4 Februarie 2022
Și frații lui Iosif au văzut că tatăl lor a murit și au zis: „Poate că Iosif ne va urî și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut”. Și au trimis la Iosif, zicând: „Înainte de a muri, tatăl tău a poruncit, zicând: Așa să-i spuneți lui Iosif: «Te rog, iartă acum vina fraților tăi și păcatul lor, pentru că ți-au făcut rău». Și acum, iartă, te rugăm, vina robilor Dumnezeului tatălui tău”. Și Iosif a plâns când i-au vorbit ei … Și Iosif le-a zis: „Nu vă temeți … vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri”. Și i-a mângâiat și le-a vorbit inimii.
Geneza 50.15-17,19,21
Mesajul trimis lui Iosif de frații săi trădează faptul că ei nu cunoșteau cu adevărat inima lui Iosif și că, în consecință, nu se încredeau în el. Lucru și mai grav este că ei au încercat să ascundă această lipsă de încredere în Iosif pretinzând că dau glas unei ultime porunci a tatălui lor. Uitând cu totul de faptul că Iosif le iertase pe deplin trecutul trist și în ciuda întregului har și a dragostei manifestate de Iosif, conștiința lor, care încă îi acuza, i-a făcut să nutrească gândul că Iosif încă avea ceva împotriva lor.
În același fel, conștiința noastră începe să lucreze, ca rezultat al păcatului, al căderii sau al unei umblări nepotrivite. Dacă nu ne-am familiarizat cu inima Domnului nostru, eșecurile noastre ne pot conduce să gândim că El trebuie să fie împotriva noastră. Însă, în ciuda mărimii falimentului său, chestiunea iertării credinciosului adevărat a fost pe deplin și etern rezolvată. Suntem însă îndemnați să ne mărturisim păcatele, pentru ca părtășia noastră să fie restabilită. Hristos, la fel ca Iosif, ne va spune atunci: «Cunosc răutatea naturală a inimii tale, însă în inima Mea nu este decât dragoste pentru tine». În felul acesta, El înlătură orice teamă cu privire la trecut și orice tulburare cu privire la viitor. La fel ca Iosif, El adaugă: „Vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri”, și astfel ne mângâie și ne vorbește inimii.
H. Smith
Doamne, ai milă de mine, vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta.
Psalmul 41.4
Contraste
- Cine nu se orientează după Cuvântul lui Dumnezeu va fi judecat de Dumnezeu.
- Ori mergi în cer pe calea arătată de Dumnezeu, ori mergi în iad pe calea gândită de tine.
- Chiar dacă înoți pe valul succesului, tot la malul veșniciei ajungi.
- Ultima dată lumea L-a văzut pe Hristos ca pe un Mântuitor încununat cu spini; în curând Îl va vedea ca pe un Judecător împodobit cu diademe.
- Oamenii din ziua de astăzi se tem de o pisică neagră, dar lor nu le este frică de Creatorul; tremură când zilele de marți sau cele de vineri cad în data de 13, dar râd de Domnul veșniciei.
- Într-o lume plină de ambiguitate, ar trebui să cugetăm la adevărul lipsit de ambiguitate, cel al Bibliei.
- Mormântul gol al lui Isus umple viața noastră cu sens.
- Cine are picioarele pe stâncă nu se va adânci în mlaștina deznădejdilor.
- Cine crede că Isus Hristos trăiește va fi preocupat ca omul lui vechi să moară.
Citirea Bibliei: Estera 8.1-14 · Proverbe 21.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CE MOȘTENIRE VEI LĂSA ÎN URMA TA? (3) – Fundația S.E.E.R. România
„Pomenirea celui neprihănit este binecuvântată, dar numele celor răi putrezeşte”. (Proverbele 10:7)
Inventatorul Charles F. Kettering a afirmat că: „Cel mai important lucru pe care îl poate face această generație este să așeze câteva pietre de temelie pentru generația următoare.” Pe termen scurt, atunci când oamenii își aduc aminte de numele tău, poate vor vorbi cu admirație despre ceea ce ai realizat și ai dobândit pentru tine însuți. Pe termen lung, cel mai mult își vor aminti de ceea ce ai făcut pentru alții. De aceea Biblia spune: „Pomenirea celui neprihănit este binecuvântată, dar numele celor răi putrezeşte”.
Dacă dorești să fii o binecuvântare pentru alții, iată ce poți face:
1) Să-ți pese cu adevărat de oameni și s-o dovedești.
2) Să înțelegi ce impact mare poate avea o bună moștenire.
Se spune că autorul și teologul David Elton Trueblood a zis: „Am făcut cel puțin un pas spre descoperirea sensului vieții atunci când am plantat copaci la umbra cărora știam prea bine că nu vom sta niciodată.” Marele orator Henry Ward Beecher a spus: „Trebuie să trăim și să muncim în așa fel încât ceea ce noi am primit ca sămânță să ajungă la generația următoare ca floare, iar ceea ce noi am primit ca floare să ajungă la următoare generație ca rod. În asta se vede adevăratul spirit al dragostei omenești.”
Așadar, care va fi moștenirea ta?
Ce trebuie să încetezi să mai faci, să începi să faci, sau să faci mai mult decât faci – pentru ca moștenirea ta să devină realitate? Nu e niciodată prea devreme să începi să te gândești la sensul pe care dorești să-l aibă viața ta după ce tu nu mai exiști. Asemenea unui post-scriptum de la sfârșitul unei scrisori, tot așa, moștenirea ta le va spune celor care vin după tine: „Așa a fost viața mea!”
de Jean Koechlin
Ezechiel 3:12-27
Ezechiel este dus de Duhul lui Dumnezeu la Tel-Abib, în mijlocul captivilor poporului său. Acolo află din gura Domnului că îi este atribuit postul de santinelă şi, odată cu el, ordinele care se leagă acum de acesta. Funcţia aceasta impune pe de o parte o vigilenţă neîntreruptă şi, pe de altă parte, o credincioşie riguroasă în transmiterea avertismentelor divine.
O santinelă trebuie să fie capabilă să le spună tuturor cât mai este din noaptea morală a acestei lumi (Isaia 21.11). Observăm însă că aici nu se mai pune problema de a provoca naţiunea în ansamblul ei la o trezire. Cel rău trebuie doar avertizat; responsabilitatea de a asculta este individuală.
În ce priveşte responsabilitatea slujitorului, aceasta este de a prezenta Cuvântul tuturor, „fie că vor asculta, fie că se vor abţine” (cap. 2.5,7; 3.11,27). Pe cei pe care îi foloseşte în slujbă, Dumnezeu nu îi judecă în funcţie de rezultatele pe care ei le obţin, precum fac oamenii, ci după credincioşia lor (1 Corinteni 4.2).
De aceea nu trebuie să fim descurajaţi dacă unii „se abţin” de la Cuvântul vieţii pe care noi am avut oportunitatea să li-l prezentăm.
Dragi prieteni, este, într-adevăr, deosebit de solemn să ne gândim la faptul că fiecare credincios este de asemenea rânduit ca santinelă şi că are datoria de a da aici, pe pământ, mărturie pentru Domnul său. Cum ne achităm noi de această misiune?