Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Aprilie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Spontaneitatea dragostei

Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate… 1 Corinteni 13:4-8

Dragostea nu este premeditată, ea este spontană, apare în moduri extraordinare. Nu există nici un fel de siguranţă matematică în concepţia lui Pavel despre dragoste. Noi nu putem spune: „Nu mă voi gândi la nimic rău; voi crede toate lucrurile”. Caracteristica dragostei este spontaneitatea. Nu aşezăm spusele lui Isus ca pe un standard în faţa noastră: dar când Duhul Lui are cale liberă în noi, trăim potrivit standardului Lui fără să ne dăm măcar seama de aceasta, iar când privim înapoi suntem uimiţi de absenţa vreunui interes personal în manifestarea unui anume sentiment, ceea ce dovedeşte prezenţa spontaneităţii dragostei adevărate. Natura oricărui lucru legat de viaţa lui Dumnezeu în noi poate fi remarcată numai după ce lucrul respectiv a trecut.

Izvoarele dragostei sunt în Dumnezeu, nu în noi. Este absurd să credem că dragostea lui Dumnezeu se află în mod natural în inima noastră; ea este acolo numai după ce „a fost turnată în inimile noastre de către Duhul Sfânt”.

Dacă încercăm să-I demonstrăm lui Dumnezeu cât de mult îl iubim, acesta este un semn sigur că nu îl iubim. Dovada dragostei noastre faţă de El este spontaneitatea ei absolută; ea vine în mod natural. Când privim înapoi, nu putem spune de ce am făcut anumite lucruri; le-am făcut în conformitate cu natura spontană a dragostei Lui din noi. Viaţa lui Dumnezeu se manifestă în acest fel spontan, deoarece izvoarele dragostei se află în Duhul Sfânt.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

1CORINTENI 3:21-23

„Toate sunt ale voastre…..fie lumea……fie lucrurile de acum fie cele viitoare. Toate sunt ale voastre; şi voi sînteţi ai lui Hristos şi Hristos este al lui Dumnezeu.”

Mulţi copii ai lui Dumnezeu au siguranţa iertării păcatelor şi într-o oarecare măsură, dorinţa de a slăvi pe Dumnezeu în viaţa lor. Ei pot spune că sînt mîntuiţi prin har, dar ei nu realizează că sînt moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos şi nici nu realizează că toate sînt ale lor: cele de acum şi cele viitoare.Bogăţiile nepătrunse ale Domnului Isus Hristos care îşi vor avea îndeplinirea şi satisfacţia deplină şi desăvârşită în cer, bogăţiile acestea trebuie să fie posesiunea prezentă a celui ce crede în El. Credinciosul cel mai tînăr, cel mai slab, este chemat să stăpînească această moştenire pentru a slăvi pe Mîntuitorul său prin felul său de viaţă. şi Duhul Sfînt este Acela care ne asigură bucuria imediată a unei moşteniri duhovniceşti care întrece orice pricepere, tot ce am putea să cerem sau să gîndim noi, făcînd din noi „…copii……moştenitori ai lui Dumnezeu…” (Rom. 8:17). N-ar trebui să ne mărturisim sărăcia vieţii nostrc creştine şi să recunoaştem că nu trăim ca moştenitori? Faptul că avem personal pe Domnul Isus ca Mîntuitor este condiţia care ne asigură acum, în prezent, bucuria acestei moşteniri duhovniceşti.Dar Acela care a venit la noi şi pe Care L-am primit, vrea să-şi găsească în noi moştenirea Sa. Cu alte cuvinte, El este moştenitorul fiinţei şi vieţii noastre. Viaţa noastră trebuia deci să fie posesiunea Lui şi s-o folosească cum crede El de cuviinţă. În felul acesta El ne va putea îndrepta privirile spre o lume pierdută, pe care El o iubeşte atît de mult şi care are nevoie de dragostea lui Dumnezeu pe care noi trebuie să i-o facem cunoscută. Dragostea aceasta este cheia care va deschide broasca ruginită de păcat a inimii omeneşti. Să luăm deci hotărîrea de a ne lăsa stăpîniţi în întregime de Domnul Hristos care are dreptul de moştenitor al fiinţelor noastre şi să-I cerem să ne umple de dragostea Lui, pentru ca numai în felul acesta să ne poată folosi pentru cîştigarea sufletelor în lumea aceasta ruinată de păcat şi să fim un balsam chiar şi în adunare. „Noi nu putem să realizăm cu adevărat dragostea Domnului Hristos în părtăşia noastră cu El, fără a cuprinde în ea pe toţi aceia pe care El îi iubeşte ca pe ai Săi.” J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locuri stâncoase, sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie.” Marcu 4:16

Aceştia sunt diferiţi de oamenii înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum. Se bucură de Cuvânt şi ascultă Cuvântul foarte interesaţi la orele de Adunare. Pe drum spre casă subiectul lor continuă pe marginea Cuvântului, povestesc cât de binecuvântaţi au fost, şi cum le-a spus foarte mult Cuvântul, mulţumesc Lui Dumnezeu pentru predicatorul lor bun şi de-abia aşteaptă să fie din nou oră de Adunare spunând: „Biblia ni se pare complet nouă.” Dar când înţeleg că trebuie să restituie lucrurile furate, se gândesc:”ce va spune lumea. Este de ajuns să-ţi recunoşti păcatele doar înaintea Lui Dumnezeu.”Oamenii arată cu degetul spre ei, spunând:”Acum şi aceştia merg la Adunare şi vor să fie mai buni ca ceilalţi oameni.” Neavând rădăcină nu dau roade, căci au semănat pe pământ stâncos.Dacă nu suntem dispuşi să recunoaştem păcatele, atunci Cuvântul nu poate prinde rădăcini. Sunt oameni care se asemană cu pleava, aşa cum este scris în Matei 3:2. Mai demult grâul se curăţa cu lopata, prin aruncarea în bătaia vântului;pleava a ţinut pasul cu grâul un timp, apoi a fost luată de vânt. Sunt deci oameni care dacă vin ispitele dau înapoi, şi nu depun mărturie despre Isus pentru că le este ruşine. Aceştia sunt ca trestia în vânt; îşi schimbă faţa părerea celor care sunt mulţi, procedează după părerea lor proprie, zicând:”Este greu a trăi pentru Dumnezeu în vremea noastră. Sunt locuri în Scriptură care nu pot fi luate exact aşa.” Aceştia nu ajung să rodească, ei se usucă înainte de vreme.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

RĂSPLATA BIRUITORULUI

Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe ea va fi scris un nume pe care nu-l ştie decât acela care-l primeşte. Apocalipsa 2.17

Inima mea, sileşte-te să stărui în lupta sfântă, căci mare e răsplata biruinţei. Azi noi mâncăm din hrana cerească ce cade în tabăra noastră, din acea hrană, din pustie, care vine din cer şi care nu lipseşte niciodată pelerinului în drum spre Canaan. Dar în Domnul Isus, ne este păstrat un nivel mai înalt al vieţii duhovniceşti, precum şi o hrană care ne este necunoscută încă. În vasul de aur aşezat în chivot se găsea ascunsă o măsura de mană, care nu trebuia sa se strice, chiar peste veacuri. Nimeni nu a văzut-o vreodată; ea era
păstrată în chivotul legământului în Locul preasfânt. Tot astfel viaţa credinciosului este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Vom ajunge în curând acolo. Ieşind biruitori prin harul Domnului Isus, vom avea parte de bucatele împăratului. Ne vom hrăni cu mana ascunsă, care e Domnul Isus. El este pentru noi totul, în toţi ai Lui, oricare ar fi situaţia noastră. El este Cel ce ne va întări pentru luptă, care ne asigură biruinţa şi El însuşi ne este răsplata. Doamne, dă-mi această biruinţă!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Prin El, să-I aducem totdeauna lui DUMNEZEU o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc NUMELE LUI.

Evrei 13.15

Credincioşii sunt însărcinaţi să aducă jertfă de laudă Domnului. Acest adevăr să nu-l uităm niciodată. Marele nostru Preot duce jertfele noastre de laudă şi mulţumire în faţa lui Dumnezeu. Cât de mult ne îmbărbătează chiar acest verset: „Să aducem o jertfă de laudă adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ne este spus: „Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în locul Prea Sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină” (Evrei 10.19-22). Chiar dacă jertfele noastre sunt uneori slabe, incomplete şi nedesăvârşite, noi avem un Mare Preot care are putere să deosebească binele de rău. El ia aceste jertfe şi le prezintă lui Dumnezeu ca un miros plăcut al Persoanei şi a lucrării Sale. Fiecare mişcare a inimii către El, orice lucru cât de mărunt ar fi, fiecare dar făcut cu bucurie, totul se înalţă spre Dumnezeu, dezbrăcat de orice slăbiciune şi nedesăvârşire, dar îmbrăcat cu chipul Celui care neîncetat stă pentru noi în faţa lui Dumnezeu. Acestea ne amintesc de placa de aur curat pe care Aaron trebuia să o poarte şi despre care citim: „Ea să fie pe fruntea lui Aaron şi Aaron va purta fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentru ca ei să fie plăcuţi înaintea lui” (Exod. 28.38). De-am cerceta şi mai mult ţinuta noastră în viaţa de toate zilele.Dumnezeu s-a descoperit prin Isus Cristos. La cruce adevărul şi îndurarea s-au întâlnit. Păcatul a fost dat la o parte prin sângele Lui. De aceea îmi plec capul şi nu pot face altceva decât să-I mulţumesc.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

„Domnul împărăteşte”, „Domnul împărăteşte”, „Domnul împărăteşte”, „Domnul împărăteşte”; o, Doamne, fă ca puterea Ta împărătească să se manifeste în această zi în trupurile slujitorilor Tăi, pentru gloria Ta.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

« Veniţi la Mine toţi cei trudiţi si împovăraţi si Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.» Matei 11,28-30

Domnul Isus face această invitaţie de două ori. Este nemărginirea îndurării, a bunătăţii Domnului, care se înnoiește în fiecare dimineaţă. Această dublă invitaţie este pentru aceia care vin la El: «Eu vă voi da odihnă» şi «veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre». Prin promisiunea: «Eu vă voi da odihnă», Domnul îţi va reînnoi viata. El vrea să îți schimbe inima, să-ţi ofere noi perspective, să-ţi dea un nou punct de vedere. Iar când spune «veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre», El ne dă de înţeles că ştie ce fel de fiinţe suntem. Dumnezeu cunoaşte neliniştea inimii noastre şi agitaţia pe care nu o putem nicicum stăpâni. Acest adevăr este valabil pentru azi şi pentru toate zilele: grăbeşte-te şi vino cu toate problemele şi poverile la Isus! Nu asculta îndemnurile firii, ci încredinţează-te cu totul în mâna Lui!

 

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Toţi copiii lui Israel au cârtit. Numeri 14:2

Și între creştinii de astăzi sunt cârtitori, la fel de înverşunaţi ca cei din tabăra lui Israel. Sunt cei care, când se împiedică, cârtesc împotriva încercărilor. Ei întreabă: „de ce sunt atât de nenorocit? Ce am făcut ca să merit atâtea pedepse?” Am ceva să-ţi spun, cârtitorule! De ce murmuri împotriva hotărârilor pe care le ia Tatăl ceresc? Te-ar lovi El mai tare decât meriţi? Gândeşte-te cât de răzvrătit erai odinioară, şi El te-a iertat! Cu siguranţă că, dacă acum consideră că trebuieşti pedepsit, ştie El de ce, şi ar trebui să nu cârteşti. La urma urmei, eşti pedepsit pe măsura păcatelor tale? Gândeşte-te la răul din inima ta, şi apoi la nuiaua care trebuie să te cureţe. Cântăreşte-te, şi vezi câtă zgură se ascunde în aurul tău. Crezi că focul din cuptor este prea puternic? Oare spiritul acesta mândru şi răzvrătit nu demonstrează că inima ta nu este. cu adevărat sfinţită? Nu sumva cuvintele cârtitoare sunt departe de firea blândă şi sfântă a copiilor lui Dumnezeu? Nu este nevoie de o corecţie? Dar dacă vei murmura contra pedepsei, ia aminte, fiindcă soarta cârtitorului este amară. Dumnezeu îi loveşte de două ori pe cei care nu îndură cu răbdare prima lovitură. Află însă un lucru: „El nu mâhneşte cu plăcere, nici nu necăjeşte bucuros pe copiii oamenilor” «Plângeri 3:33). Toate corecţiile Sale vin din dragoste, Ca să te purifice şi să te apropie de El. Cu siguranţă că, dacă vei recunoaşte că pedeapsa vine din mâna Tatălui tău, o vei îndura mai uşor. „Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi pedeapsa; Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu nişte copii” (Evrei 12:6-7). „Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii dintre ei, care aufost nimiciţi de Nimicitorul” (1 Corinteni 10:10).

Seara

Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule! Psalmi 139:17

Atotştiinţa divină nu aduce nici o mângâiere minţilor nesfinţite, dar copiii lui Dumnezeu găsesc în ea belşug de alinare. Dumnezeu se gândeşte întotdeauna la noi. El nu-şi întoarce niciodată faţa de la noi, pentru că ne priveşte întotdeauna. Acest lucru este absolut necesar, fiindcă ar fi îngrozitor să rămânem măcar o clipă fără protecţia Sa. Gândurile Sale sunt întotdeauna blânde, iubitoare, înţelepte, prudente şi prevăzătoare. Ele ne aduc beneficii nemăsurate; de aceea, este o încântare şă ne amintim de ele. Domnul s-a gândit întotdeauna la poporul Său; dovadă este alegerea lor şi legământul de har prin care le-a fost asigurată mântuirea. El se va gândi întotdeauna la ei; o dovedeşte perseverenţa cu care îi conduce în siguranţă, spre odihna finală. In toate umbletele noastre, privirea Străjerului veşnic ne urmăreşte necontenit; nu ieşim niciodată din raza Lui de observaţie. În toate durerile noastre, El ne priveşte neîncetat, şi nici unul din vaietele noastre nu-I este neştiut. In toate chinurile noastre, El ne observă strădaniile şi scrie în cartea Sa toate luptele celor credincioşi. Gândurile Domnului ne urmăresc pe toate cărările şi pătrund până în străfundurile fiinţei noastre. Nici un nerv şi nici un tendon, nici o valvă şi nici o arteră nu este uitată; toate detaliile lumii noastre neînsemnate se află în gândurile marelui Dumnezeu. Dragă cititorule, preţuieşti acest adevăr? Atunci păstrează-1 în inima ta. Nu te lăsa niciodată condus de nebunii filosofi care predică un Dumnezeu impersonal şi vorbesc despre materia de sine existentă şi stătătoare. Domnul trăieşte şi se gândeşte la noi; acesta este un adevăr prea preţios pentru a fi furat. Cunoaşterea unui nobil este atât de valoroasă încât cel care o are se consideră bogat; cu cât mai de preţ este cunoaşterea Regelui Regilor! Dacă Dumnezeu se gândeşte la noi, totul este bine, şi ne putem bucura pe vecie.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup … Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. (Geneza 41:4,7)

Acest vis ar trebui să fie un avertisment pentru fiecare dintre noi. Da, este posibil ca cei mai buni ani ai vieţii noastre, cele mai frumoase experienţe de care ne-am bucurat, cele mai mari victorii pe care le-am câştigat, şi cele mai bune lucrări pe care le-am făcut să fie înghiţite de perioade de cădere, de înfrângere, de dezonoare şi de inutilitate în împărăţia lui Dumnezeu. Unii oameni ale căror vieţi au fost foarte promiţătoare şi pline de realizări au avut un astfel de sfârşit. Cu siguranţă că este groaznic de imaginat, dar este adevărat. Totuşi nu este neapărat nevoie să se întâmple.

Samuel Dickey Gordon spunea odată că singura măsură sigură împotriva unei astfel de tragedii este să ai „o relaţie vie cu Dumnezeu zi de zi – sau chiar oră de oră”. Experienţele mele binecuvântate, roditoare, şi victorioase de ieri n-au nici o valoare pentru mine astăzi. De fapt, ele pot fi „înghiţite” sau anulate de căderile de astăzi, dacă nu le văd ca pe nişte stimulente care să mă propulseze înainte spre experienţe mai bune şi mai bogate.

Menţinerea acestei „relaţii vii cu Dumnezeu”, prin rămânerea în Hristos, va fi singurul lucru care va împiedica „vacile urâte la vedere şi slabe la trup” şi „spicele slabe” să-mi mistuie viaţa.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 5.1-17

O emoţionantă parabolă ne serveşte drept ilustraţie pentru grija Domnului faţă de poporul Său. Israel este viţa Preaiubitului lui Dumnezeu. Sădită, apoi curăţită şi întreţinută cu cea mai afectuoasă îngrijire, ea nu a dat decât struguri sălbatici, care nu sunt buni de mâncat şi care nu au valoare. In parabola Sa cu privire la vierii cei răi, Domnul va exprima dezamăgirea totală pe care o va încerca Preaiubitul în via lui Israel, El, Cel care avea toate drepturile asupra ei (Luca 20.9-16).

Aceste versete sunt însă un arătător tot atât de sensibil şi asupra nerecunoştinţei noastre. Este ca şi cum Domnul, după tot ce a făcut pentru noi, luând în socoteală toate harurile pe care ni le-a pus la dispoziţie din copilărie, ne întreabă cu tristeţe pe unul sau pe altul dintre noi: Ce aş mai putea să fac pentru tine şi nu ţi-am făcut? Nu am oare dreptul să aştept rod bun de la tine? Şi totuşi, tu nu ai rodit nimic pentru Mine!

Cunoaştem mijlocul de a aduce roade: este rămânerea strâns legaţi de „Viţă”. În timp ce Israel, viţa neroditoare, a fost înlăturată, Hristos este Viţa cea adevărată, iar Tatăl Său este Viticultorul (loan 15.1…).

Începând cu v. 8, cartea Isaia deschide o pagină de „vai-uri”. Sunt tristele consecinţe ale refuzului de a asculta de Dumnezeu, atât pentru Israel, cât şi pentru om în general.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 2 Corinteni 4:5-15

Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Isus Cristos. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.

2 Corinteni 4:5

NUMAI DE DRAGUL LUI

Cei doi copii ai mei de pe bancheta din spate a maşinii, erau doar nişte copii, şi nu nişte adulţi la scară redusă. Încercam din greu să accept acest fapt. Dar glumele lor şi semnificaţiile ascunse ale celor spuse mă îngrijorau. Ştiau ceea ce simt atunci când se tratau astfel unul pe celălalt. Erau hotărâţi să se bage unul în sufletul celuilalt şi să-mi încerce în acelaşi timp limitele toleranţei părinteşti. Nu a durat mult până să primesc câteva pastile insultătoare. De ce nu se puteau purta civilizat şi cu dragoste, m-am gândit – cel puţin din pricina mea? Nu le păsa de mine? Nu aveau nici măcar puţin respect faţă de sentimentele mele? La acel punct, m-a lovit un alt gând. Era ca şi când unul din gândurile mele s-ar fi întors ca un bumerang, lovindu-mă pe la spate. Deodată mi s-a părut că eu însumi stăteam pe bancheta din spatele maşinii şi Tatăl ceresc era la volan. M-am gândit cât de multe lucruri fac eu – şi pe câte nu le fac – numai de dragul Lui? Câte lucruri fac eu – nu numai pentru că sunt bune, nu numai pentru că aşa este creştineşte, sau că este în interesul meu să le fac, dar să le fac de dragul Domnului? Apostolul Pavel pare să fi petrecut ceva timp gândindu-se la aceste lucruri. Probabil că el şi-a dat seama că din pricina dragostei sale pentru Isus şi a dorinţei de a-L mulţumi, tot ce a făcut a fost făcut de dragul Domnului.Cu aceste gânduri în minte, cred că mai bine sâ trec pe bancheta din spate, cu ceilalţi copii – pentru o vreme. M.R.D. II

De vrei să faci ceva frumos
Pentru Cristos, priveşte bine
Şi-ai să descoperi ne-ndoios
Ce-aproape e Cristos de tine.
Traian Dorz.

Facem cel mai mult pentru noi înşine atunci când facem cel mai mult pentru DomnuL

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.  Psalmul 23.1

Psalmul 23 (A)

Psalmul 23 ne dezvăluie binecuvântările primite de cel care călătoreşte prin această lume avânduL pe Domnul Isus ca Păstor al său. Psalmul începe cu această afirmație măreață: „Domnul este Păstorul meu”. Orice credincios poate spune acest lucru, însă ne supunem noi călăuzirii Sale şi putem spune: „El este Păstorul meu„? Lam primit ca Mântuitor, însă ne supunem Lui ca Păstor al nostru, pentru a ne călăuzi către destinație dea lungul tuturor dificultăților?

Să ne gândim pentru un moment la o turmă care nu are păstor. Aşa cum ştim, oile sunt animale slabe, fricoase, cu un grad mic de inteligență. Dacă sunt lăsate singure săşi găsească drumul, ce se va întâmpla? În curând vor suferi de foame; vor rătăci şi vor pierde drumul; vor obosi şi, în cele din urmă, se vor prăbuşi; vor fugi dinaintea lupului şi se vor împrăştia.

Dar dacă oile beneficiază de călăuzirea unui păstor? Întrun astfel de caz, dacă le este foame, păstorul le va conduce către păşuni verzi; el va veghea ca ele să nu piardă drumul; le va îngriji pe cele bolnave şi va lua mieii pe umerii săi; le va conduce cu bine prin locurile periculoase şi le va apăra de orice duşman.

Întro turmă fără păstor, totul depinde de oi, iar acest lucru conduce la dezastru. Dacă păstorul merge înainte şi oile îl urmează, va fi o călătorie sigură, cu multe binecuvântări pe cale.

Psalmul 23 ne prezintă deci binecuvântarea care decurge din faptul că Păstorul merge înaintea oilor şi că ele Îl urmează. Când manifestăm încredere în noi înşine, avem tendința să o luăm înaintea Păstorului, sau, devenind nepăsători, tindem să rămânem mult în urmă. Însă, dacă Păstorul merge înainte şi dacă noi Îl urmăm, putem conta pe sprijinul Lui în orice dificultate pe care o vom întâmpina.”El Îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară” (Ioan 10.3).H. Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că … nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui. Isaia 53.9

Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus. Ioan 19.42

Totul condus de Dumnezeu

Când Domnul Isus Și-a dat viața Sa la cruce, Dumnezeu nu a permis ca oamenii să facă cu trupul Lui după gândirea lor. La cruce a permis ca ei să-i dea Fiului Său locul din mijloc între cei doi tâlhari. Dar acum, lucrarea era săvârșită, și Dumnezeu a vegheat ca oamenii să nu meargă mai departe decât a permis planul Lui.Cuvântul profetic vestește cu mai bine de 700 de ani înainte prin Duhul intenția lui Dumnezeu, și în același timp fundalul, în timp ce evanghelistul prezintă vizibil desfășurarea lucrurilor.Ce mare este Dumnezeul nostru! Puțină grabă din cauza apropiatului sabat și poziția favorabilă a mormântului – atât de puțin este suficient în mâna Lui, ca să dirijeze oamenii și să pună în aplicare planurile Sale. Cât de suveran, cât de sublim lucrează El cu mijloace mici ceva măreț, pentru ca să-L prezinte pe Fiul Său că „nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui”!Ce mângâiere se află aici și pentru viața noastră, care ni se pare poate adesea așa de mediocră, fără puncte de vârf! Cât de adesea lucrurile zilnice simple au un sens adânc în mâna Dumnezeului și Tatălui nostru!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

VEI ÎNVIA DIN MORȚI!

„Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos (1 Corinteni 15:57)

Domnul Isus a promis ceea ce nici un alt lider religios nu a putut-o face: că va învia din morți și îi va scoate din morminte și pe urmașii Săi. Deja ne-a demonstrat cum se va împlini acea promisiune. Când a murit, „mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră, au înviat. Ei … au intrat în Sfânta cetate, și s-au arătat multora” (Matei 27:52-53). Și se apropie ziua în care Domnul Isus își va împlini promisiunea în întregime. „Toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos” (1 Corinteni 15:22-23). Să remarcăm cuvântul „apoi”. Ziua în care va reveni Isus o știe doar Tatăl, însă învierea Sa o garantează pe a noastră. în iudaismul tradițional s-a produs dezbinare pe această temă. Saducheii spuneau: „nu este înviere” (Faptele Apostolilor 23:8). Ei vedeau mormântul ca pe o călătorie fără întoarcere spre Șeol, lipsită de scăpare și de speranță, în timp ce fariseii își închipuiau o învierea spirituală, nu fizică. Grecii credeau că sufletul persoanei decedate era trecut de partea cealaltă a râului Styx și eliberat într-o viață de apoi lipsită de soare, a spiritelor, iluziilor și umbrelor. Dar, a venit Domnul Isus, „pârga celor adormiți” (1 Corinteni 15:20) a intrat în această lume a superstițiilor și a întunericului și a făcut lumină. Cuvântul „pârgă” se poate traduce literal prin „prototip”. Domnul Isus a fost primul care a înviat iar noi vom arăta exact ca El. E un mesaj care ne usucă lacrimile, ne potolește teama și ne asigură că zilele noastre cele mai bune nu s-au arătat încă.

 

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: