6 Martie 2022
Sângele vă va fi semn pe casele în care sunteți; și Eu voi vedea sângele și voi trece peste voi; și, când voi lovi țara Egiptului, nu va fi nicio plagă peste voi, ca să vă distrugă.
Exod 12.13
Eficacitatea sângelui lui Hristos (1) – Răscumpărarea
Doar Dumnezeu cunoaște pe deplin valoarea sângelui prețios al lui Hristos. Deși El ne-a comunicat cu larghețe propriile gânduri cu privire la acest sânge, trebuie totuși să recunoaștem că noi cunoaștem doar în parte. Există însă două lucruri care întotdeauna sunt strâns unite: o viață spirituală viguroasă și o apreciere corectă a valorii sângelui lui Hristos.
În toate perioadele de uscăciune și de sterilitate spirituală, doctrina adevărată cu privire la sânge a fost pierdută din vedere, dacă nu chiar tăgăduită. De aceea este cu atât mai necesar să căutăm să fim plini de gândurile lui Dumnezeu cu privire la sângele Fiului Său. Trebuie să înțelegem nu doar ceea ce sângele a făcut pentru cel credincios, ci și cât de mult suntem datori Celui care S-a smerit, care S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce, ca să ne răscumpere pentru Dumnezeu.
Unul dintre aspectele importante prezentate în Scriptură este că sângele lui Hristos reprezintă răscumpărarea noastră. Acest lucru este prezentat cu claritate în mai multe pasaje din Cuvântul lui Dumnezeu. „Nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată” (1 Petru 1.18,19); „În El avem răscumpărarea prin sângele Lui” (Efeseni 1.7); „Ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău …” (Apocalipsa 5.9). Domnul Însuși a enunțat acest adevăr atunci când a spus: „Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20.28). Răscumpărarea înseamnă scoaterea dintr-o stare de captivitate sau de robie.
E. Dennett
Trecătorii își băteau joc de El … Preoții cei mai de seamă împreună cu cărturarii și bătrânii își băteau și ei joc de El … Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El Îi aruncau aceleași batjocuri.
Matei 27.39,41,44
Cuvintele oamenilor au străpuns ca săgețile (1)
Crucea de pe dealul Golgota a adunat oamenii din Ierusalim. Omul de pe crucea din mijloc era ținta disprețului lor!
„Trecătorii” erau pe de o parte iudei (din Ierusalim și din împrejurimi), iar pe de altă parte, pelerini care veniseră la sărbătoarea de Paște din cetate. Unii au zăbovit acolo pentru a privi un eveniment senzațional, alții au trecut în grabă, pentru că alte evenimente erau mai importante decât acesta ce părea lipsit interes. Ce cuvinte I-au adresat Domnului Isus trecătorii? – Ei și-au bătut joc de El.
Acolo mai erau și „preoții cei mai de seamă împreună cu cărturarii și bătrânii”. Aceștia erau conducătorii religioși, formatorii de opinie, cei care ar fi trebuit să stea mai aproape de Isus Hristos cel răstignit, fiind reprezentanții lui Dumnezeu care cunoșteau Sfânta Scriptură și care învățau pe alții din ea! Aparent erau sinceri și religioși, dar și ei își băteau joc de El.
Apoi erau și „tâlharii”. Aceștia erau cei vinovați, cei căzuți și certați cu legea, care, pedepsiți pe drept, au fost răstigniți împreună cu Isus. Dar și ei Îi aruncau Domnului aceleași batjocuri.
Aici sunt împlinite cuvintele din Psalmul 22.7: „Toți cei ce mă văd își bat joc de mine”. Privitorii din toate păturile sociale s-au unit în batjocura și în disprețul lor față de Isus Hristos. Iar astăzi este la fel!
Citirea Bibliei: Estera 9.11-22 · Proverbe 21.21-31
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PUTEREA INFLUENȚEI (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Roada Duhului, dimpotrivă, este…” (Galateni 5:22).
Fiecare dintre noi are o anumită influență asupra cuiva. Dar ceea ce faci tu cu acea influență precizează dacă este o influență negativă sau pozitivă. Sociologii ne spun că în decursul unei vieți, chiar și persoanele cele mai timide și mai introvertite vor fi influențat aproximativ zece mii de alte persoane. Fiecare interacțiune pe care o ai cu o altă persoană o îmbogățește sau o sărăcește.
Influența nu este niciodată neutră. Și nu o poți opri, deoarece este integrată în structura vieții. Mai mult de atât, nu contează ce rang porți. La urma urmelor, caracterul tău va determina dacă titlul ți se potrivește. Biblia spune: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrânarea poftelor…” (Galateni 5:22-23). Când ai aceste calități, oamenii vor sta la rând să te ajute, să te iubească și să te urmeze.
Tu întrebi: „Cum pot dobândi aceste calități?” Omenește vorbind, nu poți. Asta este vestea rea.
Dar iată vestea bună. Acest lucru nu este numai o posibilitate, ci o realitate sigură – le poți avea când te afli sub influența Duhului Sfânt. Se spune că un băiețel tot cădea din pat în fiecare noapte, trezindu-și mama cu plânsetul său. Într-o noapte, după ce l-a pus din nou în pat, ea l-a întrebat: „Cum se face că tot cazi din pat?” Băiatul s-a gândit puțin, și apoi a răspuns: „Cred că stau prea aproape de marginea pe unde m-am urcat în pat!” Înțelegi ideea, nu-i așa? Mântuirea este punctul de pornire, dar dacă nu stai în fiecare zi sub influența totală a lui Hristos și a Duhului Sfânt, nu te vei maturiza, nu-ți vei dezvolta la maximum darurile spirituale pe care El ți le-a dat, și nu vei descoperi și nu vei împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Așadar, de cine te lași influențat?
de Jean Koechlin
Ezechiel 7:1-19
Să remarcăm numele pe care Domnul îl dă slujitorului Său: „fiul omului” (sau „fiu al omului”, ebr. „ben–Adam”, cap. 2.1) ~ unul dintre titlurile Domnului Isus, Căruia Ezechiel Îi este un ante-tip. Numele acesta sugerează un ales dintre oameni, un reprezentant în măsură să vorbească în numele rasei umane sfârşite (vezi Eclesiastul 7.28).
După ce, în capitolul 6, anunţase pustiirea, Domnul declară solemn, în capitolul 7, că a sosit ziua fatală: ziua furiei Lui. Marea Sa răbdare îndreptată către un popor vinovat rezistase de multe secole. Ea lua sfârşit după avertismente fără număr. Şi ne gândim la această răbdare a lui Dumnezeu care se exercită şi astăzi înspre o lume care L-a crucificat pe Fiul Său. Dar şi ea va înceta într-o „zi de mânie” (Romani 2.5), incomparabil mai cumplită, zi cu privire la care acest capitol nu ne dă decât o slabă imagine. În ea, oamenii sunt loviţi de groază (v. 17,18). Aurul şi argintul, atât de puternice până atunci, încetează a mai avea vreo valoare. Sunt aruncate ca un gunoi pe străzi, pentru că şi–au dat seama, în sfârşit, că acestea nu pot sătura sufletele. Şi, mai ales, nu vor putea salva pe nimeni în acea zi, pentru că Dumnezeu nu primeşte ca preţ pentru răscumpărarea omului pierdut nimic altceva decât sângele preţios al lui Hristos (v. 19; comp. cu Proverbe 11.4 şi cu 1 Petru 1.18,19).
Mana Zilnica 