care Te iubea?” (2 Cronici 20:7). Dacă Dumnezeu a făcut vreodată o minune pentru tine sau pentru oricine altcineva, El o poate face din nou. Așadar, citește Cuvântul Său și întărește-ți credința amintindu-ți de faptele Sale mărețe. Un alt lucru care funcționează atunci când ești stresat este să-L înalți pe Dumnezeu mai presus de problemă. Iată cum L-a înălțat Iosafat: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?” (2 Cronici 20:6). În neliniștea sa, Iosafat a pus întrebări retorice care au scos la iveală cât de mare era Dumnezeul său, în comparație cu problema. Uneori este dificil să privești dincolo de problemă, atunci când realitatea ei este atât de aproape. Dar să nu uităm că Dumnezeul nostru este Atotputernic! Ce a mai făcut Iosafat, și putem face și noi? A cerut ajutor și sprijin în rugăciune! „Iosafat… a vestit un post pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul…” (2 Cronici 20:3-4) Iosafat nu le-a cerut oamenilor părerea, ci rugăciunile lor, pentru că rugăciunea mișcă inima lui Dumnezeu. Așadar, când ești stresat sau sub presiunea circumstanțelor, bazează-te pe Dumnezeu și pe promisiunile Lui. Când faci lucrul acesta, poți spune și tu ca psalmistul: „Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.” (Psalmul 119:143) Aceasta este rețeta lui Dumnezeu pentru stres; folosește-o!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 iun. 2024

25 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor ucide; și veți fi urâți de toate națiunile din pricina Numelui Meu. Și atunci mulți vor cădea în cursă și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții. Și mulți profeți falși se vor ridica și vor amăgi pe mulți. Și, din cauză că se va înmulți fărădelegea, dragostea celor mai mulți se va răci; dar cine va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit.

Matei 24.9-13

Unii afirmă, în lumina versetului de mai sus, că este prematur să spunem că suntem deja mântuiți, atât timp cât ne aflăm încă pe drumul spre țintă.

Cu siguranță ar fi așa, dacă aceste cuvinte ale Domnului s-ar referi la modul în care oamenii păcătoși ar primi mântuirea sufletelor. Însă aceste cuvinte, care apar în discursul profetic al Domnului din Matei 24 precum și cel din Marcu 13, nu se referă la această mântuire. Acolo Domnul nu S-a adresat păcătoșilor, ci unor oameni aflați deja în relație cu El – ucenicilor Săi. La acel moment, ei erau reprezentanți ai rămășiței lui Israel, care se va găsi pe pământ la sfârșit.

„Sfârșitul“ în acest pasaj nu este sfârșitul vieții individuale, ci sfârșitul întregului timp de persecuție, de încercare și de întristare, care se va încheia la a doua venire a lui Hristos. Răbdarea este virtutea supremă care va trebui să-i caracterizeze pe sfinții acelor zile, pentru că mântuirea lor va fi sigură atunci când Se va arăta Hristos.

Aceasta este prima semnificație a acestui pasaj; însă, desigur, există multe aplicații folositoare în legătură cu acesta, pe care le putem face fiecare în mod individual. Oricum, a aplica acest loc în așa fel încât să dai învățătură că nimeni nu poate fi cu adevărat sigur de mântuire până la momentul morții este un lucru cu totul eronat.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Beți, și tot nu vă potoliți setea; vă îmbrăcați, și tot nu vă este cald; și cine câștigă un salariu îl pune într-o pungă spartă.

Hagai 1.6

În sfârșit, ceva îndeajuns!

O femeie în vârstă se străduia să se descurce cum putea. Banii abia îi ajungeau pentru strictul necesar, pentru chirie, pentru mâncare și îmbrăcăminte. Cum se spune, „avea prea mult pentru a muri și prea puțin pentru a trăi“.

Într-o zi, această femeie a văzut marea pentru prima dată în viața ei. În timp ce stătea pe mal și privea întinderea nesfârșită de apă, a exclamat: „În sfârșit, ceva îndeajuns!“.

Bunurile pământești sunt insuficiente pentru a potoli setea și foamea sufletelor noastre.

Putem bea – „dar nu suficient“. Setea rămâne sau devine și mai mare. De aceea, Dumnezeu ne invită să venim la „marea“ harului Său. El vrea să ne potolească setea de viață. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pentru ca noi să avem viață, și chiar să o avem din belșug (Ioan 10.10). Din bogățiile Sale infinite putem primi „har peste har“. În acest fel putem trăi o viață în comuniune cu Dumnezeu, iar în inimile noastre va fi pace și fericire.

De ce să rămânem „flămânzi“, când putem fi satisfăcuți cu bunurile bogate, veșnice, pe care Dumnezeu vrea să ni le dea?

„Celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată” (Apocalipsa 22.17)!

„Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6.35).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 31.1-13 · Coloseni 2.16-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 9:1-24

Epistola către Evrei Îl înfăţişează pe Marele Preot care ne trebuia: „sfânt, fără răutate, fără pată, despărţit de păcătoşi …“ (Evrei 7.26). Câtă deosebire faţă de Aaron, „preot luat dintre oameni“, despre care în aceeaşi epistolă se spune că „era dator să aducă jertfe pentru păcate­, atât pentru popor, cât şi pentru sine“ (Evrei 5.1-3). Aceasta este ceea ce vedem făcându-se aici. Înainte de a se putea ocupa cu păcatele poporului, Aaron era obligat să rezolve înaintea lui Dumnezeu problema propriilor sale păcate. Este un principiu general, de a cărui importanţă ne aminteşte Dom­nul în „predica de pe munte“: pentru a putea scoate paiul din ochiul fratelui, trebuie mai întâi să-ţi scoţi bârna din propriul tău ochi (Matei 7.3-5).

Sfârşitul acestui capitol ne arată cum, odată ce s-a făcut ispăşirea şi s-a reglementat chestiunea păcatului, binecuvântarea poate veni prin Autorul ei, gloria lui Dumnezeu se poate manifesta şi bucuria este liberă să se exprime. Acestea sunt astăzi pentru poporul lui Dumnezeu consecinţele fericite ale crucii lui Hristos. Să ne ajute Dumnezeu să le apreciem şi să răspundem întrun mod potrivit!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE STRES (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.” (2 Cronici 20:17)

Oamenii din Biblie au avut încredere în ce le-a spus Dumnezeu. El le-a zis: „Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!” (2 Cronici 20:17). Modul în care Dumnezeu rezolvă problemele este contrar logicii noastre. Poate că acesta este motivul pentru care ezităm să ne apropiem de El în anumite probleme. Oare de ce a vrut Dumnezeu să dea instrucțiuni armatei lui Iosafat (care în mod clar nu se putea lupta cu trei armate) să se pregătească pentru o bătălie pe care nu trebuia s-o ducă? Așa-i că nu avea niciun sens? Dar de multe ori Dumnezeu ne va spune să ne „așezăm” pentru a putea face față unei sarcini sau probleme solicitante, pe care ne simțim complet nepotriviți s-o abordăm. Provocarea noastră este să ne supunem Lui și să ne așezăm în locul potrivit pentru a câștiga. Cum putem face lucrul acesta? Iată câteva exemple: 1) Te „așezi în locul potrivit” atunci când alegi să mergi la universitate, chiar dacă nu ai obținut rezultate bune în liceu. 2) Te „așezi în locul potrivit” atunci când demisionezi de la un loc de muncă la chemarea lui Dumnezeu și începi o lucrare de slujire, chiar dacă nu te așteaptă o listă lungă de clienți sau un salariu bun. 3) Te „așezi în locul potrivit” atunci când stai în fiecare zi în fața calculatorului pentru a scrie o carte pe care ți-ai dorit dintotdeauna s-o scrii – fără să ai mintea plină de cunoștințe, dar cu o inimă plină de credință că Dumnezeu te va însoți prin cuvintele Sale. Așadar, îndemnul lui Dumnezeu pentru noi este să ne așezăm în locul potrivit pentru a vedea izbăvirea Sa. El vrea ca noi să ne prezentăm, pentru ca (vezi 2 Cronici 16:9) El să Se arate puternic în numele nostru!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 iun. 2024

24 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost și o ceartă între ei: care dintre ei să fie considerat a fi mai mare.

Luca 22.24

Domnul, mereu plin de bunătate și de blândețe, le spune ucenicilor, întotdeauna plin de grijă față de ei: „Cel mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr; și conducătorul, ca cel care slujește“ (Luca 22.26). El a știut cum să-i învețe, prin propriul Său exemplu, ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu. În același timp, El le arată harul care era în El, precum și toată credincioșia Sa, pentru care ei trebuiau să-I fie recunoscători. „Voi sunteți aceia care ați rămas mereu cu Mine în încercările Mele. Și Eu vă rânduiesc o împărăție, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit Mie“ (Luca 22.28,29).

În loc să fie iritat de purtarea cu totul nepotrivită a ucenicilor Săi, El le arată că, deși nu există har în oameni, totuși în El există har. Acest har este perfect în Isus. În har îi așază Domnul și pe ucenicii Săi, oricare a fost purtarea lor față de El. Ei sunt întemeiați bine de către El în principiul harului și le spune, cu alte cuvinte: «Tot ceea ce sunt față de voi sunt în har, și vă încredințez împărăția».

Poziția noastră este în har, iar glasul acestui har se face întotdeauna auzit. El ne asigură că, în ciuda întregii noastre slăbiciuni, noi am rămas mereu cu Isus și că El ne dăruiește împărăția pe care Tatăl I-a dăruit-o Lui.

Totuși, sufletul care dorește să se bucure de aceste lucruri trebuie să fie exersat. Caracterul cărnii trebuie dat pe față în întregime, iar aici vedem necesitatea tuturor încercărilor prin care suntem trecuți. Domnul însă ne dă putere să mergem înainte, fiindcă Îi aparținem Lui.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

În ziua Cincizecimii … toți au fost umpluți cu Duh Sfânt.

Fapte 2.1,4

Ce înseamnă de fapt Rusaliile?

Ce s-a întâmplat în ziua Cincizecimii, în urmă cu peste 2.000 de ani? Aproximativ o sută douăzeci de credincioși, care se aflau împreună într-o casă din Ierusalim cu ocazia acestei sărbători iudaice, au fost umpluți de Duhul Sfânt. Venirea Sa a fost însoțită de vâjâitul unui vânt puternic și de „limbi ca de foc“ vizibile. Credincioșii au vorbit în limbi străine pe care nu le învățaseră, astfel încât oamenii din întreaga lume i-au putut înțelege.

Cine este Duhul Sfânt? Chiar dacă nu Îl putem vedea pe Duhul Sfânt, El nu este doar o forță, așa cum cred unii, ci o Persoană, deoarece citim în Biblie că Îl putem întrista sau minți. El este o Persoană a Dumnezeirii și este egal cu Dumnezeu Tatăl și cu Dumnezeu Fiul.

Ce face Duhul Sfânt? El face ca un om să fie conștient de păcatele sale. Dacă apoi acel om își mărturisește păcatele înaintea lui Dumnezeu și crede în Isus Hristos, Duhul Sfânt locuiește în el pentru totdeauna și îi dă certitudinea că este acum un copil al lui Dumnezeu. El vrea să-l călăuzească în viața sa de credință și să-l facă să trăiască după voia lui Dumnezeu. Îl ajută să înțeleagă Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, și să-I slujească lui Dumnezeu cu abilitățile sale.

Cine primește Duhul Sfânt? Toți cei care cred în Isus ca Mântuitor personal primesc Duhul Sfânt. Isus a prevestit venirea Duhului Sfânt la Cinzecime, când le-a promis ucenicilor Săi: „Tatăl vă va da un alt Mângâietor, care să fie cu voi pentru totdeauna, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi“ (Ioan 14.16,17). Din cuvintele Sale înțelegem că numai creștinii adevărați au Duhul Sfânt.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 30.11-31 · Coloseni 2.6-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 8:22-36

În acest capitol îl găsim din nou pe Aaron împreună cu fiii săi şi aceasta ne duce cu gândul la Cel care nu Se ruşinează să ne pună alături de El şi să ne numească fraţii Lui. Fie ca Dum­nezeu să ne păzească de a nu ne ruşina în faţa lumii de relaţia noastră cu Domnul Isus! (2 Timotei 2.12, 13).

Adesea în aceste capitole se fac referiri la daruri legănate. Răsucirea unui obiect face ca acestuia să-i fie văzute toate feţele. Suntem astfel chemaţi să Îi prezentăm lui Dumnezeu toate aspectele jertfei minunate pe care I-o aducem, vorbindu-I de Fiul Său, de feluritele Lui glorii şi de lucrarea Lui în manifestările ei diverse.

Pieptul berbecului de închinare, partea care îi revenea special lui Moise, era şi el le­gă­nat. Putem astfel admira, sub numeroase aspecte, afecţiunile lui Hristos, care au constituit sursa şi puterea dăruirii Sale pentru Dumnezeu. „Eu Îl iubesc pe Tatăl − a spus Isus − şi cum Mi-a poruncit Tatăl,aşa fac“ (Ioan 14.31). Şi în vieţile noastre, aceeaşi cauză va avea acelaşi efect. Numai iubirea poate suscita o consacrare adevărată, cu alte cuvinte, un senti­ment adânc că Dom­nul are drepturi depline asupra ini­milor noastre. Versetul 24 aşterne aceste drepturi pe ure­chile noastre, pe mâinile noastre, pe picioarele noas­tre, simbolizând, respectiv, ascultarea, lucrarea şi umblarea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE STRES (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?” (Luca 12:25)

Iosafat, împăratul lui Iuda, a auzit că urma să fie atacat de trei armate diferite. Era o situație extrem de stresantă, nu-i așa? Dar felul în care a reacționat Iosafat este un model pe care să-l urmezi și tu, când viața devine copleșitoare. Istoria aceasta este relatată în 2 Cronici 20. Referitor la stres, noi putem învăța lecții din Sfânta Scriptură. Ce au făcut oamenii din Biblie, când au fost stresați? Au căutat călăuzirea lui Dumnezeu. Biblia spune că „în spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul și a vestit un post pentru tot Iuda” (2 Cronici 20:3). Cu ani în urmă, când tatăl său, regele Asa, se confruntase cu o amenințare similară, el reacționase strângând argintul și aurul din Casa Domnului și din palatul său pentru a-l mitui pe împăratul Siriei să treacă de partea sa. Acest lucru a rezolvat problema imediată, dar nu fără consecințe negative. Deși încercarea de invazie a fost abandonată, Dumnezeu S-a supărat că Asa a apelat la un alt rege ca să-l ajute să-și învingă dușmanii (vezi 2 Cronici 16:1-9), și nu la Dumnezeu. Astfel că Domnul l-a pedepsit pe Asa pentru tot restul domniei sale, spunându-i: „Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta, căci de acum vei avea războaie.” (2 Cronici 16:9). El a trăit cu stresul de a fi mereu în război, pentru că nu a căutat mai întâi sfatul lui Dumnezeu. Așadar, Iosafat, fiul său, a decis să nu urmeze această cale. Dar tu? Te stresezi, încercând să găsești o soluție, în loc să afli cum vrea Dumnezeu să rezolvi problema? Gândește-te la ultima problemă cu care te-ai confruntat: te-ai bazat pe părerile altora, pe ale tale, sau L-ai căutat pe Dumnezeu? Dumnezeu ne promite următorul lucru: „Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13). Așadar, vorbește cu Dumnezeu despre problema ta!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
23 iun. 2024

23 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă darul tău va fi un dar de mâncare din tigaie, să fie din floarea făinii fără aluat, frământată cu untdelemn. Îl vei frânge în bucăți și vei turna untdelemn peste el: este un dar de mâncare.

Levitic 2.5

Când fratele Bellett – îi cunoaștem cărțile: „Gloria morală a Domnului Isus Hristos“, „Fiul lui Dumnezeu“ etc. – era pe patul de moarte și a fost întrebat de cununa pe care o va primi, mai târziu, el s-a rugat: «Doamne, frații au venit și au vorbit despre cunună, însă eu nu vreau nicio cunună. Eu vreau să Te văd pe Tine! Eu vreau să-L văd pe Omul de la Sihar, pe Omul care ședea lângă izvorul de apă! După aceasta tânjește inima mea și vreau să-L văd numai pe El! Nu mă interesează nicio cunună». Înțelegem și noi câte ceva din aceasta atunci când citim, cu rugăciune, acest capitol 2 din Levitic. Ce slavă minunată!

Privind la El în Evanghelii, inimile noastre se umplu de această slavă și putem să Îi aducem lui Dumnezeu din ea. Chiar și cel mai tânăr credincios, care s-a întors la Dumnezeu abia de o săptămână, poate să citească Evangheliile. Cu ce să înceapă, dacă nu cu aceste lucruri minunate? De aceea el poate veni să I le aducă lui Dumnezeu. El Îi poate aduce lui Dumnezeu, așa cum spune aici, o jertfă de mâncare în tigaie. Este floarea făinii, frământată cu untdelemn, fără aluat. El a văzut că nu este niciun aluat în făină. A văzut untdelemnul – energia Duhului Sfânt. A văzut că acest Om este minunat. Toate se descoperă la timpul potrivit, în modul potrivit și în plinătatea potrivită. Totul este minunat. Dumnezeu spune: «Aduceți-Mi aceasta ca jertfă; este ceva plăcut pentru Mine»!

Se spune aici că darul de mâncare trebuia frânt în bucăți; cu alte cuvinte, nu trebuie să rămânem la impresia generală, ci să-i cercetăm părțile componente, s-o rupem în bucăți și să vedem că fiecare amănunt, fiecare cuvânt pe care El l-a rostit, fiecare faptă a Lui, orice descoperire în comportarea Sa, orice gând al inimii Sale este desăvârșit în sine însuși. Nu numai întregul era de admirat, ci fiecare amănunt era desăvârșit sută la sută.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus avea să moară pentru popor. Și nu numai pentru popor, ci și ca să-i adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

Ioan 11.51,52

Unitatea celor credincioși

Domnul Isus a murit și ca să-i adune pe cei răscumpărați din timpul harului și să formeze o unitate. Ei nu sunt salvați numai fiecare personal, ci sunt și uniți unii cu alții. La ziua Cinzecimii, această unitate a tuturor credincioșilor a devenit un fapt real prin botezul cu Duhul Sfânt. „Printr-un singur Duh, noi toți am fost botezați într-un singur trup“ (1 Corinteni 12.13). De atunci, ei au format împreună Adunarea lui Dumnezeu. Toți cei care cred în Isus Hristos sunt adăugați la această unitate.

La început, această unitate a fost vizibilă. „Mulțimea celor care crezuseră era o inimă și un suflet“ (Fapte 4.32). Dar, din cauza necredinței și a voinței noastre personale, astăzi suntem împărțiți în multe grupări, astfel încât această unitate nu mai este vizibilă. Nu putem anula această tristă consecință a eșecului nostru. Dar putem, conform îndrumărilor biblice, să ne adunăm în Numele Domnului Isus și să mărturisim prin frângerea pâinii că unitatea celor răscumpărați încă există: „Noi, care suntem mulți, suntem o singură pâine, căci toți luăm parte la acea singură pâine“ (1 Corinteni 10.17).

Mai mult, privim spre viitor! Când Isus Hristos Se va întoarce, toți cei care au crezut în El pe parcursul timpului de har vor fi răpiți la El în cer. Atunci ne vom aduna cu toții în jurul Lui. Nicio persoană răscumpărată nu va lipsi. La arătarea Sa în glorie, această unitate a credincioșilor va fi văzută pentru gloria Sa.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 30.1-10 · Coloseni 2.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 8:1-21

În primele şapte capitole am studiat subiectul jertfelor şi ajungem acum la cel al preoţiei. Dacă păcătosul are nevoie de o jertfă, credinciosul, la rândul său, are nevoie de un preot pentru a-şi exercita serviciul care îi este încredinţat. Acum, în Hristos, noi avem şi una şi alta. El este Cel care S-a oferit pe Sine Însuşi, victimă perfectă, pentru a ne pune în relaţie cu Dumnezeu şi tot El este Cel care împlineşte în prezent funcţiile Marelui Preot pentru a ne menţine în această relaţie. El a trebuit deci să fie sacrificiu (jertfă) înainte de a fi Sacrificator (Preot).

În cap. 29 din Exod am văzut instrucţiunile date de Domnul lui Moise pentru consacrarea lui Aaron şi a fiilor lui. Sosise momentul pentru desfășurarea acestei ceremonii. Întreaga adunare a lui Israel fusese chemată la intrarea cortului întâlnirii pentru a-l vedea pe Aaron îmbrăcând veşmintele gloriei şi ale frumuseții. Cu cât mai măreaţă este viziu­nea pe care epistola către Evrei, numită adesea «epistola cerurilor deschise», o oferă privirilor credinţei noastre! Ne invită să luăm aminte „la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, la Isus“, îmbrăcat în caracterele glorioase ale preoţiei Sale (Ev.3.1).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RIDICĂ SCUTUL CREDINȚEI! | Fundația S.E.E.R. România

„Luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:16)

Trebuie să fii atent la armele cu care Satan trage spre tine… ai auzit? „Săgeți de foc”! El știe că, dacă poate aprinde în tine focul îngrijorării și al temerilor, te poate imobiliza și învinge. Dar reține ce ți-a dat Dumnezeu pentru a te proteja: „scutul credinței”. Așa că, tu ai un rol de jucat. Ce trebuie să faci? Să iei „scutul credinţei cu care vei putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” Scutul nu-l va ajuta pe un soldat dacă-l ține pe pământ, sau chiar lângă el. Soldatul trebuie să-l ridice pentru a se proteja cu el împotriva atacului. Același lucru este valabil și pentru tine. Când diavolul te atacă cu circumstanțe și gânduri neplăcute care te fac să te îngrijorezi și să te temi, trebuie să ridici imediat scutul credinței. Credință, în ce? În tine însuți? Nu, credința în credincioșia lui Dumnezeu! Uneori, credința ta în Dumnezeu poate să se clatine, dar dragostea și grija Lui pentru tine nu se vor clătina niciodată. De unde știm? Din Biblie: „Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5:24). Cum ridici scutul credinței? Spunând: „Doamne, am încredere în Tine în această situație!” Domnul Isus i-a răspuns lui Satan în pustie: „Este scris”, iar tu trebuie să înveți să ripostezi prin aceleași cuvinte. Cuvântul lui Dumnezeu este un scut protector pe care săgețile diavolului nu-l pot străpunge. Când îl folosești ca pe un scut, este eficient împotriva oricărui asalt pe care îl încearcă Satan asupra ta. Săgețile arzătoare ale lui Satan pot veni din orice direcție, atât de la prieteni, cât și de la dușmani – așa că, ridică scutul credinței și protejează-te împotriva atacurilor diavolului!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 iun. 2024

22 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.

Geneza 2.21,22

Căsătoria, o instituție întemeiată de Dumnezeu, a fost și este în mod continuu atacată de Satan, care dorește cu orice preț să distrugă căminul creștin. În capitolul 2 din Geneza vedem o imagine a ceea ce Dumnezeu a instituit, care ne ajută să înțelegem cum dorește El să fie căminele noastre.

Avem acolo adevărul prețios cu privire la Hristos și la Adunarea Sa, simbolizat prin Adam și prin Eva. Vedem că Adam a căzut într-un somn adânc atunci când o coastă a fost luată din el, coastă din care a fost formată Eva, femeia care apoi a fost prezentată bărbatului. Vedem aici o imagine frumoasă a Domnului Isus și a Adunării Sale. El a intrat în somnul adânc al morții și Dumnezeu a format pentru El Adunarea, iar Hristos, la fel ca Adam, va avea înaintea Sa această Adunare infinit de prețioasă pentru El, care este una cu El Însuși, „os din oasele Lui și carne din carnea Sa“.

Când privim imaginea căminului creștin, vedem că în ea ne este prezentată o ordine distinctă și instructivă. „Domnul Dumnezeu l-a întocmit pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflarea de viață; și omul a devenit un suflet viu“ (Geneza 2.7). Avem aici temelia, primul pas în instituirea căminului creștin – omul devine un suflet viu. El Îi aparține lui Hristos prin miracolul nașterii din nou, iar acum, fiind copil al lui Dumnezeu și având viața divină, este pregătit pentru căminul său.

Bărbatul a fost făcut primul, apoi Dumnezeu a plantat o grădină pentru el. Ni se spune limpede că, în grădină, „Domnul Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat“ (Geneza 2.9). Dumnezeu a intenționat ca acea grădină să fie căminul lui Adam, de aceea a pus în ea tot ceea ce era plăcut privirii și bun de mâncat. Bărbatul nu trebuie să rătăcească pe pășuni străine pentru a găsi ceea ce îi satisface inima, ci totul se află în căminul său, așa cum Dumnezeu l-a pregătit.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

Psalmul 25.12

Bifurcație de drumuri

În timpul unei drumeții am ajuns la o bifurcație. Spre dreapta, o potecă frumoasă ducea drept înainte prin pajiști alpine înflorite. Spre stânga am observat o potecă abruptă, care ducea mai sus, pe lângă o prăpastie periculoasă. În ce direcție trebuia să mergem pentru a ajunge la destinație?

Am scos harta de drumeție din rucsac. Poteca era marcată acolo. Dar mai întâi trebuia să ne orientăm. Unde ne aflam? Am comparat de mai multe ori informațiile de pe hartă cu locația noastră până când am știut unde ne aflam. Apoi am căutat destinația pe hartă și, în cele din urmă, drumul care ducea acolo. Apoi am comparat drumul marcat cu cele două posibilități din fața noastră și am înțeles că traseul abrupt era cel care ne ducea la destinație. Așa că am pornit pe acea cărare, pentru că doream să ajungem la destinație în seara aceea!

În călătoria noastră prin viață, ca oameni răscumpărați, ajungem și noi mereu la bifurcații de drum. Ca să găsim calea cea bună, Dumnezeu ne-a dat o „hartă“. Este vorba despre Biblie. În această carte, El ne arată calea spre destinația cerească. Nu ne sunt descrise acolo toate detaliile călătoriei noastre, dar găsim îndrumările de care avem nevoie. Important este să aplicăm ceea ce citim în Biblie în viața noastră. Îi putem cere Domnului să ne dea înțelegere spirituală, astfel încât să putem aplica în mod corespunzător Cuvântul Său la situația noastră actuală și astfel să discernem calea pe care trebuie să o alegem.

El nu ne arată întotdeauna calea cea mai ușoară, ci pe cea care duce la ținta cerească.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 29.1-11 · Coloseni 1.24-29

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 7:22-38

Imagine a comuniunii celui răscumpărat cu Dumnezeu şi cu fraţii, jertfa de mulţumire era singura la care fiecare îşi primea partea lui. Dumnezeu Îşi avea partea Lui, şi anume grăsimea şi sângele, care vorbesc de drepturile Sale asupra devotamentului nostru şi asupra vieţilor noastre. Aaron şi fiii săi primeau pieptul legănat şi spata ridicată (v.34), simbolizând afecţiunea şi puterea celui răscumpărat, care Îi aparţin lui Hristos şi alor Săi. În sfârşit, adoratorul însuşi primea de acolo mijloace de subzistenţă. Observăm, de asemenea, că hrana preoţilor depindea de jertfele de pace. Energia spirituală pe care cel credincios o va putea angaja în slujirea Domnului decurge din comuniunea pe care va fi realizat-o cu El. Cele două epistole către Corinteni confirmă aceasta. Prima se ocupă de comuniune, cea de-a doua de subiectul servirii. Slujba noastră va fi folositoare şi binecuvântată în măsura în care ne vom hrăni cu Jertfa de mulţumire desăvârşită şi, urmând exemplul Lui, ne vom aduce trupurile ca jertfe vii, sfinte, plăcute lui Dumnezeu … (Romani 12.1). Iată secretul pentru a deosebi, conform aceluiaşi capitol, care este „voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită“ (v.2) şi pentru a o putea apoi împlini cu bucurie (v. 3-8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE SIMȚI SINGUR ÎN BISERICĂ? | Fundația S.E.E.R. România

„Nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” (Psalmul 142:4)

Oamenii vin la biserică în căutare de lumină și căldură! Ei vor să știe că undeva, cuiva îi pasă. O predică și o muzică de calitate îi pot aduce înăuntru, dar relațiile care îi hrănesc îi vor face să revină. Dragostea noastră pentru ei îi va atrage, dar sfințenia noastră îi va face să rămână. Te poți simți singur într-o mulțime, chiar și într-o biserică în care se predică dragostea și care are un moment de „salută-ți aproapele” la fiecare întâlnire. Dacă am păstra 10% dintre cei care au intrat pe ușile bisericii noastre, am fi într-o creștere constantă. Vei spune: „Ei bine, Biblia ne învață că, dacă un om vrea să aibă prieteni, trebuie să se arate prietenos”. Adevărat, dar oamenii aduc cu ei rănile trecutului lor, luptele prezentului și neliniștile nespuse ale viitorului lor. Ceea ce vor să știe este: „Mă vei iubi așa cum sunt, chiar dacă nu mă potrivesc cu tiparul tău și nu mă schimb atât de repede pe cât ai vrea tu?” Adesea, structura noastră rigidă împiedică acest lucru să se întâmple. Dragi creștini, dacă cea mai mare preocupare a voastră de luni este: „Câți oameni am avut ieri la biserică?”, verificați-vă inima! S-ar putea să fiți mai preocupați de imaginea bisericii voastre decât de satisfacerea nevoilor oamenilor! Isus le-a spus ucenicilor Săi: „prieteni” (Ioan 15:15) Tu, cum îi numești? Mulți oameni sunt timizi, neîncrezători sau suferinzi. Mandatul nostru este să facem din „prietenii bisericii”, copii ai lui Dumnezeu, nu doar să umplem clădirea bisericii cu ei. Sfânta Scriptură spune: „Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2), pentru că o povară împărțită este o povară ușurată. Mulți dintre cei care vin la biserică nu caută răspunsuri profunde, ci vor doar să se simtă iubiți, băgați în seamă și apreciați. Când se întâmplă acest lucru, ei se deschid față de iubirea lui Dumnezeu – și minuni se petrec!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 iun. 2024

21 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie.

Coloseni 1.11

Domnul nu a avut altă voință, decât pe aceea a Tatălui Său (Ioan 4.34; 5.30; 6.38). Acesta a fost suportul vieții Sale constante de răbdare, care nu a cedat niciodată în fața împotrivirii păcătoșilor și a uneltirilor vrăjmașului. Și în cazul nostru, pentru a avea o voință supusă și pentru a manifesta viața din Dumnezeu, prin „orice răbdare și îndelungă-răbdare“, avem nevoie să fim „întăriți cu toată puterea“, cu puterea care vine de sus. Nimic nu face puterea mai evidentă, decât răbdarea; aici nu este vorba de acea răbdare pasivă care se supune și suferă pentru că așa trebuie, ci de o răbdare activă, care rezistă, știind că aceasta este voia lui Dumnezeu. Dovedim noi această răbdare când trecem prin împrejurările neplăcute și dureroase ale vieții? Avem noi acest sprijin constant în relațiile noastre cu ceilalți? Această răbdare nu provine dintr-un caracter natural, apatic sau indiferent, ci din puterea care vine de la Dumnezeu: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“. Răbdarea așteaptă. Ea știe că va veni momentul când durerile și greutățile se vor fi încheiat, atunci când vom ajunge în gloria de unde ne vine, în prezent, această putere. Această perspectivă ne încurajează la răbdare și ne este pusă înainte în mai multe locuri din Cuvânt (Iacov 5.8; 2 Tesaloniceni 3.5).

Pe drumul ascultării și al răbdării se află și bucuria, în pofida a tot ceea ce trebuie să suferim, bucuria care vine de sus, bucuria pe care Domnul Isus o gusta în părtășia Sa constantă cu Tatăl Său, bucuria despre care El spune: „V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan 15.11; 17.13). Este o bucurie care decurge din siguranța că Domnul Isus trăiește în glorie, că avem privilegiul glorios de a-I cere Tatălui, în Numele Domnului Isus, orice lucru în legătură cu nevoile sufletelor noastre; este o bucurie care se bazează pe cunoașterea acestui glorios Mântuitor și care nu ne poate fi luată (Ioan 16.22-24).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Smeriți-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalțe, aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.

1 Petru 5.6,7

Trecerea cărămizilor din mână-n mână

Spurgeon, un predicator bine-cunoscut din Londra, a folosit odată următoarea comparație, pentru a ilustra felul în care putem „arunca“ îngrijorările:

„Ați urmărit vreodată cum lucrează muncitorii la o construcție? Ei stau pe trei niveluri diferite ale schelei și trec cărămizile de pe treapta cea mai de jos pe cea din mijloc și de acolo pe cea superioară. Lucrul merge bine atâta timp cât fiecare cărămidă care ajunge pe o treaptă este trecută imediat pe treapta superioară. Ce s-ar întâmpla dacă omul din mijloc nu ar da mai departe cărămizile imediat ce le-a primit? Ce s-ar întâmpla dacă meșterul de sus ar refuza să ia cărămizile? Bietul om din mijloc aproape că s-ar prăbuși sub povară. Este exact ceea ce ni se întâmplă tot timpul pe tărâmul invizibil. De îndată ce întâmpinăm prima dificultate, nu reușim să trecem la o etapă superioară și deja ne simțim presați și chinuiți. Deja ne așteaptă a doua și a treia problemă. Puterea noastră se epuizează și ne prăbușim sub povară.“

Putem sublinia această comparație potrivită a lui Spurgeon cu versetul de astăzi: Mâinile lui Dumnezeu sunt mereu întinse spre noi. El este întotdeauna gata să ne îndepărteze îngrijorările. „El Însuși îngrijește de voi“ poate fi tradus și prin „Lui Îi pasă de voi“.

Lui Dumnezeu Îi pasă de tine! El vrea să ia poverile de pe umerii tăi! Adu-I-le Lui – în fiecare zi! Și cere-I să te ajute să renunți la ele. El te iubește și Se îngrijește de tine.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 28.15-25 · Coloseni 1.12-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 7:1-21

Epistola către Romani ne învaţă că Dumnezeu a trebuit să Se ocupe de două probleme: cea a păcatelor, până la cap. 5.11, apoi de cea a păcatului, până la cap. 8. A trebuit să condamne pomul tot aşa cum a condamnat şi fructele, păcatul din firea noastră în aceeaşi măsură cu rezultatele lui. Cerând o jertfă pentru vină (fapta comisă) şi o alta pentru păcat (rădăcina acestei fapte), Dumnezeu ne învaţă că lucrarea lui Hristos răspunde la aceste două nevoi ale păcătosului.

Legea jertfei de mulţumire ilustrează condiţiile necesare pentru a fi realizată comuniunea creştină: jertfa de mulţumire era adusă ca urmare a acţiunii iertării (v.12; 1 Cor. 10.16), cu caracter voluntar (de bunăvoie), cu bucurie (v. 16; 2 Cor. 8.4), departe de orice contact cu necurăţia (v.21). În timp ce jertfele pentru păcat erau aduse pentru că cineva nu era curat, la jertfele de pace puteau avea o parte numai israeliţii care erau curaţi      (v. 19). Oricine atingea carnea jertfei pentru păcat devenea sfânt (6.27), în timp ce, invers, orice necurăţie întina jertfa de pace. Noi ne îngrijim de curăţia alimentelor noastre. Să ne îngrijim şi mai mult ca nici o necurăţie din duhul nostru să nu întrerupă comuniunea a cărei imagine este această jertfă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE ÎN CONTROL, ÎNCREDE-TE ÎN EL! | Fundația S.E.E.R. România

„În Tine îmi este nădejdea.” (Psalmul 39:7)

Viața rareori se desfășoară exact așa cum speram sau credeam noi că se va desfășura. Când Iov a pierdut totul, el a spus: „La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie? Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?” (Iov 6:11, 13). Totuși, la urmă, Iov a primit înapoi de două ori mai mult decât a pierdut. Dar experiențele și necazurile prin care a trecut i-au schimbat profund atitudinea față de Dumnezeu. El spune: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. Adică: știu că Tu poți să faci totul, și niciun scop al Tău nu poate fi zădărnicit! Și continuă: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:2, 5) Ce a descoperit Iov? Că Dumnezeu este suveran! El nu este angajatul nostru, noi suntem robii Lui! Noi trebuie să ascultăm de Cuvântul Său pentru a umbla în binecuvântarea Sa… dar rezultatul final al tuturor lucrurilor se află în mâinile Sale și nu în ale noastre. Mulți dintre noi se luptă cu controlul. Vrem să avem control nu numai asupra circumstanțelor noastre, ci și asupra obiectivelor, planurilor, relațiilor și a tot ceea ce ne privește. O astfel de atitudine este adesea un indiciu al dorinței noastre lăuntrice de a fi independenți de Dumnezeu; de a fi stăpânii propriului nostru destin. Uneori acest lucru se întâmplă deoarece am crescut într-un mediu haotic și am decis să nu mai repetăm niciodată experiențele din prima parte a vieții. Să nu trăiești cu impresia, falsă de altfel, că deții controlul asupra vieții tale datorită realizărilor educaționale, financiare sau de altă natură. Nu este adevărat! Dumnezeu ți-a îngăduit să faci tot ceea ce ai făcut. Iar apostolul Pavel confirmă acest lucru: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” (1 Corinteni 15:10). Așadar, Dumnezeu este în control – încrede-te în El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries