Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Libertate pe baza profunzimii Evangheliei

Rămâneţi dar tari în libertatea pentru care ne-a eliberat Cristos. Galateni 5:1

Un om cu o gândire spirituală nu va veni niciodată la tine să-ţi ceară: „Crede cutare şi cutare lucru”, ci îţi va cere să-ţi conformezi viaţa standardelor lui Isus. Nouă nu ni se cere să credem Biblia, ci să-L credem pe Cel pe care ni-L revelează Biblia (vezi Ioan 5:39-40). Suntem chemaţi să prezentăm libertatea conştiinţei, nu libertatea opiniilor. Dacă avem libertatea lui Cristos, atunci şi alţii vor fi aduşi la aceeaşi libertate – libertatea care vine din înţelegerea supremaţiei lui Isus Cristos.

Măsoară-ţi întotdeauna viaţa doar după standardele lui Isus. Apleacă-ţi gâtul numai sub jugul Lui, nu sub alt jug; şi ai grijă să nu pui niciodată asupra altora un jug care nu este al lui Isus Cristos. Îi trebuie mult timp Lui Dumnezeu să ne elibereze de ideea că, dacă ceilalţi nu gândesc exact ca noi. ei greşesc categoric. Acesta nu este niciodată modul lui Dumnezeu de a vedea lucrurile. Există doar o singură libertate adevărată, libertatea lui Isus care lucrează în conştiinţa noastră dându-ne puterea să facem ceea ce este bine. Nu fi nerăbdător cu alţii! Aminteşte-ţi cum a lucrat Dumnezeu cu tine, cu răbdare şi blândeţe; dar nu dilua niciodată adevărul lui Dumnezeu. Lasă-l să lucreze în felul Lui şi nu-ţi cere niciodată scuze pentru El. Isus a spus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici”, nu: „Convertiţi oamenii la opiniile voastre”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

NUMERI 21:5

„şi poporul a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise.”

Neînţelegerile şi greutăţile în adunările oamenilor lui Dumnezeu sunt îngăduite de Domnul. El nu intenţionează ca sfinţii Săi să aibă simţăminte rănite, ofensări între ei, nici ca ei să aibă un duh de rivalitate, de resentiment sau de mândrie. Mai degrabă El le dă şansa să se recunoască morţi în mod practic şi să dezvolte şi să desfăşoare o credinţă simplă. O astfel de credinţă vede mâna Domnului peste toţi şi vede pe sfinţi la fel de scumpi în ochii Lui, chiar dacă ochii noştri nu-i văd pe toţi copiii lui Dumnezeu la fel. Ce rău facem când îi calificăm pe fraţii noştri după măsura noastră omenească şi nu după măsura Domnului Hristos care şi-a dat viaţa pentru toţi şi îi iubeşte pe toţi cu aceeaşi tandreţe! Dar El îngăduie încercările şi neînţelegerile în adunare nu ca să dea prilej firii pământeşti să arate ce este în stare, ci ca să dea posibilitatea omului celui nou să-şi dezvolte amabilitatea, smerenia şi îndelunga răbdare ca ale Domnului Isus, într-un cuvânt, să confirme roadă Duhului, şi părtăşia neîntreruptă, curgătoare, cu Domnul nostru. Ce trist dacă starea inimii noastre este atât de egoistă încât nu este capabilă să prindă prilejurile pe care ni le dă Dumnezeu pentru o creştere duhovnicească, ci mai degrabă face din aceste situaţii o pricină pentru manifestarea firii pământeşti. O, dacă am fi goliţi mai mult de noi înşine ca să fim umpluţi de Domnul Hristos; ar fi o dorinţă pe care ar trebui s-o avem cu toţii! Dar dacă dorinţa aceasta este sinceră, putem fi siguri că Domnul va face să întâmpinăm împrejurări cu scopul de a ne face să învăţăm în mod practic să ne lepădăm de noi înşine şi să arătăm blândeţea, smerenia şi îndelunga răbdare a Domnului Isus. Aceste împrejurări au deasemenea scopul de a ne ajuta ca să desfăşurăm în relaţiile dintre noi, acea dragoste a omului nou în Hristos, care se ridică deasupra resentimentelor şi simţămintelor naturale ale firii noastre şi care se cheltuieşte pe ea însăşi pentru binele acelora faţă de care am avea în adevăr multe motive de a simţi un resentiment.”Dragostea iubeşte pe toţi fraţii, cum a făcut şi Domnul Hristos, având izvorul în El însuşi şi nu în motivele ei. Dragostea simte toate durerile şi slăbiciunile fraţilor, dar trece dincolo de ele, ca să le poarte, să le suporte şi să găsească în ele prilejul unui sfânt exerciţiu..” J.N.D. Cu alte cuvinte, dragostea n-ar trebui să aibă o raţiune personală ci să-şi aibă sursa în Domnul Hristos.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Căci Domnul este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slava, şi nu lipseşte de nici-un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană. Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!” Ps. 84:11-12

Omul este datorita firii lui în intuneric si umbla în întuneric, nestiind unde merge. Nu observa nici macar ca drumul sau duce spre Iad. Cel care nu stie încotro merge, ajunge în pierzare potrivit Scripturii. Duhul Sfânt lucreaza în fiecare inima. Isus bate la uşa inimii fiecaruia, si cel care va deschide uşa, va intra la el, si va lua cina cu el. El este Lumina lumii, iar cel care-L urmeaza va avea Lumina vietii. El este soarele nostru care ne da lumina si caldura, astfel pasii nostri pot fi sigur, pentru ca suntem fii ai luminii. El este scutul si refugiul nostru. El ne înconjoara din toate partile, astfel ca niciun necaz sa nu ne atinga. Dreptatea Lui este scut si refugiu pentru noi. Cu Cuvântul Sau putem sa ne aparam daca suntem inconjurati de dusmani si ispite. El ne da îndurare si slava. „Caci harul Lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat, si ne invata s-o rupem cu pacatul si cu poftele lumesti.” Doar prin El putem avea parte de iertarea pacatelor prin har, si putem experimenta ca El nu ne reproseaza, nici nu este suparat pe noi, si nu ne tine în socoteala pacatele noastre. Ce promisiune minunata: nu va duce lipsa de niciun bine cel ce se increde în El. Cel care are frica de Dumnezeu si se încrede în El, nu duce lipsa de niciun bine.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

LEAC ÎMPOTRIVA INVIDIEI

Să nu-ţi pizmuiască inima pe păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul, căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea. Proverbe 23.17-18

Când vedem că celor răi le merge bine, suntem gata să-i pizmuim; când îi auzim bucurându-se, în timp ce inima noastră e tristă, credem că partea lor e mai bună. Dar acest gând e nebunie şi păcat. Dacă i-am cunoaşte mai bine, şi mai ales dacă ne-am aminti sfârşitul lor, ne-ar fi mai degrabă milă de ei. Leacul pentru această pornire, este sa rămânem neîncetat, zi de zi, cu sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, adorându-L şi păstrând legătura cu El. Această stare va duce sufletul nostru la niveluri superioare, unde vom judeca mai limpede şi dorinţele noastre vor fi mai curate. Cu cât cerul va ocupa mai mult loc în viaţa noastră, cu atât ne vom alipi mai puţin de lucrurile de pe pământ. Teama de Dumnezeu va şterge invidia din suflet. Vom da lovitura de moarte pornirilor noastre, privind sfârşitul celui rău. Bogăţia şi slava sa nu sunt decât o arătare scurtă, trecătoare.

Măreţia aparentă a celui bogat ne uimeşte un moment, apoi se stinge. Ce câştig are el că prosperă dacă vine judecata să-l acuze? Dar omul lui Dumnezeu, din contră, are ca sfârşit pacea şi binecuvântarea şi nimeni nu-i poate răpi bucuria. Evită să priveşti cu jind şi caută adevărata mulţumire sufletească.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Şi Iefta galaaditul era un războinic viteaz şi era fiul unei curve; şi Galaad născuse pe Iefta. Şi soția lui Galaad ia născut fii; şi, când au crescut, fiii soției lui Galaad au alungat pe Iefta şi iau zis: „Nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, pentru că eşti fiul unei alte femei”. Şi Iefta a fugit dinaintea fraților săi şi a locuit în țara Tob. Şi oameni fără căpătâi sau adunat la Iefta şi ieşeau să prade cu el.  Judecători 11.13

Judecătorii lui Israel – Iefta (1) – Un trecut trist

Din nou Israel La părăsit pe Domnul şi a slujit idolilor din națiunile care îl înconjurau. Domnul, în mânia Sa, a îngăduit ca filistenii şi amoniții săi asuprească vreme de optsprezece ani. În cele din urmă, când amoniții au năvălit în ținutul Galaadului, israeliții au îndepărtat idolii, şiau mărturisit păcatele şi au strigat la Dumnezeu după ajutor. Conducătorii din Galaad sau sfătuit pentru a stabili cine trebuia să înceapă lupta împotriva vrăjmaşilor; acela avea să fie maimare peste locuitorii din Galaad.

Apare acum Iefta, fiul lui Galaad şi al unei prostituate, conducătorul unei bande de tâlhari. El fusese mai înainte izgonit de frații săi vitregi, de fiii soției lui Galaad. La el vin acum bătrânii Galaadului, cerândui să fie conducătorul lor în lupta împotriva amoniților. Iuda, deşi a avut rezerve în a accepta această propunere, şia rostit toate cuvintele înaintea Domnului, la Mițpa.

Ce trist este când frați sau surori dintro familie creştină sau dintro adunare nu se bucură de o relație bună unii cu alții! Cauzele pot fi multiple, însă de multe ori imoralitatea este una dintre ele. Gelozia, de asemenea, poate conduce la rivalitate şi la răcirea afecțiunilor. Rezultatul este că Domnul este dezonorat, iar mărturia este afectată.

„Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte nu La cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4.7,8). E. P. Vedder, Jr.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Vreau, o, Doamne, „să mă curăţesc de orice întinăciune a cărnii şi a duhului” (2 Corinteni 7:1), de orice asprime-a ţesăturii vieţii spirituale, ca să locuiesc în Tine în plinătatea bucuriei.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie.» Evrei 10,25

Care zi se apropie? Ziua revenirii lui Isus! Nedorind să renunţe la el însuşi, eul rebel din noi spune: vreau să fiu liber! «Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor» (Psalm 2,3) Acest «eu» doreşte să fie şi să rămână independent. Dar sunt sigur că Domnul, la venirea Sa pe norii cerului vrea să îi găsească pe toţi ai Lui uniţi, ca în ziua de Rusalii când S-a pogorât Duhul Sfânt: «în ziua Cinci-zecimii erau toţi împreună în acelaşi loc» (Fapte 2,1). Ai tu părtăşie cu alţi copii ai lui Dumnezeu? Dacă nu există o adevărată adunare a sfinţilor, de ce nu îţi deschizi tu casa pentru o asemenea adunare în cuvânt şi rugăciune? «Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă» (Fapte 2,46). Adevărata părtăşie cu Domnul, adevărata unitate în Duh şi prin Cuvântul Sfânt se realizează doar prin părtăşia binecuvântată cu alţi copii ai Săi.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Rămânem în EL 1 Ioan 4:13

Vrei un adăpost pentru sufletul tău? Întrebi „care este preţul?” Este mai scump decât ar vrea mândria omenească. Este fără bani şi fără plată. Ai vrea să plăteşti o chirie respectabilă? Ai vrea să faci ceva ca să-L cucereşti pe Christos? Atunci nu poţi avea adăpost, fiindcă această casă este „fără plată” (Isaia 55:1). Vrei să iei în stăpânire casa Stăpânului meu pentru totdeauna, fără să plăteşti nimic în schimb, nimic în afară de datoria de a-L iubi şi a-L sluji pentru totdeauna? Vrei să-L iei pe Isus şi să „rămâi în El” pentru totdeauna? Acest adăpost este dotat cu tot ce-ţi trebuie. Este plin de bogăţii care îţi vor ajunge toată viaţa. Aici poţi avea părtăşie cu Christos şi poţi să te hrăneşti cu dragostea Lui. Aici mesele sunt pline cu bucate care nu se vor termina niciodată. Când eşti obosit, te poţi odihni aici cu Isus. De la ferestrele lui, poţi vedea cerul în orice moment. Vrei să locuieşti aici? Dacă eşti într-adevăr pe drumuri, vei spune „aş vrea din toată inima; se poate?” Da, iată cheia. Cheia este „vino la Isus”. „Dar”, vei spune tu, „sunt prea amărât pentru o asemenea casă”. Nu contează, înăuntru sunt haine destule. Dacă te simţi vinovat şi condamnat, intră; chiar dacă este o casă prea bună pentru tine, Christos te va face destul de bun ca să poţi locui în ea. El te va spăla şi te va curăţa, şi atunci vei putea cânta „rămânem în El”. Credinciosule, eşti de trei ori binecuvântat cu o asemenea casă! Eşti privilegiat, fiindcă ai „o cetăţuie” (Psalmi 71:3) în care eşti mereu în siguranţă. Locuind în El, nu ai doar o casă perfectă şi sigură, ci şi o locuinţă veşnică. Când lumea aceasta va pieri ca un vis, casa noastră va trăi şi se va înălţa mai netedă decât marmura, mai neclintită decât pamântul, la fel de sigură ca şi Dumnezeu, fiindcă este o parte din Dumnezeu însuşi, şi noi „rămânem în El”.

SEARA

Aş mai trage o nădejde în tot timpul suferinţelor mele.

Scurta noastră şedere pe pământ va face cerul mai plăcut. Nimic nu te ajută să te odihneşti mai bine decât o face munca; nimic nu te face să te simţi mai în siguranţă decât gândul că ai scăpat dintr-o mare primejdie. Cel mai amar tonic al pământului va îndulci şi mai mult vinul care sclipeşte în cupele slavei. Armura noastră ciocnită şi cicatricele ne vor face să ne simţim victoria mai glorioasă, când vom fi primiţi pe scaunele celor care au învins lumea. Nu am avea deplină tovărăşie cu Christos, dacă nu am avea parte de suferinţe, fiindcă El a fost botezat cu botezul suferinţelor printre oameni; noi trebuie să fim botezaţi cu acelaşi botez, dacă vrem să intrăm cu El în împărăţie. Tovărăşia cu Christos este atât de onorabilă, încât cea mai mare durere este un preţ neînsemnat pentru obţinerea ei. Un alt motiv pentru care ne mai aflăm încă aici este binele celorlalţi. Nu putem intra în ceruri până nu ne terminăm lucrarea, şi poate că trebuie să mai oferim încă lumină unor suflete aflate în întuneric. Şederea noastră prelungită aici este fără îndoială spre slava lui Dumnezeu. Un sfânt încercat va străluci în coroana Regelui ca un diamant bine şlefuit. Nimic nu reflectă mai multă onoare asupra unui om decât o încercare continuă a lucrării sale, şi faptul că îndură până la capăt fără să renunţe. Noi suntem lucrătorii Domnului, şi El va fi slăvit prin suferinţele noastre. Pentru gloria lui Isus, îndurăm noi încercările credinţei cu bucurie sfântă. Fie ca orice om să-şi jertfească dorinţele spre slava lui Isus, şi să spună „dacă prin şederea mea în praf îl pot înălţa pe Domnul cu un milimetru, sunt gata să zac printre cioburile pământului. Dacă prin şederea mea pe pământ îl pot slăvi pe Isus, cerul meu va fi să nu fiu primit în cer”. Timpul nostru este fixat şi rânduit prin legi divine. Să nu ne îngrijorăm deci, ci să aşteptăm cu răbdare să se deschidă porţile de mărgărit.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El.
(Psalmul 25:14)

Există anumite taine ale providenţei lui Dumnezeu pe care El îngăduie copiilor Săi să le afle. De fapt, deseori, cel puţin la suprafaţă, planurile Lui cu ei par să fie severe şi ascunse. Totuşi credinţa priveşte mai profund şi spune: „Aceasta este taina lui Dumnezeu. Tu priveşti numai în afară, dar eu privesc mai profund şi văd sensul ascuns”.

Adu-ţi aminte că diamantele se găsesc în stare brută, şi adevărata lor valoare nu se poate vedea. Şi când a fost ridicat cortul întâlnirii în pustiu, nu avea nimic în afară care să-ţi atragă privirile. De fapt, învelitoarea de afară făcută din piei groase de viţel de mare nu spunea nimic despre lucrurile preţioase dinăuntru.

Dragă prietene, Dumnezeu poate să-ţi trimită daruri valoroase într-un ambalaj neatrăgător. Dar nu te îngrijora din cauza ambalajului, pentru că poţi avea toată siguranţa că înăuntru El a ascuns comori de dragoste, bunătate şi înţelepciune. Dacă vom primi pur şi simplu ce ne trimite El şi avem încredere în El pentru binecuvântările dinăuntru, vom afla semnificaţia tainelor providenţei Lui, chiar şi în vremuri de întuneric. A. B. Simpson

 

Până nu va tăcea fiecare război de ţesut,

Şi nu vor înceta să zboare firele încrucişate,

Dumnezeu nu va derula modelul

Şi nu va explica motivul pentru care

Firele negre sunt la fel de necesare

În mâna iscusită a Ţesătorului,

Ca şi firele de aur şi argint

Pentru modelul pe care El l-a gândit.

 

Un om care-L are pe Hristos ca Domn este stăpânul oricărei situaţii. Eşti presat de împrejurări? Nu le da la o parte, pentru că ele sunt mâinile Olarului. Şi vei învăţa să le stăpâneşti nu oprind desfăşurarea lor, ci îndurând disciplina lor. Situaţiile nu numai că te modelează într-un vas frumos, de cinste, dar te şi aprovizionează cu resurse de mare valoare.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 10.1-23

Ultimele trei paragrafe din cap. 9 (v. 8-21) şi primul din cap. 10 (v. 1-4) sintetizează toate motivele pentru care mânia lui Dumnezeu „nu se abate” de la Israel şi mâna Sa este tot întinsă” (9.12,17,21; 10.4). Însă această mână ţine o nuia înfricoşătoare, pentru a pedepsi poporul vinovat: este Asiria, amintită deja. A existat un asirian istoric (Sanherib şi armatele sale: vezi cap. 36.1), dar el nu a fost decât o palidă imagine a groaznicului asirian profetic care va invada ţara lui Israel puţin înainte de domnia lui Hristos. Dumnezeu, în indignarea Sa, va ordona acest atac împotriva poporului Său, atac de care agresorul va profita pentru a-şi atribui succesul şi chiar pentru a se ridica împotriva lui Dumnezeu (v. 13,15; comp. cu 2 împăraţi 19.23…). Ce nebunie! Unealta nu este nimic fără mâna care o mânuieşte! Din acest motiv, Dumnezeu, de îndată ce îşi va încheia lucrul în care S-a folosit de această nuia, o va pune pe foc, cum se arde un simplu toiag (v. 16; 30.31-33).Fie ca exemplul acestui act atât de drastic să ne aducă şi nouă aminte de ceea ce suntem, chiar în calitate de creştini, şi anume: instrumente fără putere şi fără înţelepciune proprie (comp. cu v. 13), pe care Domnul le poate pune deoparte sau înlocui, după cum găseşte El cu cale.Gândul final al lui Dumnezeu nu este judecata, ci harul: „…o rămăşiţă … se va întoarce” (v. 21,22, citate în Romani 9.27).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 1 Corinteni 10:23-33

Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva; să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. 1 Corinteni 10:31

A BEA SAU A NU BEA

O femeie l-a întrebat pe tatăl ei aflat la bătrâneţe, cum de niciodată nu a căzut în patima băuturii. Crezând că ştie răspunsul, ea a continuat: „Poate pentru că nu ţi-au plăcut băuturile?” Bătrânul tată a răspuns: „Nu! Motivul pentru care nu am băut în viaţa mea n-a fost pentru că nu mi-au plăcut băuturile, ci n-am băut pentru că mi-au plăcut”. Recunoscând puterea de seducţie a alcoolului în viaţa sa şi ştiind rănile şi sfâsierea inimii victimelor pe care le-ar fi putut face, s-a ferit de ele ca de otravă. Mulţi alcoolici au descoperit prea târziu şi, spre pierzarea lor, că alcoolul are o astfel de capcană încât victimele sale nu mai pot scăpa din ghearele sale mortale. El devine stăpânul lor. Le domină vieţile, le controlează acţiunile, le distruge carierele. El întrerupe relaţiile, le desparte familiile, le distruge căsnicia, frânge inimi, aduce suferinţă, lacrimi şi chiar moartea. Consecinţele sclaviei alcoolului sunt mai tragice decât poate cineva să creadă. Creştinii ar face bine să aplice aceste principii enunţate de apostolul Pavel, atunci când iau în considerare băutura: Aduce acest lucru glorie lui Dumnezeu? (1 Cor. 10:31). Este legal? (1 Cor. 10:23). Ajută la ceva? (1 Cor. 6:12). Aduce zidire? (1 Cor. 10:23). Are putere asupra ta? (1 Cor. 6:12). îi va face şi pe alţii să se poticnească? (Romani 14:21). Dacă cedezi Duhului Sfânt şi răspunzi cinstit la aceste întrebări, El îţi va da răspunsul la întrebarea de a bea sau nu.  R.W.D.

Ce prăpăd, regrete şi dureri

Adus-a jocul alcoolului cumplit.

Eu nu voi face de ruşine

Numele Mântuitorului iubit.  
D.J.D.

Băuturile tari slăbesc caracterul

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Iată că voi face să vă ploaie pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, … Şi casa lui Israel a numit hrana aceasta „mana”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere. Exodul 16.4-31

Dumnezeu a salvat poporul Israel din robia egipteană. Sângele mielului l-a salvat de judecată. Dar foarte repede după trecerea prin Marea Roşie în ale cărei valuri şi-au găsit sfârşitul duşmanii, se arată nemulţumirea lor prin gândul la oalele cu carne din Egipt. Dar Dumnezeu a purtat poporul cu deplină răbdare, dându-I pentru întreaga călătorie pâine şi carne. Din ceruri a lăsat să plouă pâine. Israeliţii nu au cunoscut-o şi s-au întrebat unii pe alţii: „Man hu?” care se traduce: „Ce este aceasta?” Vitaminele necesare corpului omenesc pentru creştere şi dezvoltare, sunt cunoscute de Dumnezeu mai bine decât ar putea cunoaşte cel mai iscusit om. Şi credeţi că nu conţinea mana aceasta vitaminele necesare vieţii?

La fel a făcut Dumnezeu cu toţi cei pe care ne-a scăpat din robia Satanei, prin sângele Domnului Isus: ne-a dat pentru călătoria prin pustie, pâinea cerească, CUVÂNTUL SĂU. Gustul pâinii cereşti pentru Israel era ca turta cu miere. Ieremia a spus: „Când am primit cuvintele Tale şi le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ier. 15.16). Apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioşi în 1 Petru 2.2: „şi ca nişte prunci născuţi de curând să doriţi laptele duhovnicesc şi curat” (adică Cuvântul lui Dumnezeu). Pâinea vieţii este Domnul Isus şi El cere ca noi să-L iubim, să ne hrănim cu El şi să ne bucurăm de dragostea Lui. Într-adevăr Cuvântul Său este un mărgăritar de mare preţ pe calea prin pustie. De-ar rămâne Cuvântul Său în inimile noastre tot timpul la loc de frunte.Binecuvântarea stă în legătură cu ASCULTAREA, blestemul în legătură cu neascultarea.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Psalmul 32.1

Iertat!

Pe piatra de mormânt străveche dintr-un cimitir mic al unui sat din Franța nu este gravat niciun nume. Este doar un cuvânt: Iertat!

Cine se află acolo? Nimeni nu mai știe. Vârsta, proveniența, profesia sunt necunoscute. Dar ceva este sigur: iertat! Dumnezeu l-a iertat. – Oamenii l-au uitat de mult, dar Dumnezeu îl cunoaște.

Iertat! – aceasta înseamnă mai întâi că el a fost vinovat. El a dus o viață fără Dumnezeu, nu a întrebat de voia Lui și de aceea a meritat pedeapsa veșnică.

Iertat! – aceasta înseamnă mai departe: acest om a recunoscut că a fost un păcătos. El a venit la Dumnezeu și a recunoscut vina lui în fața lui Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a iertat toate păcatele pe baza jertfei lui Hristos și l-a salvat de la pierzarea veșnică.

Iertat! – aceasta înseamnă la final pentru acest om necunoscut: corpul său se află în pământ, dar sufletul său este la Isus Hristos în Paradis. În curând, Hristos va veni pentru a învia din moarte pe toți care au murit în credința în El și pentru a-i lua în slava Sa cerească. De acest lucru va avea parte și acest răscumpărat.

Oamenii, care pot să așeze acest cuvânt: Iertat! pe piatra lor de mormânt, sunt fericiți.

„În care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (Coloseni 1.14).

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

PUNCTE SENSIBILE (4)

„Primește cu bunăvoință … cugetele inimii mele” (Psalmul 19:14)

Domnul Isus a spus că Duhul Sfânt ne va convinge de păcat, dar condamnarea nu e același lucru cu „a fi prins”. Când suntem prinși că greșim, simțim durere, dar aceasta nu este neapărat condamnare pentru păcat. Deseori e vorba numai de rușinea cauzată de ce ar putea crede ceilalți despre noi. Dacă am crede că nimeni nu va afla vreodată, nu am suferi. Condamnarea nu e același lucru cu teama de pedeapsă. Condamnarea e atunci când înțelegi de ce ești capabil: „Cum am devenit eu tipul de persoană care minte, care copiază la teste, care are o aventură, care își atrage creditul pentru ceva ce nu a făcut, care se poartă cu lașitate și nu cu curaj sau care îi folosește pe oameni pentru propriile sale scopuri?” Acestea nu sunt întrebări pe care ti le-ai pune în mod normal. Biblia spune: „judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” (loan 3:19). Când Dumnezeu lucrează în viața ta, suferința nu are legătură cu faptul că ceilalți știu și nici măcar cu circumstanțele. Aceștia sunt factori externi. Suferința condamnării este lăuntrică – e legată de cine ești tu. Dacă parbrizul mașinii tale nu este curat, te paște pericolul de a ajunge într-un șanț și tu nu-l poți șterge în timp ce conduci – de aceea ai ștergătoare de parbriz. în mod similar, sarcina Duhului Sfânt este aceea de a-ți descoperi păcatul, de a te convinge să te pocăiești de el și de a te curăța pentru a putea înainta până acolo unde dorește Dumnezeu să ajungi în viață. In fiecare zi trebuie să te rogi: „Doamne, dă-mi lumină prin Duhul Sfânt ca să pot vedea mai clar. Curățește-mă în sângele tău Amin!”.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: