Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 Iunie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Luca 19:11-28

Această parabolă ne prezintă deopotrivă respingerea Domnului Isus ca Împărat (v. 14) şi responsabilitatea alor Săi în timpul absenţei Sale. În parabola talanţilor din Matei 25, fiecare rob primise o sumă diferită, după cum hotărâse stăpânul în suveranitatea lui, iar răsplata era aceeaşi. Aici, dimpotrivă, fiecărui rob îi este încredinţată câte o mină (monedă de argint), în timp ce răsplata este proporţională cu lucrarea. Fiecărui credincios, Dumnezeu îi dăruieşte aceeaşi mântuire, acelaşi Cuvânt, acelaşi Duh, fără a mai vorbi de variatele haruri împărţite la fiecare. Ca răspuns, nu toţi au aceeaşi râvnă să valorifice aceste daruri spre gloria Stăpânului lor absent, pentru că secretul slujirii este dragostea probată pentru Cel pe careL slujim. Cu cât este mai mare dragostea, cu atât mai mare este devotamentul. Pentru că îşi ura stăpânul, considerândul prea aspru şi prea nedrept, cel deal treilea rob nu a lucrat pentru el. Acesta îi reprezintă pe toţi aşazişii creştini de la care Dumnezeu va lua ceea ce păreau să aibă (v. 26). Ce regretabil este însă când chiar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, primind darurile, refuză totuşi să slujească, lipsinduL pe Domnul şi, în final, pe ei înşişi de roadele de care sar fi putut bucura împreună cu El!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh.
Ioan 3.5,6

Nimeni nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu, nici nu poate intra în ea, dacă nu este născut din nou; el are nevoie de o natură potrivită acestei Împărății. Cine nu dobândește această natură prin nașterea din nou nu poate înțelege lucrurile lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care, dacă vorbești cu un om neconvertit despre lucrurile cerești, subiectul îi este complet străin. Dacă vorbești despre religie, predicatori, predici, porunci, ritualuri sau despre facerea de bine în general, cel neconvertit te poate asculta cu interes. Însă, dacă îi spui despre lucrurile cerești, despre conștiință, despre cerințele lui Dumnezeu, despre vinovăția omului și despre necesitatea nașterii din nou, toate acestea îi sunt complet străine. Nu are nici ochi să le vadă, nici urechi să le audă.

Să observăm cum Domnul deschide acest subiect: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu”. Vedem apoi motivul: „Ce este născut din carne este carne”. Iată un adevăr foarte solemn cu privire la ceea ce este omul. Orice lucru își trage esența morală din sursa lui. Carnea este carne. Orice i-am face, ea rămâne carne și nimic altceva decât carne. Nimic nu o poate transforma în duh. S-o ridicăm la cel mai înalt punct la care poate ajunge, și ce va fi? Tot carne. Saul din Tars a atins punctul cel mai de sus al excelenței omenești în religie, și ce făcea? Îi persecuta și îi omora pe sfinții lui Dumnezeu. „Ce este născut din carne este carne”, însă „ce este născut din Duhul este duh”. Natura este aceeași cu sursa ei.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
Romani 3.23-24

„Pasărea cu aripa frântă”

Poate că cineva, care a citit această întâmplare, ar putea spune că ea se potrivește acelui ofițer care a fost întemnițat și altora asemenea lui. Există o puternică tendință înnăscută ca oamenii să se considere mai buni unul ca celălalt. Ei se aseamănă cu fariseul din Evanghelie. Mergând la templu să se roage, fariseul a spus: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele” (Luca 18.11,12).

Indiferent de părerea noastră despre noi înșine, un singur adevăr rămâne valabil, și anume ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său despre noi. Și Dumnezeu spune că toți au păcătuit. Cu alte cuvinte, în sensul cântecului „Pasărea cu aripa frântă”, toți suntem incapabili să ne ridicăm la Dumnezeu prin faptele noastre bune. Putem fi reabilitați, dar numai prin harul și răscumpărarea care este în Hristos Isus. Omului îi trebuie o fire (natură) nouă, și ea poate fi dobândită crezând mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12,13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„BINE E ÎN ISUS”

„Vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27)

     Pacea pe care o dă Domnul Isus ne oferă siguranța că indiferent ce se întâmplă știm că este „bine în Isus”. El ne spune: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”. Pacea pe care ne-o dă Domnul Isus nu depinde de stări și împrejurări. Ea vine atunci când știi că ești copilul lui Dumnezeu și că Tatăl tău ține în mâini universul, te iubește și se gândește mereu la binele tău. De aceea persoanele care au pierdut totul vor spune adesea că nu ar da nimic din ceea ce au învățat, chiar dacă aceasta ar însemna să recâștige tot ce au pierdut.

Joni Erickson Tada a descoperit o pace supranaturală de când, în urma unui accident, a ajuns într-un scaun cu rotile; Corrie ten Boom a găsit aceeași pace într-un lagăr nazist al morții. Misionara Elisabeth Elliot a găsit pacea lucrând cu tribul indian care i-a masacrat soțul. Ea a scris: „Numai în acceptare găsim pace… nu în renunțare.” E o mare diferență!

Autorul Creath Davis sublinia următoarele:

„Renunțarea este predarea în fața sorții. Acceptarea este predarea în fața lui Dumnezeu.

Renunțarea se așază tăcut într-un univers gol. Acceptarea se ridică pentru a-L întâmpina pe Dumnezeul care umple acel univers cu scop și destin!

Renunțarea spune: „Nu pot”. Acceptarea spune: „Dumnezeu poate!”

Renunțarea paralizează procesul vieții. Acceptarea eliberează resurse pentru o mai mare creativitate.

Renunțarea spune: „Totul s-a sfârșit!” Acceptarea spune: „Acum că am ajuns aici, ce urmează, Doamne?”

Renunțarea spune: „Ce pierdere!” Acceptarea spune: „În ce mod constructiv vei folosi acest dezastru, Doamne?”

Renunțarea spune: „Sunt singur…” Acceptarea spune: „Ție Îți aparțin, Doamne!”


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: