Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Septembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Ispitirea Lui şi ispitirea noastră

„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi. Dar fără păcat.” Evrei 4:15

Până când nu ne naştem din nou, singurul fel de ispită pe care o înţelegem este cea menţionată de Iacov: „Fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit”. Dar, prin regenerare, suntem ridicaţi într-o altă sferă, unde avem de făcut faţă altor ispite, de exemplu, ispite ca cele cu care S-a confruntat Domnul. Ispitele lui Isus nu găsesc ecou în noi, ele nu sunt specifice naturii noastre umane. Ispitele Domnului nostru şi ale noastre se află în sfere diferite până când nu ne naştem din nou şi devenim fraţii Lui. Ispitele lui Isus nu sunt cele ale omului, ci sunt ispitele lui Dumnezeu ca Om. Prin regenerare Fiul lui Dumnezeu ia chip în noi şi, în viaţa noastră fizică. El are acelaşi cadru pe care l-a avut când era pe pământ Satan nu ne ispiteşte ca să facem lucruri rele; el ne ispiteşte pentru a ne face să pierdem ceea ce am primit prin regenerare, adică posibilitatea de a avea valoare înaintea lui Dumnezeu. El nu caută să ne ispitească să păcătuim, ci caută să ne schimbe perspectiva; şi numai Duhul lui Dumnezeu poate detecta aceasta ca fiind o ispită a diavolului.

Ispita înseamnă încercarea ataşamentului faţă de posesiunile spirituale de către o putere străină. Asta explică ispitirea Domnului nostru. După ce Isus, prin botezul Lui, a acceptat misiunea de a purta păcatele lumii, a fost imediat pus de Duhul în „maşina de testat”‘ a diavolului. Dar El n-a obosit; a trecut prin ispită „fără păcat” şi Şi-a păstrat intacte posesiunile Sale spirituale.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Pentru că de orişicine se va ruşina de Mine şi de Cuvintele Mele în acest neam adulter şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” MARCU 8:38

Cuvintele acestea sânt printre cele mai solemne pe care le-a pronunţat Domnul nostru. El declară că este posibil ca cel credincios, chiar ucenicul Său, să-i fie ruşine de El şi de cuvintele Lui. Se poate întâmpla ca, deşi purtând Numele Lui şi pretinzând a crede în lucrarea de la cruce, să refuzăm să ne asumăm răspunderea pe care o implică faptul acesta, fiindu-ne teamă să ne identificăm în totul cu El înaintea lumii sau în Biserică.Cauza lui Dumnezeu poate fi combătută de un potentat ca Faraon; ea poate fi atacată de un om de stat ca Haman; dar, vai, ea poate fi trădată şi din lăuntru de un ucenic „care a devenit vânzător”, căruia îi este ruşine de Domnul Hristos, ruşine de a se compromite (la serviciu) pentru cauza Sa şi are o reţinere de a apăra Cuvântul Său în public sau în Biserică. Când ne păstrăm înfăţişarea de credincios şi biata noastră viaţă religioasă liniştită, fugind de ocară şi de lupta pentru cauza Sa, să fim siguri că asta însemnează că ne este ruşine de Domnul Hristos. Atunci am părăsit tărâmul crucii, tărâmul dăruirii adevărate şi totale de sine. În felul acesta viaţa continuă cu aparenta linişte exterioară dar cu mizeriile şi nimicnicia lăuntrică; de aici înainte suntem ucenici care trădează pe Domnul lor.

Totuşi El cunoaşte orice lucru şi este scris că El va da fiecăruia după faptele lui. În momentul întoarcerii Sale pe pământ, slava şi măreţia Sa vor străluci şi vor umple universul de splendoarea lor. În faţa mulţimii cereşti de îngeri, în prezenţa mulţimii de oameni de pe pământ cuprinşi de panică, Domnul Se va opri, pentru fiecare, în acel moment suprem, să poată să-L vadă că şi Lui fi este ruşine de „…ai Săi…”, de cei cărora le-a fost ruşine de El când El a fost lepădat. Dacă Petru după lepădarea lui, n-a putut suporta privirea Domnului, ce va fi cu „…ai Săi…” care L-au tăgăduit? Ce vom fi atunci depinde de ce facem astăzi din viaţa noastră, din mărturia noastră în mijlocul acestei generaţii stricate în care trăim.

Dumnezeu să ne trezească la realitate, căci acum putem să renunţăm la noi înşine, să ne ruşinăm nu de El ci de noi înşine, să renunţăm la pretenţiile şi închipuirile pe care le avem, şi să acceptăm crucea cu tot ce însemnează ea: lepădare de sine, dispreţ, ruşine, suferinţă, moarte şi să mergem pe urmele Lui consacrându-ne restul vieţii cauzei Lui şi a Evangheliei.

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Mat. 16:24)

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Noi ştim că legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine”.

1 Timotei 1:8.

Eu mă bucur de lege pentru că prin ea putem recunoaşte starea noastră păcătoasă, pierdută şi ne conduce la Isus; legea este deci îndrumătorul nostru spre Hristos. Prin credinţă în Domnul Isus suntem îndreptăţiţi şi ştim că Legea nu este împotriva celor drepţi ci împotriva nelegiuiţilor, a celor fără Dumnezeu şi păcătoşi, a tuturor acelora care se împotrivesc învăţăturii sănătoase. Legea judecă şi cei care o încalcă au parte de blestem. Aceştia sunt aceia, care nu cred cu adevărat în Domnul Isus, ci doar cu vorba. Ei fac parte dintre cei neascultători, fără Dumnezeu şi păcătoşi. Conform Scripturii cei care rămân în păcatele lor nu vor avea parte de mântuire căci nu sunt sfinţi şi nici duhovniceşti. Scriptura nu-i mai numeşte pe copiii lui Dumnezeu păcătoşi niciodată, şi apostolul Pavel ne spune în Rom.5:8: „Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Se poate că un copil a lui Dumnezeu să mai greşească sau să cadă în ispită. Dar datorită acestui fapt el nu este numit de Scriptură: păcătos. Există numai păcătoşi şi îndreptăţiţi şi altă categorie nu este pe pământ. Păcătoşii mor în păcatele lor dacă nu primesc mântuirea prin har, iar cei drepţi moştenesc Împărăţia cerurilor. Vedem în versetul 9 şi în toată Scriptura, căci cei neascultători nu moştenesc împărăţia cerurilor. „Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.”(I Ioan 3:7). Isus a venit ca să distrugă lucrările Satanei şi pentru ca noi să avem viaţă din belşug Și prin cunoaşterea puterii Sale Dumnezeieşti ne-au fost dăruite toate lucrurile pentru a umbla într-un chip vrednic de Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

SIGURANŢĂ DEPLINĂ

„Despre Beniamin a zis: „El este prea iubitul Domnului. El va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, şi se va odihni între umerii Lui”.” Deuteronom 33.12

Nimic nu dă o siguranţă mai mare decât a rămâne cât mai aproape de Dumnezeu. Domnul nu poate să dea prea iubiţilor Săi un loc mai sigur decât acesta. Îngăduie-mi, Mântuitorul meu, să rămân necurmat la umbra Ta, la coasta Ta străpunsă. Aş vrea sa mă apropii totdeauna mai mult de Tine şi, când voi fi în totul cu Tine, să rămân aşa totdeauna. Cât de bine ştie El să-i acopere pe aceia pe care i-a ales. Nu un acoperiş ridicat, nici o întăritură împotriva focului, nici aripa unui înger, ci însuşi Dumnezeu este acela care ne adăposteşte. Atunci nimic nu poate să ne atingă. Dumnezeu ne apără în fiecare zi şi pentru tot timpul cât dăinuieşte El. Doamne, vreau să rămân necurmat sub acoperişul dragostei Tale, sub steagul atotputerniciei Tale.

A treia făgăduinţă se referă la faptul că Domnul va înfiinţa templul Său pe munţii lui Beniamin, unde El Se va ocupa de ai Săi, gata să ia pe umerii Săi poverile lor, sau mai bine zis că vom fi purtaţi pe umerii lui Dumnezeu. În toate felurile vedem că Domnul este sprijinul şi puterea poporului Său.Doamne, fa-mă să folosesc neîncetat ajutorul Tău, şi puterea braţului Tău îmi va fi de ajuns.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!”

Ps. 133,1.

Dacă am avut clipe intime de comuniune cu Domnul Hristos şi cu fraţii atunci versetul de mai sus este foarte măreţ. Noi primim binecuvântările dacă suntem în strânsă legătură frăţească şi trăim în pace unii cu alţii. Dacă nu se găsesc aceste lucruri la noi nu ne putem aştepta ca Domnul să ne binecuvinteze. în astfel de momente avem numai pierderi de înregistrat de aceea avem dorinţa de a scoate în relief versetul citat mai sus. Dacă dăruim locul care se cuvine Domnului Isus noi vom locui în plăcere şi în fericire laolaltă. El trebuie să fie centrul vieţii noastre a fiecărui creştin în parte dar şi centrul Adunării Sale. Intenţia Duhului Sfânt este de a ridica ochii noştri spre Persoana măreaţă a Domnului. In vremurile din urmă a harului, duşmanul luptă cu toate puterile pentru a distruge pacea între sfinţii şi prea iubiţii Tatălui. Adesea lucrurile mici au făcut ravagii mari. „Prindeţi-ne.. .vul pile mici care strică viile.” (Cânt. Cânt. 2.15). Mulţumim Domnului pentru pacea din ţară şi pentru libertatea care o avem. Dar această stare o foloseşte vrăjmaşul pentru operaţiuni distructive în rândul credincioşilor. În timpul prigoanei, şi în necazuri credincioşii se alipesc mai mult de Domnul lor şi ţin mai mult laolal tă, dar în timpul bunei stări duşmanul are o acţiune uşoară pen tru a aduce dezbinări şi împotriviri în sânul credincioşilor. Noi putem vorbi foarte bine despre legătura frăţească. Dar să ne ferim ca aceasta să devină o formă exterioară. Aceasta duce la formalism şi la desfinţarea unei lucrări sfinte. Noi beneficiem de această legătură plăcută şi dulce împreună cu fraţii în măsura cum ştim să ne păzim şi în modul cum vom veghea în apropierea Domnului.

E de plâns să vezi că atâţia merg pe drumul bătătorit al căii largi a unui creştinism de nume nearătând deloc trăsăturile iubirii sau ale sfinţeniei în purtarea lor. Să fugim de o astfel de mărturisire lumească!

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, pentru Colegiu mă rog: umple-l azi cu prezenţa şi mântuirea Ta din sala cea mai de sus până la subsol. Binecuvântează cu vigoare şi cu forţă pe plan mental şi spiritual.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Lucrul acesta nu se va face face prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu.» ZAHARIA 4,6

Întreaga Biblie este plină de exemplele oamenilor care s-au umilit, au renunţat la ei înşişi şi, de dragul lui Dumnezeu au fost gata să se sacrifice. Dacă vrei să rămâi fierbinte în dragostea lui Dumnezeu, atunci renunţă la tine însuţi! «Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus» (Filip. 2,5). Focul Duhului Sfânt începe să lumineze, să ardă, să încălzească imediat ce un păcătos se smereşte. Samson, un personaj foarte cunoscut din Vechiul Testament, este un exemplu elocvent în acest sens. În mijlocul batjocurilor duşmanilor, Samson s-a smerit şi, în Judecători 16,28 auzim strigătul său de pocăinţă: «Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta». Prin această rugăciune scurtă Samson şi-a recunoscut neputinţa şi eşecul, povara grea a păcatelor sale. Şi iată că, prin umilinţă, el ne duce cu gândul la Mielul divin care a biruit moartea. Victoria lui Dumnezeu prin Samson a fost posibilă doar când acesta a renunţat în pocăinţă şi la ultima fărâmă de mândrie, de «eu». Aceasta ascultare în renunţare, exprimată în cazul lui Samson în mod profetic, este cea care face ca focul Duhului Sfânt să ardă cu putere.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

„Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” Galateni 5:25

Cele mai importante două lucruri din religia noastră sfântă sunt trăirea prin credinţă şi umblarea în credinţă. Cel care le înţelege corect nu este departe de a fi expert în practicarea teologiei, fiindcă ele sunt puncte vitale pentru un creştin. Nu o să găseşti niciodată credinţă adevărată fără evlavie adevărată; pe de altă parte, nu vei găsi niciodată o viaţă sfântă care să nu se „întemeieze pe credinţa vie, bazată pe neprihănirea lui Christos. Vai de cei care caută să aibă una fără cealaltă! Sunt unii care cultivă credinţa şi uită sfinţenia; ei pot să fie tari în ortodoxie, dar vor primi o mare condamnare, pentru că „înabuşă adevărul în nelegiuirea lor” (Romani 1:18). Sunt alţii care se luptă pentru sfinţirea vieţii, dar leapădă credinţa, ca fariseii din vechime, despre care învăţătorul a spus că sunt morminte văruite. Noi trebuie să avem credinţă, fiindcă ea este temelia; trebuie să avem sfinţenia vieţii, fiindcă aceasta este suprastructura. La ce îi foloseşte temelia unei clădiri unui om prins de furtună? Poate să se ascundă în ea? Are nevoie de o casă care să-l acopere, dar şi de o temelie pentru casă. Noi avem nevoie de clădirea vieţii spirituale dacă vrem să avem mângâiere în ziua îndoielii. Dar nu căutaţi să trăiţi o viaţă sfântă fără credinţă, fiindcă aceasta înseamnă să ridici o casă care nu-şi permite să te adăposteşti tot timpul în ea, pentru că nu are temelia pe stâncă. Puneţi împreună credinţa şi viaţa sfântă, şi, ca două picioare ale unui pod, ele vor face evlavia să reziste. Ca lumina şi căldura, care vin de la acelaşi soare, sunt pline amândouă de binecuvântări. Asemeni celor doi stâlpi din templu, sunt înălţate pentru slavă şi pentru frumuseţe. Ele sunt două şuvoaie din fântâna harului, două lămpi cu foc sfânt, doi măslini udaţi de grija cerului. O Doamne, dă-ne viaţă lăuntrică astăzi, şi ea se va descoperi spre slava Ta.


Seara

„Şi ele vin după Mine.” loan 10:27

Noi trebuie să-l urmam pe Domnul fără şovăire, aşa cum îşi urmează oile păstorul, fiindcă El are dreptul să ne conducă unde îi place. Noi nu suntem ai noştri; noi suntem „cumpăraţi cu un preţ” (1 Corinteni 6:20). De aceea, să recunoaştem drepturile sângelui răscumpărător. Soldaţii îşi urmează căpitanul, şi slujitorul îşi ascultă stăpânul. Noi nu suntem sinceri profesiunii noastre de credinţă ca urmaşi ai lui Christos, dacă punem la îndoială poruncile Domnului şi Conducătorului nostru. Supunerea este datoria noastră; curiozitatea este nebunia noastră. Domnul poate să ne spună adesea, aşa cum i-a spus lui Petru: „ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” (loan 21:22). Oriunde ne-ar conduce Isus, El merge înaintea noastră. Chiar dacă nu ştim unde mergem, ştim cu cine mergem. Cu un asemenea Tovarăş, nu avem de ce să ne temem de primejdiile drumului Călătoria poate fi lungă, dar „braţul Său veşnic” (Deuteronom 33:27) ne va purta până la sfârşit Prezenţa lui Isus este asigurarea mântuirii veşnice. Fiindcă El trăieşte, vom trăi şi noi. Noi trebuie să-L urmăm pe Christos în simplitate şi credinţă, fiindcă toate cărările pe care ne duce El se termină în slavă şi nemurire. Este adevărat că nu sunt cărări uşoare. S-ar putea ca ele să fie acoperite cu spinii încercărilor, dar ne conduc la „cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10). „Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui” (Psalmi 25;10). Să ne punem toată încrederea în Domnul. Ştim că, în bogăţie sau necaz, în boală sau sănătate, în popularitate sau dispreţ, scopul Său se va împlini întotdeauna. Acest scop va fi binele desăvârşit pentru orice moştenitor al harului. Vom vedea că este bine să mergem pe culme cu Isus. Când ploaia şi zăpada ne bat în faţă, dragostea Lui ne va face mai binecuvântaţi decât cei care stau acasă în faţa focului lumii. In gura leilor sau în ghearele leopardului, te vom urma, Prea Iubitul nostru. Scump Isus, condu-ne, şi noi vom alerga după Tine,

IZVOARE IN DEŞERT

„Când nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbe 29:18)

Este vital să-L aştepţi pe Dumnezeu dacă vrei să-L vezi şi să primeşti o viziune de la El. Şi perioada de timp petrecută înaintea Lui este de asemenea critică, pentru că inimile noastre sunt ca filmul unui fotograf – cu cât este expus mai mult, cu atât este mai adânc impresionat. Pentru ca viziunea lui Dumnezeu să fie imprimată pe inima noastră, trebuie să stăm în linişte la picioarele Lui destul de mult timp. Adu-ţi aminte că suprafaţa tulburată a unui lac nu poate reflecta o imagine.Da, viaţa noastră trebuie să fie liniştită şi plină de pace dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu. Şi viziunea pe care o vom vedea de la El are puterea să afecteze vieţile noastre în acelaşi fel în care un minunat apus de soare aduce pace unei inimi tulburate. Vederea lui Dumnezeu transformă întotdeauna viaţa umană.Iacov „a trecut vadul Iabocului” (Geneza 32:22), L-a văzut pe Dumnezeu şi a devenit Israel. Vederea unei viziuni a lui Dumnezeu l-a transformat pe Ghedeon dintr-un laş într-un luptător curajos. Şi Toma, după ce L-a văzut pe Domnul Hristos, a fost schimbat dintr-un om neîncrezător care-L urma pe Domnul într-un ucenic loial, devotat.Oamenii din timpurile Bibliei au avut de asemenea viziuni ale lui Dumnezeu. William Carey, un misionar pionier englez din secolul al XVIII-lea care este considerat de unii părintele misiunii moderne, L-a văzut pe Dumnezeu şi a lăsat scaunul cizmarului ca să plece în India. David Livingstone L-a văzut pe Dumnezeu şi a lăsat totul în urmă în Anglia ca să devină misionar şi explorator, urmându-L pe Domnul prin cele mai dese jungle ale Africii în secolul al XIX-lea. Şi sunt efectiv mii de oameni care au avut viziuni ale lui Dumnezeu şi astăzi Îi slujesc în cele mai îndepărtate părţi ale pământului, căutând evanghelizarea oportună a celor pierduţi. Dr. Pardington

Este foarte neobişnuit să existe linişte deplină într-un suflet, pentru că Dumnezeu aproape în permanenţă ne şopteşte ceva. Şi ori de câte ori sunetele lumii descresc în sufletul nostru, auzim ce ne şopteşte Dumnezeu. Da, El continuă să ne şoptească, dar deseori nu-L auzim din cauza zgomotului şi a distracţiilor provocate de paşii grăbiţi ai vieţii noastre. Frederick William Faber

Vorbeşte, Doamne, în această linişte,

    Căci eu Te aştept;

Linişteşte-mi inima ca să asculte

    În nădejde.

Vorbeşte, o, Stăpâne binecuvântat,

    În această oră liniştită;

Lasă-mă să-Ţi văd faţa, Doamne,

    Să simt atingerea puterii Tale.

Căci cuvintele pe care le spui Tu,

    „Sunt viaţă”, în adevăr;

Pâine vie din cer,

    Hrăneşte acum duhul meu!

Vorbeşte, căci robul Tău ascultă!

    Nu tăcea, Doamne;

Sufletul meu pe Tine Te aşteaptă

    Pentru cuvântul Tău dătător de viaţă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 16.1-21

    Pentru că avea preţ înaintea Domnului, Ieremia a fost invitat să se ţină departe de tot ceea ce era fără preţ (cap. 15.19), cu alte cuvinte, de acel popor rău. Este cu neputinţă să te amesteci cu răul şi, în acelaşi timp, să mărturiseşti împotriva celor care-1 practică. Dumnezeu nu i-a permis acestui tânăr nici măcar să-şi întemeieze o familie într-un astfel de loc, tocmai pentru a arăta mai bine că nu putea avea locuinţă durabilă în Ierusalimul ameninţat de judecată. Mai mult – şi aceasta ne vorbeşte tuturor – Ieremia trebuia, ca un adevărat nazireu, să se abţină de la toate ospeţele şi sărbătorile unui popor condamnat. Aceasta însă nu este o privaţiune grea pentru cineva care îşi găseşte bucuria în Cuvântul lui Dumnezeu (cap. 15.16). Cu cât Domnul şi Cuvântul Lui vor fi mai mult fericirea noastră, cu atât mai puţin vom dori să gustăm plăcerile înşelătoare pe care lumea ni le poate oferi.

Versetele 10-21 menţionează pedeapsa Domnului asupra poporului Său, motivul acestei pedepse, precum şi promisiunea unei restaurări viitoare (v. 15). Puternica intervenţie a Domnului prin „pescari” şi „vânători”, pentru a-i aduce înapoi pe fiii lui Israel, va avea ca efect faptul că El va fi recunoscut şi de către naţiuni (v. 19).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Timotei 1:1-7

INFLUENTA VIEŢII TALE ASUPRA ALTORA

„Imi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta, Lois” 2 Timotei 1:5

Tânărul Timotei a beneficiat de influenţa evlavioasă a bunicii şi a mamei care i-au modelat o „credinţă neprefăcută” şi i-au dat cunoştinţele Scripturii (2 Timotei 3:15). A fost de asemenea, afectat profund de viaţa, învăţăturile şi încurajările apostolului Pavel. Chiar şi după ce au murit cu toţii, influenţa bunicii, a mamei şi a apostolului Pavel a rămas în viaţa lui Timotei, care a transmis altor bărbaţi şi femei minunatele adevăruri ce i-au fost încredinţate. Şi noi putem lăsa impresii care să transforme o viaţă, mult mai tirziu, după plecarea noastră. Există oameni care chiar acum sunt în cer şi care au avut un impact ce dăinuie şi azi în viaţa mea. Unul dintre aceşti bărbaţi este fostul meu profesor de Vechiul Testament din seminar, doctorul Leon Wood. El a trăit o viaţă de erudit, auto-disciplinată şi devotată, în întregime lui Dumnezeu. Învăţătura sa a fost întotdeauna adevărată şi inspiratoare. Dar cel mai mare impact în viaţa mea a fost integritatea sa personală, credinţa şi reverenţa sa înaintea Domnului. Influenţa doctorului Wood continuă, nu numai prin cărţile sale, dar în, şi prin studenţii ale căror vieţi au fost atât de profund influenţate de el.

Nu toţi putem fi profesori de seminar. Dar toţi putem să ne dăm toată silinţa să trăim astfel ca munca noastră, credinţa şi mărturia noastră să continue după ce noi vom trece. Să demonstrăm altora realitatea existenţei lui Dumnezeu şi a bucuriei de-a fi creştini. Apoi, prin harul lui Dumnezeu, următoarea generaţie va cunoaşte puterea care dăinue a vieţii noastre. D.C.E.

Ai o singură viaţă, trăieşte-o bine,

Sus să porţi făclia pururi luminînd.

Veşnicia poate numai îţi va spune

Ce mare-i raza de viaţă dăruind.    – Miller

Dacă vrei ca influenţa ta să rămână, pune-L pe Isus pe primul loc în viata ta.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Am văzut în mijlocul tronului … un Miel stând ca înjunghiat.”

Apocalipsa 5.6

Mielul lui Dumnezeu în cer (2)

Ioan este singurul om care a plâns vreodată în cer, însă nu a fost lăsat să plângă pentru mult timp. El la auzit pe unul dintre bătrâni spunând: „Nu plânge! Iată, Leul care este din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei”. Acum, Ioan, care fusese preocupat să găsească pe cineva vrednic în cer, pe pământ sau sub pământ, însă care uitase să privească la tron, își întoarce privirile acolo, așteptânduse să vadă un Leu biruitor, însă a văzut, „în mijlocul tronului și al celor patru făpturi vii și în mijlocul bătrânilor, un Miel stând ca înjunghiat”. Leul învingător este Mielul care a fost înjunghiat.

Pe pământ, Ioan auzise cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu”. Îl urmase pe acest Miel în zilele umilinței Sale. Stătuse la poalele crucii și fusese martor al Mielului în suferințele Sale. Îl văzuse atunci când oamenii Iau străpuns mâinile și picioarele, și când Lau răstignit între doi tâlhari, El fiind la mijloc. Îl văzuse ca Om înviat, în seara învierii, când a venit și a stat în mijloc și când lea arătat ucenicilor rănile din mâinile și din picioarele Lui. Acum, în cer, Ioan Îl vede în mijlocul tronului, ca Miel care părea înjunghiat.

Îl vede pe Miel în gloriile Sale – pe Isus, cu rănile cuielor în mâinile și în picioarele Sale, singurul Om din toată gloria eternă care va purta pentru totdeauna un semn al suferințelor din această lume. H. Smith

Miel Divin! Tu ești în slavă cu mărirencununat.

A vrăjmașului putere Tu ai biruit deplin

Mulți spun plini de bucurie de când totuai împlinit:

Să fii lăudat, slăvit, preamărit în veșnicie!

Fericiți și noi cântăm: Tu ești veșnic! Slavăți dăm!

J. G. Deck

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi … Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Faptele Apostolilor 10.39,40,43

Punctul central

Domnul Isus Hristos este punctul central al întregii istorii a relațiilor lui Dumnezeu cu omul. Evangheliile ne spun că Mântuitorul a suferit din partea oamenilor chinul josnic, rezervat răufăcătorilor și sclavilor. Domnul a fost răstignit între doi tâlhari, după ce a fost batjocorit, biciuit, încununat cu spini. Isus este Fiul lui Dumnezeu. Tot ce i s-a făcut Lui este o sfidare, un dispreț aruncat asupra Aceluia care L-a trimis aici, în lume; a fost dovada cea mai evidentă a urii față de Dumnezeu.Jertfa Domnului Isus este în același timp cea mai înaltă expresie a dragostei lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8). Dragostea lui Dumnezeu și a Domnului sunt una; o dragoste care nu poate fi exprimată în cuvinte și din care nu este exclus nimeni.

De aceea, cititorule, vino la Mântuitorul care dorește să-ți dăruiască iertarea, viața veșnică! Mântuitorul este Unicul care poate face acest lucru, deoarece El a suferit crucea în locul celor care se încred în El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCURAJEAZĂ!

„De multe ori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mâinile slăbite.” (Iov 4:3)

     Biblia ne învață „să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră” (Romani 14:19). Când Iov s-a aflat în suferință, prietenul său Elifaz i-a adus aminte cum în trecut el, Iov, „i-a învăţat pe alţii, şi a întărit mâinile slăbite”. Vorbele pot răni sau pot vindeca, pot aduce binecuvântare sau tensiune, pot distruge sau pot zidi. „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21). Jon Walker scria: „Tu, cel care Îl ai pe Isus în inimă – ești capabil de crimă! La fel și eu. Noi avem puterea de a cauza moartea prin cuvintele rostite, dar și puterea de a rosti viață. Poate ai fost la capătul firului și ai auzit un mesaj menit să ucidă: „Nu ești destul de deștept, destul de puternic, destul de rapid și destul de bun. Un creștin adevărat nu ar gândi astfel de lucruri!” Într-o lume în care oamenii sunt zdrobiți și înjosiți, Dumnezeu îți dă puterea de-a încuraja, și de-a distruge negativismul. Aduci viață atunci când spui: „Ești important pentru mine. Îmi placi așa cum ești. Viața ta contează. Ai fost creat cu un scop. Dumnezeu te iubește și pentru El ești extrem de prețios”.

Poți deveni glasul harului lui Dumnezeu în viețile altora, sprijinindu-i, iubindu-i, ajutându-i și încurajându-i prin vorbe care să-ți iasă ca un șuvoi din gură”. Dumnezeu dorește să ne încurajăm unii pe alții, dar aceasta nu înseamnă să-i măgulim sau să-i lingușim pe ceilalți. Ci înseamnă să rostim cuvinte care să îi ajute să stea pe picioarele lor și să meargă înainte. Ceea ce spunem poate aduce o nouă speranță unui prieten, unei rude, unui vecin sau unui coleg de muncă, sau oricui e pe cale să se prăbușească ori să cedeze… Ce mare dar!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: