Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Aprilie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Ce doreşti?

Şi tu umbli după lucruri mari? Ieremia 45:5

Umbli după lucruri mari pentru tine? Poate că nu cauţi să fii cineva, dar cauţi lucruri mari de la Dumnezeu pentru tine însuţi. Dumnezeu vrea mai mult ca tu să fii într-o relaţie strânsă cu El decât doar să primeşti darurile Lui; vrea ca tu să ajungi să-L cunoşti pe El. Un lucru mare este supus întâmplării, vine şi pleacă. Dumnezeu nu ne dă niciodată ceva la întâmplare. Nimic nu este mai uşor decât să ajungi într-o relaţie bună cu Dumnezeu, în afară de cazul în care nu-L doreşti pe Dumnezeu, ci numai ceea ce-ţi dă El.

Dacă ai ajuns doar până în punctul de a-L căuta pe Dumnezeu pentru lucruri, nu ai ajuns niciodată la prima fază a predării; ai devenii creştin dintr-o perspectivă a ta proprie, ,.1-am cerut lui Dumnezeu Duhul Sfant, dar El nu mi-a dat odihna şi pacea pe care le-am aşteptat.” Imediat Dumnezeu pune degetul pe rană – tu nu-L cauţi deloc pe Domnul, ci cauţi ceva pentru tine însuţi. Isus spune: „Cereţi şi vi se va da”. Cere-I lui Dumnezeu ceea ce vrei; nu poţi cere dacă nu ceri un lucru bun. Când te apropii de Dumnezeu, încetezi să mai ceri lucruri. „Tatăl vostru cel ceresc ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a-l cere voi.” Atunci de ce să-I ceri? Ca să ajungi să-L cunoşti pe El.

Cauţi tu lucruri mari pentru tine – „O. Doamne, botează-mă cu Duhul Sfânt”? Dacă Dumnezeu nu face asta. este din cauză că nu eşti suficient de predat Lui; există ceva ce refuzi să faci. Eşti gata să te întrebi ce anume vrei de la Dumnezeu şi de ce vrei acel lucru? Dumnezeu ignoră întotdeauna perfecţiunea prezentă în favoarea perfecţiunii finale. Pe El nu-L interesează să te facă fericit şi să te binecuvânteze chiar acum; El lucrează tot timpul în vederea perfecţiunii finale – „ca ei să fie una. cum Noi suntem una”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

EFESENI 2:10

„Căci noi sîntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

Cuvîntul acesta este o mare încurajare. Cînd ne găsim în faţa falimentului eforturilor noastre sau a elanurilor sincere cu privire la sfinţenie vom recunoaşte nu numai că sîntem lucrarea Lui, dar mai ales că am fost creaţi din nou în Domnul Hristos. O viaţă dumnezeiască, o viaţă nouă a fost sădită în noi, astfel încît, lucrurile vechi cad ca frunzele vestejite, în felul acesta, lucrarea harului operînd în noi face să cadă vechile obiceiuri, gusturi, legăturile de altădată, „toate lucrurile au devenit noi” prin Duhul de viaţă care este în Hristos. Sfinţenia nu este rodul eforturilor noastre, ci efectul vieţii de înviere pe care o trăim ca făpturi noi şi pe care Duhul Sfînt o lucrează în noi zi după zi, fiindcă sîntem în Hristos.

Putem verifica adevărul acesta dacă umblăm în mod constant cu Dumnezeu. La sfîrşitul zilei, să ne amintim de biruinţele şi căderile pe care le-am avut. Vom observa că în ziua următoare, Duhul de viaţă care este în Hristos, acest Duh creator, ne va face să înaintăm tot mai mult în asemănarea cu El şi într-o mărturie care să-L cinstească, să-L slăvească.

Nu numai că faptele pe care trebuie să le facem sînt pregătite mai dinainte de Dumnezeu, dar El ne pregăteşte mai întîi pe noi înşine pentru aceasta. Toate împrejurările vieţii noastre contribuie la educarea noastră spirituală. în felul acesta intrăm pe calea de slujire pe care ne-a rînduit-o Dumnezeu; şi este o slujbă pe care El a pregătit-o fiecăruia în parte. Dar ceea ce este şi mai minunat este faptul că El ne-a pregătit şi harul necesar ca să-I slujim unde ne-a aşezat El. Ce bine ar fi fost dacă de-a lungul timpului credincioşii şi-ar fi cunoscut slujirea la care au fost chemaţi şi dacă fiecare ar fi rămas în locul unde 1-a aşezat Dumnezeu. Duhul Sfînt ne arată atît de clar lucrul acesta în 2Cor. 12:12-31. Negreşit noi nu putem să-L limităm pe Dumnezeu în planul Său. Dacă vom continua să ne odihnim pe lucrarea pe care a făcut-o El pentru noi, El va dezvolta posibilităţile slujirii noastre mai mult decît sîntem în stare să-I cerem sau să ne gîndim noi. Ceea ce ne trebuie este o predare deplină şi atunci vom realiza că sîntem abia la începutul a ceea ce ar putea face Dumnezeu prin noi.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” 1Corinteni 15:58

Este valabil pentru mulţi: „Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre.” În versetul de mai sus suntem îndemnaţi să sporim în lucrul Domnului pentru că osteneala noastră nu este zadarnică. De ce nu este zadarnică? Pentru că este plăcută Lui Dumnezeu. Ar fi ceva absurd dacă am lucra cu gândul că este fără folos. Dacă încercăm să-i judecăm pe alţii, este bine să ne întrebăm: ” Câţi oameni au ajuns la naşterea din nou prin mine?” Aceasta depinde dacă noi aşteptăm roade datorită sforţărilor noastre, sau rodul nostru este din har. Totuşi este bine să ne întrebăm. Slugile leneşe şi nefolositoare nu-şi pun această întrebare. Sunt unii care au un singur scop: să nu facă vreun rău, sau un păcat;pe când alţii sunt la dispoziţia Lui Dumnezeu spre a-I sluji. Unii cred că vor ajunge în cer dacă nu vor păcătui. Dar noi avem şi alte lucruri de îndeplinit, de exemplu: Mulţumiţi Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile!” Facem noi aceasta? Dacă nu, atunci păcătuim. De aceea vrem să ne întrebăm:”Ccum pot ajunge în această stare? Cum pot să cresc în credinţă?” Dacă bem lapte, creştem. Citim despre o adunare că:”A crescut şi creşterea ei a fost vizibilă.” Creşterea trebuie să fie vizibilă. Este scris:”Creşteţi în har!” Şi nu creşteţi în Moise.” Dar cum? Trebuie să ne bazăm pe har. Nu putem creşte dacă dorim să rămânem şi să creştem în neprihănire, prin fapte. Numai prin har putem înainta.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

DUMNEZEU ÎŞI VA TERMINA LUCRAREA

Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Psalmul 138.8

Acela care a început, va şi sfârşi lucrarea Sa în sufletul meu. Tot ce este cu privire la mine, îl priveşte şi pe Domnul. Tot ce va găsi El bun, fără a fi ajuns perfect, îl va supraveghea, îl va menţine şi îl va duce la bun sfârşit. Iată mângâierea noastră! Prin mine însumi, eu nu voi putea sfârşi lucrarea de har. Lipsurile mele de fiecare zi, îmi dovedesc aceasta îndeajuns şi, daca am rămas credincios până acum, aceasta se datorează numai faptului că Domnul m-a ţinut. Dacă El m-ar părăsi numai o clipă, tot ceea ce am câştigat ar fi pierdut şi eu aş pieri. Dar Domnul va continua să mă binecuvânteze; El va desăvârşi credinţa mea, dragostea mea, caracterul meu, lucrul meu. Şi El va face aceasta, pentru că a început această lucrare în mine. De la El îmi vine dorinţa pe care o am ca să mă desăvârşesc şi, într-o oarecare măsură, El a împlinit deja năzuinţele mele. Niciodată El nu va lăsa o lucrare neterminată; aceasta n-ar fi spre slava Sa; El ştie cum să împlinească planurile harului Său, şi chiar dacă propria mea fire rea, lumea şi diavolul se unesc împreună pentru a împiedica lucrarea Sa, eu nu mă îndoiesc de făgăduinţa Sa. „El va sfârşi ce a început pentru mine” şi eu îl voi lăuda totdeauna.Te rog, Doamne, fă să înflorească lucrarea Ta de har în mine şi să înainteze astăzi!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trâmbiţează dreptate. Legea DUMNEZEULUI său este în inima lui. Psalmul 37.30-31

Am citit odată despre un om din Orient care a tăiat pentru oaspetele său un miel şi l-a întrebat care parte din miel ar vrea să o mănânce. Oaspetele a răspuns: „cea mai bună.” Atunci au fost servite inima si limba. A doua zi, când i-a fost pusă aceeaşi întrebare, a rămas mirat când i s-a servit din nou inima şi limba. La întrebarea sa, gazda i-a răspuns că acestea sunt părţile cele mai bune dar şi cele mai rele. Deosebirea constă doar în direcţia în care sunt folosite.Această înţeleaptă concluzie cât şi răspunsul acesta sunt în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Limba noastră este un translator foarte bun şi clar al gândurilor şi simţurilor noastre. De ceea ce este plină inima, despre aceea vorbeşte gura. Dacă inima noastră este plină de frica de Dumnezeu şi dacă este călăuzită de Duhul lui Sfânt, al adevărului, atunci nu o să spunem decât adevărul şi din gura noastră nu o să iasă „nici un cuvânt stricat”. Cuvintele care ne vor ieşi din gură vor fi „pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efes. 4.25.29). Numai astfel va fi proslăvit Cristos în noi. El să devină tot mai mult subiectul inimilor noastre ca să putem cânta cu psalmistul: „Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: lucrarea mea de laudă este pentru împăratul! Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba” (Ps. 45.1).De-ar da Domnul să ne lăsăm călăuziţi întotdeauna de Cuvântul Său şi atunci când vorbim să-L proslăvim pe El, iar atunci când tăcem să fim ca Isus în faţa lui Pilat. Dacă nu poţi să-L proslăveşti în discuţiile tale atunci mai bine TACI. Dar niciodată să nu-ţi fie ruşine ca să-L proslăveşti, pe Marele tău Mântuitor.Cristos este CREŞTINISMUL şi RELIGIA noastră.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, astăzi trebuie să vorbesc în Numele Tău de trei ori şi, până acum, nu sunt nici mişcat, nici inspirat. Dacă poţi să-mi comunici gândul Tău prin opacitatea mea spirituală, o, de dragul lui Isus Cristos, fă-o!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.»

Isaia 55,6

Ne întrebăm poate de ce trebuie să îl căutăm pe Domnul. Îndemnul Său – «Căutaţi-Mă» – din Isaia 45,19 este însoţit şi de răspunsul la această dilemă: «Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept». Cunosc stratagema diavolului care încearcă să ne ispitească să ne lăsăm prinşi de alte activităţi, să nu-L mai căutăm din toată inima pe Domnul. Oare de câte ori nu ni s-a întâmplat chiar şi în timpul rugăciunii să ne surprindem gândindu-ne la altceva? Domnul însă ne avertizează: «Ascultaţi-Mă, dar» (Isaia 55,2). Dacă îl căutăm în mod sincer vom primi răspuns la rugăciunile noastre, dar nu acest lucru îl urmăreşte Domnul în primul rând. Important este să îl găsim pe El, deoarece, odată ce L-am găsit avem absolut totul din belşug. Atunci am găsit şi răspuns, soluţii la frământările noastre. Când ÎI găsim, s-ar putea ca problemele, întrebările şi greutăţile noastre să nu se rezolve, dar cu siguranţă vom fi eliberaţi de ele. Când îl găsim, Se ocupă El de tot; Domnul spune: «Căci cel ce Mă găseşte, găseşte viaţa …» (Prov. 8,35).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Dumnezeu, Dumnezeul nostru. Psalmi 67:6

Este ciudat să observi cât de putin ne folosim de binecuvântările spirituale pe care ni le dă Dumnezeu, dar este încă şi mai ciudat să vezi cât de puţin ne folosim de Dumnezeu însuşi. Deşi El este „Dumnezul nostru”, apelăm de puţine Ori la El şi îi cerem puţine lucruri. Cât de rar cerem sfatul Dornnului! Cât de des ne facem afacerile fără să-I căutăm călăuzirea! In toate necazurile, ne luptăm fără încetare să ne purtăm singuri poverile, în loc să le aruncăm asupra Lui, ca să ne poată sustine! Acest lucru nu se întâmplă din cauza neputinţei noastre, fiindcă Domnul ne spune „sunt al tău, suflete; vino şi foloseşte-Mă Cum vrei. Poţi să vii oricât de des la cămara mea, şi cu cât vii mai mult, cu atât este mai bine”. Este vina noastră dacă respingem bogăţiile lui Dumnezeu. De vreme ce ai un asemenea Prieten, şi El te invită, vino zilnic la el. Atâta timp cât ai un Dumnezeu la care să te duci, nu vei duce lipsă de nimic. Atâta timp cât ai un Dumnezeu care te ajută, nu trebuie să te temi de nimic. Du-te la Tezaurul tău şi la toate lucrurile de care ai nevoie. Acolo ţi se va împlini orice vis. Învaţă divina îndemânare de a avea totul în Dumnezeu. El îţi poate oferi totul sau, încă şi mai bine, poate fi totul pentru tine. lngăduie-mi să te implor, atunci, să-L foloseşti pe Dumnezeu. Foloseşte-te de El în rugăciune. Du-te des la El, fiindcă este Dumnezeul tău. O, vei ezita să te foloseşti de un asemenea privilegiu? Zboară la EL, şi spune-I toate nevoile tale. Foloseşte-L mereu — prin credinţă — în orice moment. Dacă împrejurări întunecate ţi-au umbrit drumul, foloseşte-L pe Dumnezeu ca pe o lumină. Dacă un duşman puternic te-a atacat, fă din Dumnezeu scutul tău, fiindcă „Domnul Dumnezeu este un soare si un scut” (Psalmi 84:11) pentru poporul Său. Dacă te-ai rătăcit în labirintul vieţii, foloseşte-L ca pe o călăuză, fiindcă El te va conduce. Oricum ai fi, și oriunde te-ai afla, aminteşte-ţi că Dumnezeu este singura ta nevoie şi singurul ajutor. El poate face totul pentru tine.

Seara

Domnul este împărat în veci de veci. Psalmi 10:16

Isus Christos nu îşi reclamă în mod despotic drepturile divine, fiindcă El este fară de tăgadă Unsul Domnului! „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El” (Coloseni 1:19). Dumnezeu I-a dat toată puterea şi autoritatea. Ca Fiu al Omului, El este acum Capul bisericii Sale, şi domneşte peste cer, pământ şi iad, având cheile vieţii şi morţii. Unor prinţi le place să fie numiţi împăraţi de poporul lor, şi cu siguranţă că domnului Isus îi place să fie numit aşa de biserica Sa. Dacă s-ar supune votului această numire, orice credincios L-ar

încorona ca împărat. O, dacă l-am putea cu şi mai multă slavă! Ar trebui să nu cruţăm nimic pentru slava lui Christos. Suferinţa ar trebui să fie o plăcere, şi pierderea câştig, dacă am putea să-i încununăm fruntea cu mai multe cununi şi să-L facem mai glorios în ochii oamenilor şi ai îngerilor. Da, El trebuie să domnească. Trăiască Regele! Toată lauda ţi se cuvine Ţie, Rege Isus! Înainte, suflete care îl iubiţi pe Domnul. Plecaţi-vă la picioarele Lui, şi aşterneţi-I drumul cu crinii iubirii şi.cu trandafirii recunoştinţei: „aduceţi coroana regală,! şi Încununaţi-L pe Domnul tuturor”. Mai mult, Domnul Isus este Rege în Sion prin dreptul cuceritorului. El a pus stăpânire pe inima poporului Său, şi a ucis vrăjmaşii care-L ţineau în robie. În Marea Roşie a sângelui Său, Răscumpărătorul nostru a înecat Faraonul păcatelor noastre. Nu va fi El Rege în Ieşurun? El ne-a eliberat de sub tăişul de fier al legii; nu merită Eliberatorul să fie încoronat? Noi suntem partea Sa, fiindcă ne-a eliberat din mâinile amoriţilor cu mână tare şi braţ puternic. Cine îi va lua partea de pradă? Fii slăvit, rege Isus! Îţi recunoaştem cu bucurie stăpânirea! Domneşte pentru totdeauna în inimile noastre, minunat Prinţ al Păcii.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Eu sunt Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor! (Apocalipsa 1:18)

 

Flori! Crini de Paşti! Spuneţi-mi în această dimineaţă aceeaşi lecţie plăcută a nemuririi pe care aţi spus-o atâtor suflete îndurerate de-a lungul anilor. Veche Carte înţeleaptă! Lasă-mă să mai citesc o dată în paginile tale puternica încredinţare că „a muri este un câştig” (Filipeni 1:21). Poeţilor! Recitaţi pentru mine versurile voastre care preamăresc evanghelia vieţii veşnice la fiecare rând. Cântăreţi! Izbucniţi încă o dată în imnuri de bucurie – să mai aud o dată cântările mele preferate despre înviere.

Copaci, flori, şi păsări; şi mări, ceruri, şi vânturi – şoptiţi-o, faceţi-o să răsune din nou, cântaţi-o, să se audă ecoul ei, să bată şi să răsune prin fiecare atom şi particulă de pe Pământ, şi văzduhul să fie plin de ea. Să fie povestită şi repovestită iarăşi şi iarăşi, până când speranţa ajunge să fie convingere, şi convingerea devine o certitudine a cunoaşterii. Să fie vestită până când, ca şi Pavel, chiar şi când ne înfruntăm moartea, vom înainta victorioşi, cu siguranţa credinţei noastre şi cu o paşnică şi radiantă expresie pe feţele noastre.

 

O, bocitori posomorâţi, ce mergeţi zi de zi

Pe ale cimitirului alei de chiparos şi tisă,

Lăsaţi astăzi mormintele de jos spre care mergeţi,

Şi ridicaţi-vă ochii spre albastrul etern al lui Dumnezeu!

 

Nu este timp pentru amărăciune şi întristare;

Alegeţi crinii de Paşti, nu narcisele pale;

Lăsaţi-vă sufletele să se înfioare de mângâierea bucuriei,

Şi răspundeţi clinchetului dulce al clopoţeilor de Paşti.

 

Dacă Hristos ar fi încă în temniţa adâncă a mormântului,

Un prizonier al Vrăjmaşului de care ne temem;

Dacă El n-ar fi înviat din celula putrezirii,

Cine atunci ţi-ar fi şters lacrimile triste ce le verşi?

 

Dacă Hristos ar fi mort, ar trebui să plângem,

Dar El a înviat şi a biruit moartea;

Potoleşte deci suspinurile tale, măcar până mâine,

De Paşti acordă o vacanţă necazurilor tale.

    May Riley Smith

 

Un cunoscut predicator era odată în biroul lui scriind o predică pentru Paşti, când i-a trecut prin minte acest gând: „Domnul meu trăieşte!” Plin de bucurie a sărit pe podea şi repeta într-una: „Hristos este viu. Trupul Lui este cald, El nu este marele «Eu eram», ci marele «Eu sunt»”.

Hristos nu este doar un fapt, ci un fapt viu. El este gloriosul adevăr din Ziua de Paşti!

Datorită acestui adevăr, un crin pascal înfloreşte şi un înger stă la mormântul fiecărui credincios. Noi credem într-un Domn înviat, aşa că nu vă uitaţi la trecut ca să vă închinaţi doar la mormântul Lui. Uitaţi-vă în sus şi înăuntru ca să vă închinaţi Hristosului cel viu. Pentru că El trăieşte, şi noi vom trăi.


Abbott Benjamin Vaughan

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 2.1-22

În ciuda ruinei şi a mizeriei lor orbitoare, Ierusalimul şi Iuda plesneau de mândrie şi de pretenţii. Când însă va veni ziua despre care vorbesc v. 12-21, atunci „îngâmfarea omului se va pleca şi Domnul singur va fi înălţat…” (v. 11,17).

Dumnezeu, făcând public ceea ce gândeşte despre gloria şi înclinaţia oamenilor (cu îndrăgitele lor opere de artă -v. 16), este nevoit să meargă şi mai departe şi să spună în v. 22: „Terminaţi cu omul!” – iată concluzia nu numai a primelor două capitole, ci şi a întregului Vechi Testament. Această expresie cuprinde în ea sentinţa irevocabilă a lui Dumnezeu asupra rasei umane, căreia Israel nu îi este decât un eşantion. Curând după aceasta, crucea va pune punct experienţei omului în Adam. De la cruce, Dumnezeu nu-1 mai ia în considerare pe om şi, în consens cu El, noi avem privilegiul de a ne socoti „morţi faţă de păcat şi vii faţă de Dumnezeu, în Hristos Isus” (Romani 6.11).

Cartea lui Isaia se deschide asemeni epistolei către Romani, în care cele dintâi trei capitole stabilesc în mod categoric vina omului, deci nevoia sa de îndreptare (de vindecare). Mântuirea Domnului (semnificaţie a numelui Isaia) va putea fi descoperită mai departe în Persoana lui Hristos Mântuitorul (cap. 40 şi următoarele).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Matei 10:16-26

Căci nu este nimic ascuns care să nu fie destăinuit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. Matei 10:26

O POZIŢIE MAI BUNĂ

Ce mângâiere este să ştii că nimic nu scapă ochiului Iui Dumnezeu! EI va face toate lucrurile drepte. Tratamentul incorect şi suferinţele pe care nu le meriţi din partea lumii, vor fi aduse într-o zi la lumină. Cei cărora li s-a făcut răul vor fi răzbunaţi – chiar dacă nu în această lume, cu siguranţă în cealaltă. Am învăţat aceste lucruri, pentru prima dată, de la mama. Când eram la începutul adolescenţei cineva mi-a furat bicicleta. Era greu de cumpărat o bicicletă în zilele acelea, când banii nu ne prea intrau în casă. Eram distrus şi furios şi i-am exprimat mamei amărăciunea. Dar, ca de multe daţi până atunci, înţelepciunea ei m-a ajutat din nou. „Dave, mi-a spus ea, în această situaţie eşti cu adevărat un biruitor. Este mult mai bine să fii unul care a pierdut o bicicletă decât cel care a furat o bicicletă. Gândeşte-te numai cu ce va trăi această fiinţă. Si ce-I va spune lui Dumnezeu la marea judecată?” Am înţeles imediat argumentul ei şi m-am consolat. Dar numai mai târziu am priceput tot ce spusese mama şi ce era implicat în cuvintele ei. Ea avea credinţa în justiţia lui Dumnezeu. Ea ştia că în ciuda faptului că acea persoană o va duce bine furând în lumea aceasta, într-o zi va trebui să dea socoteală pentru păcatele ei în faţa lui Dumnezeu. Simţi răni adânci în inima ta pentru relele pe care ţi le-au făcut alţii? Poate cineva pe care-l iubeşti şi în care ai încredere, te-a trădat. Poate ai suferit o mare pierdere, şi cel ce-a dat lovitura a dispărut cu obiectul tău de preţ. Gândeşte-te numai la poziţia celui ce-a săvârşit acest lucru rău. Deoarece Dumnezeu este drept şi va face ca toate lucrurile să fie corecte, tu eşti într-o poziţie mai bună!

Faptele rele şi păcatele firii   
Ţinute-s adesea ascunse privirii.

Judecata va scoate totu-n lumină

Nimic n-a scăpat de privirea divină.  D.J.D.

Secerişul judecăţii este sigur de îndată ce sămânţa păcatului este semănată.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Mergeți … şi nu vă întristați, pentru că bucuria Domnului este tăria voastră. Neemia 8.10

Bucuria Domnului (5)

În Neemia 8.19 şi în Hagai 2.3 găsim motivul pentru necazul şi pentru întristarea lor. Acesta era neascultarea. Lucrurile sunt la fel de adevărate şi pentru noi astăzi. Nu putem fi fericiți şi bucuroşi în Domnul în timp ce Îi suntem neascultători. Însă, atunci când ne recunoaştem falimentul şi ne pocăim sincer, suntem restabiliți, iar întristarea încetează. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept să ne ierte păcatele” (1 Ioan 1.9). David a spus: „Țiam făcut cunoscut păcatul meu şi nu miam acoperit nelegiuirea; am spus: «Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele». Şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu” (Psalmul 32.5).

Acesta este momentul când Domnul ne restabileşte bucuria. Dacă Îl întristăm pe Duhul Sfânt, nu putem avea bucuria Domnului, fiindcă această bucurie este parte a roadei Duhului (Galateni 5.22). Nu putem fabrica această bucurie, însă ea va fi a noastră atunci când avem părtăşie neîntreruptă cu Domnul Isus Hristos, care a spus: „Cum Ma iubit pe Mine Tatăl, vam iubit şi Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea. Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea … Vam vorbit acestea, pentru ca bucuria Mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15.911).

Această bucurie a Domnului este tăria noastră. Ne plângem de slăbiciune spirituală, în sfera personală, de familie sau de adunare? Remediul este să ne bucurăm în Domnul şi fiecare dintre noi săşi găsească plăcerea în Mântuitorul nostru. Dacă petrecem timp în prezența Lui, meditând la bunătatea Sa, înainte de a ne strânge împreună cu ceilalți credincioşi, vom experimenta bucuria Sa, iar inimile ne vor fi pline de laudă la adresa Lui. Să nu uităm să ne hrănim din Cuvântul Său, să trimitem porții şi altora, să recunoaştem că fiecare zi trebuie să fie sfântă pentru Domnul şi să ne bucurăm în El! M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… eu una știu: că eram orb, și acum văd. Ioan 9.25

Încrederea lui Newton

Autorul înălțătorului imn „Mărețul har”, John Newton (1725-1807) și-a petrecut aproape toată copilăria și tinerețea pe mare. El era fiul unui comandant de navă comercială și la vârsta de douăzeci și trei de ani cunoștea apele mai bine ca uscatul. Dumnezeu a folosit o furtună puternică pe mare ca un semnal luminos pentru scoaterea lui Newton din întunericul necredinței. John și-a dăruit viața în slujba Mântuitorului său.Ultimul an din viața lui s-a asemănat cu apusul soarelui. Și-a pierdut treptat auzul și vederea, dar a rămas credincios Stăpânului său care spune fiecăruia: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5). În ultima lună de viață, Newton a afirmat despre starea lui de sănătate următoarele cuvinte: „Memoria aproape m-a lăsat, dar țin minte două lucruri: că sunt un mare păcătos, iar Hristos este un măreț Mântuitor”. El spunea că sfârșitul vieții sale este asemenea unui „om care pleacă la drum cu o caleașcă cât mai repede și privește pe fereastră cu nerăbdare”.Iată frumoasa declarație a unui păcătos mântuit prin mărețul har! Până în ultima clipă, Newton s-a încrezut în Mântuitorul său, care S-a dus la Tatăl ceresc să pregătească un loc celor care se vor încrede în El. Nu cuvinte multe așteaptă Mântuitorul de la noi, ci o încredere deplină în El.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

UMBLĂ PRIN CREDINȚĂ (1)

„Umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7)

Un orb călăuzit de un câine „umblă prin credința” în câinele său. El crede că ceea ce vede câinele se transformă într-un semnal care îi spune când trebuie să meargă, să se oprească, să se întoarcă la dreapta sau la stânga. Și el interceptează acele semnale ținând lesa prin care este legat de câine. De ce are încredere în câine? Deoarece câinele are ceva ce el nu are: vedere. La fel este cu tine și cu Dumnezeu. Astăzi, s-ar putea să nu ai claritatea locurilor unde te duce Dumnezeu. De aceea orbul trebuie să țină lesa și să stea legat de câine. Poate el se întreabă: „De ce stau atât de mult la acest colț de stradă?” Pentru că vin mașini și acolo este protejat de pericole. Dumnezeu spune: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei … voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, și locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, și nu-i voi părăsi” (Isaia 42:16). Dumnezeu a pregătit deja ziua de mâine pentru tine, chiar dacă nu e încă mâine. El lucrează în afara timpului, așa că nu este ținut pe loc de limitări cu care noi ne luptăm. Pavel scrie: „mă rog ca Dumnezeu … să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți, și care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți, și L-a pus să șadă la dreapta Sa” (Efeseni 1:18-20)

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: