Mana Zilnica

20 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 21:2538

Începând cu versetul 25, semnele anunţate se referă la evenimente încă aparţinând viitorului. Vor fi vremuri cumplite. Lucrurile cele mai stabile vor fi bulversate, la fel şi sufletele oamenilor. Deja teama planează asupra lumii. Oamenii gândesc să se salveze săpânduşi adăposturi (Apocalipsa 6.15). Dar, pentru credincioşii acestor timpuri, eliberarea (numită „răscumpărarea” în v. 28) va veni de sus. Aceasta va fi întoarcerea Domnului în glorie; în ce ne priveşte, noi, credincioşii de astăzi, aşteptăm venirea Sa pe nori. Ce promisiune sigură! „Cerurile şi pământul vor trece”, dar cuvintele Lui „nicidecum nu vor trece” (v. 33).

De regulă nu considerăm îmbuibarea cu mâncare (v. 34) ca fiind un păcat foarte grav. Cu toate acestea, ea este pusă alături de beţie, pentru că duce la „împovărarea inimii”. Ea cultivă egoismul; uităm de nevoile celor din jur (comp. cu cap. 16.19). Bucuria de aL aştepta pe Domnul dispare dintro inimă împovărată (v. 34b); o invadează grijile vieţii. Din acest motiv, epistolele asociază deseori îndemnul „să fim treji” cu „să veghem” (1 Tesaloniceni 5.6,7; 1 Petru 1.13; 4.7; 5.8). Aici Însuşi Domnul este Cel care ne recomandă: „Fiţi atenţi la voi înşivă, vegheaţi deci, rugânduvă
în orice timp” (v. 34,36).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dacă vei cumpăra un rob evreu, să-ți slujească șase ani; iar în al șaptelea să iasă liber, fără a plăti nimic.
Exod 21.2

Robul evreu din acest pasaj este o imagine a Domnului nostru binecuvântat. El a fost într-adevăr un Evreu disprețuit, din seminția lui Iuda, care a mărturisit: „Nu sunt profet, sunt lucrător al pământului, pentru că un om m-a cumpărat ca rob din tinerețea mea” (Zaharia 13.5). Când S-a aflat în mijlocul lui Israel a răspuns la toate cerințele și a slujit celor din jur cu credincioșie, luând asupra Lui durerile lor, însă, din nefericire, fără niciun rezultat. După ce le-a slujit „șase” ani – „șase” fiind timpul rânduit omului pentru slujire pe acest pământ – El a spus: „În zadar m-am trudit, mi-am cheltuit puterea pentru nimic și fără folos” (Isaia 49.4).

Israel, soția necredincioasă a lui Iahve, fiind pus deoparte, Dumnezeu a pregătit o soție Fiului Său, anume Adunarea; iar El, iubind-o, S-a dat pe Sine pentru ea, fiind țintuit pe lemnul blestemat. A iubit-o prea mult pentru a pleca singur, de aceea a rămas Slujitor pentru totdeauna. Însă, chiar dacă a dobândit Adunarea ca Mireasă a Sa, grija Lui față de Israel nu s-a micșorat și a purtat de grijă de „hrana” și de „îmbrăcămintea” lui (versetul 10) în mod constant. Când va veni timpul, El Își va relua relația cu Israel, însă nu înainte de a-l trece printr-un necaz cumplit.

Doar astfel vor fi aduși la pocăință și se vor jeli atunci când vor vedea rănile din palmele Lui – răni pe care le-a primit în casa celor care Îl iubeau. Însă cele mai înalte binecuvântări ale lui Israel nu se pot compara cu partea minunată a Adunării, fiindcă ea este Trupul lui Hristos și Mireasa Lui. O astfel de legătură intimă este rezervată doar pentru ea, iar când Se va manifesta întregului univers, având Adunarea alături, iar Israel fiind în binecuvântare, El va vedea rodul muncii sufletului Său și va fi mulțumit.

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, și urechea nu obosește auzind.
Eclesiastul 1.8

Explozia unei nave

Nava aeriană dirijabilă de mari dimensiuni, numită în limba germană Zeppelin, are forma unui cilindru. Un gaz mai ușor decât aerul era folosit să ridice astfel de nave, la fel cum este ridicat un balon. În cele mai multe dintre aceste nave era folosit hidrogenul, cel mai ușor gaz disponibil. Era anul 1937. Cele 16 compartimente ale navei aeriene „Hindenburg” erau umplute cu șapte milioane de metri cubi de hidrogen. Nava, având o lungime de 275 metri, era cea mai mare din lume. Cele patru motoare au propulsat nava prin aer cu 80 de noduri pe oră (circa 150 km/oră), făcând călătoria, din Germania până în Statele Unite ale Americii, în trei zile.

În cea de-a treizeci și șasea călătorie, nava „Hindenburg” a explodat numai cu câteva minute înainte de a ateriza la Lakehurst, New Jersey. În câteva secunde, nava întreagă era în flăcări. Treizeci și șase din cei nouăzeci și șapte de oameni de la bord au murit în explozie. Data tragediei a fost ziua de 6 mai 1937. Nu se știe ce a provocat explozia. Unii au crezut că o descărcare electrică, un fulger ar fi aprins hidrogenul. Un chibrit sau chiar o infimă scânteie datorată frecării a putut să provoace explozia. Adevărul era unul singur: nava a explodat și au murit oameni.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ALEGE IUBIREA DE OAMENI ÎN LOCUL JUDECĂTII

„Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii.” (Romani 14:13)

Poți să lucrezi cot la cot cu o persoană care are o relație extraconjugală, și să te rogi pentru ea, fără să te molipsești! Nu uita: și tu ai fost păcătos înainte de a fi răscumpărat prin harul lui Dumnezeu, așa că, dă dovadă de smerenie și nu cădea în capcana neprihănirii prin tine însuți, sau a duhului de judecată!

După cum spune Merv Rosell: „Când iartă Dumnezeu, El trimite greșeala în uitare veșnică!”, așa că, dă dovadă de har când întâlnești pe cineva a cărui viață te face să te simți stânjenit. Află tot ce poți despre acea persoană și fă ca interacțiunile pe care le aveți să alunge orice urmă de idei preconcepute și de prejudecată. Consideră acea persoană ca fiind o ființă rănită, dar iubită de Dumnezeu – un om care are nevoie de aceeași iertare pe care ai primit-o și tu!

Când îi iubești pe cei ce nu sunt vrednici de iubit, faci exact ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine! Doar pentru că cineva e „diferit” nu înseamnă că trebuie să-l dai la o parte sau să-l consideri inferior. Nu-ți place să fii judecat sau înjosit din cauza culorii, culturii sau înfățișării tale, așa că nu-i judeca nici tu pe alții!

Deoarece Biblia ne spune limpede să nu ne luăm după alții în ceea ce privește practicile păcătoase, am putea fi tentați să credem că suntem mai buni decât ei. Acesta e păcatul mândriei! Uneori avem impresia că dacă îi iubim și îi acceptăm pe unii, le tolerăm păcatul. Nu, adevărata dragoste se manifestă atunci când ne păstrăm respectul și îi acceptăm pe ceilalți așa cum a făcut-o Domnul Isus.

Fie că a fost vorba de diferențe rasiale (samaritenii), de stiluri de viață diferite (femeia de la fântâna din Sihar care divorțase de cinci ori) sau de diferențe de clasă (gen Nicodim), Domnul Isus i-a iubit și i-a acceptat pe oameni așa cum au fost, și le-a insuflat un standard mai înalt. Fă și tu la fel!

19 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 21:10-24

Încă din capitolul 17, Isus îi prevenise pe ucenici cu privire la pedepsele neaşteptate care pândeau Israelul şi lumea, din cauza respingerii Sale. În mijlocul unui popor condamnat însă, Domnul a ştiut întotdeauna săi deosebească pe cei careI aparţin. Ca şi în capitolul 12, El îi avertizează şi îi încurajează mai dinainte cu privire la aceste timpuri grele (comp. v. 14,15 cu cap. 12.11,12). „Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele (v. 19). Acest îndemn ne priveşte pe toţi. „Fiţi deci îndelungrăbdători, fraţilor”, ne recomandă Iacov, „pentru că venirea Domnului este aproape” (Iacov 5.7,8). Dumnezeu este răbdător (cap. 18.7) şi doreşte ca şi copiii Lui să aibă aceleaşi trăsături de caracter.

Versetele 20 şi 21 descriu adlitteram, întrun mod anticipat, distrugerea Ierusalimului de către romani, care urma să aibă loc în anul şaptezeci. După ce vor fi împresurat o primă dată cetatea, armatele atacatoare ridică asediul, aparent fără niciun motiv, şi pleacă înspre nord. Atunci creştinii, amintinduşi de cuvintele Domnului, profită de acest răgaz pentru a părăsi cetatea în grabă, înainte ca legiunile romane să revină ca so cotropească. Versetul 24 corespunde perioadei care urmează; ea durează de două mii de ani.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Crește-l pe copil după rânduială pe calea sa și, când va fi bătrân, nu se va abate de la ea.
Proverbe 22.6

Întreaga educație creștină poate fi redusă la două scurte propoziții: «Bazează-te pe Dumnezeu pentru copiii tăi» și «Educă-ți copiii pentru Dumnezeu». Prima fără cea de-a doua este libertinaj; a doua fără prima este legalism; amândouă luate împreună înseamnă creștinism sănătos și practic.

Este privilegiul tuturor părinților creștini să se bazeze pe Dumnezeu cu toată încrederea pentru copiii lor. Există totuși, în cârmuirea lui Dumnezeu, o legătură inseparabilă între acest privilegiu și responsabilitatea solemnă cu privire la educație. Ca părinții să se bazeze pe Dumnezeu pentru mântuirea copiilor lor, în timp ce neglijează datoria de a-i educa pentru El, nu este altceva decât o mizerabilă înșelare.

Facem un apel solemn la toți părinții creștini, în special la cei tineri dintre ei. Există un mare pericol de a ne eschiva de la datoria pe care o avem față de copiii noștri, fie încercând s-o pasăm altora, fie neglijând-o în totalitate. Nu ne place efortul legat de ea și nu dorim să trăim cu o grijă constantă. Vom descoperi însă că efortul, grija și suferința iscate de neglijarea acestei îndatoriri sunt de o mie de ori mai mari decât cele iscate de împlinirea ei.

Oricine Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat își găsește plăcerea în a-și împlini îndatoririle. Pentru orice pas în această direcție putem conta pe resursele infinite pe care le avem în Dumnezeu, atunci când păzim poruncile Lui. Trebuie doar să apelăm zi de zi și ceas de ceas la vistieria inepuizabilă a Tatălui nostru, unde vom găsi tot ceea ce ne trebuie: har, înțelepciune și putere morală de a ne putea achita cum trebuie de responsabilitățile noastre sfinte de părinți creștini.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac …
Psalmul 49.11

În numai trei minute

10 septembrie 1989. În jurul orei 8, nava de pasageri „Mogoșoaia”, care făcea curse între Galați și Grindu, a fost acroșată, lovită și scufundată de un convoi bulgăresc. În numai trei minute, nava s-a scufundat, ducând în adâncurile Dunării 216 victime.

Între multele întâmplări zilnice de pe pământ, și această nenorocire vine să ne confirme adevărul că suntem trecători. Să stăm în liniște în fața acestei realități și să medităm la chemarea Mântuitorului: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”. Dumnezeu nu a lăsat la alegerea noastră prin cine și când să fim mântuiți. Există un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, un singur Nume sub cer, o singură cale prin care putem să fim mântuiți, un singur Salvator: Isus Hristos. Există un singur timp, în care ne putem întoarce la Dumnezeu: acum, astăzi!

O dată ce omul moare, soarta lui este pecetluită și nimeni și nimic nu mai poate schimba ceva. De aceea este foarte important, ca astăzi să ascultăm chemarea Mântuitorului la viața veșnică. Să nu uităm că orice amânare poate să însemne un veșnic prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DĂRUIESTE-TE LUI DUMNEZEU

„Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor…” (Romani 6:12)

     Când cineva spune: „Nu mă pot abține, așa sunt eu!”, persoana aceea are dreptate… însă numai parțial!

Cercetătorii au identificat peste o sută de gemeni identici care au fost separați la naștere. Ei au fost crescuți în culturi diferite, în religii diferite și în locuri diferite. Prin compararea asemănărilor și deosebirilor dintre ei, s-a descoperit clar că aproximativ 70% din personalitatea lor era moștenită. ADN-urile lor determinau în ei calități precum creativitatea, înțelepciunea, bunătatea izvorâtă din dragoste, vigoarea, longevitatea, inteligența, chiar și bucuria de a trăi.

Să-i urmărim pe gemenii Jim care au fost separați până la vârsta de douăzeci și nouă de ani. Amândoi s-au căsătorit cu femei pe nume Linda, au avut câini cărora le-au dat numele Toy, au suferit de migrene, au fost fumători înrăiți, le plăcea berea, aveau mașină Chevy și erau ajutori de șerif. Personalitățile și atitudinile lor erau de fapt copii la indigo. Ce înseamnă toate acestea?

Suntem noi niște marionete care joacă un rol prestabilit, fără liber arbitru, fără posibilitatea alegerilor personale? Absolut deloc! Spre deosebire de animale, suntem capabili de a gândi rațional și de a acționa independent. Noi nu trebuie să reacționăm la toate pornirile noastre carnale, de exemplu, conform moștenirii noastre genetice. Ereditatea ne poate purta într-o anumită direcție, însă impulsurile noastre pot fi ținute în frâu.

Aici intervine „nașterea din nou”! Dumnezeu ne dă o nouă natură, dar și puterea de a o învinge pe cea veche. Pavel se referă la acest lucru, când scria: „Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi…” (Romani 6:12-13).

Acesta este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine azi: dăruiește-te Lui!

18 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 20:4147; 21:19

Mergând alături de bogaţi şi de săraci, de învăţaţi şi de ignoranţi, de linguşitori şi de împotrivitori, Isus, în înţelepciunea Sa desăvârşită, discerne motivaţiile şi sentimentele tuturor şi ia faţă de fiecare atitudinea care corespunde stării sale. El demască falsitatea conducătorilor poporului în acelaşi timp cu lăcomia lor şi îi pune în gardă pe cei care ar fi putut fi înşelaţi de ei. El găseşte plăcere să sublinieze, în contrast, devotamentul uneia dintre aceste văduve sărace care era victima rapacităţii cărturarilor. Aruncând în vistieria templului ultimele ei resurse, ea se abandona în întregime lui Dumnezeu, dovedind că nu depindea decât de El (1 Timotei 5.5; comp. cu 2 Corinteni 8.15). Domnul ţine mai puţin cont de ceea ce dă fiecare, decât de ceea ce păstrează pentru sine. El nu face socotelile în felul nostru (v. 3) şi aceasta poate fi o încurajare pentru cei care nu pot da mult (2 Corinteni 8.12). Câţi bănuţi nu vor deveni o avere pentru vistieria cerului (comp. cu 12.33 şi cu 18.22)!

Unii sunt încântaţi de frumoasele pietre şi ornamente ale templului. Însă şi în această privinţă, Isus judecă întrun mod diferit. El cunoaşte interiorul acestui templu şi îl compară cu o peşteră de tâlhari (cap. 19.46). Apoi afirmă care va fi soarta acestor lucruri pe care oamenii le admiră (v. 6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Prin credință, Noe, după ce a fost divin înștiințat despre cele nevăzute încă, fiind cuprins de teamă, a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui; prin aceasta a condamnat lumea și s-a făcut moștenitor al dreptății, cea potrivit credinței.
Evrei 11.7

La fel ca Noe, putem și noi să fim uneori cuprinși de teamă cu privire la evenimentele care au loc pe pământ. Totuși, nu este suficient să fim cuprinși de teamă, ci trebuie să și acționăm, așa cum a făcut Noe. Cu o ascultare venită din inimă, el „a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui”.

Ascultarea lui Noe a avut o influență benefică asupra familiei sale. El nu a neglijat educația spirituală a copiilor săi și nici nu i-a lăsat să fie expuși oricăror influențe din jurul lor. Unii cred că ceea ce copiii lor citesc sau văd nu-i afectează prea mult. Aceiași oameni cu siguranță că spală vesela și tacâmurile cu grijă, pentru ca bacteriile și microbii să nu afecteze trupurile copiilor lor, însă de ce oare ignoră „microbii” spirituali care pătrund în mințile și în inimile lor?

Noe însă nu a procedat așa. El s-a gândit nu doar la sine, ci și la familia sa. Influența lui evlavioasă a determinat-o pe soția sa, pe cei trei fii ai săi și pe soțiile lor să intre împreună cu el în corabie. Probabil că trebuiseră să facă față multor împotriviri și batjocuri, însă acestea nu i-au oprit. Dumnezeu îi spusese lui Noe: „Voi întări legământul Meu cu tine; și vei intra în corabie tu și fiii tăi și soția ta și soțiile fiilor tăi cu tine” (Geneza 6.18).

Noe încă predică și astăzi. Lucrarea credinței lui vorbește cu putere și cu claritate generației prezente. Venirea Domnului este aproape. Există o singură speranță: corabia. În zilele lui Noe, aceasta era o corabie materială, foarte mare; astăzi, ea este „corabia” pregătită prin lucrarea împlinită de Hristos la Golgota. Să fim cuprinși de teamă și să intrăm în această corabie împreună cu întreaga noastră familie!

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea …
Ioan 17.24

Slăvi

Slava lui Dumnezeu este strălucirea desăvârșirii Sale. Slava puterii Sale și a mărimii Sale ca Dumnezeu poate fi recunoscută în creație: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu” (Psalmul 19.1). Și slava dragostei Sale strălucește în lucrarea răscumpărării.

Slava lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost privită pe acest pământ. În El, Dumnezeu S-a îndreptat spre oameni. Dumnezeu, a cărui slavă a fost pentru noi neaccesibilă, a luminat în inimile noastre ca „lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4.4).

Slava morală a Fiului lui Dumnezeu, adică frumusețea de neasemuit a caracterului Său și a simțămintelor Sale, a strălucit la fiecare pas al căii Lui ca Om desăvârșit pe pământ și strălucește astăzi în fiecare rând al Evangheliei: blândețe, smerenie, dăruire, compasiune…

Slava Sa oficială va fi văzută în curând de toți, când El, înzestrat cu autoritate împărătească, va veni iarăși pe pământ „cu putere și cu o mare slavă” (Matei 24.30).

Slava viitoare va fi în cer partea tuturor răscumpăraților. Israel va fi de asemenea martor al slavei lui Mesia pe pământ cu națiunile, pe care o va recunoaște atunci în sfârșit: „Pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului” (Habacuc 2.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

BINECUVÂNTEAZĂ-I!

„Cât avem prilej, să facem bine la toţi…” (Galateni 6:10)

     Când cineva te rănește, ai trei opțiuni:

1) Să-l lovești și tu;

2) Să-l eviți pentru totdeauna;

3) Să te rogi pentru acea persoană și să cauți modalități de a o binecuvânta (vezi Matei 5:44-45).

Pavel spune: „Cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” Suntem atât de orbiți de modul în care ceilalți se poartă cu noi, încât ne preocupăm puțin sau deloc de modul în care ne purtăm noi cu ei. Ne e teamă ca ceilalți să nu profite de noi, mai ales dacă experiența noastră din trecut, legată de o persoană anume, a fost dureroasă. Nu numai că teama și groaza ne fac exagerat de sensibili la tot ceea ce spune și face acea persoană, ci îi putem interpreta motivele și le putem vedea într-o lumină negativă. Fără îndoială că e greu să nu te îngrijorezi când ceilalți se poartă urât cu tine, mai ales dacă există antecedente în acest sens.

De aceea este important să nu te gândești deloc la așa ceva (vezi Filipeni 3:13 și Isaia 43:18). Înseamnă oare aceasta că  persoana în cauză nu va da socoteală pentru modul în care s-a purtat cu tine? Nu. Biblia spune: „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii.” (Romani 14:12-13) Lasă situația în mâna lui Dumnezeu și refuză s-o mai controlezi. Apoi, cât avem prilej, să facem bine!

Cu alte cuvinte, ocupă-ți mintea cu modalități prin care poți fi folositor. Când faci asta, nu vei avea timp de pierdut cu văicăreli personale. În plus, Dumnezeu va avea ocazia să lucreze – în viața lor, dar și-n a ta!

17 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 20:19-40

La întrebarea perfidă pe care o pun aceste iscoade, Isus răspunde, ca de obicei, adresânduSe conştiinţei: Trebuie să dăm fiecăruia ce i se cuvine şi, în primul rând, lui Dumnezeu săI dăm ascultare şi cinste (Romani 13.7).

Cât despre saduchei, Domnul le demonstrează realitatea învierii în mod simplu, prin titlul pe care Dumnezeu Şil dă: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov (v. 37; Exod 3.6). Atunci când Domnul (Iahve) îi vorbea în felul acesta lui Moise, patriarhii de mult nu mai erau pe pământ. Însă El Se proclama întotdeauna ca fiind Dumnezeul lor. Pentru El, ei erau încă vii şi trebuiau să învieze. Aceşti oameni ai credinţei se ataşaseră de lucrurile promise dincolo de viaţa prezentă şi arătaseră că le aşteptau plini de siguranţă. De aceea se accentuează lui Dumnezeu nuI este ruşine să Se numească Dumnezeul lor (Evrei 11.1316).

Iubiţi credincioşi, să arătăm şi noi în jur, prin practică, faptul că avem o speranţă vie!

Fariseii şi saducheii sunt exponenţii a două tendinţe religioase care au existat în toate timpurile: pe de o parte formalismul legalist, ataşat de tradiţii, iar pe de altă parte, opusă acesteia, raţionalismul (sau modernismul) care pune la îndoială Cuvântul şi adevărurile lui fundamentale.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Robul tău nu va mai aduce de acum ardere-de-tot și jertfă altor dumnezei, ci Domnului. În lucrul acesta să ierte Domnul pe robul tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon, ca să se închine acolo, și se sprijină de mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon: Domnul să ierte pe robul tău, te rog, în lucrul acesta, când mă închin eu însumi în casa lui Simon.
2 Împărați 5.17,18

Faptul că Naaman trebuia să-l însoțească pe stăpânul său în templul lui Rimon era o chestiune foarte serioasă. Orice purtare care implică greșeli de ordin moral, minciună sau conformitate cu motivațiile lumești nu poate fi niciodată tolerată. Conștiința lui Naaman era trezită și el era departe de a accepta compromisuri. Un om care mărturisea că nu există un alt Dumnezeu decât Iahve și că avea să se închine doar Lui nu putea accepta să aibă vreo parte în închinarea idolatră.

Prezența lui în casa lui Rimon era impusă de poziția oficială pe care o deținea. Aflați într-o astfel de situație, trebuie să procedăm la fel ca Naaman și să aducem orice acțiune înaintea Domnului, înainte de a ne angaja în ea, iar dacă acțiunea respectivă implică vreun rău, trebuie, cu orice preț, să renunțăm la ea.

Trebuie să fim ca Naaman. Conștiința lui era atât de delicată, încât simțea că orice lucru care părea rău era de netolerat. El vedea, de asemenea, că noua lui credință avea aplicație la orice sector al vieții sale, atât în viața privată, cât și în cea publică. Viața lui întreagă trebuia să fie angajată în slujba lui Dumnezeu.

A Edersheim

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt; nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” Matei 6.24

Nestatornicia regelui

Sub influența surorii sale, Francisc I, regele Franței, a dat la început o atenție plină de simpatie predicării Evangheliei, dar a trebuit în curând să-și dea seama că avea de ales între calea Domnului și cea a lumii, că nu poate sluji la doi stăpâni. Regele însă avea un caracter nestatornic, schimbător. Un istoric spunea despre el: „Stăruința și hotărârea îi lipseau totdeauna; se lăsa condus de evenimente în loc ca el să le conducă. Fiind un mare iubitor de plăceri, refuzând să renunțe la viața lui dezordonată, regele s-a întors, știind acest lucru, de la calea mântuirii, pentru a urma calea pornirilor spre stricăciune”.

În spatele nestatorniciei regelui a stat satan care întotdeauna îndeamnă la rău. Nestatornicia cu privire la viața de credință înseamnă cel mai mare risc. Mântuitorul a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”. Stând în fața adevărului că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele noastre, nu putem fi neutri. „… pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo” (Iacov 1.6). De aceea, cititorule, nu fi nestatornic ca regele care și-a închis inima față de Evanghelie spre pierzarea lui!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CONCENTREAZĂ-TE PE MISIUNEA TA

„Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea.” (Iov 23:11)

     Multe strădanii din viața noastră dau greș dintr-un singur motiv: țintă ratată. Ne lăsăm distrași. Ralph Waldo Emerson a spus: „Concentrarea este secretul puterii în politică, în război, în comerț; pe scurt, în gestionarea oricărei activități umane.”

Care este lucrul asupra căruia trebuie să-ți concentrezi atenția? Misiunea ta! Iar când faci o greșeală, nu o îndepărta. Nu încerca s-o aperi. Nu irosi bani mulți din cauza ei. După ce ai făcut o greșeală, recunoaște-o! Dacă trebuie, cere-ți iertare – de la Dumnezeu și de la persoana pe care ai rănit-o. Iar când poți, încearcă să aduci despăgubiri. Odată ce ai făcut aceste lucruri, concentrează-ți din nou atenția pe misiunea ta… și mergi mai departe! Uită-te țintă la ceea ce dorești să faci. Niciodată nu vei întâlni pe cineva care s-a concentrat asupra zilei de ieri și a avut o zi de mâine mai bună.

John Foster Dulles, Secretar de Stat sub președintele Eisenhower, remarca: „Măsura succesului nu este dată de o problemă greu de rezolvat, ci dacă e aceeași problemă cu care te-ai confruntat și anul trecut.” O problemă rezolvată este o rampă de lansare spre succesul de mâine, spre lucruri mai mari și mai bune. Cheia este concentrarea asupra lucrurilor pe care le înveți, nu asupra celor pe care le pierzi. Când faci lucrul acesta, deschizi ușa spre noi posibilități.

Norman Vincent Peale a spus: „Gândirea pozitivă reprezintă ceea ce gândești despre o problemă. Entuziasmul reprezintă ceea ce simți despre o problemă. Cele două laolaltă determină ce faci cu problema.” Și asta e ceea ce contează cu adevărat!

16 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 20:1-18

Dacă fariseii ar fi fost de faţă la botezul făcut de Ioan, atunci nar mai fi avut nevoie săL întrebe pe Domnul cu ce autoritate făcea acestea (vezi cap. 7.30). Dumnezeu Îl desemnase acolo în mod solemn pe Fiul Său preaiubit şiL îmbrăcase cu putere pentru slujba Sa (cap. 3.22). De altfel, tot ceea ce Isus făcea sau vorbea nu ne arăta oare cu claritate că Tatăl era Cel care Îl trimisese? (Ioan 12.49,50).

Domnul le dă acestor oameni de reacredinţă încă o ocazie de a se recunoaşte în parabola viticultorilor celor răi. Refuzând săI dea lui Dumnezeu rodul ascultării, Israel ia dispreţuit, ia bătut şi uneori ia ucis pe mesagerii şi pe profeţii Lui (2 Cronici 36.15), iar când dragostea lui Dumnezeu li La trimis pe propriul Său Fiu, ei nu sau sfiit săL scoată afară din vie şi săL omoare (v. 15). Domnul însă enumeră consecinţele cumplite ale acestei ultime crime: Dumnezeu va face să piară acest popor rău. El va încredinţa altora (luaţi dintre naţiuni) grija de a purta roade pentru El. De asemenea, dacă din templul pământesc nu va mai rămâne piatră pe piatră (cap. 19.44; 21.5,6), Hristos, piatra pe care au lepădato ziditorii (v. 17; Psalmul 118.22), prin înviere, va deveni temelia preţioasă a casei spirituale şi cereşti, care este Adunarea (citiţi 1 Petru 2.4…).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.
Matei 4.7

În Psalmul 91.9-11 citim: „Pentru că zici: «Domnul este adăpostul meu!» și faci din Cel Preaînalt locuința ta, niciun rău nu ți se va întâmpla și nicio rană nu se va apropia de cortul tău. Pentru că El va porunci îngerilor Săi pentru tine, ca să te păzească în toate căile tale”. Nu a fost acest lucru prefect adevărat cu privire la Domnul nostru Isus? Dumnezeu îi păzește pe cei care se încred în El, care fac din El locul lor de adăpost, fiindcă se sprijină deplin pe El.

Când diavolul I-a propus Domnului să Se arunce de pe streașina templului, a sugerat că aceasta ar fi o excelentă ocazie pentru Dumnezeu să-Și arate în mod public plăcerea pe care o avea în Fiul Său, trimițând îngerii pentru a-L păzi. Acest lucru însă ar fi însemnat ca Domnul Isus să-L ispitească pe Dumnezeu și, mai mult, n-ar fi fost o atitudine potrivită pentru Cel care făcuse din Iahve adăpostul Său. Domnul știa prea bine toate acestea. Cât de bine a folosit El Scriptura și cât de minunat a fost felul în care Și-a manifestat dependența, așa cum numai Omul Perfect o putea face!

Trebuie să mărturisim că, uneori, noi Îl ispitim pe Domnul. Ne punem în situații dificile și apoi încercăm să forțăm mâna lui Dumnezeu pentru a ne scoate din ele – din situații în care nu ne-am fi aflat niciodată, dacă Dumnezeu ar fi fost locul nostru de adăpost și dacă am fi umblat pe o cale a evlaviei și a ascultării smerite. La fel stau lucrurile cu citarea greșită a Scripturii, pentru a justifica anumite acțiuni, procedând astfel la fel cum diavolul voia să-L determine pe Domnul să procedeze. Aflați în situații în care nu Domnul ne-a condus, ne gândim la locuri din Scriptură care să ne îndreptățească și suntem tulburați în conștiință, din cauză că ne împotrivim Duhului Sfânt, ca să ne satisfacem ambițiile și voința personală, acoperind totul cu o spoială de evlavie. Carnea religioasă este un vrăjmaș perfid. Trebuie să ne găsim plăcerea în Domnul, să facem din El adăpostul nostru și să nădăjduim în El în orice privință.

A Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Atunci împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat … A luat cuvântul și a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi … trei oameni legați? … eu văd patru oameni umblând slobozi …”.
Daniel 3.24-25

Patru în loc de trei

Cuptorul a fost atât de tare încălzit, încât oamenii care i-au aruncat pe cei trei tineri, care nu s-au închinat chipului de aur, au fost omorâți. „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?”, s-a întrebat deodată împăratul înspăimântat și total nedumerit. El vedea acum patru oameni umblând slobozi în mijlocul cuptorului încins. Cine să fie cel de al patrulea? Nu pare să fie dintre evrei și nici dintre soldații împăratului, ci mai degrabă acesta semăna cu un fiu de dumnezei. Noi credem că a fost Trimisul lui Dumnezeu, indiferent ce a crezut împăratul Nebucadnețar.

Tot timpul Dumnezeu a procedat și procedează și astăzi în felul următor: fie izbăvește din necazuri, fie este alături de ai Săi când trec prin necazuri. Cât de prețioase sunt urmările încrederii necondiționate în Dumnezeu pentru cel care o are! Un astfel de om este fericit: „Cine se încrede în Domnul este fericit” (Proverbe 16.20). El savurează o pace adâncă: „Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26.3). Inima sa este în odihnă. Deoarece inima sa se bazează pe Dumnezeu, este liniștit în orice împrejurare. El este în siguranță; el este un om liber, ocrotit de flăcările răzbunării omenești.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SLUJIREA ÎN ASCUNS

„M-a acoperit cu umbra mâinii Lui…” (Isaia 49:2)

     Când ești chemat să-L slujești pe Dumnezeu într-o anumită lucrare, nu este ceva neobișnuit să treci printr-o perioadă de anonimat și să te simți invizibil. Isaia a fost chemat de Dumnezeu „din pântece” (Isaia 49:1) Însă a trecut printr-o perioadă de „umbră” în timp ce Dumnezeu îi desăvârșea lucrarea. Când o viziune ia mult timp până când dă roade, și când te-ai sacrificat și ai lucrat fără să fii recunoscut și fără să vezi rezultatele, e foarte ușor să tragi concluzia că-ți irosești viața. Isaia a fost și el om. S-a simțit descurajat și a spus: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos mi-am istovit puterea” (v. 4).

Numai fiindcă ai o astfel de impresie nu înseamnă că așa stau lucrurile cu adevărat! „El… răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6), iar tu nu faci excepție. A fost nevoie de treizeci de ani ca Domnul Isus să-Și înceapă lucrarea publică. Moise, David, Ioan Botezătorul și Pavel au îndurat ani întregi de anonimat înainte să fie aduși în prim-plan. În Împărăția lui Dumnezeu nu există faimă peste noapte sau succes pe tavă.

Autoarea creștină Beth Jones spune: „Cel ce dorește să fie folosit de Dumnezeu va avea parte de o perioadă invizibilă în pustia deșertului. În acest interval, Dumnezeu îl lustruiește, îl modelează și îl pregătește pentru a fi potrivit pentru arcul Său… pentru ca la vremea potrivită să fie „o săgeată ascuțită” pe care s-o poată lansa într-o slujire folositoare.” Acei ani invizibili sunt ani de slujire, de studiu, de credincioșie în lucrarea altcuiva și de lucru în spatele scenei. Biblia spune: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră.” (Evrei 6:10).

Ai răbdare! La vremea potrivită, El va scoate la lumină roada pe care a pus-o înlăuntrul tău!

15 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 19:29-48

Călătoria Domnului se apropie de ţinta ei: această cetate a Ierusalimului spre care, încă din capitolul 9.51, Îşi îndreptase faţa hotărât, ştiind ceL aştepta acolo. Totuşi, pentru un scurt moment, ucenicii gândesc că Împărăţia Lui se va arăta imediat (comp. cu v. 11).

Isus Îşi arată suveranitatea cerând măgăruşul (oare nu sunt şi în viaţa noastră atâtea lucruri despre care am putea auzi spunânduse: „Domnul are nevoie de el” v. 34?). Împăratul Îşi face intrarea triumfală în cetate aclamat de mulţime şi de ucenici. Dar, în contrast cu această bucurie, fariseii îşi arată indiferenţa duşmănoasă (v. 39). Întradevăr, până şi pietrele aveau să fie mai ascultătoare în faţa acţiunilor puterii divine decât inima împietrită a nefericitului popor iudeu. Văzând cetatea, Isus plânge pentru ea. El ştie care aveau să fie tragicele consecinţe ale orbirii ei. El vede deja legiunile lui Titus, patruzeci de ani mai târziu, asediind cetatea vinovată (comp. cu Isaia 29.3,6). Scene indescriptibile, de masacru şi de distrugere, Îi trec prin faţa ochilor.

Apoi, intrând în cetate şi în templu, El observă, nicidecum cu mai puţină durere, afacerile care umplu templul şi, cu o energie sfântă, Se angajează să le pună capăt (comp. cu Ezechiel 8.6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Leviții, cântăreții … și cu ei o sută douăzeci de preoți care sunau din trâmbițe; și a fost așa: când trâmbițașii și cântăreții au fost ca un singur om … atunci casa, casa Domnului s-a umplut cu un nor. Și preoții n-au putut să mai stea să slujească, din cauza norului, pentru că gloria Domnului umpluse casa lui Dumnezeu.
2 Cronici 5.12-14

Această scenă a avut loc cu ocazia dedicării templului lui Solomon. Evenimentele prezentate aici nu sunt doar remarcabile, ci și pline de instrucțiuni pentru noi, cei care facem parte din casa lui Dumnezeu în dispensația prezentă.

Gloria lui Dumnezeu a coborât și a umplut templul, astfel încât preoții n-au mai putut să stea să slujească. Un alt lucru interesant este menționat: erau acolo o sută douăzeci de preoți care sunau din trompete. Nu este lipsit de semnificație faptul că, după o mie de ani de la acest eveniment, au fost o sută douăzeci de credincioși în camera de sus, în Ierusalim, când Duhul Sfânt a coborât pe pământ (Fapte 1.15; 2.1,2). Asemănarea izbitoare dintre aceste două evenimente este instructivă pentru noi. Când Duhul Sfânt a coborât la Cincizecime, prezența Lui i-a înglobat pe cei credincioși în ceva care până atunci nu existase. Ei erau acum uniți pentru a forma o nouă locuință pentru Dumnezeu: „În care și voi sunteți zidiți împreună, pentru a fi o locuință a lui Dumnezeu în Duh” (Efeseni 2.22).

Ceea ce s-a întâmplat cu ocazia dedicării templului lui Solomon ilustrează dorința și scopul lui Dumnezeu de a locui cu omul. Este o realitate dincolo de orice contradicție că, acum, Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini, ci în cei credincioși, în mod individual și colectiv (1 Corinteni 3.16,17; 6.19). Suntem noi conștienți de acest lucru în viața de zi cu zi? Ne dăm seama de privilegiul pe care îl avem și de poziția înaltă și sfântă în care am fost aduși? Dacă da, atunci trebuie să umblăm ca atare.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: … pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli.
Coloseni 3.5

Lăcomia înseamnă năzuința după avere sau după înmulțirea averii. În contrast cu alte păcate, de care ne atenționează acest verset, lăcomia este una din cele mai rele înclinații care nu apar la lumină așa de vizibil. În timp ce păcatele numite mai înainte în acest verset sunt în acțiunea lor mai aparente și de un dezgust mai mare, lăcomia rămâne adesea nedescoperită. Cine va recunoaște pe față că intenționează să-și înmulțească averea? Și mai mult: Cine va recunoaște acest lucru deschis față de el însuși? Dar acest păcat viclean nu ar trebui să fie subestimat. Nu degeaba este denumit ca „închinare la idoli”. Aceasta înseamnă că dragostea pe care Domnul nostru o pretinde de la noi, este înlocuită cu dragostea de avere. În societatea noastră de consum și bunăstare, lăcomia aproape că nu se vede. Nu tind toți după poziții mai bine plătite? Nu năzuiesc toți să-și facă viața pe pământ cât de plăcută cu putință? În viața copiilor lui Dumnezeu însă ar trebui să se vadă, că ei sunt doar administratori ai timpului și ai banilor lor.

Vrem să ne întrebăm cu sinceritate, dacă nu cumva s-a cuibărit și la noi o formă de lăcomie – poate inconștient. Nu trece stilul nostru de viață adesea peste o umblare plină de responsabilitate și peste voia lui Dumnezeu, având în vedere mijloacele puse la dispoziție nouă? Ca și copii ai lui Dumnezeu, care suntem îmbogățiți cu bunuri duhovnicești, vrem „să ne gândim la cele de sus” și să ne fie suficient „hrana și îmbrăcămintea” pe care le avem. Căci „evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNNOIESTE-TI MINTEA PRIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)

     Lucrul de cea mai mare însemnătate pe care îl poți face, în fiecare zi, este să-ți înnoiești mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Când înțelegi asta, toate lucrurile vor începe să se așeze la locul lor. Vei gândi și te vei comporta diferit, așa că vei obține rezultate diferite.

Mai ții minte vechiul serial TV Beverly Hillbillies? Partea interesantă a serialului era faptul că Jed și familia sa fuseseră eliberați de trecutul lor – o viață trăită în sărăcie în Ozarks. Însă chiar și după ce s-au mutat în Beverly Hills, California, ei au continuat să ducă o viață „de provinciali”. Casa lor se schimbase, însă nu și obiceiurile!

Tot așa s-a întâmplat și cu iudeii. Ei aveau o mentalitate de sclavi. Deși au fost eliberați și Dumnezeu S-a îngrijit de nevoile lor, în clipa în care s-a ivit o problemă, au dorit să se întoarcă în Egipt. Ei nu puteau întrezări ziua de mâine, fiindcă purtau încă poverile zilei de ieri!

Citește cu atenție aceste cuvinte: „Să luăm, deci, bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu!” (Evrei 4:1).

Poate întrebi: „Promisiunile lui Dumnezeu nu sunt garantate?” Ba da… câtă vreme faci ceea ce spune El!

Dumnezeu a promis că te va binecuvânta în domeniul financiar – dacă dăruiești zeciuială și dacă arunci sămânța cu generozitate.

El a promis că îți va netezi cărările – dacă Îl recunoști în toate căile tale.

El a promis că te iartă – dacă ierți la rândul tău.

Nu faci decât să dovedești voia lui Dumnezeu „cea bună, plăcută și desăvârșită” atunci când îți înnoiești mintea neîncetat!

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: lasă-ți mintea transformată, înnoită prin Cuvântul lui Dumnezeu!

14 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 19:11-28

Această parabolă ne prezintă deopotrivă respingerea Domnului Isus ca Împărat (v. 14) şi responsabilitatea alor Săi în timpul absenţei Sale. În parabola talanţilor din Matei 25, fiecare rob primise o sumă diferită, după cum hotărâse stăpânul în suveranitatea lui, iar răsplata era aceeaşi. Aici, dimpotrivă, fiecărui rob îi este încredinţată câte o mină (monedă de argint), în timp ce răsplata este proporţională cu lucrarea. Fiecărui credincios, Dumnezeu îi dăruieşte aceeaşi mântuire, acelaşi Cuvânt, acelaşi Duh, fără a mai vorbi de variatele haruri împărţite la fiecare. Ca răspuns, nu toţi au aceeaşi râvnă să valorifice aceste daruri spre gloria Stăpânului lor absent, pentru că secretul slujirii este dragostea probată pentru Cel pe careL slujim. Cu cât este mai mare dragostea, cu atât mai mare este devotamentul. Pentru că îşi ura stăpânul, considerândul prea aspru şi prea nedrept, cel deal treilea rob nu a lucrat pentru el. Acesta îi reprezintă pe toţi aşazişii creştini de la care Dumnezeu va lua ceea ce păreau să aibă (v. 26). Ce regretabil este însă când chiar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, primind darurile, refuză totuşi să slujească, lipsinduL pe Domnul şi, în final, pe ei înşişi de roadele de care sar fi putut bucura împreună cu El!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh.
Ioan 3.5,6

Nimeni nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu, nici nu poate intra în ea, dacă nu este născut din nou; el are nevoie de o natură potrivită acestei Împărății. Cine nu dobândește această natură prin nașterea din nou nu poate înțelege lucrurile lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care, dacă vorbești cu un om neconvertit despre lucrurile cerești, subiectul îi este complet străin. Dacă vorbești despre religie, predicatori, predici, porunci, ritualuri sau despre facerea de bine în general, cel neconvertit te poate asculta cu interes. Însă, dacă îi spui despre lucrurile cerești, despre conștiință, despre cerințele lui Dumnezeu, despre vinovăția omului și despre necesitatea nașterii din nou, toate acestea îi sunt complet străine. Nu are nici ochi să le vadă, nici urechi să le audă.

Să observăm cum Domnul deschide acest subiect: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu”. Vedem apoi motivul: „Ce este născut din carne este carne”. Iată un adevăr foarte solemn cu privire la ceea ce este omul. Orice lucru își trage esența morală din sursa lui. Carnea este carne. Orice i-am face, ea rămâne carne și nimic altceva decât carne. Nimic nu o poate transforma în duh. S-o ridicăm la cel mai înalt punct la care poate ajunge, și ce va fi? Tot carne. Saul din Tars a atins punctul cel mai de sus al excelenței omenești în religie, și ce făcea? Îi persecuta și îi omora pe sfinții lui Dumnezeu. „Ce este născut din carne este carne”, însă „ce este născut din Duhul este duh”. Natura este aceeași cu sursa ei.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
Romani 3.23-24

„Pasărea cu aripa frântă”

Poate că cineva, care a citit această întâmplare, ar putea spune că ea se potrivește acelui ofițer care a fost întemnițat și altora asemenea lui. Există o puternică tendință înnăscută ca oamenii să se considere mai buni unul ca celălalt. Ei se aseamănă cu fariseul din Evanghelie. Mergând la templu să se roage, fariseul a spus: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele” (Luca 18.11,12).

Indiferent de părerea noastră despre noi înșine, un singur adevăr rămâne valabil, și anume ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său despre noi. Și Dumnezeu spune că toți au păcătuit. Cu alte cuvinte, în sensul cântecului „Pasărea cu aripa frântă”, toți suntem incapabili să ne ridicăm la Dumnezeu prin faptele noastre bune. Putem fi reabilitați, dar numai prin harul și răscumpărarea care este în Hristos Isus. Omului îi trebuie o fire (natură) nouă, și ea poate fi dobândită crezând mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12,13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„BINE E ÎN ISUS”

„Vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27)

     Pacea pe care o dă Domnul Isus ne oferă siguranța că indiferent ce se întâmplă știm că este „bine în Isus”. El ne spune: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”. Pacea pe care ne-o dă Domnul Isus nu depinde de stări și împrejurări. Ea vine atunci când știi că ești copilul lui Dumnezeu și că Tatăl tău ține în mâini universul, te iubește și se gândește mereu la binele tău. De aceea persoanele care au pierdut totul vor spune adesea că nu ar da nimic din ceea ce au învățat, chiar dacă aceasta ar însemna să recâștige tot ce au pierdut.

Joni Erickson Tada a descoperit o pace supranaturală de când, în urma unui accident, a ajuns într-un scaun cu rotile; Corrie ten Boom a găsit aceeași pace într-un lagăr nazist al morții. Misionara Elisabeth Elliot a găsit pacea lucrând cu tribul indian care i-a masacrat soțul. Ea a scris: „Numai în acceptare găsim pace… nu în renunțare.” E o mare diferență!

Autorul Creath Davis sublinia următoarele:

„Renunțarea este predarea în fața sorții. Acceptarea este predarea în fața lui Dumnezeu.

Renunțarea se așază tăcut într-un univers gol. Acceptarea se ridică pentru a-L întâmpina pe Dumnezeul care umple acel univers cu scop și destin!

Renunțarea spune: „Nu pot”. Acceptarea spune: „Dumnezeu poate!”

Renunțarea paralizează procesul vieții. Acceptarea eliberează resurse pentru o mai mare creativitate.

Renunțarea spune: „Totul s-a sfârșit!” Acceptarea spune: „Acum că am ajuns aici, ce urmează, Doamne?”

Renunțarea spune: „Ce pierdere!” Acceptarea spune: „În ce mod constructiv vei folosi acest dezastru, Doamne?”

Renunțarea spune: „Sunt singur…” Acceptarea spune: „Ție Îți aparțin, Doamne!”

13 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 18:35-43; 19:1-10

Vizita Domnului Isus la Ierihon este, probabil, unica ocazie dată acestor doi oameni de aL întâlni. În pofida obstacolelor, ei au ştiut să nu se lipsească de ea (comp. cu cap. 16.16).

Să ne gândim la acest orb; el nuL poate vedea pe Mântuitorul care trece şi, în plus, mulţimea caută săl facă să tacă; cu toate acestea, el strigă şi mai tare şi primeşte răspuns pentru credinţa lui. Cât despre Zacheu, mica lui statură şi aceeaşi mulţime care se îmbulzeşte în jurul lui Isus îl împiedică săL vadă. Atunci aleargă pentru a depăşi convoiul şi, fără săi pese de ce vor spune unii, se suie întrun pom. Şi el învinge piedicile şi ce răsplată primeşte! Ne putem închipui cât de surprins şi de bucuros a fost să se audă chemat pe nume şi invitat să coboare degrabă pentru aL primi pe Domnul în propria lui casă.

Drag prieten, acum Isus trece din nou pe lângă tine, aducând mântuirea (v. 9). Nu te lăsa oprit nici de neputinţele tale fireşti, nici de formele unei false religii care, asemenea acestei mulţimi, te împiedică săL vezi pe Isus aşa cum este, nici, cu atât mai mult, de teama părerii altora. Stăpânul te cheamă pe nume: „Astăzi trebuie să rămân“
în inima ta. Îl vei lăsa să treacă mai departe?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și când Haman a intrat, împăratul i-a zis: „Ce să se facă omului pe care vrea împăratul să-l onoreze?”. Iar Haman gândea în inima lui: „Pe cine altul ar vrea împăratul să-l onoreze mai mult decât pe mine?”. Și Haman a răspuns împăratului: „Pentru omul pe care vrea împăratul să-l onoreze, să se aducă haina împărătească, pe care o poartă împăratul, și calul pe care călărește împăratul, și pe cap să i se pună coroana împărătească. Și să se dea haina și calul în mâna unuia dintre căpeteniile mai de seamă ale împăratului, apoi să îmbrace cu haina pe omul pe care vrea împăratul să-l onoreze și să-l plimbe pe cal pe strada cetății și să se strige înaintea lui: «Așa se face omului pe care vrea împăratul să-l onoreze!»”.
Estera 6.6-9

După captivitatea babiloniană – Roluri inversate

De cinci ori apare expresia „Omul pe care vrea împăratul să-l onoreze” în toată această porțiune. Ea ne îndreaptă gândurile către Unul mai mare decât Mardoheu, către Cel pentru care Dumnezeu Își găsește plăcerea să-L onoreze. Dumnezeu L-a glorificat pe Domnul nostru Isus, care S-a smerit până la moarte, și chiar moarte de cruce. Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa și Îl va trimite din nou în această lume, pentru a fi în mod public onorat acolo unde odinioară a fost lepădat și crucificat.

Împăratul și Haman fuseseră la ospățul Esterei. Fiind întrebată de împărat ce dorea să fie făcut pentru ea, Estera îl invitase din nou pe împărat și pe Haman la un alt ospăț, în ziua următoare, când avea să-i facă împăratului cunoscut dorința sa. Dumnezeu lucrează în moduri uimitoare. Împăratul nu a putut să doarmă în acea noapte și a cerut să-i fie citite cronicile. I-a fost citită întâmplarea în care Mardoheu îi salvase viața și împăratul a aflat că acesta nu fusese răsplătit pentru fapta lui. Chiar atunci a intrat Haman, pentru a-i cere împăratului permisiunea de a-l spânzura pe Mardoheu. Înainte însă ca el să facă această cerere, împăratul l-a întrebat ce trebuia făcut pentru omul pe care împăratul voia să-l onoreze. Gândindu-se că împăratul se referea la el, Haman a răspuns potrivit ticăloșiei din inima lui. Atunci împăratul i-a poruncit să facă acele lucruri cu privire la Mardoheu, iudeul. Ne minunăm văzând cu cât har și cu câtă exactitate lucrează Dumnezeu.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui … ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.
2 Petru 3.9

„Pasărea cu aripa frântă”

Evanghelistul a cerut permisiunea conducerii închisorii să prezinte cântecul în forma sa modificată. Cererea i-a fost aprobată. A cerut scuze pentru melodia cu un final neoptimist și a prezentat noua variantă. Dumnezeu a lucrat în inimile întemnițaților. În anul 1918, după o prezentare a Evangheliei, evanghelistul a fost salutat de un ofițer. Acesta l-a întrebat dacă îl mai cunoaște. Ofițerul i-a amintit că în urmă cu 18 ani a cântat despre „pasărea cu aripa frântă”. Evanghelistul a mărturisit că regretă și acum cântarea în prima variantă, așa cum a scris-o poetul american.

— Ei bine, zise ofițerul, eu sunt acel fost întemnițat care a întrebat dacă cântecul este adevărat. Dar când ați cântat noua versiune, am crezut în Mântuitorul și prin harul Său am putut să mă ridic.

Da, în viața acelui fost întemnițat s-a schimbat totul. Dintr-un om cu „aripa frântă” a devenit un brav ostaș al armatei americane. Totul s-a petrecut prin credința în Mântuitorul care oferă o șansă de a fi ridicat din starea veche și adus la o viață nouă. Și tot astfel se va petrece schimbarea de mentalitate în orice inimă care se smerește în fața lui Dumnezeu și Îl primește pe Mântuitorul ca Domn al vieții sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU TE TEME (3)

„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi?” (Marcu 4:40)

     Să-L urmezi pe Domnul Isus indiferent ce s-ar întâmpla, înseamnă să treci prin furtuni. Când ai căzut în apă și începi să te afunzi, înveți despre Domnul lucruri pe care nu le-ai fi învățat niciodată în alte condiții. La început, te întrebi: „Cum de-am ajuns într-o așa încurcătură?” Apoi începi să vezi mâna Sa la lucru și ajungi să spui: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?” Ucenicii au ajuns în cele din urmă în punctul în care își doreau să-L urmeze pe Domnul Isus – fără niciun dubiu! Acesta este planul lui Dumnezeu și pentru tine.

„Nu te teme!” nu este o chemare la naivitate sau la ignoranță. Dumnezeu nu ne cere să uităm încercările pe care ni le aduce viața. Câtă vreme Petru s-a uitat țintă la Domnul Isus, valurile nu l-au clătinat. Așadar, uită-te la Dumnezeu, încrede-te în Cuvântul Său și adu-ți aminte de bunătatea Lui! Biblia spune: „Cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele…” (Evrei 2:1) Fă tot ceea ce trebuie pentru a privi țintă la Domnul.

C.S. Lewis a scris: „Stările sufletești se vor schimba, oricare ar fi orientările adoptate de minte. O știu din experiență. Acum că am devenit creștin, trec prin stări în care totul mi se pare improbabil: când, însă, am fost ateu, am trecut prin stări în care creștinismul mi se părea extrem de probabil… de aceea credința e o virtute atât de necesară: dacă nu-ți strunești stările sufletești, nu poți fi nici creștin sănătos, nici ateu sănătos, ci o creatură aflată în derivă, mânată de niște convingeri care se schimbă ca vremea și ca starea digestiei. Prin urmare, trebuie să ne exersăm obiceiul credinței”.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu te teme!

12 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 18:18-34

În faţa acestui maimare al poporului, aparent înzestrat cu cele mai nobile calităţi, toţi în afară de Isus nu sar fi dat înapoi de la a spune: iatăl pe unul caremi face cinste, un ucenic distins, pe care trebuie să caut săl reţin. Dumnezeu însă priveşte la inimă (1 Samuel 16.7) şi Domnul tocmai o va cerceta pe a acestui om.

„Ce trebuie să fac?” (v. 18) a fost întrebarea sa. Pe acest teren, Isus nu poate decât săi amintească de lege. Dar pentru ce ar fi furat el, câtă vreme era bogat? Pentru ce ar fi ucis sau ar fi depus mărturie mincinoasă, cât timp avea de păstrat o reputaţie bună? Pentru ce şiar fi lipsit părinţii de ai onora, de vreme cei lăsaseră, probabil, o frumoasă moştenire? De fapt, el încălca cea dintâi poruncă, pentru că făcuse din bogăţiile sale dumnezeul lui (Exod 20.3).

Tristeţea acestui om, care din punct de vedere omenesc avea totul pentru a fi fericit: poziţie socială, avere imensă şi tinereţe pentru a se bucura de ea, arată celor care tânjesc după astfel de avantaje că nimic din toate acestea nu dau fericirea. Dimpotrivă, dacă inima se leagă de ele, acestea îl împiedică săL urmeze pe Isus şi să aibă parte de viaţa veşnică. El Însuşi a mers să împlinească lucrarea care ne permite accesul acolo.

Versetele 32 şi 33 ne spun prin fiecare expresie a lor, dacă medităm la ele: aşa a suferit Isus pentru mine.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Încolo, fraților, toate cele adevărate, toate cele vrednice de respect, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele vrednice de iubit, toate cele vorbite de bine, dacă este vreo virtute și dacă este vreo laudă, la acestea gândiți. Ce ați și învățat și ați primit și ați auzit și ați văzut în mine, pe acestea faceți-le! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Filipeni 4.8,9

Există multă frumusețe în sfera naturală, iar omul natural este capabil să producă și să aprecieze muzica frumoasă, arta și literatura. Totuși, răul din lume este mereu prezent, manifestându-se zilnic prin tot felul de canale.

Cum poate fi creștinul păzit de influența întinătoare a acestei lumi? Doar având mintea preocupată cu lucrurile adevărate, nobile, drepte, curate și vrednice de iubit; cu lucruri vorbite de bine, cu virtuți și cu laude. Aceste lucruri își găsesc expresia perfectă în Hristos și pot fi văzute și în cei ai Săi, în măsura în care Hristos este format în ei. Hristos este întotdeauna resursa noastră pentru a ne ridica deasupra influențelor întinătoare ale unei lumi fără Dumnezeu. Caracterul este format de lucrurile cu care mintea se hrănește. Vedem deci cât de important este îndemnul: „La acestea gândiți”.

Cel a cărui minte este preocupată cu lucrurile vrednice de iubit, cu lucrurile în care Hristos Își găsește plăcerea, va fi gata să împlinească ceea ce Îi este plăcut Domnului. Prin urmare, „gândiți” din versetul 8 este urmat de „faceți-le” din versetul 9. După cum gândurile rele din inimă își găsesc expresia în căi rele, la fel, gândirea corectă este urmată de o purtare corectă. Gândind la lucrurile vrednice de iubit și făcând ceea ce Îi este plăcut lui Dumnezeu, nu numai că vom avea pacea lui Dumnezeu în inima noastră, ci, de asemenea, Dumnezeul păcii va fi cu noi, în umblarea noastră.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Eclesiastul 3.11

„Pasărea cu aripa frântă”

În urmă cu mai mult de o sută de ani, poetul american Hezekiah Butterworth a scris o poezie intitulată „Pasărea cu aripa frântă”. Un evanghelist american a pus această poezie pe note și la prima ocazie a cântat-o în statul american Iowa, la o închisoare. Poezia și cântarea se încheiau cu o concluzie nefericită: „Căci pasărea cu aripa frântă nu se va mai ridica în zbor ca înainte”. Când evanghelistul a cântat la închisoare acel cântec, unul dintre deținuți, un tânăr, s-a ridicat și a spus: „Dacă este adevărat ce s-a cântat, înseamnă că nu mai este nicio speranță pentru mine și nici pentru mulți din locul acesta”.

Tânărul s-a așezat pe scaun plângând în hohote. Evanghelistul și-a dat seama că poezia nu are un final optimist. Cele întâmplate l-au făcut să cugete mai profund și să adauge cântecului un final dătător de speranță. Și fiindcă „Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere” (Proverbe 2.6), evanghelistul a fost inspirat să adauge o strofă nouă, în care se spunea de adevărul că orice suflet care vine la Mântuitorul va fi scăpat de orice păcat și astfel se va înălța „în zbor” mai sus ca niciodată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU TE TEME (2)

„O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui…” (Psalmul 107:8)

     După ce ai trecut de greutăți și probleme, poate ai tendința de a te încrede mai puțin în Dumnezeu și de a începe să reduci riscurile. Când ai trecut prin furtuni repetate, siguranța portului începe să-ți pară atrăgătoare. E bine să te odihnești și să te reculegi, dar nu te mulțumi cu siguranța, și să pierzi ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu.

Biblia spune: „Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui…” (v. 23-31).

Unde putem vedea minunile lui Dumnezeu? În furtunile vieții! Domnul Isus a lăsat vreo 125 de porunci, pe care le găsim în Scriptură. Douăzeci și una din ele încep cu „Nu vă temeți” sau „Îmbărbătați-vă”!

A doua și cea mai importantă poruncă, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, apare numai de opt ori. Asta înseamnă că afirmația rostită cel mai des de Domnul Isus a fost aceasta: „Nu vă temeți”! De ce? Pentru că dorește să te încrezi mai mult în El!

11 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 18:1-17

Parabola cu văduva şi cu judecătorul nedrept ne încurajează să ne rugăm cu perseverenţă (Romani 12.12b; Coloseni 4.2). Întradevăr, dacă un om rău sfârşeşte prin a se lăsa înduplecat, cu atât mai mult va interveni Dumnezeul dragostei pentru ai scăpa pe aleşii Săi! Uneori El zăboveşte să o facă, pentru că fructul pe carel aşteaptă nu este copt, dar să nu uităm că El Însuşi uzează de răbdare (sau de amânare) doar constrâns, câtă vreme dragostea din inima Lui Îl impulsionează să acţioneze în grabă (v. 7b). Va veni un timp, cel al necazului celui mare, când acest pasaj va prinde întreaga sa forţă pentru aleşii din poporul iudeu.

Fariseul cel plin de sine, care prezintă înaintea lui Dumnezeu propria dreptate, şi vameşul care se ţine deoparte, profund convins de păcat, sunt, din punct de vedere moral, descendenţii lui Cain şi ai lui Abel (dar acesta din urmă se ştia îndreptăţit). Singurul titlu care ne dă dreptul să ne apropiem de Dumnezeu este acela de păcătos. Este umilitor pentru om să fie nevoit să lase deoparte atât lucrările lui (v. 11), cât şi raţionamentele lui, înţelepciunea lui, experienţa lui. Dar adevărurile divine ale împărăţiei nu pot fi însuşite decât prin credinţa curată, simplă, căreia încrederea copilaşului ne oferă o imagine atât de mişcătoare. Va găsi Domnul în noi o asemenea credinţă atunci când va veni? (v. 8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea.” Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.
1 Corinteni 11.25,26

Aceasta este cerința Domnului, adresată inimii fiecărui credincios. Răspunsul nostru va fi conform măsurii în care Îl apreciem pe Cel care S-a dat pe Sine pentru noi. Doar jertfa lui Hristos – care a purtat povara păcatelor noastre în trupul Său pe lemn și Și-a vărsat sângele prețios pentru noi – ne poate face potriviți pentru prezența lui Dumnezeu.

Privind la această dorință a Domnului de a ne aduce aminte de El, găsim în ea o semnificație mult mai adâncă decât preocuparea cu păcatele noastre. Aceste păcate nu mai sunt, fiindcă au fost înlăturate, după cum Dumnezeu a spus: „Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile lor” (Evrei 10.17). Dacă Dumnezeu nu-Și mai aduce aminte de ele, crezi că tu ai vreun motiv întemeiat să-ți aduci aminte de ele? Nicidecum! Trebuie acum să ne aducem aminte de Cel care le-a înlăturat și de prețul mare pe care El l-a plătit pentru a face aceasta.

Expresia „spre amintirea Mea” folosită în text are semnificația de aducere-aminte. Domnul Isus ne vorbește astfel din cer. El a venit de la Dumnezeu și S-a întors la Dumnezeu, pe drumul crucii. S-a făcut sărac, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți. A suferit crucea, a disprețuit rușinea și a fost lepădat de oameni, însă Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți și L-a înălțat la dreapta Sa, în cel mai înalt loc de cinste.

Tatăl Își găsește plăcerea în Fiul Său și în toți cei care și-au pus încrederea în El, în timpul absenței Sale. Prin răspunsul nostru la cerința Sa de a ne aduce aminte de El mâncând din pâine și bând din vin, vestim acestei lumi care Îl respinge în continuare pe Hristos că bucuria și plăcerea noastră se află în El.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și i-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”.
Matei 26.63

„Ce credeți?”

Marele preot, Caiafa, ar fi trebuit să știe că Isus este Fiul lui Dumnezeu. De unde? Din lucrările și cuvintele Mântuitorului, „căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis” (Ioan 5.36). Marii preoți și cărturarii au trimis iscoditori, ca să afle ceva prin care să condamne pe Isus. Dar aceștia nu L-au putut prinde cu vorba, ci mirați de răspunsul Domnului, au tăcut. Acestea au fost argumente puternice, ca marele preot să știe că Mântuitorul era Fiul lui Dumnezeu. Și ele sunt valabile și pentru noi.

Într-adevăr, Isus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu! Chiar dacă a fost lepădat ca atare, va veni o zi când poporul Său Îl va vedea ca Fiul Omului. La auzul acestei frumoase mărturii a Domnului: „Da, sunt!”, Caiafa și-a rupt hainele și adresându-se sinedriului a zis: „Ce credeți?”. Răspunsul dorit nu s-a lăsat așteptat: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea”. Astfel, toți s-au făcut vinovați de o mare nedreptate. În fața cuvintelor și lucrărilor Domnului, expuse cu atâta claritate în Scripturi, ni se pune și nouă o întrebare: „Ce credeți?”. Suntem convinși că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și crezând în El să avem viața veșnică?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU TE TEME (1)

„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi?” (Marcu 4:40)

     Să observăm împreună modul în care au reacționat ucenicii când au trecut prin furtuna de pe Marea Galileii, și să vedem dacă recunoști aceleași trăsături și la tine:

1) Teama ne face să ne îndoim de grija pe care ne-o poartă Dumnezeu. Ucenicii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Nu-Ţi pasă că pierim?” (v. 38). Ei nu L-au întrebat despre puterea Sa: „Poți să liniștești furtuna?” Sau despre cunoștințele Sale: „Ești la curent cu furtuna?” Sau despre competențele Sale: „Ai experiență în furtuni?” Ci au dat glas îndoielilor pe care le aveau cu privire la caracterul Său: „Nu-Ţi pasă…?” Dacă nu ești atent, teama îți va eroda încrederea în dragostea lui Dumnezeu și te va face să uiți de credincioșia Lui.

2) Teama ne provoacă să apelăm la control. Domnul Isus dormea, așa că ucenicii L-au trezit și i-au zis: „Fă ceva repede!” Teama apare în urma percepției că am pierdut controlul. Când ne este frică, ne agățăm de orice componentă a vieții pe care o putem controla: locul de muncă, dieta noastră, curățenia din casă… sau, în multe cazuri – oamenii. Cu cât ne simțim mai nesiguri, cu atât mai mult tindem să controlăm.

3) Teama ne zăpăcește și ne blochează mintea. Biblia spune despre Domnul Isus că: „a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii” (Matei 8:16). Impresionant, nu-i așa? Însă teama ne duce la amnezie spirituală; ea ne face să uităm ce a făcut Domnul Isus și câtă bunătate a arătat El față de noi.

Care a fost reacția Domnului Isus? „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” Credința nu elimină teama, ci o reduce la tăcere, îi ia puterea și ne apropie mai mult de Dumnezeu. Când se întâmplă lucrul acesta, situația începe să se schimbe în bine.