5 Martie 2022
Și celui care învinge și celui care păzește până la sfârșit lucrările Mele, lui îi voi da autoritate peste națiuni; și le va păstori cu un toiag de fier, cum sunt zdrobite vasele de lut, după cum am primit și Eu de la Tatăl Meu.
Apocalipsa 2.26,27
Promisiunile făcute biruitorilor (6) – Păstorirea cu un toiag de fier
Promisiunea făcută biruitorului în textul de astăzi este de fapt un citat luat din Psalmul 2.8,9; este o profeție cu privire la Mesia, Fiul lui Dumnezeu (Psalmul 2.7).
În Psalmul 2 vedem că mai-marii națiunilor doresc să fie liberi de legăturile și de funiile lui Dumnezeu, care sunt simboluri ale frâielor autorității Sale. Chiar și în ziua de astăzi vedem guverne care leapădă orice urme ale creștinismului și ale principiilor sale morale. Dumnezeu însă a declarat în acest psalm că Fiul Său ca domni ca Împărat din Ierusalim. Fiul lui Dumnezeu va cere și va primi națiunile ca moștenire a Sa (Psalmul 2.7,8). El va cârmui cu un toiag de fier; aceasta este descrierea domniei lui Hristos în mileniu. Toiagul de fier este sceptrul Său și este un simbol al puterii împărătești – forma de guvernare din mileniu nu va fi democrația. De fapt, principiul democratic este o urâciune în ochii lui Dumnezeu, fiind expresia ultimă a voinței omului (care întotdeauna este păcătoasă). Cârmuirea lui Hristos va fi absolută, iar cei care se împotrivesc vor fi zdrobiți.
În versetul de astăzi vedem că cei credincioși vor domni împreună cu Hristos și vor mânui și ei toiagul de fier, deoarece li se va da autoritate peste națiuni. Ei vor exercita această autoritate în asociere cu Hristos, căci El spune: „după cum am primit și Eu de la Tatăl Meu”, făcând referire la Psalmul 2.8 – după cum El domnește, așa vor domni și cei credincioși. Ne vine greu să credem acest lucru, însă este adevărat. Adunarea, care este Trupul Său, va avea parte de moștenirea dată Lui (Efeseni 1.10,11,18,20-22). Dacă El cârmuiește cu un toiag de fier, așa vom cârmui și noi. Unii creștini încearcă să facă acest lucru acum prin mijloace politice sau de alte feluri, însă știm că trebuie să așteptăm timpul lui Dumnezeu pentru aceasta, timp pe care El l-a hotărât în planurile Sale.
B Reynolds
Domnul, Domnul Dumnezeu este plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și adevăr; El, care Își ține îndurarea până în mii de generații, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat.
Exod 34.6,7
Bunătatea nu înseamnă nici slăbiciune, nici uitare, nici compromis
Uneori oamenii spun: „Dumnezeu este atât de bun, încât îi va mântui la final pe toți oamenii”.
Dar bunătatea nu înseamnă slăbiciune. Dumnezeul cel viu în care credem nu este numai dragoste, El este și lumină, El este sfânt și drept. Dumnezeu este credincios, Își respectă cuvântul dat și face ceea ce a promis – atât cu privire la judecată și la pedeapsă, cât și cu privire la har și la iertare.
Bunătatea nu înseamnă nici uitare. Chiar dacă greșelile noastre au fost făcute cu mult timp în urmă, atât timp cât nu am recunoscut înaintea lui Dumnezeu vina noastră, El nu o iartă și nici nu o „uită”. Dar, dacă o recunoaștem, El o iartă în totalitate și pentru totdeauna. Și El face acest lucru, pentru că Fiul Său Isus Hristos a suportat pedeapsa pe care noi toți, care credem în El, am meritat-o. Dumnezeu îl declară pe cel credincios ca fiind drept, ca și când nu ar fi păcătuit niciodată.
Bunătatea nu înseamnă nici compromis. Să nu gândim că Dumnezeu tolerează păcatul, nici că El apreciază bunele noastre intenții și, ca urmare, nu Se uită la minciunile și la abaterile „mici”, ci judecă doar greșelile „grave”! Dumnezeu este dragoste, însă El este și drept. Iar cei care refuză harul Său nu vor scăpa de judecata Sa.
Citirea Bibliei: Estera 8.15-9.10 · Proverbe 21.11-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PUTEREA INFLUENȚEI (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Au priceput că fuseseră cu Isus”. (Faptele Apostolilor 4:13)
A fi „sub influență” înseamnă a fi controlat de ceva sau de cineva diferit de tine însuți. Cine ești, ce ești și unde ești astăzi, se datorează influenței pe care anumiți oameni au avut-o asupra ta. Tovărășiile pe care le întreții îți influențează gândirea, gândirea îți influențează faptele, faptele îți influențează caracterul și caracterul îți determină destinul. E imposibil să scapi de influență. Ea este ca vremea – trebuie să ții mereu cont de ea. De aceea este esențial să monitorizezi modul în care copiii tăi utilizează Internetul, ceea ce văd la televizor și prieteniile pe care le au, întrucât aceste lucruri îi pot influența în bine sau în rău.
Dacă ești cu adevărat înțelept, vei petrece timp sub influența Domnului Isus. Vei citi Cuvântul Său și vei petrece timp cu El în rugăciune. Firește, cu cât vei petrece mai mult timp cu Hristos, cu atât mai mult vei semăna cu El. Când ucenicii au fost umpluți cu Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii, ei s-au schimbat așa de mult, încât unii dintre cei prezenți erau uimiți, iar alții credeau că sunt beți. Dar Petru a spus: „Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură” (Faptele Apostolilor 2:15-17). Iar în capitolul patru versetul treisprezece, citim următoarele: „Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus”.
Astăzi, Duhul Sfânt, care reprezintă influența lui Hristos, îți poate transforma și ție viața – dacă vrei!
de Jean Koechlin
Ezechiel 5:1-17
Începând cu capitolul 4, prin intermediul mai multor semne, Domnul îl introduce pe Ezechiel în împrejurările dureroase pe care poporul său va trebui să le traverseze. Un slujitor al lui Dumnezeu care a trecut el însuşi prin şcoala umilinţei şi a suferinţei este mult mai în măsură să-i înţeleagă pe cei care de asemenea trec prin dificultăţi şi îi poate îndemna cu mai multă autoritate. El cunoaşte situaţia lor din proprie experienţă şi de aceea îi poate pune în gardă, spre folosul lor. Culcându-se pe o parte, consumându-şi pâinea coaptă cu excremente, Ezechiel purta, simbolic, consecinţele fărădelegii poporului său (cap. 4.4).
Acum Dumnezeu îi spune să-şi radă părul şi barba, act dezonorant pentru un preot şi interzis de lege (Levitic 21.5). Versetele 11 şi 12 ne explică încărcătura simbolică a acestui act: Israel, podoaba Domnului, este dat deoparte şi mai multe judecăţi urmează să se abată asupra lui, alese de Cel care cântăreşte (v. 1) vina fiecăruia. Unii vor ajunge victime ale ciumei şi ale foametei în timpul asedierii cetăţii, alţii vor cădea pradă sabiei, alţii vor fi risipiţi şi prigoniţi.
Moise anunţase deja aceste pedepse (Levitic 26.14; Deuteronom 28.15) şi, începând de atunci, istoria lui Israel nu a făcut altceva decât să confirme că Dumnezeu nu poate să nu împlinească Cuvântul Său (cap. 12.28).
Mana Zilnica 