Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 Septembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

O atitudine fără vină

„Dacă… îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta…”

Matei 5:23

Dacă, atunci când vii la altar, îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta – nu dacă cercetezi şi găseşti ceva printr-o sensibilitate bolnăvicioasă, ci „dacă îţi aduci aminte”, adică dacă Duhul Lui Dumnezeu aduce acest lucru în conştiinţa ta -, du-te întâi de „împacă-te cu fratele tău, apoi vino de adu-ţi darul”. Nu protesta niciodată împotriva sensibilităţii puternice a Duhului Lui Dumnezeu din ţine atunci când El te educă până în cele mai mici amănunte.

„Întâi împacă-te cu fratele tău…” Porunca Domnului nostru e simplă: „Intâi împacă-te”. Întoarce-te pe calea pe care ai venit, du-te pe drumul pe care ţi-l arată convingerea pe care ai primit-o la altar; atitudinea minţii şi a sufletului tău faţă de cel care are ceva împotriva ta să fie astfel, încât împăcarea să devină la fel de naturală ca şi respiraţia. Isus nu menţionează cealaltă persoană, El îţi spune: „du-te (tu)”. Drepturile tale nu sunt aduse în discuţie. Semnul caracteristic al unui sfânt este că el poate trece peste drepturile sale ca să asculte de Domnul Isus.

„Apoi vino şi adu-ţi darul.” Procesul este marcat cu claritate. Mai întâi spiritul eroic al sacrificiului de sine, apoi verificarea făcută de Duhul Sfânt şi oprirea în punctul unde suntem dovediţi vinovaţi. Urmează calea ascultării de cuvântul Lui Dumnezeu, care zideşte în noi o atitudine mentală şi o comportare fără vină faţă de cel cu care ne-am purtat greşit. Şi apoi vine aducerea darului nostru înaintea lui Dumnezeu cu bucurie, simplitate şi fără nici o piedică.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Ci după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră; căci este scris: „Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt.” 1PETRU 1:15,16

Iată unul din cele mai solemne subiecte ale Cuvântului Lui Dumnezeu care ar trebui să ocupe în modul cel mai serios pe orice copil al Lui. Atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament sunt numărate locurile care ne vorbesc despre sfinţenia Lui Dumnezeu adeseori legată de întâmplări care ar trebui să ne facă să „…ne cutremurăm şi să nu păcătuim…” ci să umblăm într-o sfinţenie comparată cu a Lui, care ne-o spune textul nostru. În epistola către Evrei, 12:10, ni se spune că Dumnezeu ne disciplinează „… ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui”. Este singurul loc folosit în Scriptură pentru calitatea însăşi a sfinţeniei, adică desăvârşită aşa cum este a lui Dumnezeu. Este aşa sfinţenia noastră? Este bine să observăm distincţia care este între sfinţire şi sfinţenie. Sfinţirea noastră a fost realizată de Domnul Isus cum vedem la Evrei 10:10 „Prin această voie am fost sfinţiţi noi şi anume, prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.” Deci aici nu încape un progres. Este imensul har al lui Dumnezeu care ne socoteşte sfinţi datorită jertfei Fiului Său şi asta pentru întreaga veşnicie. Cât priveşte sfinţenia noastră, aceasta se referă la vieţuirea noastră de zi de zi şi ceas de ceas, şi aceasta nu ca să ne asigurăm acea poziţie pe care o avem deja înaintea Lui Dumnezeu în Hristos ci ca să-L onorăm pe deoparte pe Acela care ne-a sfinţit prin moartea Lui şi pe de altă parte să prezentăm înaintea lumii şi înaintea domniilor şi stăpânirilor din locurile cereşti o dovadă vie despre înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. Şi această sfinţenie este în progres „…până vom ajunge toţi……la înălţimea staturii plinătăţii Lui Hristos.” (Efes.4:13), şi este lucrată de Dumnezeu prin Cuvântul Lui. „Sfinţeşte-i prin Cuvântul Tău.” (Ioan 17:17) şi prin Duhul Sfânt. Răspunderea noastră este, după cum spune textul de astăzi, să fim sfinţi în toată purtarea noastră. Cum este viaţa noastră în privinţa aceasta? Poartă ea într-adevăr amprenta faptului că am fost sfinţiţi (puşi deoparte) de El şi pentru El? Dacă nu, să nu ne mirăm dacă Dumnezeu va folosi disciplinarea Lui, nu pentru ca să ne pedepsească ci pentru scopul măreţ de a ne face părtaşi sfinţeniei Lui.

Ce minunată şi desăvârşită este în întregime lucrarea Dumnezeului nostru care ne-a ales înainte de veşnicii, iar apoi ne-a atras la Domnul Isus, ne-a sfinţit în El, a lucrat şi lucrează ca să fim sfinţi ca El!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” 1 Cor.2:2.

Pavel le face cunoscut celor din Corint că el nu doreşte să apară printre ei ca unul cu înţelepciune deosebită şi cu o vorbire strălucită pentru a vesti taina lui Dumnezeu. Pavel a fost un om învăţat şi înţelept. El n-a afirmat că nu ştie nimic; dar n-a vrut să ştie de altceva decât de Hristos cel răstignit. El a ştiut că mesajul crucii este puterea lui Dumnezeu pentru cei mântuiţi, iar celor înţelepţi în felul lumii o nebunie. El a fost un om sărac în duh şi neputincios, dar a fost fericit pentru că Dumnezeu a putut lucra în şi prin viaţa lui într-un chip minunat. Cuvintele şi predicile sale nu au constat în vorbe pline de înţelepciune, ci erau pline de puterea lui Dumnezeu pentru ca credinţa celor din Corint să nu fie bazată pe înţelepciune omenească, ci pe puterea lui Dumnezeu. Totuşi afirmă „Ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciţi.”. Apostolul Pavel vorbeşte mult despre înţelepciunea ascunsă a lui Dumnezeu pe care stăpânitorii veacului acestuia nu au cunoscut-o că dacă ar fi cunoscut-o nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei.” Dar după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său; căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Căci dintre oameni, cine cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. Si noi n-am, primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.”

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PRINTRE RĂSCUMPĂRAŢI

„Este un popor care locuieşte deoparte şi nu face parte dintre neamuri.” Numeri 23.9

Cine ar vrea să trăiască printre neamuri şi să fie socotit că face parte dintre ele? Starea Bisericii lumeşti este de aşa fel, că a urma în totul pe Domnul Isus în rândurile ei, este cu neputinţă. În sânul ei este un amestec grozav, care te face adesea să oftezi din pricina stării ei.Este lucru ştiut că Domnul vrea să vadă poporul Său mergând pe o cărare aparte, deosebind-se de oamenii din lume, ieşind hotărât din mijlocul lor. Prin hotărârea lui Dumnezeu, noi am fost chemaţi, am fost câştigaţi şi am fost puşi deoparte pentru Dumnezeu şi viaţa noastră lăuntrică ne stă mărturie că noi ne deosebim foarte mult de oamenii veacului acestuia. De aceea locul nostru nu este nici în „Târgul deşertăciunilor” nici în „Cetatea pierzării”, ci pe calea îngustă pe care orice călător adevărat îl urmează pe Domnul său.

Acest fapt nu numai că ne va face să fim împăcaţi cu neacceptarea totală şi cu dispreţul lumii, ci ne
va face chiar să le socotim ca ceva plăcut, ca făcând parte din legământul cu Dumnezeul nostru. Numele noastre nu sunt scrise în aceeaşi carte cu numele lor, noi nu suntem din aceeaşi sămânţă, nici n-avem aceeaşi călăuză. De aceea noi nu putem să fim în rândurile lor. Să fim găsiţi numai în rândurile celor răscumpăraţi şi predaţi, şi atunci vom primi cu bucurie să fim izolaţi şi singuratici până la capătul călătoriei noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” Mat. 21,22.

Uneori rugăciunile noastre nu ajung la tronul de har, deoarece nu sunt făcute cu credinţă şi nici nu sunt expresia unei nevoi adinci simţite pentru noi şi pentru lucrarea lui Dumnezeu. Rugăciunile formale, care se fac din obişnuinţă şi care nu au o temă bine precizată sau rugăciunile scrise sau citite nu sunt rugăciuni, (vezi Matei 6.7). „Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Dumnezeu.” (Iacov 1.7). Numai rugăciunea credinciosului, rugăciunea neâncetată şi fierbinte va primi răspunsul lui Dumnezeu, căci El este credincios promisiunilor Lui. „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm încredere şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vremea de nevoie.” (Evrei 4.16). O astfel de rugăciune nu va fi exprimată cu vorbe mari şi sunet literar, ci va fi o rugăciune de credinţă serioasă, cu putere de pătrundere şi plină de încredere chiar dacă în afară are forma unei rugăciuni de copil. Astfel de rugăciuni ascultă Dumnezeu.In Cuvântul lui Dumnezeu avem exemple demne de urmat. De exemplu: „Moise a strigat către Domnul zicând: Dumnezeule Te rog vindec-o.” (Num. 12.13). „Prietene, împrumută-mi trei pâini.. .şi-i va da tot ce-i trebuie.” (Luca 11.5-10). Aceste rugăciuni exprimă în esenţa lor cereri concrete şi ele au fost ascultate. Rugăciunea făcută cu credinţă nu se va ridica niciodată degeaba la cer. Răspunsul poate să fie într-un fel sau altul dar va corespunde totdeauna măreţiei şi nemărginitei iubiri a lui Dumnezeu. Rezultatul este sigur: „Şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filip 4.7). Să ne apropiem în credinţă deplină cu încredere că Dumnezeu, Tatăl nostru ne va asculta rugăciunile şi mulţumirile noastre.

„Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.” (Colos. 4.2).

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, în ultima vreme simt o nesiguranţă vagă ca şi cum m-ai conduce într-o zonă a adevărului în care încă nu am intrat, nici nu am descoperit-o. Doamne, ridică-mă până ce Te voi vedea pe Tine; ţine-mă până ce voi împlini scopul Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«… pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.» EVREI 11,27

Învaţă să umbli în viaţa de toate zilele cu Dumnezeu, aşa cum a făcut Moise! «Căci Tu eşti cu mine» (Psalm 23,4). Nu îl văd, nu îi simt prezenţa, dar ştiu prin credinţă că El este cu mine. Mulţi copii ai lui Dumnezeu nu cunosc absolut deloc ce presupune umblarea cu El. Motivul nu este unul exterior, ci oboseala lăuntrică. Când un copil al lui Dumnezeu este obosit şi resemnat, înseamnă automat că nu mai ţine pasul cu Dumnezeu. Rămâne în urmă şi nu mai are părtăşie cu Domnul pentru că Acesta a mers mai departe. Cine a obosit şi este delăsător pierde binecuvântarea pe care Dumnezeu doreşte să i-o dea zilnic. Ultimul verset din Isaia 40 spune: «umblă, şi nu ostenesc». Care este remediul împotriva acestei oboseli în umblarea zilnică cu Dumnezeu? Te rog, citeşte Isaia 40,31: «dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea». Nu vei obosi niciodată pe calea credinţei dacă înveţi să-L aştepţi pe Domnul! Această aşteptare se traduce printr-o viaţă intensă de rugăciune. Domnul Se ţine întotdeauna de cuvânt; El vrea să-ţi reîmprospăteze energiile. Dumnezeu te lasă să păşeşti alături de El şi îţi promite că nu vei obosi dacă vei face acest lucru cu toată inima.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

M-am uitat noaptea, si iată că era un om călare pe un cal roşu, şi stătea între mirţi într-un umbrar. Zaharia 1:8

Viziunea din acest capitol descrie condiţia lui Israel din zilele lui Zaharia. Interpretată în privinţa noastră, ea descrie biserica lui Dumnezeu aşa cum se găseşte acum în lume. Bierica este comparată cu un umbrar de mirţi. Sunt nişte mirţi ascunşi, neobservaţi, tainici. Nu caută onoare şi nu atrag privirea trecătorului nepăsător. Biserica, ca şi Capul ei, are slavă, dar slava aceasta este ascunsă de privirile fireşti, fiindcă timpul stralucirii ei nu a sosit încă. Ideea siguranţei liniştite este şi ea sugerată, fiindcă mirţii care cresc în vale sunt liniştiţi şi calmi, în timp ce furtuna mătură culmile muntelui. Furtunile îşi irosesc puterea pe crestele îngheţate ale Alpilor, dar în vale, acolo unde curge râul care bucură cetatea Lui Dumnezeu, mirţii înfloresc lângă ape liniştite, netulburaţi de vânt şi furtună. Cât de mare este liniştea bisericii lui Dumnezeu! Chiar şi atunci când are parte de împotrivire şi persecuţie, are o pace pe care lumea nu o poate da, şi, de aceea, nici nu o poate lua. Pacea Lui Dumnezeu care depăşeşte orice înţelegere păzeşte inimile şi minţile copiilor Lui. Nu descrie oare această metaforă creşterea sigură şi continuă a sfinţilor? Mirtul nu îşi leapădă frunzele; el este întotdeauna verde. Şi biserica, în timpurile cele mai rele, are un înveliş verde binecuvântat în jurul ei; de fapt, are parte de o creştere mai sănătoasă atunci când iarna este mai grea. Ea prosperă cel mai mult atunci când încercările sunt mai severe. Textul arată şi o victorie. Mirtul este simbolul păcii şi un indicator al biruinţei. Fruntea cuceritorilor era încununată cu ramuri de mirt şi laur. Nu este biserica întotdeauna victorioasă? Nu sunt creştinii „mai mult decât biruitori” (Romani 8:37) prin Christos care îi iubeşte? Trăind în pace, nu adorm oare sfinţii în braţele victoriei?

Seara

Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut. Zaharia 11:2

Când se aude un stejar căzând in pădure, înseamnă că tăietorul este la lucru. Fiecare copac din pădure tremură de teama că mâine va cădea el sub fierul ascuţit al securii. Noi suntem asemeni copacilor care aşteaptă securea. Căderea unuia dintre noi ne aminteşte că ni se apropie cu repeziciune timpul fiecăruia, fie că suntem cedri mândri sau chiparoşi umili. Cred că nu am devenit nepăsători în faţa morţii fiindcă îi auzim atât de des numele. Fie să nu ajungem niciodată ca păsările de pe acoperişul bisericii, care îşi construiesc cuiburile în clopotele funerare şi dorm liniştite atunci când dangătul lor sfâşie aerul. Să privim moartea ca pe cel mai apăsător eveniment, şi să ne cutremurăm la apropierea ei. Este o nebunie să ne petrecem timpul în activităţi uşuratice, atunci când destinul nostru veşnic atârnă de un fir de păr. Sabia este scoasă din teacă – să nu glumim cu ea. Sabia este pregătită, şi tăişul este ascuţit – să nu ne jucăm cu el. Cel care nu se pregăteşte pentru moarte este mai rău decât un prost; este nebun. Când vocea Lui Dumnezeu se aude printre pomii din grădină, smochinul, sicomorul, ulmul sl cedrul îi aud răsunetul. Fii gata, slujitor al lui Christos, fiindcă Stăpânul tău vine fără întârziere, vine atunci când lumea se aşteaptă cel mai puţin. Vezi dacă eşti credincios în lucrare, fiindcă în curând ţi se va săpa mormântul. Fiţi gata, părinţi, Vedeţi dacă copiii voştri sunt crescuţi în frica Domnului, fiindcă vor rămâne curând fără tată şi fără mamă. Fiţi, voi cei care sunteţi angajaţi în afaceri. Puneţi-vă afacerile în rânduială ţi slujiţi-L pe Dumnezeu din toată inima. Zilele slujirii voastre pământeşti se vor încheia curând, şi veţi fi chemaţi să daţi socoteală pentru ceea ce aţi făcut, bine sau rău. Să ne pregătim cu toţii pentru tribunalul marelui Rege cu o atenţie care va fi răsplătită cu binecuvântata poruncă: „Bine, rob bun si credincios” (Matei 25:23).

IZVOARE IN DEŞERT

Umblăm prin credinţă, nu prin vedere. 2 Corinteni 5:7

Ca şi credincioşi, noi „umblăm prin credinţă, nu prin vedere” – Dumnezeu nu doreşte ca noi să trăim după sentimentele noastre. Sinele nostru poate dori să trăim după sentimente, şi Satan poate dori aceasta, dar Dumnezeu doreşte să ţinem seama de fapte, nu de sentimente. El doreşte să ţinem seama de faptele lui Hristos şi de lucrarea Lui împlinită în chip desăvârşit pentru noi. Şi odată ce ţinem seama de aceste fapte preţioase, şi le credem pur şi simplu pentru că Dumnezeu spune că acestea sunt faptele, El va avea grijă de sentimentele noastre.Însă Dumnezeu nu ne dă niciodată sentimente ca să ne facă sau să ne încurajeze să ne încredem în El, şi El nu ni le dă niciodată ca să ne arate că ne-am încrezut deja deplin în El. Dumnezeu ne dă sentimente numai când vede că ne încredem în El fără să ţinem cont de sentimentele noastre, sprijinindu-ne numai pe Cuvântul Său şi pe credincioşia Lui faţă de promisiunea Lui. Şi aceste sentimente care pot veni numai de la El vor fi date la timpul şi în măsura în care dragostea Lui consideră că este cel mai bine pentru fiecare împrejurare individuală în parte.De aceea trebuie să alegem între a ţine seama de sentimentele noastre şi a ţine seama de faptele lui Dumnezeu. Sentimentele noastre la fel de nesigure şi de schimbătoare ca marea sau ca nisipul mişcător. Faptele lui Dumnezeu, însă, sunt la fel de sigure ca însăşi Stânca veacurilor – „Isus Hristos … acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8).

Când întunericul învăluie faţa Lui minunată

Mă sprijin pe harul Lui neschimbător;

În fiecare furtună puternică dezlănţuită,

Ancora mea e înfiptă dincolo de văl.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 22.13-30

    „Ascultă Cuvântul Domnului, împărate al lui Iuda … tu şi slujitorii tăi şi poporul tău…!” (v. 2) – aşa suna invitaţia stringentă pe care Ieremia i-o adresa lui Ioiachim. În zadar! Putem vedea chiar şi roadele rele pe care, la vârsta responsabilităţii personale, a trebuit să le culeagă acest împărat care încă din tinereţea lui, pe când totul îi mergea bine, se hotărâse să nu asculte de glasul Domnului (după cum ne arată v. 21, care se aplică şi întregului popor): nedreptate, necinste, mândrie, necuviinţă, tiranie, violenţă (v. 13 şi 17, în care Ieremia nu ezită să-i spună împăratului că este un ucigaş). Şi totuşi, Ioiachim avusese înaintea sa exemplul frumos al tatălui său, Iosia, precum şi consecinţele fericite ale umblării acestuia în credinţă (v. 15,16). Copii de creştini, păstraţi vie în mintea voastră istoria acestui împărat!

    Versetul 14 reclamă de asemenea întreaga noastră atenţie. Căutarea luxului de către un creştin nu contravine oare caracterului său de străin şi chemării sale cereşti?

    Se vorbeşte apoi despre Conia, un tânăr de optsprezece ani care nu a domnit decât trei luni înainte să fie transportat la Babilon împreună cu mama lui (2 împăraţi 24.8…). Prin astfel de evenimente, Dumnezeu Se adresa atunci lumii întregi (v. 29) şi, totodată, această pedeapsă publică ne arată şi nouă că nimeni nu poate sfida voia Lui fără să fie sancţionat.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Genesa 1:26-31; 2:15-17

PRIVILEGIU SI RESPONSABILITATE

Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult. Luca 12:48

Privilegiul şi responsabilitatea sunt inseparabil legate şi ţesute împreună în aproape tot ce facem. În cartea Genesei citim că Dumnezeu a dat lui Adam şi Evei stăpânirea peste toată grădina Edenului. Au avut mari privilegii. Dar Domnul i-a chemat şi la mari responsabilităţi: „să lucreze şi să păzească” grădina şi să se încadreze în limitele impuse de El (2:15-17). Principiul privilegiu-responsabilitate este în special vizibil în relaţiile faţă de mediul nostru înconjurător. Recent, am auzit pe cineva plângându-se împotriva regulamentului de vânătoare. Se pare că ar fi dorit să meargă în păduri, să tragă în tot ce-i place şi să ia cât voieşte. Dumnezeu ne-a lăsat animalele sălbatice şi ne-a dat permisiunea să le mâncăm carnea (Gen. 9:1-3). Vânătoarea nu este rea, şi legile ţării permit vânătoarea. Dar legea recunoaşte şi responsabilitatea noastră de-a menţine echilibrul în natură pentru generaţiile viitoare.

Acest adevăr este valabil şi cu privire la folosirea resurselor naturale în folosul nostru. Putem extrage cărbuni, gaz natural şi petrol din pământ, să tăiem copacii pentru cherestea. Dar trebuie să ne aducem aminte că toate aceste privilegii poartă cu ele şi responsabilităţi la fel de mari, atât faţă de Dumnezu cât şi faţă de semenii noştri. Pentru că celor ce li se încredinţează mult, multe li se cer.

Mulţumirea faţă de Dumnezeu şi gospodărirea cu chibzuinţă a tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu sunt esenţiale dacă vrem să ne bucurăm de privilegiile acordate şi să ne împlinim responsabilităţile. H.V.L.

Natura creată de Dumnezeul Cel sfânt

Nu trebuie folosită la-ntâmplare.

Suntem ispravnicii averii Sale

Şi-avem o responsabilitate mare.     D.J.D.

Privilegiul şi responsabilitatea sunt două faţete ale aceleiaşi monede.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și ei iau zis: „Taci, puneți mâna la gură și mergi cu noi; și să ne fii părinte și preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om, sau să fii preot al unei seminții și al unei familii în Israel?”. Și inima preotului sa bucurat; și a luat efodul și terafimii și chipul cioplit și a mers în mijlocul poporului. Și sau întors și au plecat; și au pus înaintea lor pruncii și turmele și averile.  Judecători 18.1921

Judecătorii lui Israel – Confuzie religioasă (3)

Un preot promovat în funcție

Șase sute de oameni înarmați din seminția lui Dan, împreună cu familiile lor, sau oprit la casa lui Mica, în drumul lor către cucerirea unui teritoriu. Știind despre idolii lui Mica și despre efod, câțiva dintre ei au intrat în casa lui și au luat idolii și efodul. Când preotul ia întrebat de ce făceau aceasta, răspunsul lor a fost ca el să meargă cu ei și să fie preot al seminției lor, mai degrabă decât al casei lui Mica. Preotul a acceptat cu bucurie propunerea și a plecat cu ei.

Ce lovitură a fost aceasta pentru Mica! După ce ia adunat pe câțiva dintre vecinii săi, ia urmărit pe daniți și lea reproșat căi furaseră idolii și preotul. Cei mai rămânea acum, după ce acestea îi fuseseră luate? Daniții iau spus să renunțe, amenințândul cu moartea pe el și pe cei care erau împreună cu el.

Mulți conducători religioși urmează exemplul tânărului levit pe care Mica îl făcuse preot al său! În ciuda instrucțiunilor și a exemplelor pe care Dumnezeu le dă în Cuvântul Său, oamenii continuă să întemeieze grupări religioase, să ordineze și să angajeze lideri religioși. Astfel de lideri sunt gata să accepte «chemări» care, de fapt, nu sunt decât promovări în poziții cu mai multe avantaje și cu salarii mai mari. Dumnezeu să ne dea harul săL urmăm pe marele nostru Exemplu, pe Domnul Isus Hristos! El Sa smerit întotdeauna și na căutat niciodată propriile avantaje. Viața Lui a fost o viață de ascultare față de voia lui Dumnezeu, o viață în care La glorificat pe deplin. E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… să știți că păcatul vostru vă va ajunge.” Numeri 32.23

Porumbelul

O doamnă foarte înstărită găsi într-o zi la intrarea casei ei o colivie cu un porumbel în ea. Telefonic i s-a pretins să lege imediat de piciorul porumbelului o anumită sumă de bani și să-i dea porumbelului drumul să zboare. Dacă nu va da urmare acestei solicitări, casa ei va lua foc în următoarele zile. Această doamnă anunță imediat poliția. De piciorul porumbelului a fost legată o bentiță colorată, lungă, iar două elicoptere de poliție au avut misiunea de o observa exact zborul lui. După ce a fost eliberat, porumbelul a zburat ca o săgeată spre porumbarul lui. Bărbații din elicoptere au putut observa totul foarte bine și chiar să facă o fotografie de la porumbarul, în care a zburat porumbelul. Mașina de poliție, care a venit în urma elicopterelor, a fost informată prin radio. Polițiștii au găsit în casa respectivă doi frați foarte preocupați să desprindă bentița colorată de la piciorul porumbelului. Au fost arestați imediat. Dar ei au protestat și au spus: „Acesta nu este porumbelul nostru, el a zburat din întâmplare în porumbarul nostru”. Ofițerul de poliție a ordonat să se testeze acest lucru. Porumbelul a fost lăsat din nou să zboare de la o anumită depărtare; acesta s-a întors țintă în porumbarul celor doi bărbați.

Este lipsit de sens să-ți tăgăduiești propria vină, așa cum au făcut cei doi bărbați. Fii sigur, păcatele tale te vor ajunge! Nu uita că Dumnezeu a trimis un Mântuitor, pentru a îndepărta vina noastră!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: