Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “spiritualitate”

21 sept. 2024

21 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Simon Petru I-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul!“. Isus i-a spus: „Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat“.

Ioan 13.9,10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Petru, după ce a înțeles câte ceva despre binecuvântarea lucrării de spălare a picioarelor, trece în cealaltă extremă. Mișcat de o afecțiune reală pentru Domnul și mânat de impulsivitatea sa, el spune: „Doamne, nu numai picioarele, ci și mâinile și capul“. Deși ignoranța sa este trădată din nou, cuvintele sale exprimă faptul că avea afecțiune față de Domnul și că prețuia faptul de a avea parte cu El.

Domnul răspunde: „Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat“. În Scriptură, apa este adesea folosită ca un simbol al efectului curățitor pe care îl are Cuvântul lui Dumnezeu. La convertire, Cuvântul este aplicat prin puterea Duhului Sfânt, producând o schimbare totală și oferind o natură nouă, care modifică în totalitate gândurile, cuvintele și acțiunile celui credincios – o schimbare indicată de Domnul prin cuvântul „scăldat“ (îmbăiat). Nu poate exista o repetare a acestei schimbări importante, însă cei care sunt astfel „scăldați“ pot deveni adesea întinați. Așa cum picioarele călătorilor sunt întinate de praful drumului, la fel credinciosul, în contact zilnic cu această lume, cu îndatoririle față de căminul său, cu presiunea exercitată de serviciul său și fiind într-un conflict continuu cu răul, poate deveni obosit în duh și astfel împiedicat să aibă comuniune cu Hristos în lucrurile Sale. Nu că ar fi făcut ceva pentru care conștiința să-l mustre și să aibă astfel nevoie de lucrarea de Avocat a Domnului, ci duhul său este ostenit și are nevoie de împrospătare. Hristos Își găsește plăcerea în a oferi această împrospătare, dacă Îl lăsăm să ne spele picioarele. Dacă ne întoarcem spre El, Domnul va revigora sufletul nostru prin faptul că Se prezintă pe Sine înaintea noastră, în toate perfecțiunile Sale, prin Cuvânt.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare.

1 Tesaloniceni 1.9,10

Atmosferă de plecare

Într-o dimineață de septembrie, rândunelele se adunaseră la prima rază de soare, ciripind și zburând nerăbdătoare încolo și-ncoace. Era o atmosferă de plecare. Pentru ele era ca o zi de sărbătoare.

Cine le dăduse semnalul de plecare? Ce fel de chemare misterioasă era aceea pe care numai ele o percepuseră? La celelalte păsări nu se vedea nimic deosebit, totul se desfășura ca de obicei. Doar rândunelele au auzit chemarea de a pleca, așa că s-au strâns pentru a porni spre alte zări.

Într-o zi – fără îndoială foarte curând – va suna un alt apel. Numai cei care Îi aparțin Domnului Isus îl vor auzi. Și, când vor auzi strigătul poruncitor, trâmbița lui Dumnezeu, se vor aduna în jurul Lui în nori pentru a fi conduși în prezența lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 4.16-18; Ioan 14.3).

Lumea va lua act de absența lor. Poate că vor discuta, vor căuta cauze și se vor pierde în ipoteze. Cei care L-au respins în mod conștient pe Hristos nu vor mai putea nicidecum să creadă. Atunci timpul de har se va fi încheiat definitiv (2 Tesaloniceni 2.9-12).

Prima venire a lui Isus pe pământ a fost anunțată cu mult timp înainte, prin profeți. Mulți credincioși L-au așteptat atunci zilnic și nu L-au văzut. Dar, într-o zi, El a fost culcat într-o iesle din Betleem. A doua Sa venire ne este promisă, de asemenea, și nouă. Vine ziua în care ea va deveni realitate, ca și prima Sa venire. – Suntem noi pregătiți și în așteptare?

Citirea Bibliei: 2 Împărați 1.1-10 · Ioan 15.18-27

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 33:37-56

Vântul deşertului a şters de mult timp orice urmă a lungii călătorii. Dar în cartea lui Dumnezeu, fiecare pas a fost înregistrat: „Şi au plecat şi au aşezat tăbăra …, şi au plecat şi au aşezat tabăra …“. Câteva ver­sete citite în grabă sunt rezumatul a patruzeci de ani şi a tot atâtor etape, dintre care multe sunt numai amintite aici. Dar, deşi nu ştim mai multe de­spre acestea, Dumnezeu a ţinut să le înscrie în Sfânta Lui Carte tocmai pentru a ne reaminti aces­t emoţionant verset: „Nu vede El  căile mele şi nu-mi numără El toţi paşii?“ (Iov 31.4).

Şi nouă, trecerea timpului ne-a şters din amintire cea mai mare parte a trecutului nostru. Am putea noi oare să spunem ce am făcut ieri fără să uităm nimic? Domnul însă a înregistrat totul. Nimic nu I-a scăpat, ca şi cum ar fi făcut un film al întregii noastre vieţi, fără nici o tăietură. Atunci, la „scaunul de judecată al lui Hristos“  (2 Corinteni 5.10), acest film va fi derulat sub ochii noştri în lumina deplină a lui Dumnezeu. Ce gând deosebit de serios! Dacă aceasta ar fi acum, nici unul dintre noi nu ar rezista. Dar alături de Isus nu vom cunoaşte nici ruşinea, nici teama de judecată. Nu va fi loc decât pentru sentimentul inexprimabil al grandorii harului Său, sursă a unei adorări eterne.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI MIRACOLUL CREAȚIEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale…” (Psalmul 139:14)

Este oare posibil ca viața, așa cum o cunoaștem noi – viața plantelor, a animalelor și a omului – să fi apărut spontan, din întâmplare? S-ar putea ca uimitorul nostru sistem solar să fie rezultatul unui accident? Cu cât știința devine mai avansată, cu atât apar mai multe dovezi în favoarea unui Maestru Creator. Cercetătorii continuă să descopere ordinea divină în fiecare celulă umană minusculă. Biochimistul american Bruce Alberts, fost președinte al Academiei Naționale de Științe, scria: „Am subestimat întotdeauna celulele; fără îndoială că încă o facem… Celulele sunt unitatea de bază a vieții… într-adevăr, întreaga celulă poate fi privită ca o fabrică ce conține o rețea elaborată de linii de asamblare interconectate, fiecare dintre ele fiind compusă dintr-un set de diferite mașini proteice în poziții definite.” Psalmistul David nu era un om de știință, dar a recunoscut că fiecare dintre noi este un produs complex al mâinilor uimitoare ale lui Dumnezeu! El afirmă: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele… Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului… Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!… Când mă trezesc, sunt tot cu Tine…” (Psalmul 139:13, 15, 17-18). Inima omului bate de 115.000 de ori pe zi. Sângele nostru parcurge 22.000 km în fiecare zi (de aproximativ douăzeci de ori lungimea Regatului Unit, din nordul Scoției până în sudul Angliei!). Adulții respiră în medie între 18.000 și 30.000 de ori pe zi… și, în cea mai mare parte, toate aceste funcții au loc fără ca noi să fim conștienți. Uimitor! Astăzi, oprește-te și ia-ți câteva minute pentru a recunoaște și a-I mulțumi Creatorului tău pentru toate lucrurile uimitoare pe care le-a făcut cu acea primă bucată de țărână!

<iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/gOG8zTZIyls?si=sreNBT-qmTUz5d8T&#8221; title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen></iframe>

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 aug. 2024

12 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este câștig.

Filipeni 1.21

„Pentru mine, a trăi este Hristos“ – această expresie prezintă viața și experiența creștină în plinătatea lor; Hristos Însuși stăpânește și controlează viața celui credincios într-o așa măsură, încât singurul obiect al acestuia este să trăiască spre gloria Lui. Aceasta trebuie să fie experiența creștinilor peste tot și în orice perioadă. Din nefericire însă, cât de puțini dintre noi o cunosc! Ea implică o voință predată și un trup pus la dispoziția Domnului, care l-a răscumpărat, ca să fie folosit doar pentru lauda Lui. Aceasta este viața în adevăratul ei sens și, probabil, nimeni n-a savurat-o într-un mod atât de deplin precum apostolul Pavel.

Am putea înțelege mai bine această expresie, „pentru mine, a trăi este Hristos“, dacă privim pentru un moment la ce înseamnă viața pentru alții: omul de afaceri necredincios, al cărui unic scop este să dobândească bogăție, poate spune: «Pentru mine, a trăi este banul»; cel nepăsător, care caută plăcerile lumii, ar trebui să spună, dacă ar fi sincer: «Pentru mine, a trăi este plăcerea lumească»; omul carnal, dedat întru totul iubirii de sine, ar spune: «Pentru mine, a trăi este eul»; politicianul, avid după aplauzele oamenilor și după celebritate, poate declara: «Pentru mine, a trăi înseamnă faimă și putere». Însă Pavel a putut spune, și orice creștin ar trebui să poată spune: „Pentru mine, a trăi este Hristos“.

Și doar unii ca aceștia pot adăuga din toată inima: „și a muri este câștig“. Moartea nu este un vrăjmaș pentru cel pentru care Hristos reprezintă totul. A trăi oferă prilejul de a-L manifesta pe Hristos aici, jos; a muri înseamnă să fii cu Hristos – nimic nu poate fi mai prețios decât aceasta!

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci până la ceruri ajunge bunătatea Ta și până la nori adevărul Tău.

Psalmul 57.10

Cactusul saguaro

La granița dintre Mexic și Statele Unite ale Americii se întinde deșertul Sonora, unul dintre cele mai mari din lume. Peisajul său este unul deosebit. Vara temperaturile ajung până la 39° Celsius; plouă doar de două ori pe an, în rest este secetă. Cu toate acestea, acolo cresc plante impunătoare. Deșertul Sonora conține o varietate unică de plante, dintre care cactușii saguaro ocupă un loc de frunte. Ei pot crește până la 15 metri înălțime. Este nevoie de 50 de ani pentru ca o sămânță de saguaro, care este de mărimea unui grăunte de nisip, să ajungă la această dimensiune. Cum poate supraviețui și crește acest cactus într-un astfel de loc? Dumnezeul Creator a înzestrat cactusul cu un sistem special, astfel încât el să poată stoca până la 1.000 de litri de apă, în funcție de mărimea sa. Cu ajutorul rădăcinilor sale, puțin adânci, cactusul absoarbe apa din sol în timpul scurtelor anotimpuri ploioase și o stochează în trunchiul său. În acest fel, cactusul poate supraviețui fără ploaie timp de aproximativ un an. Stratul superior gros îl protejează împotriva uscării în perioadele secetoase. De asemenea, acest cactus oferă adăpost și hrană altor creaturi. Când are 60 de ani, începe să înflorească. Noaptea, liliecii sug seva dulce a florilor lui, în timp ce albinele și păsările se hrănesc cu ea în timpul zilei. Ciocănitorile sapă mici cavități în stratul ceros al cactusului, unde își construiesc cuiburi pentru puii lor. După ce și-au crescut puii, bufnițele se mută acolo și își cresc familiile.

Credinciosul Dumnezeu are grijă de toate creaturile Sale. Puterea și măreția Lui sunt scrise pe lucrările creației, care ne fac să ne minunăm și să-L adorăm.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 6.19-38 · Ioan 6.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 9:15-23, 10:1-10

Israel nu era în măsură să hotărască etapele călătoriei prin pustiu. Fiecare plecare şi fiecare oprire avea loc „după porunca Domnului“. Se ridica norul? Atunci ei trebuia să plece chiar dacă abia se aşezaseră într-un loc plăcut. Rămânea norul deasupra cortului? Ei trebuia să aşeze tabăra şi să nu meargă mai departe. Conducerea divină era astfel indispensabilă pentru a aşeza tabăra sau pentru a o ridica, pentru noapte ca şi pentru zi. Frumoasă imagine a dependenţei continue care i se potriveşte credinciosului Domnului şi pe care El Însuşi a ilustrat-o perfect. În ciuda mesajului pe care l-a primit de la surorile lui Lazăr şi a dragostei pe care o purta către membrii acestei familii, Isus nu Se întoarce în Betania decât două zile mai târziu, atunci când cunoaşte voia Tatălui Său (Ioan 11).

Îndată ce se descoperea voinţa Domnului, trâmbiţele de argint ale preoţilor dădeau semnalul pentru diversele mişcări ale poporului. Ele sunau strângerea (v. 3, 4), înaintarea (v. 5, 6), mersul la război (v. 9) sau sărbătorile solemne (v. 10). Aceste trâmbiţe ne vorbesc despre mărturia lui Dumnezeu dată atât în adunarea sfinţilor, cât şi, respectiv, în mersul lor, în conflictele lor sau în închinarea lor. În mijlocul unei lumi ostile, „nu te ruşina de mărturia Domnului nostru“ (2 Ti­motei 1.8)!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ FIM PRIETENI CU DUMNEZEU! (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!” (Exodul 33:12)

Moise a vorbit cu Dumnezeu cum ai vorbi cu un prieten, împărtășindu-I ceea ce simțea și gândea. De fapt, Dumnezeu a vrut să fie așa. Iată cum a decurs conversația: „Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!”… Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!” Moise redă cu fidelitate ce-i spusese Dumnezeu anterior. Îți amintești când i-ai spus soțului tău sau celui mai bun prieten: „Ai spus cutare lucru…” Asta a făcut Moise aici: Îi amintește lui Dumnezeu propriile Sale cuvinte. Dumnezeu vrea ca și tu să-ți amintești Cuvântul Său și să i-L spui înapoi (vezi Isaia 43:26). Nu pentru că El are nevoie să I se reamintească, ci pentru că tu ai nevoie… și pentru că singurul cuvânt pe care El S-a angajat să-l împlinească este Cuvântul Său (vezi Matei 24:35). Atunci când te rogi folosind Cuvântul lui Dumnezeu, te rogi după voia Lui, și ai garanția că vei fi ascultat. Așadar, învață și memorează versetele care se referă la nevoile și dorințele tale, iar atunci când vorbești cu Dumnezeu, amintește-ți de ele și rostește-le în rugăciune. De exemplu, promisiunea că „orice lucru veţi cere… să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24), Dumnezeu o va recunoaște! Cu cât înveți mai mult din Cuvântul Său, cu atât mai mult felul și timpul tău de rugăciune se vor conforma voinței Lui și cu atât mai mult te vei simți pe aceeași lungime de undă cu El! Ține-ți Biblia la îndemână când vorbești cu Dumnezeu, astfel încât El să-ți poată direcționa gândurile către cuvintele pe care vrea să le rostești în rugăciune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 iul. 2024

28 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să aducă din jertfa de pace o jertfă prin foc pentru Domnul: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care este pe măruntaie.

Levitic 3.3

Intestinele sunt partea cea mai lăuntrică a omului; ele vorbesc despre sentimentele cele mai lăuntrice. Și aici este vorba despre sentimentele lăuntrice ale Domnului Isus, pe când săvârșea lucrarea de pe cruce. Putem afla ceva din acestea când citim Psalmii și, în mod deosebit, pe cei din prima carte; mulți Psalmi vorbesc despre sentimentele Domnului Isus pe când Se îndrepta spre cruce. Să ne gândim la Psalmul 16, unde este arătat cum El Se încredea în Dumnezeu, la Psalmul 22.10, unde găsim ce a fost în inima Lui în timpul acelor trei ore de întuneric: „Din pântecele mamei, Tu ești Dumnezeul Meu“. În Psalmul 40, El vorbește despre Sine că S-a cufundat în fundul mocirlei, iar după aceea spune cum inima Lui s-a încrezut în Dumnezeu (vedeți și Psalmul 69.102). Putem înțelege și noi ceva din cât de prețioase erau, pentru Dumnezeu, sentimentele Domnului Isus?

„Măruntaiele“ vorbesc despre acest singur Om care simțea numai dragoste față de Tatăl și care, din dragoste pentru El, a acceptat ca păcatele noastre să fie aruncate asupra Lui și, de asemenea, care, din dragoste față de Tatăl și față de noi, a acceptat să fie făcut păcat și apoi să fie lovit de Însuși Dumnezeu. Sentimentele Sale nu au fost numai atât cât să poată fi Dumnezeu satisfăcut cu ele, ci au fost nespus mai mult decât era necesar, mult mai mult decât cerea dreptatea lui Dumnezeu, așa că inima lui Dumnezeu a găsit toată plăcerea în ele și, în momentul în care Dumnezeu a trebuit să-Și ascundă fața de la El – pe când El suferea acolo pe cruce sub judecata Sa – a privit în jos spre El cu o plăcere așa de mare, cum niciodată înainte n-o mai făcuse. Și Dumnezeu ne spune: «Priviți-L! Citiți în Psalmi și vedeți ce sentimente de încredere și de dragoste față de Mine erau în inima Lui! Eu știu că sunt prea mari pentru voi. Nu le puteți înțelege în totalitate. Voi nu veți înțelege niciodată ce înseamnă această dragoste a Fiului Meu pentru Mine, în acele momente îngrozitoare. Însă luați-le în inimile voastre și aduceți-le la Mine. Vreau să le primesc din mâna voastră, căci sunt foarte prețioase pentru inima Mea».

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți cei care se aflau în sinagogă aveau privirile ațintite spre El. Și El a început să le spună: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta, pe care ați auzit-o“.

Luca 4.20,21

Anul de îndurare

Atunci când Și-a început slujba în public, Domnul Isus a mers, conform obiceiului Său, în sinagogă. Acum Se afla în sinagoga din Nazaret, orașul Său natal.

Tocmai a citit un pasaj din profetul Isaia, iar toți cei de acolo se uitau „cu privirile ațintite spre El“, nerăbdători să afle ce mesaj avea pentru ei. Domnul Isus le-a explicat că acest pasaj din Vechiul Testament – care vorbea despre Mesia și despre harul și îndurarea cu care va veni El – se împlinea chiar atunci, pentru că El era Hristosul: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc captivilor eliberarea și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului“ (Luca 4.18,19). Ca urmare, înțelegem reacția ascultătorilor: „Toți se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“.

„Anul de îndurare“ s-a întins până în clipa de față. Foarte curând însă se va sfârși. Atunci se va împlini ceea ce citim în Apocalipsa 5, unde în centru Îl vedem tot pe Domnul Isus, asupra Căruia sunt îndreptate din nou toate privirile. Însă cartea pe care o va ține atunci în mână nu va mai vorbi despre îndurare, ci despre judecată. Când o va deschide, mânia Mielului va veni asupra tuturor celor care au respins dragostea Lui – precum locuitorii din Nazaret care, indignați că harul lui Dumnezeu îi cuprindea și pe cei dintre națiuni, L-au amenințat pe Domnul Isus cu moartea.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.33-51 · Ioan 1.29-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:38-54

Toţi fiii lui Israel recenzaţi în acest capitol trecuseră Marea Roşie cu un an în urmă. Fuseseră „botezaţi pentru Moise în nor şi în mare“; avuseseră parte de toate privilegiile legate de calitatea de a fi popor al DOMNULUI: mana, apa din stâncă (1 Corinteni 10.2 …). Dar din cei peste şase sute de mii număraţi în v.46, câţi vor atinge ţara? Numai doi, în care Dumnezeu Îşi va putea găsi plăcere pentru că au credinţă (compară cu 1 Corinteni 10.5 şi cu Evrei 11.6).

Din mulţimea celor care poartă astăzi numele de creştini, numai Domnul cunoaşte câte suflete Îi aparţin Lui cu adevărat (2 Timotei 2.19). Să repetăm aceasta, că nu botezul, ci credinţa în Isus Hristos ne face oameni din poporul lui Dumnezeu.

Fiii lui Levi nu au fost număraţi în rândul oamenilor de război (v. 47). Forţa şi puterea nu intră în calcul când este vorba de slujire pentru Domnul. Să observăm totuşi că cel credincios este astăzi înrolat prin credinţă şi în rândul ostaşilor şi în rândul slujitorilor Templului. El trebuie să fie apt ca şi Timotei să lupte „lupta cea bună“ (1 Timotei 6.12) şi în acelaşi timp, la fel ca tânărul Arhip, trebuie să ia aminte la slujba pe care a primit-o „în Domnul“ (Coloseni 4.17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Dumnezeu iti poate sterge trecutul (1) | Fundația S.E.E.R. România

„A sters zapisul cu poruncile Lui, care statea impotriva noastra...” (Coloseni 2:14)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 iul. 2024

18 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat. Pentru că și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea să ținem sărbătoarea nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului.

1 Corinteni 5.6-8

Este foarte important ca, atunci când o adunare locală exercită disciplina, să facă acest lucru corect, ca în prezența lui Dumnezeu, prin autoritatea Domnului și sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă s-a lucrat așa, atunci trebuie să acceptăm două lucruri: primul, că a existat supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu, care a condus la decizia luată; iar al doilea, că în totalitate conștiințele persoanelor care formează adunarea au fost în legătură nemijlocită cu Scriptura și au fost conduse de ea în luarea acestei decizii. O astfel de lucrare a adunării va fi într-un singur gând și va fi făcută în părtășie.

Mai mulți indivizi evlavioși pot fi într-adevăr uniți împreună, din punct de vedere al mărturisirii lor, pe terenul adunării, dar vitalitatea strângerii laolaltă nu mai există, pentru că cel care ține lucrurile împreună este omul, și nu Dumnezeu.

Adevărul cu privire la „a acționa în părtășie“ este pierdut pentru sufletele care urmează un lider, ori o majoritate ori, dacă vreți, o minoritate. Dacă așa stau lucrurile, nu este călăuzirea Duhului în ascultare de Cuvânt, ci este hotărârea lui X sau a lui Y, sau a unei părți influente a adunării. Aceasta este o lucrare nespus de tristă și complet nevrednică de harul lui Dumnezeu care ne-a deschis ochii să înțelegem care este privilegiul și datoria noastră de a păstra unitatea Duhului în legătura păcii. Porunca unui om nu este unitatea Duhului, ci mai degrabă degradare, așa cum constatăm în starea de lucruri din jurul nostru, unde oamenii au lăsat în mâna liderilor lor chestiunile de disciplină. Și nu avem decât să privim la starea divizată a creștinătății și vom avea o vedere justă a rezultatelor urmării unui lider sau a unei majorități; la același rezultat vom ajunge și noi dacă vom urma același model.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor și admirabil.

Psalmul 139.14

Țesut cu oase și tendoane

În general nu acordăm prea mare atenție proceselor care au loc în corpul nostru, câtă vreme toate organele sunt sănătoase și își îndeplinesc funcțiile stabilite de Dumnezeu. Una dintre minunile unui organism viu este faptul că nenumăratele procese vitale se completează reciproc, menținând astfel echilibrul acestuia.

Doar când ne îmbolnăvim sau ne rănim devenim deodată conștienți că suntem făcuți „într-un mod uimitor și admirabil“. Cei care au suferit, de pildă, de insomnie severă pot spune câtă binecuvântare este în a avea un somn sănătos, iar un bolnav de inimă poate vorbi despre ce muncă enormă îi revine acestui mic organ. Oare nu ar trebui ca această constatare să ne îndrepte gândurile spre Dumnezeu, care a făcut totul și care de asemenea ține în funcțiune totul?

Având în vedere aceste funcții multiple și complementare ale vieții și finalitatea lor, înțelegem foarte bine sentimentele lui Iov, care I-a spus Creatorului său: „M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și cu tendoane; mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, mi-ai păstrat duhul prin îngrijirile și paza Ta“ (Iov 10.11,12).

Omul este „făcut într-un mod uimitor și admirabil“ și în funcțiile sale spirituale și mentale. Avem inteligență, voință și intuiție și suntem capabili să luăm decizii morale. Le-am primit pe toate acestea de la Dumnezeu și suntem responsabili față de El pentru modul în care le folosim. Suntem creați „după chipul lui Dumnezeu“ – cât de răspunzători suntem pentru aceasta în fața Lui (Geneza 1.26)!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.15-29 · Tit 1.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:1-19

Dumnezeu, care a dat omului Sabatul, Se îngrijeşte şi de creaţia Sa. La fiecare şapte ani, lucrul pământului trebuia întrerupt, pentru ca pământul să se poată odihni. Şi la fiecare şapte ori şapte ani, o dată la cincizeci de ani, în Israel trebuia să se audă trâmbiţa care vestea Anul Jubiliar, restaurarea tuturor lucrurilor. În consecinţă, nici o tranzacţie, nici o cumpărare a vreunei proprietăţi nu putea avea loc fără să se aibă în vedere data jubileului care urma şi de care trebuia să se ţină cont fără încetare.

Dragi copii ai lui Dumnezeu, această trâmbiţă căreia toţi israeliţii – şi în special cei oprimaţi – îi aşteptau sunetul, nu ne face ea să ne gândim la cea din urmă trâmbiţă, cu al cărei sunet Domnul va coborî din cer pentru a-i aduna sus pe toţi cei care Îi aparţin? (1 Corinteni 15.52). Da, Domnul vine, să nu uităm aceasta! Să trăim în această perspectivă! Să dăm lucrurilor de pe pământ numai o valoare relativă. Ele au un caracter trecător: ne vom bucura de ele numai pentru un timp. Să ne fixăm privirile dincolo de acestea, asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt eterne (2 Corinteni 4.18).

Fie ca deciziile noastre, proiectele noastre, subiectele noastre de mulţumire ca şi cele de încercare să poată purta mereu în faţa ochilor noştri marca «provizoriu», pe care le-o conferă preafericita noastră speranţă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

N-AI DE CE SĂ TE TEMI! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine…” (Isaia 41:10)

Prima doamnă care a câștigat un premiu Nobel a fost fiziciana franceză Marie Curie. Ea a spus: „Nimic în viață nu este de temut, este doar de înțeles.” Așa că, iată câțiva pași pe care să-i urmezi dacă ești o fire temătoare:

1) Analizează în profunzime lucrul de care te temi, pentru a elimina misterul și dezinformarea din el, pentru că s-ar putea să fie doar o fobie.

2) În loc să te concentrezi pe frica ta, concentrează-te pe promisiunea lui Dumnezeu: „Nu te teme  [nu ai de ce să te temi], căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) Să reținem cuvintele „te întăresc”… Pe măsură ce credința ta în Dumnezeu devine mai puternică, amenințarea temerilor tale se va micșora.

3) Relaxează-te. Imaginează-ți că ești liniștit și liber de robia fricii și vei vedea efectul pozitiv asupra vieții tale.

4) Înfruntă fiecare dintre circumstanțele care îți declanșează frica, făcând pași mici. Fiecare obstacol pe care îl învingi te întărește. Așadar, ia-ți angajamentul de a-ți învinge temerile care ți-au distrus liniștea sufletească. Domnul Isus a spus: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) Să reținem cuvintele „să nu”… Nu lăsa frica să te stăpânească, pentru că „cine se teme că va suferi, suferă deja pentru că se teme”, spunea cineva.

Fii proactiv și înarmează-te cu promisiunile lui Dumnezeu. Aleargă spre temerile tale așa cum a alergat David spre Goliat, știind că în Numele Domnului Isus le vei învinge! Așadar, nu ai de ce să te temi, pentru că Domnul este cu tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →