Mana Zilnica

Mana Zilnica

26 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Păstrarea viziunii spirituale prin curăţie personală

„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” Matei 5:8

Puritatea nu înseamnă inocenţă, ea înseamnă mult mai mult decât atâta. Puritatea este rezultatul trăirii într-o susţinută armonie spirituală cu Dumnezeu. Trebuie să creştem în puritate. Legătura noastră cu Dumnezeu poate fi bună, iar puritatea lăuntrică, neîntinată şi totuşi, din când în când, viaţa noastră poate fi pătată pe dinafară. Dumnezeu nu ne fereşte de această posibilitate, deoarece în acest fel înţelegem nevoia de a ne păstra viziunea spirituală prin puritate personală. Dacă floarea spirituală a vieţii noastre cu Dumnezeu este distrusă într-o măsură cât de mică, trebuie să lăsăm totul şi să îndreptăm situaţia. Aminteşte-ţi că viziunea spirituală depinde de caracter – cei cu inima curată îl vor vedea pe Dumnezeu.

Dumnezeu ne face curaţi prin harul Său suveran, dar este ceva de care noi trebuie să ne îngrijim: viaţa trupească prin intermediul căreia venim în contact cu alţi oameni şi cu alte puncte de vedere, şi acestea ne pot întina. Nu numai sanctuarul lăuntric trebuie păstrat curat înaintea lui Dumnezeu, ci şi curţile dinafară trebuie aduse într-o armonie perfectă cu puritatea pe care Dumnezeu ne-o dă prin harul Său. Imediat ce curtea dinafară este întinată, înţelegerea noastră spirituală este umbrită. Dacă vrem să menţinem contactul personal cu Domnul Isus Cristos, aceasta presupune a nu suporta să facem sau să gândim unele lucruri, ba chiar a nu suporta să ne atingem de unele lucruri legitime.

Un mod practic dc a-ţi păstra neîntinată puritatea personală în relaţiile cu alţi oameni este să-ţi spui: „bărbatul acela, femeia aceea, sunt perfecţi in Cristos Isus! Prietenul acela, ruda aceea, sunt perfecţi în Cristos Isus!”

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător…” EVREI 4:12,

„Ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva…” 1 IOAN 2:27

Cuvântul lui Dumnezeu este descoperirea a ceea ce este El, este arătarea voiei Lui în toate împrejurările care ne înconjură şi judecă în inimă tot ce nu este de la Dumnezeu. Fiind viu şi plin de putere, desparte tot ce este legat în modul cel mai intim în inimile şi minţile noastre pentru a face posibil să pătrundă lumina Sa, pentru ca să aducă viaţa din Dumnezeu. Venind deci de la El, Cuvântul este ca ochiul Lui asupra cugetului nostru, ne aduce imediat în prezenţa Sa şi ne face să realizăm că înaintea Lui nu este nimic ascuns. Cuvântul lui Dumnezeu este un instrument care nici nu permite ca dorinţele firii păcătoase şi ale minţii noastre răzleţe să lucreze liber, nici nu lasă inima noastră să se înşele singură, în timp ce judecă în noi tot ce ne-ar putea împiedica să umblăm în sfinţenie pe calea lui Dumnezeu, este în acelaşi timp un ajutor care ne plasează în prezenţa lui Dumnezeu într-un cuget curat. Ne face în stare să ne continuăm drumul prin pustia lumii cu bucurie, întărindu-ne prin credinţa şi încrederea în El. Cuvântul lui Dumnezeu este hrana noastră de fiecare zi care ne ajută să-L cunoaştem pe Domnul Isus în toate însuşirile Lui şi ne ajută să creştem în omul dinăuntru până la înălţimea staturii plinătăţii Lui. Dumnezeu vorbeşte deci în Cuvântul Său iar prin ungerea pe care ne-a dat-o, adică Duhul Sfânt, ne face capabili să înţelegem voia Lui, gândul Lui, să înţelegem inima Lui şi astfel „n-avem trebuinţă să ne înveţe nimeni.” Asta nu înseamnă să dispreţuim învăţătura sănătoasă pe care Dumnezeu ne-o dă prin oamenii Lui care au primit de la Duhul Sfânt mai multă lumină decât noi, ci dimpotrivă. Cuvântul ne spune să preţuim pe astfel de oameni.” (1Tes. 5:12 şi 1Tim. 5:17). Dar Dumnezeu însuşi Se îngrijeşte să ne facă să înţelegem Cuvântul Lui. C.H.M. spunea: „Dacă Dumnezeu nu mă poate face să înţeleg ce spune – dacă nu-mi poate da asigurarea că El însuşi vorbeşte, nu sunt cu nimic mai înţelept decât dacă El nu ar fi vorbit de loc. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu nu este suficient, fără interpretarea omenească, atunci nu poate fi de loc Cuvântul Lui. Trebuie să admitem una din două: ori Dumnezeu n-a vorbit de loc, ori El a vorbit şi Cuvântul Lui este perfect. Dar binecuvântat să fie Dumnezeu, că ne-a dat o descoperire – El a vorbit şi Cuvântul Lui este în stare să ajungă la inima şi înţelegerea noastă. Dumnezeu este în stare să ne dea siguranţa că El vorbeşte şi nu este nevoie de nici o autoritate omenească ca să intervină.”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„S-au sculat toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.” Luca 23:1

Isus a fost legat şi stătea îniantea lor ca un făcător de rele. Iuda a fost şi el acolo şi când a văzut că Isus este condamnat la moarte i-a părut rău pentru ce a făcut şi a adus preţul vânzării înapoi bătrânilor şi marelul preot: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” Prin aceasta şi trădătorul a trebuit să recunoască nevinovăţia Lui Isus. Dar şi aceasta a scos la iveală inima lor împietrită. Ei au spus:” Ce ne pasă nouă? Treaba ta.” Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat. El era unul din cei doisprezece. Câtă durere I-a pricinuit Lui Isus! Dacă un membru al unei comunităţi îşi ia viaţa, cât de durerors este pentru responsabil acest lucru! Prin aceasta toată comunintatea este condamnată de lume. Da, Isus a fost ispitit în toate lucrurile asemenea nouă, de aceea poate să ne ajute în orice situaţie şi avem în El o stâncă ce nu se clatină. Isus a fost găsit nevinovat de Pilat şi de Irod.Pilat a încercat să-L elibereze şi a încercat să-i convingă pe Evrei. Şi pentru că era obiceiul ca să fie eliberat un deţinut cu ocazia sărbătorii, le-a oferit să aleagă între marele răufăcător Baraba şi Isus, sperând că Îl vor cere pe Isus. Dar poporul a strigat:” Dă-ni-l pe Baraba!” a mai venit şi solul nevestei lui Pilat şi i-a spus: „Să nu ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui!” Aceasta a îngreunat şi mai mult situaţia lui Pilat. Sărmanii oameni care se tem mai tare de oameni, decât de Dumnezeu! Cum arată sfârşitul lor! Tată Bun, păzeşte-ne să nu fim slugile oamenilor! Amin.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

Domnul îl sprijineşte, când este pe patul de suferinţă, îi uşurează durerile. Psalmul 41.3

Adu-ţi aminte ca această făgăduinţa este pentru cei ce au grija de săraci. Eşti tu unul dintre ei? Dacă este aşa, atunci o poţi lua şi pentru tine. Vezi numai cum, la vreme de boală, Dumnezeul celor săraci ştie să binecuvânteze pe cei ce au grija de ei; braţele Celui Atotputernic îi sprijinesc sufletul şi trupul suferind îl odihneşte pe perne moi. Ce imagine duioasă şi plină de dragoste este folosită aici, şi cum ni-L arată pe Dumnezeu ca fiind lângă noi în infirmităţile şi bolile noastre! Cine ar fi gândit în vechime un lucru asemănător despre Jupiter sau despre zeii indienilor sau ai chinezilor? Acesta e limbajul deosebit al lui Dumnezeu, care se apleacă până la noi ca să fie Infirmierul şi îngrijitorul oamenilor de bine. Când El loveşte cu o mână, sprijineşte cu cealaltă. Oh, ce suferinţă binecuvântată este aceea care ne face să ne sprijinim la sânul lui Dumnezeu! Harul Său este cel mai bun întăritor şi dragostea Sa este cel mai sigur medicament. Şi când vom fi bolnavi aşa încât să rămânem numai piele şi oase, El va da sufletului nostru o putere de uriaş. Nu există medic mai îndemânatic ca Dumnezeu, tonic mai puternic ca făgăduinţa Sa, vin mai întăritor ca dragostea Sa. Dacă nu ne împlinim îndatoririle faţă de săraci, sa luăm seama la ceea ce pierdem şi de îndată să devenim prietenul şi ajutorul lor.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege DOMNUL DUMNEZEUL vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui.” Deuteronom 12.5

A dat Dumnezeu copiilor Lui libertate de a lucra aşa cum vor în privinţa strângerii laolaltă? Este totuna să fii în comuniune personală cu El şi să fii împreună cu ceilalţi credincioşi? Nu ne-a dat El oare răspuns concret la acesta întrebare? Dumnezeu ne iubeşte prea mult şi este prea aproape de noi ca să ne lase în necunoştinţă şi în această privinţă. Poate lăsa EL ORGANIZAREA strângerilor laolaltă în mâinile noaste? Desigur că NU. El ne-a lăsat TOTUL, dar absolut totul scris în Sfânta Scriptură. Cât de precis spune El poporului Său Israel ca la toate strângerile lor să nu se închine altor dumnezei în afară de El şi să nu se abată de la poruncile Lui călăuzindu-se după firea lor pământească. „Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru! Ci să-L căutaţi la locaşul Lui…” (Deut. 12.4-5). Acesta este un cuvânt foarte clar. Cât de precis este Cuvântul Domnului pentru noi: „Unde sunt doi sau trei adunaţi PENTRU Numele Meu şi Eu voi fi în mijlocul lor.” Noi nu stăm azi pe temelia poruncilor ci pe a harului. Atunci să nu mai ţinem seama de voia şi gândurile lui Dumnezeu? Tocmai din cauză că suntem mântuiţi prin har, să-I arătăm dragostea noastră prin supunere şi ascultare. „ASCULTAREA face mai MULT decât JERTFELE.” Să ne gândim mereu la mântuirea noastră prin har şi să-I aducem slavă prin viaţa noastră. Trebuie să ne aşteptăm la greutăţi şi încercări în Adunare pentru că ea este singurul şi adevăratul lucru dumnezeiesc de pe acest pământ. Diavolul va desfăşura toate puterile sale ca să ne alunge de pe acest teren sfânt şi adevărat. El va încerca răbdarea fiecăruia, temperamentul fiecăruia, va răni sentimentele, va căuta să facă rău în mii de feluri, cu alte cuvinte va întrebuinţa tot ce-i stă în putinţă, ca să ne facă să uităm Adunarea lui Dumnezeu.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

,,Norii şi negura ÎI înconjoară; dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie” (Psalmul 97:2). Vorbeşte inimii mele, o, Doamne, ca să ştiu ca sunt lumină în Tine.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.» Eclesiastul 7,8

Ne apropiem cu certitudine de sfârşitul luptei credinţei noastre. Uită-te la Isus! El a fost cel mai dispreţuit dintre oameni, supus durerilor şi suferinţei. A fost atât de dispreţuit încât oamenii îsi întorceau fata de la El. Dar care a fost sfârşitul suferinţelor Lui? Acum stă la dreapta Tatălui şi absolut toate lucrurile îi sunt supuse. Şi noi suntem dispreţuiţi în această lume, exact ca Domnul nostru; aşa ne învaţă Scriptura. Trebuie să-ţi duci crucea până la capăt dacă vrei să primeşti coroana; trebuie să treci prin noroiul acestei lumi, dar să te păstrezi curat, căci altfel nu vei putea păşi pe străzile de aur. Când Îl vei accepta pe Isus Cristos cel crucificat, viata ta veche va lua sfârşit si una nouă se va naşte. Căci dacă murim cu El, vom si trăi cu El. «Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui» — spune textul de azi. Bucură-te că Domnul ti-a dat harul de a urma această cale, deoarece atunci când te vei trezi vei fi asemenea Lui. Un diamant neşlefuit nu arată atrăgător sau valoros, dar în mâinile meşterului priceput urâţenia ia sfârşit şi apare o piatră strălucitoare şi preţioasă. Tu eşti ca acel diamant; dacă eşti membru în Trupul lui Isus Cristos vei fi o nestemată în coroana Regelui regilor.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Isus a răspuns: „Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.” Ioan 18:8

Observă, suflete, grija pe care a manifestat-o Isus faţă de oile Sale, chiar şi în ceasul încercării! Pasiunea dominantă învinge moartea. El s-a predat vrăjmaşului, dar a luat cvântul în apărarea ucenicilor Săi. Cât despre El, „ca o oaie mută înaintea celor ce o tund”(Isaia 53:7), nu a deschis gura; însă de dragul ucenicilor Săi, a vorbit cu putere îndoită. Aceasta este dragostea, constanta, uitându-se pe sine, credincioasă. Dar oare în acest text nu există şi un alt înţeles, mai profund? Nu se oglindeşte însuşi spiritul Ispăşirii în aceste cuvinte? Păstorul cel Bun îşi dă „viaţa pentru oile Sale” (Ioan 10:11) şi cere să fie lăsate libere. Garantul este legat, şi dreptatea cere ca cei pe care îi înlocuieşte să fie lăsaţi să plece. In timpul sclaviei din Egipt, aceeaşi voce a răsunat cu putere: „Lasă pe poporul Meu să plece” (vezi Exod 9:1). Răscumpărarea din sclavia păcatului şi Satanei trebuie să vină. În fiecare celulă din temniţele Disperării, răsună Strigătul „lăsaţi-i pe aceştia să se ducă”, iar Disperarea şi Teama fug. Satana aude vocea cunoscută şi îşi ridică piciorul de pe grumazul Celor căzuţi; Moartea îl aude, şi porţile mormântului se deschid larg. Drumul lor este o cale spre progres, sfinţenie, triumf şi glorie, şi nimeni nu îndrăzneşte să-i oprească. „Pe calea aceasta nu va umbla nici un leu, si nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea” (Isaia 85:9). Cerbul dimineţii a atras vânătorii asupra Sa, şi căprioarele sfioase pot să pască acum în pace printre crini. Norul de furtună s-a dezlănţuit deasupra Crucii de pe Calvar, şi peregrinii din Sion nu vor mai fi ajunşi de fulgerul răzbunării. Vino, suflete, şi te bucură de imunitatea pe care ţi-a asigurat-o Mântuitorul. Binecuvântat să-I fie Numele în fiecare clipă, zi după zi.

SEARA

Când va veni in slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri. Marcu 8:38

Dacă am fost părtaşi cu Isus la ruşinea Sa, vom împărţi şi slava care îl va înconjura la cea de-a doua venire. Iubite cititor, eşti alături de Isus? Eşti legat de el cu legăturile vieţii? Atunci vei suferi alături de El astăzi în ruşinea Sa. Vei lua crucea şi vei merge „afară din tabără la El” (Evrei 13:13), suferind ocara. Fără îndoială, vei fi alături de El şi în clipa în care crucea va fi schimbată în coroană. Judecă-te singur în seara aceasta. Fiindcă, dacă nu te-ai născut din nou în El, nu vei fi cu El când va reveni în slavă. Dacă te temi de partea întunecata şi dureroasă a părtăşiei cu El, nu vei înţelege strălucirea şi fericirea revenirii Regelui „cu toţi sfinţii îngeri” (Matei 25:31). Cum? Şi îngerii sunt cu EI? Dar El nu înalţă îngerii; El înalţă sămânţa lui Avraam. Sunt şi sfinţii îngeri cu El? O, suflete, dacă eşti într-adevăr iubit de El, nu poţi sta deoparte. Dacă prietenii şi vecinii sunt chemaţi să-I vadă slava, ce vei face tu, mireasa Lui? Vei sta deoparte? Gândeşte-te că va veni Ziua Judecăţii, şi nu vei putea sta departe de inima Celui care, primind îngerii în părtăşie, te-a primit şi pe tine în unire. Nu ţi-a spus El „te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare” (Osea 2:19)? Nu ţi-a promis chiar El „Eu vă voi lua” (Ieremia 3:14)? El îşi găseşte plăcerea în tine. Dacă îngerii, care sunt prieteni şi vecini, vor fi alături de el, este mai mult ca sigur că prea iubiţii Săi, în care îşi găseşte plăcerea, vor sta la dreapta Sa. Făgăduinţa aceasta este luceafărul tău de dimineaţă; strălucirea ei este atât de mare, încât poate lumina cea mai întunecată şi tristă experienţă.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre nord şi spre sud, spre est şi spre vest; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie. (Geneza 13:14-15)

Nici o dorinţă nu va fi vreodată pusă în tine de Duhul Sfânt, dacă El nu intenţionează s-o împlinească. Deci lasă-ţi credinţa să se înalţe şi să urce spre culmi ca să revendice toată ţara pe care o poţi descoperi. S. A. Keen

Tot ce poţi înţelege prin viziunea credinţei îţi aparţine. Priveşte cât poţi de departe, pentru că tot ce vezi este al tău. Tot ce doreşti să fii ca şi creştin, şi tot ce doreşti să faci pentru Dumnezeu, este posibil prin credinţă. Apoi apropie-te mai mult de El, şi cu Biblia ta în faţă, şi cu sufletul complet deschis puterii Duhului, lasă ca întreaga ta fiinţă să primească botezul prezenţei Sale. Pe măsură ce El îţi deschide înţelegerea, îngăduindu-ţi să vezi plinătatea Lui, crede că El a păstrat toate acestea pentru tine. Acceptă ca pentru tine toate promisiunile din Cuvântul Său, toate dorinţele pe care El le trezeşte în tine, şi toate posibilităţile pe care le poţi avea ca să devii un urmaş al Domnului Isus. Toată ţara pe care o vezi îţi este dată ţie. Harul Său, care ne-a fost dat şi care ne ajută pe drumul spre împlinirea promisiunii Sale, este de fapt legat de viziunea interioară pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Cel care pune instinctul natural în inima unei păsări ca să traverseze în zbor un continent în căutarea unei clime mai calde este prea bun ca s-o dezamăgească. Aşa cum credem că El a pus instinctul în pasăre, putem fi siguri că El S-a îngrijit să aibă şi adieri uşoare şi un soare de primăvară care s-o întâmpine la sosire. Şi Cel care suflă speranţă cerească în inimile noastre nu ne va înşela şi nici nu ne va lăsa când noi înaintăm spre împlinirea ei.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 37.1-22

Psalmul 37 nu mai este, ca cea mai mare parte a psalmilor anteriori, o rugăciune a credinciosului cu privire la cei răi care-l chinuie. Este, dimpotrivă, răspunsul care îi soseşte de sus. Acest răspuns nu îi aduce încă eliberarea aşteptată, ci, mai degrabă, resursele şi învăţămintele necesare pentru a face faţă răului care-l înconjoară. Şi de câte ori nu experimentăm aceasta! In loc să ne fie ridicată încercarea, ca răspuns la rugăciunea noastră, Domnul ne dă ceea ce ne trebuie pentru a o putea traversa. Potrivit promisiunii din Psalmul 32.8: „Te voi instrui şi te voi învăţa; … te voi sfătui…”, noi recunoaştem glasul Stăpânului iubitor. El însuşi a pus în practică învăţăturile pe care ni le dă aici. Şi, cunoscând sărmanele noastre inimi, ştie bine că vederea răului în preajma noastră poate produce în noi două sentimente chinuitoare: mânia şi gelozia (v. 1,7,8; Proverbe 24.1,19). De aici rezultă aceste îndemnuri pe care trebuie să le citim adesea: „nu te mânia” (repetat de trei ori), „încrede-te”, „fă binele”, „încredinţează Domnului calea ta”, „rămâi liniştit”…; dar şi bogatele promisiuni care sunt legate de acestea: „El îţi va împlini cererile inimii tale…”, „El va lucra”. Ce bine ar fi dacă L-am lăsa să lucreze! In curând, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (comp. v. 10,17,20 cu Romani 16.20).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 11:17-44

Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” Isus plângea. Ioan 11:23, 35

CUM SĂ-I AJUŢI PE CEI ÎN SUFERINŢĂ

Când eram tânăr, mă temeam să-i vizitez pe cei care pierduseră pe cineva drag. Mă întrebam ce aş putea să le spun. De-alungul anilor, am descoperit că nu trebuie să avem o astfel de frică. Cred că o persoană care este instruită din Cuvântul lui Dumnezeu, care se lasă călăuzită de Duhul Sfânt, şi este sensibilă la nevoile altora, va face şi va spune ceea ce trebuie. Pentru a aduce mângâiere, uneori se cere să spui cuvinte de încurajare, deşi altă dată este suficientă numai prezenţa ta acolo. Putem învăţa de la Isus, de la felul cum s-a ocupat de Maria şi Marta, atunci când fratele lor Lazăr a murit. Atunci când Isus a întâlnit-o pe Marta, cea care gândea atât de logic şi practic, El a vorbit cu ea despre siguranţa învierii. Dar când a întâlnit-o pe Maria, fiinţă mult mai emoţională, a vorbit puţin, dar a plâns cu ea. Unul dintre cele mai greşite lucruri este să încercăm să mângâiem pe cineva prin discursuri pline de clişee religioase. N-am să uit niciodată cum stăteam în spatele unui prieten la o înmormântare şi ce deranjat m-am simţit când l-am ascultat ţinând o predicuţă de 3 minute unei tinere văduve cu inima zdrobită. Dorise să facă binele, dar n-a fost sensibil la durerea ei. Ar fi trebuit să ştie că nu era în stare să asculte ceva. Tot ce ar fi avut nevoie ea, ar fi fost să ştie că el era preocupat de durerea ei. Nu sta departe de cei care suferă. Ei au nevoie de ajutorul unor credincioşi sensibili. Îi poţi mângâia chiar şi atunci când nu spui nimic. Prezenţa ta acolo poate să spună că-ţi pasă de suferinţele lor.  H.V.L.

Cei ce suferă au nevoie de iubire,
Vor să ştie că ne pasă şi suntem acei
Ce cu vorba bună, mângâierea tandră
În necazuri suntem alăturea de ei.  – D.J.D.

Antrenează-ţi inima să ofere simpatie si mâinile s-ajute cu bucurie.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Psalmul 126.5

Fără să semeni nu poţi să strângi recoltă. Prima trebuie să fie înaintea celeilalte. Osteneala însămânţării este urmată de bucuria secerişului, căci avem făgăduinţa că nu va înceta seceratul şi semănatul. Dar întotdeauna semănătorul nu este lipsit de griji. Frigul şi gerul poate să afecteze creşterea plantei, dar chiar şi în timpul secerişului poate să fie vreme nefavorabilă care să influenţeze recolta, indiferent de grija şi truda agricultorului.La fel este şi cu scumpa sămânţă cerească: Cuvântul lui Dumnezeu. „Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii” (Ps. 126.6). Semănătorul desăvârşit al Cuvântului lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos. El însuşi a venit în această lume cu sămânţa Evangheliei şi a plâns în timpul însămânţării. Venind pe pământ a luat trup de om Şi în harul Lui a luat parte la slăbiciunile noastre. Mergând mult pe pământul acesta, în lucrarea Lui minunată, El obosea, flămânzea, şi avea nevoie de odihnă. În afară obosit, în interior întristat, aşa a trăit şi a lucrat Domnul nostru pe acest pământ. El semăna sămânţa bună dar în acelaşi timp duşmanul semăna neghina. Necredinţa poporului Său îl îndurera şi îi umplea ochii de lacrimi. împietrirea evreilor îl făcea adesea să ofteze. El plângea Ierusalimul care nu voia să se pocăiască şi ofta pentru el.Ţinta noastră este să trezim inimile adevăraţilor creştini ca să preţuiască adevărul şi să-şi simtă răspunderea pe care o au de a-L mărturisi cu îndrăzneală. Dorim să vedem ridicându-se o ceată de oameni la sfârşitul acestor din urmă clipe ale istoriei Adunării pe pământ, care să pornească plini de putere duhovnicească şi să vestească prin puterea Duhului adevărurile de mult uitate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul să bată la cât mai multe inimi şi cât mai multe să-I deschidă!

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul …, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Ieremia 29.11

Un viitor și o nădejde

Ce va aduce viitorul? Această întrebare mișcă astăzi multe inimi și ea devine tot mai perceptibilă. Nedumerirea popoarelor, catastrofele, crizele, ororile și crimele care se înmulțesc, neliniștea care plutește în aer – toate acestea îi înfricoșează pe oameni. Ceea ce se află în viitor, știe numai Dumnezeu; El Și-a păstrat ultimul cuvânt. Viitorul omenirii este rezervat în trei cuvinte: moarte, înviere și judecată! Lozinca necredinței este: moarte, apoi s-a sfârșit totul! Dar Biblia mărturisește că o dată cu moartea nu s-a sfârșit totul: „… toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele … Cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5.28,29). Cel care nu s-a întors la Dumnezeu în viața aceasta și nu a primit mântuirea oferită în Isus Hristos, va trebui să apară în fața Judecătorului suprem. Judecata se va face asupra tuturor celor care n-au crezut în Mântuitorul.

Ce va aduce viitorul? Încă o dată în viață, cititorule, ai citit despre vestea bună adusă prin Evanghelie. Astăzi este ziua mântuirii. Nu refuza oferta harului! Acceptă-L pe Domnul Isus ca Salvatorul tău prin credință! Apoi poți păși spre un viitor luminos. Dumnezeu vrea să-ți dea un viitor și o nădejde. Acceptă chiar acum și nu vei regreta!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

NU DATI PRILEJ DIAVOLULUI!

„Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27)

     Un expert în probleme de căsnicie și familie scria: „Nu certurile trebuie să-i îngrijoreze pe cei căsătoriți, ci ceea ce se întâmplă după ce luptele s-au domolit.” Aproape toți soții și toate soțiile experimentează conflicte din când în când, ceea ce nu e neapărat nesănătos pentru relație. O ciorovăială verbală care nu depășește limitele rezonabilului poate deschide ferestrele inimii, dându-le ocazia celor doi să-și verse năduful și să-și ușureze sufletul. Întrebarea importantă este; ce se întâmplă după ce se încheie o ceartă? În relațiile sănătoase, confruntarea sfârșește prin iertare, printr-o apropierea mai mare a celor doi, printr-un respect și o înțelegere mai profundă, și uneori printr-o intimitate mai mare. În căsniciile instabile însă, conflictul nu este în totalitate rezolvat. Această situație este foarte periculoasă, întrucât consecințele unui conflict încep să se suprapună peste preludiul altuia. Este o idee bună ca cei doi să privească atent la ceea ce se întâmplă după o confruntare. Nu cumva ceea ce ai spus sau ai făcut a produs durere partenerului sau partenerei tale? Nu cumva trebuie să-ți ceri iertare pentru că ai atacat stima lui/ei de sine, în loc să te concentrezi pe problema care a dus la ceartă? Nu cumva există probleme substanțiale care nu au fost rezolvate încă? Dacă e așa, rezolvă-le numaidecât, înainte ca ele să macine și să erodeze relația din interior. Apostolul Pavel a înțeles acest principiu foarte clar. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” El a scris aceste cuvinte cu două milenii în urmă, dar și astăzi ele reprezintă un sfat foarte prețios, şi pentru cei căsătoriți!

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: