Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 August 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Rugăciunea in onoarea Tatălui

„Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul Lui Dumnezeu.” Luca 1:35

Ceea ce s-a întâmplat cu fecioara Maria la venirea istorică a Fiului lui Dumnezeu pe pământ se întâmplă cu fiecare sfânt. Fiul lui Dumnezeu Se naşte în mine prin acţiunea directă a lui Dumnezeu; apoi cu, devenind copil al Său, trebuie să-mi exercit drepturile de copil, dreptul de a fi tot timpul faţă în faţă cu Tatăl meu prin rugăciune.

Îi spun eu continuu, cu uimire, vieţii mele fireşti: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebiuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2:49, KJV). indiferent care ar fi împrejurările, acel Copil sfânt, inocent şi veşnic trebuie să fie în contact cu Tatăl Său. Sunt eu destul de simplu ca să mă identific cu Domnul meu în felul acesta? Are El libertatea de a lucra pe căile Lui minunate în mine? Vede Dumnezeu că Fiul Său ia chip în mine, sau că L-am dat cu grijă la o parte? O, tumultul acestor zile! Pentru ce strigă toată lumea aşa de tare? Pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie dat morţii. Nu este loc pentru Fiul lui Dumnezeu aici şi acum. Nu este loc pentru părtăşia tăcută şi sfântă cu Tatăl.

Se roagă Fiul lui Dumnezeu în mine sau eu îi dictez Lui pretenţiile mele? Slujeşte El în mine aşa cum a făcut în zilele când a trăit în trup aici pe pământ? Suferă Fiul lui Dumnezeu în mine răbdând ca propriile Lui scopuri să se poată realiza? Cu cât cineva cunoaşte mai mult din viaţa lăuntrică a celor mai maturi dintre sfinţii lui Dumnezeu, cu atât vede mai mult care este scopul Iui Dumnezeu: împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos” (Coloseni 1:24). Există întotdeauna ceva de făcut în sensul acestei „împliniri”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„El va sta ca topitorul şi ca purificatorul argintului”. MALEAHI 3:3

Niste surori care se întâlneau ca să citească Scriptura şi să comenteze apoi subiectul citit, s-au oprit la expresia remarcabilă de mai sus. O soră era de părere că se referă la influenţa sfiinţitoare a harului lui Hristos. Şi-a propus, în vederea aceasta, să viziteze un argintar şi apoi le va comunica celorlalte surori ce va spune el despre acest proces de curăţire. S-a dus deci acolo şi fără prea multă introducere, l-a rugat să-i explice procesul de rafinare al argintului. Omul bucuros i-a descris totul, chiar cu amănunte.

„Dar domnule”, a spus ea „dumneavoastră staţi jos în timp ce lucrarea de rafinare merge înainte?”

„O, da, doamnă”, a răspuns argintarul. „Trebuie să stau cu ochii ferm fixaţi asupra cuptorului, pentru că dacă timpul necesar pentru curăţire a trecut cu cel mai mic grad, argintul va fi deteriorat.

Sora a văzut dintr-o dată frumuseţea şi mângâierea care sunt în cuvintele: „El va sta jos ca topitorul şi curăţitorul argintului”. Domnul Hristos socoteşte că este necesar un cuptor pentru purificarea credincioşilor Lui. Ochii Lui sunt foarte atenţi la lucrarea de curăţire şi înţelepciunea şi dragostea Lui sunt implicate în acest proces. Încercările lor nu vin la întâmplare. În timp ce pleca sora aceea, argintarul a chemat-o înapoi şi i-a spus că mai are ceva de adăogat şi anume că el ştie că procesul de purificare al argintului este complet, când el îşi poate vedea faţa reflectată în argint. Ce exemplu minunat! Când Domnul Hristos îşi va vedea chipul Lui în poporul Său, lucrarea Lui de curăţire este realizată.Purificarea, însă, de care vorbeşte textul nostru, nu se referă la curăţirea de păcate ale sfinţilor. Aceasta s-a făcut odată pentru totdeauna prin moartea ispăşitoare pe crucea Golgotei, a Domnului Isus şi este tot atât de eficace pentru păcatele din trecut ca şi pentru cele din prezent şi viitor. „Cum pentru păcatele viitoare?”, va zice, poate cineva. „Asta încuviinţează libertate şi uşurătate în viaţa creştină”. Nicidecum! Când au fost păcatele noastre săvârşite, în timp, în raport cu timpul când Domnul le ispăşea pe cruce? Nu erau în viitor? Noi nici nu existam pe atunci. Aici este vorba de o curăţire, nu de o spălare a credincioşilor, aşa cum spune Ioan la capitolul 13: „Cine are tot trupul spălat n-are nevoie decât să-i fie spălate picioarele, dar el este cu totul curat”. Argintul cu zgură în el este tot argint, dar până nu este purificat, nu poate fi folosit în nici o lucrare.Ce mângâietor este gândul că Argintarul divin stă şi priveşte cu atenţie şi cu ochii fixaţi la cuptor ca să nu fie câtuşi de puţin depăşit timpul de curăţire, pentru ca argintul să nu sufere pagubă. Întoarcerea la Dumnezeu este o lucrare de moment; creşterea şi curăţirea unui sfânt este lucrarea unei vieţi.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Pe când se duceau ele să cumpere a venit Mirele; cele ce erau gata au intrat şi s-a închis uşa” Matei 25:10.

Fecioarele înţelepte şi-au împodobit, umplut candelele, cu ceea ce a făcut Isus pentru ele. Cele nechibzuite doreau întotdeauna „să fie”, iar cele înţelepte „Au fost” şi erau totdeauna în stare pregătită, pentrucă s-au bazat pe stâncă, pe Isus Hristos. Ele s-au lăudat cu faptele Lui cum este scris în Psalm. 92:4: „Căci Tu mă-nveseleşti cu lucrările Tale, Doamne şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale”. Mijlocul lor era încins şi erau gata de plecare, deoarece ele au aşteptat revenirea Domnului. Oh, ce diferenţă mare este între un om care este într-o stare „de a fi” şi unul care se află în starea „de va fi”. Cel care este în starea de „va fi”, trebuie să se roage întotdeauna: „iartă-mă”, pe când celălalt care se simte acolo acasă, precum scrie: „mulţumind Tatălui, care ne-a învrednicit şi în care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor, prin sângele Său”.(Col. 1:12-14), care ne-a iubit şi ne-a spălat de păcatele noastre cu Sângele Său (Apoc. 1:5). Cei ce se încred în El, sunt scăpaţi de orice vină. Deci iubite cititor, remarcă faptul că mereu scrie: „Au fost, sunt, vor fi, trebuie”. Oamenii „care au fost”, au mers împreună cu El la nuntă, dar oamenii care „vor fi”, vin prea târziu, pentrucă nu sunt pregătiţi. Oh, ce bucuroşi putem fi deja aici, dacă ne punem încrederea în har! Ce îngrozitor lucru e, dacă venim prea târziu! Dragostea lui Dumnezeu este nemărginită, dar numai pentru aceia care se tem de El si nădăjduiesc în bunătatea Lui, care au devenit slobozi de păcat prin harul Lui. Oh, scumpul nostru Domn, deschide încă multora ochii, ca să te recunoască pe Tine şi puterea învierii Tale. Amin!

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ÎNCREDERE

„Iată, Domnul Dumnezeu mă va ajuta” Isaia 50.9

În această prorocie avem cuvintele privitoare la Mesia în ziua când El S-a făcut ascultător până la moarte, când El Şi-a dat spinarea ca să fie biciuită şi obrajii să fie pălmuiţi şi scuipaţi. El Se încrede în ajutorul lui Dumnezeu şi aşteaptă totul de la Dumnezeu.Suflete al meu, necazurile tale sunt ca nişte fire de praf de pe talerele unui cântar, faţă de necazurile şi chinurile Mântuitorului. Nu crezi tu că Domnul te va ajuta? Domnul era într-o situaţie deosebită, căci El luase locul păcătoşilor şi Se dăduse de bunăvoie ca să Se jertfească în locul lor şi de aceea Tatăl Său îl părăsise şi El Se simţea despărţit de Tatăl. Ţie nu ţi se poate întâmpla aşa ceva; tu n-ai nevoie să strigi: „Pentru ce m-ai părăsit?” Mântuitorul tău S-a sprijinit pe Dumnezeu chiar atunci când era părăsit. Şi tu nu poţi face la fel? El a murit pentru tine, aşa că este cu neputinţă ca tu să fii lăsat singur, să fii părăsit; îndrăzneşte.

În ziua când eşti trudit şi încercat, strigă: „Domnul mă va ajuta”. Mergi înainte cu îndrăzneală. Fă-ţi faţa ca o cremene şi hotărât că nici slăbiciunea, nici timiditatea nu se vor apropia de tine. Dacă Domnul te ajută, cine te va împiedica din mers? Dacă tu eşti sigur de ajutorul Lui atotputernic, ce va fi prea greu pentru tine? Începe deci ziua cu bucurie şi nici o umbră de îndoială nu se va vârî între tine şi Soarele neprihănirii.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea” Zaharia 3.4

Dumnezeu nu poate să vadă păcatul în faţa Lui. Păcatul nu se împacă cu Persoana Lui sfântă. Dar pe baza jertfei de ispăşire de pe Golgota a lui Isus Cristos, poate îndepărta păcatul. La cruce Dumnezeu l-a dat pe Fiul Său pentru păcătoşi şi nelegiuiţi la moarte. Isus a mers la cruce ca ÎNLOCUITOR, pentru vina şi păcatul omenirii şi a suferit mânia dreaptă şi judecata dumnezeiască. El corespundea TUTUROR cerinţelor sfinte pe care Dumnezeu le cerea de la oameni şi putea astfel să ia locul păcătosului. Dar El a pus în rânduială nu numai vinovăţia noastră ci şi starea păcătoasă a omului în faţa lui Dumnezeu, stare care a fost îndepărtată. Dumnezeu a condamnat păcatul în trup, prin aceea că l-a făcut pe Domnul Cristos păcat. „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El l-a făcut păcat pentru noi, ca noi sa fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Cor. 5.21). Prin puterea acestei jertfe de ispăşire, Dumnezeu poate să spună către fiecare păcătos care vine prin credinţă la El: „Iată că am îndepărtat nelegiuirea de la tine.”Aşadar prin jertfa de ispăşire nu s-au îndepărtat numai păcatele (fapte, gânduri, vorbe) ci şi PĂCATUL; adică starea dezastruoasă a omului. Ce linişte aduce aceasta cugetului nostru, căci chiar această „procuratură dumnezeiască” mustră şi nu lasă în pace pe omul nemântuit.Cel a cărui nelegiuire a îndepărtat-o Dumnezeu poate spune: „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, AVEM pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos. Lui îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (Rom. 5.1-2).

ÎN Domnul Isus Cristos…
Adevărul în Isus … Efes. 4.21
Apropiaţi în Cristos … Efes. 2.13
Iertaţi în Cristos … Efes. 4.32
Înviaţi şi aşezaţi în Cristos … Efes. 2.6
Sfinţi în Cristos Isus … Filip. 1.1

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, când voi vorbi despre”Răbdarea lucrătorului” la ora de predicare, adu lumina şi harul Tău peste noi. Fie „să facem în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru” (Tit 2:10).

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.» IOAN 6,47

Pe pământ au existat numai trei oameni care au fost complet sănătoşi trupeşte, sufleteşte şi duhovniceşte: Adam şi soţia sa, înainte de căderea în păcat, şi Isus Cristos. Primii doi oameni au fost perfecţi, fără păcat, până când au cedat ispitei. Domnul Isus în schimb nu a păcătuit niciodată, nu a făcut nimănui nici un rău – nici prin cuvinte şi nici prin fapte. Pentru că El reprezenta sfinţenia – negarea totală a păcatului — Domnul nu putea fi pătat de acesta nici când Se afla în mijlocul celor mai păcătoşi oameni. În jurul lui Isus puterea păcatului era anihilată. Exact din acest motiv şi din cauză că nu Şi-a permis nici un fel de compromis, putea mânca şi bea laolaltă cu cei păcătoşi, îi atingea cu mâinile Sale binecuvântate şi îi însănătoşea. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a devenit om ca mine şi ca tine; El S-a făcut asemenea nouă în toate privinţele. Şi El a fost ispitit ca noi, dar, spre deosebire de toţi oamenii, Domnul nu a păcătuit niciodată. Isus a afirmat: «Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl» (loan 14,9). Cine îl acceptă pe Isus prin credinţă ca Domn şi Mântuitor va fi transformat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pentru că va fi tot mai mult asemenea Lui. Acesta este planul şi voia Sa cu privire la tine!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Ţes pânze de păianjen. Isaia 59:5

Priveşte pânza păianjenului, şi vezi în ea cel mai sugestiv tablou al religiei făţarnicului. Pânza este menită să prindă prada: păianjenul se îngraşă cu muşte, şi fariseii îşi aşteaptă răsplata. Persoanele nesocotite sunt uşor de prins în laudele pretendenţilor, şi chiar şi cel chibzuit nu scapă întotdeauna. Filip i-a botezat pe Simon Magul, a cărui prefăcută declaraţie de credinţă a fost curând nimicită de reproşul aspru al lui Petru. Obiceiurile, reputaţia, lauda, succesul şi alte muşte sunt momeala pregătită de ipocriţi în cuiburile lor. Pânza unui păianjen este o minune de îndemânare; priveşte-o şi admiră meșteşugul vânătorului. Religia înşelătorilor nu este la fel de minunată? Cum pot să transforme minciuna în adevăr? Cum pot să prefacă zorzoanele în aur? Pânza păianjenului vine din Interiorul lui. Albina îşi adună ceara de pe flori; păianjenul nu culege florile, dar poate să ţese o pânză oricât de mare. În acelaşi fel, făţarnicul găseşte adevărul şi speranţa înăuntrul lui; ancora lui este făurită de propria nicovală, şi cablul este îndoit de propriile-i mâini. El îşi pune propria temelie şi o aşează pe stâlpii propriei case, dispreţuind datoria faţă de harul lui Dumnezeu. Dar pânza păianjenului este foarte fragilă. Este o lucrare minunată, dar nu şi rezistentă. Nu rezistă în faţa măturii Servitorilor sau în faţa toiagului călătorului. Făţarnicul nu are nevoie de pompe hidraulice care să-i spulbere speranţa; o adiere de vânt este de ajuns. Păienjenişul făţarnicilor va fi spulberat atunci când mătura distrugerii va începe lucrarea ei de curăţire. Aceasta ne mai aminteşte ceva: asemenea pânze de păianjen nu vor fi tolerate în casa Domnului. El va avea grijă ca pânzele și cei care le ţes să fie distruşi pentru totdeauna. O, suflete, odihneşte-te pe ceva mai bun decât o pânză de păianjen, Fă din Domnul Isus locul tău de adăpost.

Seara

Toate lucrurile sunt cu putinţă celui care crede.Marcu 9:23

Mulţi creştini sunt chinuiţi de îndoieli şi temeri. Aceşti nenorociţi cred că această stare de lucruri este inevitabilă pentru un credincios. Această gândire este greşită, fiindcă „toate lucrurile sunt cu putinţă celui cart crede”. Este posibil ca noi să ajungem într-o stare în care îndoielile şi temerile să fie asemeni păsărilor migratoare – zburând peste suflet fără să zăbovească niciodată. Când citeşti despre comuniunea şi bucuria sfinţilor favorizaţi, oftezi şi murmuri în inima ta: „păcat că aceste binecuvântări nu sunt pentru mine”. O, alpinist spiritual, dacă ai avea credinţă, ai sta pe culmea templului, căci „toate lucrurile sunt cu putinţă celui care crede”. Auzi despre faptele pe care bărbaţi şi femei sfinte le-au făcut pentru Isus – cum s-au bucurat de El, cum au ajuns să fie ca El, cum au fost făcuţi în stare să îndure persecuţii de dragul Lui – şi îţi spui: „nu sunt decât un vierme; nu voi putea ajunge niciodată aşa”. Totuşi, nu există nici un sfânt pe care să nu-l poţi ajunge. Nu există nici o înălţime a harului, nici o legătură a spiritualităţii, nici o limpezime a siguranţei, nici un indicator al datoriei care să nu ţi se deschidă dacă ai puterea să crezi. Lasă-ţi sacul şi cenuşa, şi ridică-te la demnitatea adevăratelor tale posibilităţi. Eşti mic în împărăţia lui Dumnezeu fiindcă o îngădui, nu fiindcă ar fi necesar. Nu este potrivii ca tu să te târăşti în praf, copil al Regelui. Ridică-te! Tronul aurit al încredinţării te aşteaptă. Coroana comuniunii cu Isus este gata să-ţi împodobească fruntea. Îmbracă-te în purpură şi in subţire, şi ospătează-te în fiecare zi. Fiindcă, dacă crezi, poţi să mănânci cele mai bune roade. Pământul tău va rodi lapte şi miere, şi sufletul tău va fi săturat cu cele mai alese bucate. Adună snopii de aur ai harului, fiindcă te aşteaptă în câmpurile credinţei. „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui care crede”.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu:Porunceşte izbăvirea lui Iacov! (Psalmul 44:4)

Nu există nici un vrăjmaş al creşterii tale în har, sau al lucrării tale creştine, care să nu fi fost inclus în biruinţa Mântuitorului tău. Adu-ţi aminte că „Domnul a zis lui Iosua: «Nu te teme de ei, pentru că … îi voi da bătuţi pe toţi înaintea [ta]»” (Iosua 11:6). Aminteşte-ţi de asemenea că dacă te împotriveşti vrăjmaşului „el va fugi de la [tine]” (Iacov 4:7). Şi adu-ţi aminte ce a spus Iosua poporului: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi, ci întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă” (Iosua 10:25). Domnul este cu voi, „bărbaţi voinici” (Iosua 1:14), şi sunteţi puternici pentru că sunteţi una cu Cel Atotputernic. Deci, revendicaţi victoria!

De fiecare dată când vrăjmaşii tăi năvălesc asupra ta, revendică-ţi victoria! Când inima şi trupul tău te lasă, priveşte-n sus şi revendică-ţi VICTORIA! Fii sigur că-ţi revendici partea ta din victoria pe care Domnul Isus a câştigat-o, pentru că a câştigat-o nu numai pentru El Însuşi, ci şi pentru noi toţi. Aminteşte-ţi că tu erai în El când a câştigat-o – aşa că, revendică-ţi victoria!

Socoteşte victoria lui Hristos ca fiind a ta şi adună prada de război. Nici uriaşii, „copiii lui Anac” (Numeri 13:33), nici cetăţile fortificate nu trebuie să te intimideze sau să te înfrângă. Tu faci parte din armata cuceritoare. Revendică-ţi partea din victoria Salvatorului. din Iosua, de F. B. Meyer

Noi suntem copii ai Împăratului. De aceea, care din aceste lucruri Îl onorează cel mai mult pe Suveranul nostru divin: să nu ne revendicăm drepturile sau chiar să ne îndoim că ne revin, sau să ne susţinem privilegiile ca şi copii ai Familiei Regale şi să ne cerem drepturile care însoţesc moştenirea noastră?

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Matei 19.1-26

    La începutul acestui capitol, Isus, răspunzând la o întrebare a fariseilor, condamnă încă o dată divorţul (vezi 5.31,32).

    După aceasta, El îi binecuvântează pe copilaşii care sunt aduşi la El şi îi mustră pe ucenicii care voiau să-i oprească. Facem şi noi parte dintre aceia care aduc, prin rugăciune, suflete tinere la Domnul? sau, dimpotrivă, dintre aceia care îi împiedică să vină, poate printr-un exemplu rău?

    In v. 16 vedem un tânăr care se apropie de Isus cu o dorinţă binevenită, să obţină viaţă eternă, numai că întrebarea lui era pusă greşit, iar Domnul vrea să-l facă pe vizitatorul Său să înţeleagă acest lucru. «Vrei să faci binele (sau: un lucru bun)? Ei bine, iată poruncile!» Răspunsul tânărului arată că el nu-şi dădea seama că era incapabil să facă vreun bine, cât de mic. Atunci Domnul îi explică faptul că în inima lui locuieşte un idol: bunurile sale trecătoare (proprietăţile sale), un obstacol care împiedică pe atât de multe persoane să vină la Domnul Hristos şi să-L urmeze! Nu, viaţa eternă nu se primeşte făcând binele. Şi nici cel mai bun temperament, însoţit de cele mai înalte aptitudini naturale, nu ne ajută la nimic ca să o merităm,… pentru că viaţa eternă nu se primeşte pe merit, ci în dar: este darul fără plată al lui Isus, făcut tuturor acelora care-L urmează (Ioan 10.28).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Luca 10:25-37    

„ŞTII CE MĂ DOARE?”

Dar un Samaritean… i-a legat rănile,…şi a îngrijit de el. Luca 10:33, 34

Biblia spune să-l iubim pe aproapele nostru. Isus a portretizat adevărata natură a iubirii în pilda atât de familiară a samariteanului milostiv. El ne-a învăţat că dragostea vede nevoia sau durerea şi răspunde la ea.

Madeleine L’Engle relatează o povestire în cartea sa „Walking on water” (Umblarea pe ape), întâmplare care subliniază acest adevăr. Un rabin, cunoscut pentru pietatea sa a fost confruntat pe neaşteptate într-o zi de către unul dintre tinerii lui învăţăcei. Într-o izbucnire sentimentală, tânărul ucenic i-a spus: „învătătorule, te iubesc!” Rabinul şi-a ridicat capul cu tristeţe dintre cărţile lui şi l-a întrebat: „Ştii tu ce mă doare, fiul meu?” întrebarea l-a descumpănit pe tânărul ucenic. Revenindu-şi, a spus bâlbâindu-se: „Rabi, nu înţeleg întrebarea dumnevoastră. Am încercat să vă spun cât de mult însemnaţi pentru mine, şi m-aţi încurcat cu o întrebare
care nu are nici o legătură cu aceasta”. „Întrebarea mea nu este nici confuză nici lipsită de sens, a spus rabinul. Pentru că dacă tu nu ştii ce mă doare, cum poţi să mă iubeşti cu adevărat?”

Exemplul creştinului este Însuşi Domnul Isus. El a văzut nevoile celor necăjiţi şi a răspuns. El a făcut mult mai mult decât să arunce o monedă sau o bancnotă în farfuria colectei. Ca un samaritean milostiv, Domnul Isus a avut milă de ei şi i-a ajutat. Putem învăţa de la Domnul Isus să arătăm dragostea pentru alţii mergând dincolo de sentimente şi cuvinte. Când ne vom da seama că cineva suferă, să facem tot ce putem pentru a-l ajuta. D.C.E.

De-aş fi ştiut că un cuvânt era destul,

Aş fi rostit cuvântu-acela ne-ntrerupt,

Uşurând poveri, mângâindu-i sufletul

Căzut rănit pe-al vieţii povârniş abrupt. Ryberg

Compasiunea investeşte tot ce este necesar pentru a vindeca rănile altora.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Ioas a făcut ce era drept în ochii Domnului în toate zilele preotului Iehoiada.   2 Cronici 24.2

Împăratul Ioas La urmat pe Domnul atât timp cât preotul Iehoiada, un om evlavios, a fost lângă el pentru al ține pe o cale dreaptă. În acest timp, Ioas chiar a inițiat unele activități bune, precum repararea templului. Cu ajutorul darurilor de bunăvoie ale celor din popor, acest proiect a fost dus la bun sfârșit, iar seminția lui Iuda părea să fi apucat întro direcție bună, după mai mulți ani în care se îndepărtase de Domnul.

După ce Iehoiada a murit, Ioas a început să decadă. Sfătuitorii lui lau lingușit și iau întors inima nestatornică spre idoli. Profeții Domnului nu au fost luați în seamă, în special un om numit Zaharia.

Acest preot neînfricat, fiu al lui Iehoiada, a vorbit împotriva depărtării poporului de Dumnezeu și a plătit cu viața credincioșia sa. El a fost omorât cu pietre din porunca împăratului. La sfârșitul acestei perioade nenorocite din viața lui Ioas, Scriptura dă pe față lipsa de recunoștință a unui om care a avut un devotament de mâna a doua, datorat influenței altuia: „Și împăratul Ioas nu șia adus aminte de bunătatea pe care io făcuse Iehoiada, tatăl lui Zaharia, ci la ucis pe fiul lui”. Un astfel de devotament, după cum vedem în viața lui Ioas, nu folosește la nimic. Sirienii au invadat țara și iau nimicit pe conducătorii cei lingușitori, Ioas sa îmbolnăvit și, în timpul suferinței sale, slujitorii săi lau asasinat. Na beneficiat nici măcar de o înmormântare împărătească! Întrun contrast fericit cu un astfel de devotament de mâna a doua, vedem devotamentul unui alt tânăr, numit Timotei. Credincioșia sa față de Dumnezeu nu fluctua potrivit influențelor care îl înconjurau. Cât de minunată este recomandarea pe care Pavel io face în Filipeni 2.2022: „Nu am pe nimeni de același gând, care să se îngrijească în adevăr de cele despre voi; pentru că toți caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos. Cunoașteți însă încercarea lui, că a slujit împreună cu mine pentru evanghelie ca un copil pentru tatăl său”. Noi ce fel de devotament avem?G. W. Steidl

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Cuvântul Domnului este adevărat, și toate lucrările Lui se implinesc cu credincioșie” Psalmul 33.4

Dacă…

Dacă Mia nu ar fi golit astăzi cutia poștală…

Dacă nu ar fi deschis scrisoarea…

Dacă nu ar fi citit conținutul…

Atunci nu ar fi știut de premiul cel mare.

Dar acum, ține în mână hârtia și radiază de bucurie. Concediu pe Gran Canaria. Nu-i vine să creadă! Cum să înțeleagă acest lucru? În sfârșit va reuși!

A doua zi citește totul încă o dată în liniște. Și ceea ce este scris foarte mărunt: „…dacă veți completa chestionarul, veți putea câștiga concediul. Și dacă veți călători pe propriile costuri, veți primi două înnoptări gratuit!”.

Mia este supărată. Așa o obrăznicie. „Dacă nu ar fi cuvințelul dacă, tatăl meu ar fi milionar”, se gândește ea dezamăgită. Așa o înșelăciune!

Nu îți merge și ție la fel? Se fac promisiuni frumoase, dar când te uiți mai atent, se ascunde așa de puțin sau chiar nimic în spatele lor. Dar pe ceea ce spune Dumnezeu în Biblie te poți baza. Pentru că Dumnezeu nu dezamăgește. El face ceea ce a promis. Îți pot garanta acest lucru. De aceea este așa de bine să citești Biblia, în fiecare zi.

„În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt «da»” (2 Corinteni 1.20).

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

VISUL TAU E DE VÂNZARE?

„Voi.. v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20)

In filmul: „Up in the Air [Sus, în aer]”, actorul George Clooney este angajat de o mare companie să se ocupe de concedieri. Datoria lui este să-i dea afară pe oameni. La un moment dat, când era pe cale să concedieze un manager, Clooney observă în CV=ul acestuia că avea pregătire ca si bucătar francez. In timp ce managerul își exprimă disperarea din cauza pierderii locului de muncă, Clooney îi amintește de visul său original, de-a fi bucătar și îi adresează următoarea întrebare, punându-l pe gânduri: „Când ai început să lucrezi în companie, cu cât ai fost plătit ca să renunți la visul tău?” In acel moment, managerul și-a adus aminte de perioada în care a decis să accepte un pachet salarial constant în schimbul a ceea ce-și dorea cu adevărat să facă în viață. Faci și tu la fel? Trebuie să înțelegi un lucru: în ziua în care te-ai născut, Dumnezeu ți-a pregătit o cale pe care să mergi și o misiune pe care s-o îndeplinești. Așadar, întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este aceasta: „situația grea prin care trec acum este cumva o ocazie pe care mi-o oferă Dumnezeu de a mă întoarce și de a-mi împlini visul pe care mi l-a dat El de la bun început?” Privind în urmă la cel mai dureros capitol din viața sa, când a fost trădat de familie, losif a spus: „Voi…v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine”. Cea mai mare pierdere pe care a suferit-o losif, l-a condus spre împlinirea visului pe care i l-a dat Dumnezeu de la început. Este asta și istoria ta? Ți-ai dat seama oare că te-ai mulțumit cu ceva mai puțin, iar acum Dumnezeu îți mai dă o șansă; șansa de a face lucrul pentru care te-a pus aici pe pământ?

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: