Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

David a luat înapoi tot.
1 Samuel 30.18

Când Samuel l-a uns pe David, Duhul Domnului a venit asupra acestuia, însă a trebuit ca, mai târziu, David să se retragă în peștera Adulam. Acolo, el a devenit punctul de atracție al tuturor celor care se aflau în necazuri, în datorii, sau care erau nemulțumiți dintr-un motiv sau altul. David era conducătorul lor, aceasta fiind o frumoasă imagine a Domnului Isus, ca și Căpetenie a mântuirii noastre (Evrei 2.10).

Însă, spre deosebire de Domnul nostru, David s-a rătăcit. Fiind urmărit ca o potârniche în munți, el și-a zis: “Acum voi pieri într-o zi de mâna lui Saul. Nimic nu este mai bine pentru mine decât să scap în grabă în țara filistenilor” (1 Samuel 27.1). Vedem aici, fără îndoială, o concluzie a egoismului și a descurajării, nu a dependenței de Dumnezeu. Ce dezonoare pentru Domnul ca împăratul de drept al lui Israel să-și ducă tovarășii pe teritoriul vrăjmașilor poporului (1 Samuel 27.8-12). Falimentul manifestat în inimă conduce la falimentul manifestat în umblare.

Era necesară deci disciplinarea. După unul dintre raidurile lor, David și oamenii săi s-au întors la Țiclag și au descoperit că cetatea fusese arsă de către amaleciți. Mai mult, soțiile, fiii și fiicele lor fuseseră luate captive. David și oamenii săi și-au ridicat glasul și au plâns. Păcatul nostru are consecințe amare, care adesea îi afectează și pe cei mai dragi ai noștri, nu numai pe noi. David devine acum un țap ispășitor, fiindcă oamenii lui se gândeau să-l ucidă cu pietre. Ce era de făcut? Mai întâi, el este “foarte strâmtorat”, văzând efectele păcatului său asupra tovarășilor săi. “Întristarea potrivit lui Dumnezeu lucrează pocăință” (2 Corinteni 7.10). Nu există restabilire fără pocăință. Apoi, David “s-a întărit în Domnul Dumnezeul său” (1 Samuel 30.6). El s-a întors la locul din care căzuse, atunci când alesese descurajarea în locul încrederii în Dumnezeu. În cele din urmă, David L-a întrebat pe Domnul și, după ce a ascultat de îndrumările Lui, a descoperit ca adevărată promisiunea Sa. “Vei lua înapoi toate” (versetul 8).

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia …
Efeseni 2.1-2

Subofițerul și întrebările sale

Am intrat în armată ca un om tânăr și zelos. Am cutreierat toată țara, în mod deosebit în vremurile agitate, atunci când trebuia să fim când într-un loc, când în altul; astfel am ajuns până dincolo de granița patriei noastre. Am fost sănătos și uneori bolnav, am avut belșug și am dus și lipsă. Am mărșăluit pe jos și am mers cu trenul, am vizitat biserici și teatre, am fost vesel pe ringuri de dans și curând am ajuns suspinând prin spitale. Am fost bine văzut de superiorii mei și respectat de camarazii mei, treceam drept educat în felul meu.

Dacă m-ar fi întrebat cineva despre religia mea, i-aș fi spus că sunt creștin. Dar puteți să credeți acest lucru? Despre creștinismul adevărat nu știam nici cel mai neînsemnat lucru. Toată religia mea consta în aceea că era rușine să furi și că ai datoria să fii supus superiorilor. Știam și eu că ar exista un Dumnezeu; dar la El nu mă gândeam și nici nu-L cunoșteam. Nici acum nu pot să pricep cum a fost posibil să fiu păzit de păcate grosolane și infracțiuni, de vreme ce am trăit absolut fără Dumnezeu în lume. Poate pentru că mi-am închipuit ceva în sensul acesta, că aș fi un om cumsecade și cinstit, despre care nimeni n-ar putea spune ceva rău?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE INTIMITATE (2)

“Au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat” ((Faptele Apostolilor 20:37)

     Afectivitatea emoțională este unul din cele mai semnificative daruri pe care îl poți face cuiva. Ea umple sufletul ambelor persoane. Înlătură singurătatea. Și da, chiar și în societatea noastră modernă, Biblia este un reper după care să ne ghidăm în ceea ce privește afectivitatea emoțională dintre oameni. Prezbiterii bisericii din Efes, dându-și seama că nu-l vor mai vedea niciodată pe Pavel, “au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat, căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care   le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa” (v. 37-38). Celebrul atlet Bill Russell spune: “Majoritatea oamenilor pot mai greu să iubească decât să găsească o persoană pe care s-o iubească.”

Așadar, ce poți face tu?

1) Înțelege care este sursa fricii tale. Ce te-a determinat să eviți dorința de a fi cunoscut?

2) Acceptă-te așa cum ești – fiecare trăsătură, fiecare defect – capodopera lui Dumnezeu; atunci nu te vei mai îngrijora că ești respins pentru că nu ești perfect.

3) Testează apele. Începe treptat, cu câțiva prieteni și începe să-ți împărtășești nevoile și ceea ce simți cu adevărat. Mărturisește-ți luptele și problemele cu; imaginea de sine, obiceiurile rele sau alte greutăți. În loc să pretinzi că ești ceva ce nu ești, cere ajutor. Bucură-te să fii autentic.

4) Fă-ți obiceiul de a spune “te iubesc” persoanelor importante din viața ta chiar dacă ți se pare ciudat. Nu te mai teme. “Te iubesc” nu se traduce prin “vreau să fiu sclavul tău” și nici “voi tolera orice și voi rămâne în relație cu tine.” Ci înseamnă “sunt dedicat relației noastre și cred că putem rezolva problema cu ajutorul lui Dumnezeu.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 14.118

Cartea Faptele Apostolilor nea arătat cât de greu lea fost creştinilor scoşi din iudaism să se elibereze de formele religiei lor. Şi astăzi, în creştinătate, sunt mulţi credincioşi care acordă o importanţă deosebită practicilor exterioare: să nu consume carne, să ţină sărbători … Să ne ferim săi criticăm! Eu nu am dreptul să mă îndoiesc că un creştin nu ar lucra „pentru Domnul“ (v. 6), că el nu Iar fi Domnului un slujitor responsabil. Întro manieră generală, înclinaţia de ai judeca pe alţii este întotdeauna dovada că îmi cunosc prost propria inimă. Pentru că, dacă pe de o parte simt cu adevărat scârbă faţă de mine, iar pe de altă parte sunt pătruns de sentimentul harului lui Dumnezeu care mă suportă, atunci orice duh de superioritate ar dispărea din gândirea mea. Cum aş mai putea să mă erijez în judecător, când ştiu că eu însumi trebuie să mă prezint în curând în faţa instanţei lui Dumnezeu (v. 10, chiar fiind deja îndreptăţit)? Şi nu numai că nu trebuie să judec motivaţia comportării unui frate, ci trebuie să veghez să nul scandalizez prin a mea. Sunt îndemnat să mă abţin de la ceea ce lar putea distruge (contrar zidirii) pe un alt credincios. Şi argumentul decisiv pentru aceasta îl am în v. 15: acest frate este „acela pentru care a murit Hristos“.


Single Post Navigation

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: