Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 Septembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

La ce e bună ispita?

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească.”

1 Corinteni 10:13

Cuvântul ispită a ajuns să însemne astăzi ceva rău şi avem tendinţa să-l folosim greşit. Ispita în sine nu este păcat, ea este un lucru cu care trebuie să ne confruntăm dacă suntem oameni. A nu fi ispitit ar însemna a fi vrednic de dispreţuit. Însă mulţi dintre noi suferim din cauza unor ispite cu care n-ar trebui să avem nimic de-a face; suferim pur şi simplu din cauză că nu L-am lăsat pe Dumnezeu să ne ridice pe un plan superior, unde am avea de întâmpinat ispite de un alt gen.

Înclinaţia interioară a omului, adică ceea ce alcătuieşte personalitatea sa, determină felul ispitelor din afară. Ispita se potriveşte cu natura celui ispitit şi arată posibilităţile acestei naturi. In fiecare om se află cadrul propice propriei sale ispite; ispita vine pe linia înclinaţiei lui dominante.Ispita vine la mine sugerându-mi o scurtătură posibilă spre atingerea înălţimii la care vreau să ajung – nu spre ceea ce înţeleg că este rău, ci spre ceea ce consider că este bun. Ispita este ceva ce mă zăpăceşte complet pentru un timp, încât nu mai ştiu dacă un lucru este bun sau rău. Ispita în faţa căreia cedez este o poftă zeificată şi, în acelaşi timp, este o dovadă că doar frica m-a împiedicat până atunci să păcătuiesc.

Ispita nu este un lucru de care putem scăpa; ea este esenţială pentru o viaţă umană completă. Fereşte-te să crezi că eşti ispitit mai mult decât oricine altcineva; lucrurile prin care treci sunt moştenirea comună a rasei umane, nu ceva prin care nimeni n-a mai trecut până acum. Dumnezeu nu ne scapă din ispite, ci ne întăreşte când ne aflăm în mijlocul lor (Evrei 2:18).

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Ei au găsit lucrurile cum le-au spus femeile; dar pe El nu L-au văzut.” LUCA 24:24

Învierea fără Cel înviat! Mormântul gol”cum spune Cuvântul, dar Domnul Isus Însuşi absent! El era absent din punct de vedere fizic pentru că mormântul nu-L putea ţine, dar pentru aceşti ucenici care nu credeau, El era deasemenea absent. Când citim Scripturile, Domnul ar vrea să ne vorbească în persoana Celui înviat, dar adeseori noi nu înţelegem vorbirea Lui. Noi credem că, cuvintele pe care le citim sunt adevărul, n-avem nici o îndoială. Scriptura este înaintea noastră, însă prezenţa Domnului lipseşte, lumina Sa divină nu străluceşte! Textul pare literă moartă, nimic nu vibrează înăuntrul nostru şi înţelesul textului rămâne ascuns. Inimile noastre nu ard în noi înşine când îl citim. Suflul divin al inspiraţiei este absent şi puterea Cuvântului nu se manifestă. Da, lucrurile sunt cum ni se spune, dar pe El nu-L vedem.

Domnul vede starea noastră. Ce spune El? Acelaşi lucru pe care l-a spus celor doi ucenici: „O nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima când este vorba să credeţi…” (vs. 25). Priceperea noastră este întunecată de multe lucruri dar mai ales din pricina legăturilor noastre cu duhul veacului de acum. Atunci credem că Scriptura este prea grea ca s-o înţelegem, dar ne înşelăm căci noi ne-am dat priceperea la ceea ce a întunecat-o. Să i-o aducem Lui ca s-o curăţească şi s-o elibereze de îmbâcsirile lumii acesteia. Să recunoaştem sincer lucrurile pe care El le osândeşte şi să le părăsim. Sângele Lui să ne curăţească şi Duhul Lui să ne trezească!

Domnul Însuşi S-a apropiat de cei doi ucenici ca să meargă împreună cu ei pe drum. Deodată discuţia dintre ei a încetat şi Domnul Isus le-a explicat în toate Scripturile, ce era cu privire la El. In timp ce şedeau la masa care a urmat, ochii s-au deschis şi L-au recunoscut. Dar când? Pe când frângeau pâinea. O, cât suntem de păgubiţi când lipsim de la frângerea pâinii!

Tot aşa, când priceperea noastră va fi izbăvită de orice negură şi când inimile noastre vor fi gata să primească şi să facă voia Sa, Domnul ne va apărea El însuşi în textul sfânt. El va merge împreună cu noi în timp ce citim Cuvântul Său, şi inimile noastre vor arde înăuntrul nostru şi astfel, lectura Cuvântului ne va comunica viata divină!Ce-ar putea să înnegureze mintea, priceperea noastră? Iată câteva lucruri: televizorul care ne ocupă atâta timp, muzica lumească, relaţiile cu lumea şi numai cugetul nostru le poate înşira pe toate. Mai poţi să citeşti Cuvântul şi să te rogi în situaţia aceasta?

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău.” Gen.32:10.

Tot aşa trebuie să spună fiecare dacă priveşte la anul care a trecut. Da, pământul este plin de bunătatea Lui, căci bunătatea Lui ajunge până la ceruri şi credincioşia Sa până la nori. El a revărsat asupra noastră şi anul acesta binecuvântările Sale. Ne-a păzit de război, epidemii şi foamete. Fiecare suflet să laude pe Domnul! Dar câţi n-am făcut-o. Trebuie să ne căim pentru că faţă de bunătatea lui Dumnezeu am fost totuşi de multe ori nemulţumiţi, potrivnici, am adus poate chiar injurii la adresa lui Dumnezeu sau ne-am lepădat de El. Putem fi siguri că dacă nu ne căim vom avea parte de judecată după această viaţă. Si copiii lui Dumnezeu nu pot spune altceva, decât: nu suntem vrednici de îndurarea cu care ne înconjoară. El a purtat de grijă pentru îmbrăcăminte, hrană, ne-a dat recoltă bogată şi n-am dus lipsă nici de un cămin. De aceea să ne rugăm lui Dumnezeu ca în ciuda nemulţumirii şi necredincioşiei noastre să fie îndurător şi plin de har faţă de noi. Să ne rugăm ca Dumnezeu să fie îndelung răbdător faţă de noi şi să ne dăruiască pocăinţă adevărată ca norii care se văd în depărtare să se îndepărteze de la noi şi să devenim un popor care să-L slăvească plin de mulţumire pentru dragostea şi îndelunga Sa răbdare. Iar copiii lui Dumnezeu să fie statornici în lucrarea Domnului pentru ca Dumnezeu să-şi reverse îndurarea peste mulţi şi ţara noastră toată să-L slăvească. Vrem să mergem mai departe pe valea plângerii săpând fântâni, fără să ne plângem ci lăudând pe Domnul pentru tot ceea ce a făcut pentru noi cu o cântare nouă. Si aceasta o vor vedea mulţi şi se vor teme de Domnul încrezându-se în El. Căci în curând Cel ce trebuie să vină va veni şi nu va zăbovi.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CA PALMIERUL ŞI CEDRUL

„Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.” Psalmul 92.12

Aceşti pomi nu sunt plantaţi şi nici curăţaţi de oameni. Palmierul şi cedrul sunt pomii Domnului, şi prin purtarea Sa de grijă ei cresc. Tot aşa se întâmplă şi cu sfinţii Domnului. El îi cultivă cu mâna Sa. Aceşti pomi sunt totdeauna verzi şi în toate anotimpurile ceva măreţ de privit. La fel şi credincioşii, nu sunt când sfinţi, când lumeşti: ei sunt hotărâţi şi în ei se vede frumuseţea Domnului în orice timp. Peste tot, aceşti arbori sunt deosebiţi. Nimeni nu poate să privească un loc unde cresc palmieri şi cedri, fără ca privirea să-i fie atrasă de înfăţişarea lor măreaţă. Ucenicii lui Cristos, sunt de asemenea observaţi şi priviţi de toţi. Ca şi o cetate pe un munte, ei nu pot să rămână ascunşi.

Copiii lui Dumnezeu înfloresc ca un palmier care creşte drept în sus, numai într-o direcţie, formând o coloană în linie dreaptă, cu o coroană maiestuoasă. Ei nu cresc nici spre dreapta, nici spre stânga, ci se avântă numai spre cer şi aduc roadele lor cât mai aproape de cer.Fă-mă Doamne să înfăptuiesc ceea ce simbolizează acest pom. Cedrul înfruntă furtuna, şi creşte chiar în apropierea zăpezilor veşnice, căci Dumnezeu însuşi îl umple cu seva care-i încălzeşte adâncul şi întăreşte ramurile sale. Fă şi cu mine la fel, Te rog fierbinte, Doamne!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„ISUS a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu mine în paradis.” Luca 23,43.

Această convorbire de la cruce la cruce ne este dată numai de Luca care ne prezintă pe Domnul ca Omul desăvârşit. Totul în această Evanghelie are caracterul acesta, chiar şi în umblarea Domnului în suferinţă îl vedem ca Acela care e pe deplin supus lui Dumnezeu. Aici nu auzim strigătul: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentruce M-ai părăsit” ci auzim numai cuvinte de har din gura Domnului. De observat că şi pe această cale Dumnezeu Il mângâie. Deşi au fost toţi împotriva Lui, vedem cum Tatăl îi prezintă diferite persoane ca orbul cerşetor sau Zacheu în cărui casă poate intra înainte de a merge pe drumul durerii.

Nu întâmplător înaintea celor trei ceasuri de întunerec inima i-a fost mângâiată prin mântuirea tunarului de pe cruce. Adesea se vorbeşte despre acest tâlhar care a fost mântuit în ultimile clipe ale vieţii şi care nu a mai putut face nimic pentru Domnul. Aici s-a revelat în mod deosebit harul. Ce roadă pentru Dumnezeu şi ce mângâiere pentru Domnul şi lucrarea Sa! Recunoscându-şi greşelile a văzut neprihănirea Domnului. Cu aceasta s-a ataşat acelora care au văzut curăţirea şi neprihănirea Domnului. El se roagă ca Domnul să-şi aducă aminte de el când va veni în împărăţia Lui, dar Domnul îi spune că astăzi va fi cu el în rai. Ce
cărări minunate are Dumnezeu faţă de credinţa simplă! „Ce este strâmb NU se poate îndrepta” (Ecles. 1.15). „Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un leopard petele.” (Ier. 13.23). Dintr-o mică neatenţie cu privire la adevărul despre via ţa veşnică se poate genera o mare greşeală, vestind gândul unei îmbunătăţiri treptate ca să moştenim veşnicia. Noi toţi am fost născuţi în păcat, am fost morţi faţă de Dumnezeu şi pentru ca să intrăm în starea de copii ai lui Dumnezeu a trebuit să ne naştem din nou. (loan 3.3-8). Cine nu este născut din nou NU POATE vedea împărăţia lui Dumnezeu. Deci nu de îmbunătăţire treptată avem nevoie ci de o fiinţă nouă, născută din Dumnezeu.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, îndreaptă inimile noastre spre scopurile Tale. Atât de mulţi au ajuns la glorioasa, dar periculoasa stare a deschiderii faţă de Tine. Doamne, lucrează înăuntrul inimilor cu o mare revărsare a puterii Tale, în plinătatea vieţii aducătoare de îndreptare şi sănătate.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!» LUCA 12,49

Ştii tu cine este Isus? El este Mielul lui Dumnezeu, jertfa desăvârşită, Păstorul cel bun. El este poarta cea strâmtă, singura cale spre Tatăl!

Cum a fost Isus? Apostolul Petru spune că a fost sfânt, neprihănit şi nevinovat. Pavel afirmă că El nu a cunoscut păcatul. Dar focul sfânt care trebuia să ardă nu a fost aprins doar de neprihănirea şi sfinţenia desăvârşită a lui Isus. Mulţi au fost spălaţi şi au devenit copii ai lui Dumnezeu prin sângele Mântuitorului, în Numele Domnului nostru Isus Cristos. Dar acest adevăr nu aprinde automat focul Duhului Sfânt — şi astfel îmi permit să pun o altă întrebare importantă: Cum a trăit Domnul Isus pe acest pământ? în ascultare! «S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce» (Filip. 2,8). Aici începem să pătrundem secretul focului mereu arzător, descoperirea scopului venirii Sale: «Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!» (Luca 12,49). El ne arată calea şi ne spune: «Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!» (Luca 12,50). Isus a lăsat la o parte dumnezeirea Sa şi S-a smerit a fost ascultător până la moarte pentru ca focul Duhului Sfânt să poată fi aprins prin El pe întregul pământ!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Aduceţi-l la Mine. Marcu 9:19

Disperat şi dezamăgit, sărmanul tată s-a întors de la ucenici la învăţător. Fiul său era în cea mai rea stare, şi nu mai exista nici un mijloc. Dar sărmanul copil a fost curând eliberat de rău atunci cânt tatăl, prin credinţă, a ascultat cuvântul Domnului Isus: „aduceţi-l la Mine”. Copiii sunt un dar preţios de la Dumnezeu, dar ei ne aduc multe griji. Ei pot să fie o mare bucurie, sau o mare amărăciune pentru părinţii lor. Pot să fie fjlini de Duhul lui Dumnezeu sau posedaţi de duhul răului. în orice caz, Cuvântul lui Dumnezeu ne dă o reţetă pentru vindecarea bolilor lor. „Aduceţi-l la Mine”. O, dacă ne-am ruga mai mult pentru ei atunci când se nasc! Păcatul este acolo, aşa că rugăciunea noastră începe să-l atace. Strigătele noastre pentru îndurare ar trebui să preceadă strigătele care le anunţă venirea într-o lume a păcatului. În zilele copilăriei lor, vom vedea semnele triste ale duhului care nu se roagă niciodată, şi nu ascultă vocea lui Dumnezeu. Totuşi, Isus porunceşte: „aduceţi-l la Mine”. Când cresc, se cufundă în păcat şi se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Atunci, când inimile noastre sunt zdrobite, să ne amintim cuvintele Marelui Medic: „aduceţi-l la Mine”. Trebuie să ne rugăm cât timp au viaţă. Nu trebuie să disperăm atâta timp cât Isus trăieşte. Domnul îngăduie uneori ca poporul Său să ajungă într-o fundătură, care să le arate nevoia lor de El. Copiii lumeşti ne arată neputinţa noastră faţă de stricăciunea inimilor lor, şi ne fac să cerem putere Celui Puternic, iar aceasta este o mare binecuvântare pentru noi. Oricare ar fi nevoile acestei dimineţi, fie ca ea să ne conducă, ca un curent puternic, în oceanul iubirii divine. Isus ne poate îndepărta durerea. El găseşte plăcere în mângâierea noastră. Să ne grăbim la El, cât timp ne mai aşteaptă.

Seara

Întăreşte-l. Deuteronom 1:38

Dumnezeu îşi foloseşte poporul ca să se încurajeze unul pe altul. El nu spune unui înger: „Gavril, robul meu Iosua trebuie să conducă poporul în Canaan. Du-te şi încurajează-l″. Dumnezeu nu face niciodată minuni fără să fie nevoie. Dacă scopurile Sale pot fi îndeplinite pe căi normale, El nu va folosi metode miraculoase. Gavril nu ar fi avut nici jumătate din puterea de încurajare a lui Moise. Simpatia unui frate este mai preţioasă decât mesajul unui înger. Îngerul, care era iute de aripă, ar fi înţeles porunca Domnului, dar nu ar fi fost familiarizat cu caracterul poporului. Îngerul nu experimentase niciodată asprimea drumului, şi nu văzuse şerpii înfocaţi, nici nu condusese o mulţime încăpăţânată prin pustie, aşa cum făcuse Moise. Trebuie să fim bucuroşi că Dumnezeu lucrează de obicei pentru om prin om. El formează o legătură de frăţie. Când depindem unul de altul, suntem mai uniţi într-o singură familie. Prea iubitule, consideră că acest text este mesajul Domnului pentru tine. Lucrează ca să-i ajuţi pe alţii, şi mai ales luptă-te să-i încurajezi. Vorbeşte într-un mod încurajator tinerilor care ÎI caută pe Dumnezeu, şi încearcă să îndepărtezi piedicile din calea lor. Atunci când vezi o scânteie de har în inima lor, suflă şi transformă scânteia în flacără. Îngăduie-i tânărului credincios să descopere asprimea drumului pe parcurs, dar spune-i despre puterea lui Dumnezeu, despre siguranţa făgăduinţei şi despre desfătările părtăşiei cu Christos. Luptă-te să mângâi pe cel îndurerat şi să încurajezi pe cel disperat. „Ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50:4), şi să-l încurajez pe cel care se teme să păşească înainte. Dumnezeu te încurajează prin făgăduinţele Sale; Christos te încurajează arătându-ţi cerul pe care l-a câştigat pentru tine, şi Duhul te încurajează în timp ce lucrează în tine „după plăcerea lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Urmează înţelepciunea divină, şi încurajează-i pe alţii, conform textului din această seară.

IZVOARE IN DEŞERT

„Domnul este acesta, să facă ce va crede.”

(1 Samuel 3:18)

Dacă Îl văd pe Dumnezeu în toate, El va calma şi va colora tot ce văd! Poate că împrejurările care cauzează necazurile mele nu vor fi înlăturate şi situaţia mea va rămâne aceeaşi, dar dacă Hristos este adus în necazul şi întunericul meu ca Domn şi Stăpân al meu, El mă va „înconjura cu cântări de izbăvire” (Psalmul 32:7). Să-L văd pe El şi să fiu sigur că înţelepciunea şi puterea Lui nu mă părăseşte niciodată şi că dragostea Lui nu se schimbă niciodată, să ştiu că cele mai dureroase lucruri pe care El le îngăduie în viaţa mea sunt pentru cel mai profund câştig spiritual al meu, înseamnă să fii în stare să spui în mijlocul lipsurilor, a necazurilor, a durerilor şi a pierderilor: „Domnul a dat şi Domnul a luat, – binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21). A-L vedea pe Dumnezeu în toate este singurul lucru care mă va face iubitor şi răbdător cu oamenii care mă necăjesc şi mă supără. Apoi voi vedea pe alţii ca instrumente pe care Dumnezeu le foloseşte ca să împlinească pentru mine planul Său înţelept şi plin de dragoste, şi chiar mă voi vedea pe mine mulţumindu-le în sinea mea pentru că au devenit o binecuvântare pentru mine. Nimic în afară de vederea lui Dumnezeu nu va reuşi să pună capăt în mod deplin tuturor plângerilor şi gândurilor de răzvrătire. Hannah Whitall Smith

Dă-mi o idee nouă”, am spus,

În timp ce mă gândeam în pat fără somn;

„O idee nouă care va aduce pe pământ

Un balsam pentru sufletele de o valoare inestimabilă;

Care va da oamenilor gânduri despre lucrurile de sus,

Şi îi va învăţa cum să slujească şi să iubească,

Care va alunga orice gând egoist,

Şi-i va scăpa pe oameni de păcatele cu care se luptă”.

Gândul nou a venit, vă voi spune cum:

S-a întâmplat când am căzut pe genunchi,

Şi L-am căutat pe ACELA care ştie foarte bine

Cum să alunge necazurile mele.

SĂ-L VEZI PE DUMNEZEU ÎN TOATE LUCRURILE, mari sau mici,

Şi să-L lauzi orice s-ar întâmpla,

În viaţă sau în moarte, în durere şi în nenorocire,

Să-L vezi pe Dumnezeu, şi să-ţi învingi vrăjmaşii.

L-am văzut în lumina dimineţii,

EL a făcut ziua să strălucească clară şi luminoasă;

L-am văzut la ceasul amiezii,

Şi am primit de la EL ploaie înviorătoare.

Seara, când eram trist şi istovit,

EL mi-a dat ajutor, şi m-a făcut fericit.

Noaptea, când mă tot răsuceam în pat

EL a condus sufletul meu obosit spre odihnă.

L-am văzut când au venit pierderi mari,

Şi am văzut că EL mă iubea la fel.

Când a trebuit să duc poveri grele,

Am văzut că EL mi-a uşurat orice grijă.

În boală, necazuri şi tristeţe adâncă,

EL mi-a calmat mintea şi mi-a dat odihnă.

EL mi-a umplut inima cu o laudă plină de bucurie

Când am privit uimit în sus la EL.

Era nou pentru mine, însă vechi pentru unii,

Acest gând care pentru mine a devenit

O revelaţie a felului în care

Toţi ar trebui să ne trăim zilele;

Căci în timp ce fiecare zi îşi desfăşoară lumina,

Noi vom umbla prin credinţă şi nu prin vedere.

Viaţa va aduce într-adevăr o binecuvântare,

Dacă ÎL VEDEM PE DUMNEZEU ÎN TOATE LUCRURILE.


A. E. Finn

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 15.1-21

    Încă o dată Domnul îl previne pe Ieremia că nu poate acepta mijlocirea sa. Nici chiar Moise şi Samuel, a căror viaţă de rugăciune şi de iubire pentru Israel ne este cunoscută, nu ar fi putut face nimic în starea actuală a sărmanului popor (vezi Psalmul 99.6). Ieremia este în pragul disperării (v. 10). El îl ia pe Dumnezeu ca martor al credincioşiei lui: „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat” (v. 16; comp. cu Psalmul 119.103). Cartea legii fusese, în adevăr, găsită în templu şi tânărul preot se delectase cu ea. Copii ai lui Dumnezeu, ce bine ar fi să putem găsi şi noi, asemeni lui Ieremia, în fiecare zi, în Biblie, hrana sufletelor noastre şi în acelaşi timp bucuria inimilor! Pavel îi amintea lui Timotei că „un bun slujitor al lui Hristos Isus” trebuie să fie „hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături” (1 Timotei 4.6).

Domnul îl încurajează pe martorul Său credincios, dar temător, care acum „suferea dispreţ” pentru El (v. 15; Psalmul 69.7) şi îi promite eliberarea. Îl îndeamnă să separe ce este de preţ de ce este fără preţ. Un ucenic al Domnului Isus trebuie să aibă o conştiinţă sensibilă pentru a discerne binele şi a-l practica, pentru a judeca răul şi a se despărţi de el (comp. şi cu 1 Petru 3.10-12). Numai într-o astfel de condiţie va putea vorbi cum vorbeşte gura sau profeţia lui Dumnezeu (v. 19).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Ieremia 8:1-13

SENTIMENTUL FUNDAMENTAL

„Vor fi daţi de ruşine, căci săvârşesc astfel de urâciuni; nu roşesc şi nu ştiu de ruşine” Ieremia 8:12

Ruşinea cu toţii i-am simţit neplăcerea. Sociologul Thomas Scheff o numeşte „sentimentul fundamental”, unul dintre sentimentele de care este cel mai greu să scapi. Însă este adevărat că este posibil, să pierdem acest sentiment sănătos, de care avem cu toţii nevoie.

Biblia înfăţişează ruşinea ca pe un indicator a modului cum trebuie să răspundem la păcat. În Ieremia 8, Domnul îi acuză pe israeliţi că trăiesc într-o permanentă stare de rătăcire şi că stăruiesc în înşelătorii (v. 5). Sunt încăpăţînaţi (v. 6). Resping Cuvântul lui Dumnezeu (v, 9). Sunt lacomi (v. 10), Cu toate acestea, nu se ruşinează şi nici nu roşesc de păcatele lor (v. 12). Această imunitate la ruşine ni se poate întâmpla şi nouă. De aceea, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne facă asemenea copiilor, nu numai în încrederea în El, ci şi în sensibilitatea faţă de rău. Nepotul nostru David, în vârstă de 18 luni, şi-a dat îndată seama că fusese neascultător. Unchiul său Kirk i-a spus blând: „Nu trage de mânerul uşii, David”, dar David a tras totuşi. Auzind zgomotul zarului, a căzut în genunchi, şi-a acoperit ochii cu mânuţele lui grăsuţe şi şi-a pus capul pe podea. Un caz de ruşine instantanee! Cât de repede ne pierdem o astfel de sensibilitate! Văzând imagini murdare la televiziune, curând vom trata imoralitatea cu uşurinţă. De aceea, avem nevoie ca permanent să fim expuşi Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a ne păstra mereu conştiinţa în alertă. Dacă am devenit îngăduitori cu păcatul, să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea sentimentul sănătos al ruşinii. Sentimentul fundamental ne poate fi un aliat de nădejde pentru o viaţă evlavioasă.

D.J.D.

De iubeşti ce-i bun şi ce e bine,
Vei fi mereu cu sufletul curat.
Dar când vei compromite adevărul,
Iţi vei pierde sentimentul de păcat.    – D.J.D.

O pasă bună împotriva păcatului este să fim şocaţi de eL

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

El era la cârmă, dormind pe căpătâi. Și ei Îl trezesc șiI spun: „Învățătorule, nuȚi pasă că pierim?”.    Marcu 4.38

Deși oamenii au eșuat în ași recunoaște Creatorul, atunci când Acesta a binevoit să locuiască printre ei, totuși creația Ia recunoscut prezența și puterea. Ostenit din cauza lucrărilor Sale, Mântuitorul dormea – o dovadă mișcătoare despre realitatea umanității Sale. A izbucnit o furtună, iar ucenicii au început să se agite, fără să realizeze prea bine cine era Cel care călătorea cu ei în corabie. Înțelegeau ei că El era Creatorul universului?

Marcu, după obiceiul său, ne oferă multe detalii și ne spune că ucenicii Lau trezit din somn pe Domnul, strigând: „Învățătorule, nuȚi pasă că pierim?”. Aspre cuvinte! Cât de mult trebuie să fi rănit ele inima Domnului! „NuȚi pasă?” Dacă nu Iar fi păsat de fiii oamenilor, ar fi rămas în glorie, iar ieslea Betleemului, corabia din Galileea și crucea Golgotei nar fi fost niciodată partea Sa.Glasul Său a fost de ajuns pentru a potoli furtuna. Cu mult timp înainte, psalmistul scrisese despre El: „Tu stăpânești mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potolești” (Psalmul 89.9). Devenind Om, na renunțat nici măcar la un singur atribut al dumnezeirii Sale. Atotputernicia și atotcunoașterea au strălucit în El, ori de câte ori a fost necesară manifestarea lor. Acest miracol de pe marea Galileii ia umplut pe ucenici de uimire – „Cine deci este Acesta, că și vântul și marea ascultă de El?”. Răspunsul este simplu: El era Dumnezeu arătat în trup, în drumul Său către jertfire, pentru binecuvântarea eternă a tuturor celor care cred. El are putere să înlăture orice pericol care îi pândește pe cei ai Săi. Furtunile pot izbucni în trecerea noastră prin această lume, iar El le poate potoli, însă datoria noastră este să ne încredem în El. W. W. Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Mulțumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat”

2 Timotei 1.3

Un cuget curat

Îndreptându-se spre casă, un țăran a găsit la marginea drumului un sac plin cu porumb. Uitându-se el de jur împrejur, s-a hotărât să-l ia acasă, fiindcă i-ar fi prins bine și, oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o dată înainte, înapoi, în stânga, în dreapta și s-a aplecat să ia sacul. Dar deodată s-a oprit amintindu-și că într-o singură direcție nu s-a uitat: în sus. Privind spre cer, lăsă acolo sacul și, zâmbind, își continuă liniștit drumul spre casă, spunând: „Mulțumesc Doamne, că mi-ai dat gândul cel bun. E drept că aș avea nevoie de un sac de porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat și liniștit. Cu siguranță, vreun vecin din sat nu a putut duce prea mult deodată și se va întoarce după sac. Dacă l-aș fi luat, nu m-ar fi văzut nimeni, dar m-ai fi văzut Tu, Doamne”.

Dumnezeu a înzestrat pe toți oamenii cu conștiință (cuget). Prin cuget sunt cunoscute în mod activ caracterul și voința lui Dumnezeu. Potrivit învățăturii biblice, conștiința are două scopuri: judecă moral acțiunile pe care le face un om; și în același timp acționează ca un martor și ca un ghid în toate aspectele vieții credinciosului. Un cuget curat se obține numai prin pocăință și prin credință în Domnul și Mântuitorul nostru

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU UITA SĂ SPUI MULTUMESC!

„Adu-le aminte să fie… cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi…” (Tit 3:2)

     Mulțumirea aduce cu sine o sumedenie de beneficii. Ea ne îmbunătățește ritmul cardiac, reduce stresul, ajută la vindecarea fizică și ne conferă o gândire mai clară atunci când ne aflăm sub presiune. Mulțumirea face ca endorfina să ne inunde trupul și mintea, și în felul acesta suntem întăriți și întineriți. Asemenea unui mușchi, cu cât o exersezi mai mult, cu atât devine mai puternică. Nu trebuie să fie ceva complicat; fă o plimbare și gândește-te la binecuvântările de care ai parte – și se va schimba nota în care îți vei petrece restul zilei. Psalmistul se îndemna: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2). Binecuvântările lui Dumnezeu operează 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Încearcă asta: când te așezi la masă, pune pe fiecare din cei prezenți să menționeze un lucru pentru care este mulțumitor. Mereu se găsește ceva! O doamnă mai în vârstă de la azilul de bătrâni a spus: „Doamne, Îți mulțumesc pentru cei doi dinți sănătoși pe care îi mai am, unul sus și unul jos. Și Îți mulțumesc pentru că se întâlnesc!” Psihologul Martin Seligman ne sugerează să scriem o scrisoare sau un e-mail de mulțumire cuiva, apoi să vizităm acea persoană și să-i citim ce-am scris. Cei ce spun „mulțumesc” sunt în mod vizibil mai fericiți și mai puțin deprimați. Directorul de la Campbell Soup (companie americană producătoare de supe la conservă – n. tr.) a scris peste șaisprezece mii de bilețele de mulțumire angajaților săi și a energizat întreaga companie în acest proces. Haide, încurajează-ți prietenii și colegii de serviciu, arătându-le că apreciezi ceea ce fac. Biblia spune: „Adu-le aminte să fie… cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi”. Un autor observa: „Stă în puterea ta să contribui la sporirea fericirii lumii, rostind câteva cuvinte sincere de apreciere la adresa cuiva care este singur și descurajat. Poate vei uita vorbele bune pe care le spui astăzi, însă cel ce le primește le va prețui întreaga viață”.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: