Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “rugaciuni”

29 dec. 2024

29 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Hristosul … Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă.

Evrei 9.28

Există trei arătări ale lui Hristos, în legătură cu aspectul mântuirii depline despre care se vorbește în Evrei 9.24-28. O arătare este de ordin trecut, o alta este de ordin prezent, iar a treia este de ordin viitor.

1. „El S-a arătat pentru a înlătura păcatul prin jertfa Sa“ (Evrei 9.26). Această arătare a avut loc în trecut. Ea este o lucrare obiectivă, istorică, făcută pentru noi, însă în afara noastră, de către Hristos. El S-a născut în lume pentru a împlini această lucrare, „S-a arătat“ și a sfârșit lucrarea prin jertfirea Sa pe cruce.

2. Hristos a intrat „chiar în cer, ca să Se arate acum, pentru noi, înaintea feței lui Dumnezeu“ (versetul 24). Hristos n-a fost preot pe pământ, în cortul pământesc făcut de mâini, care era doar o imagine a celui adevărat, ci a intrat chiar în cer. Iar acest lucru – binecuvântat să fie numele Lui! – a fost „pentru noi“. El a fost Înlocuitorul nostru pe pământ, iar acum este Reprezentantul nostru în cer.

3. În viitor, Hristos „Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă“ (versetul 28). Acest verset arată completarea lucrării lui Hristos de mântuire pentru cel credincios. Adesea ne gândim la mântuire doar ca la momentul când am crezut în Hristos. Într-adevăr, în momentul în care am crezut în Hristos am fost îndreptățiți și am primit viața eternă, însă Scriptura arată că mântuirea noastră deplină va avea loc atunci când Domnul va veni și va schimba starea trupurilor noastre. Suntem încă în așteptarea acestui aspect al mântuirii (Romani 13.11; Efeseni 1.14). Venirea lui Hristos pentru noi nu va avea nicio legătură cu păcatul, căci El a rezolvat această chestiune la prima Sa venire. Însă, pentru cei nemântuiți, urmează moartea, iar apoi judecata (Evrei 9.27). Domnul S-a arătat pentru a muri pentru noi, acum Se arată pentru a ne susține, după care Se va arăta pentru a ne lua la Sine.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, … să scape viața unui popor în mare număr.

Geneza 50.20

Iosif – călăuzit în toate de Dumnezeu

Psalmul 105 ne oferă câteva detalii suplimentare despre viața lui Iosif. Aflăm că Iosif nu a fost o victimă a oamenilor, ci un slujitor al lui Dumnezeu, un instrument prin care El Și-a împlinit în mod suveran planul: „Le-a trimis înainte un om; Iosif a fost vândut ca rob“ (Psalmul 105.17). Frații l-au respins pe Iosif și l-au vândut în Egipt. Dar, făcând acest lucru rău, ei nu au putut împiedica intențiile bune ale lui Dumnezeu. Dimpotrivă, Dumnezeu a folosit acțiunile lor astfel ca ei și mulți alții să fie salvați prin Iosif de la foamete! Iosif avea să le explice mai târziu care era planul lui Dumnezeu: „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, … să scape viața unui popor în mare număr“.

Pe Domnul Isus, oamenii L-au tratat într-un mod similar: L-au respins. Aparent, Isus a fost victima dușmăniei oamenilor, dar, în același timp, Dumnezeu Și-a îndeplinit prin El planul de răscumpărare. „Pe Omul Acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul bine hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege“ (Fapte 2.23). Dumnezeu a avut în vedere binele: prin Isus Hristos a vrut și vrea să salveze oamenii de la pierzare!

Frații s-au făcut vinovați față de Iosif; dar apoi ei și-au mărturisit vina, iar Iosif i-a iertat și i-a salvat. – Toți oamenii sunt din naștere vrăjmași ai lui Dumnezeu. Dar, dacă își mărturisesc sincer vina înaintea Fiului Său, Isus, El îi iartă. Minunat Mântuitor!

Citirea Bibliei: Ezechiel 47.1-23 · Psalmul 148.1-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 23:12-16, 24:1-5

Prin gura lui Iosua, DOMNUL îi avertizează pe conducătorii poporului cu privire la consecinţele dezastruoase ale celor care merg înapoi: „pentru că dacă veţi da înapoi în vreun fel …“ (v. 12). Iar în v. 13, mai multe imagini sugerează pericolele care îi ameninţă inevitabil pe cei care mondenizează (care merg înainte, după lume). Laţul începe prin a te face să cazi; cursa prinde şi reţine; biciul este marca servituţii. În final, spinii în ochi: aceştia sunt cruda orbire. Aşadar Samson, prins în cursă, îşi va pierde, unul după altul, nazireatul, puterea, libertatea, vederea şi viaţa.

În cap. 24, Iosua convoacă întreg Israelul şi începe prin a le aminti de marile momente ale istoriei lor. Pentru aceasta este necesar să se întoarcă în trecutul îndepărtat, dar nu numai pentru a-l pomeni măgulitor pe Avraam, de care Israel îşi amintea cu plăcere (Ioan 8. 33, 39), ci va trebui să se întoarcă până la tatăl acestuia, la Terah, cel care slujise idolilor. Iosua vrea să le spună prin aceasta: idolatria nu este numai caracteristica rămăşiţei care vă însoţeşte; ea este în firea voastră. Voi nu sunteţi mai buni decât ceilalţi. Încă o dată vom lăsa să vorbească epistola către Efeseni: „Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, în care aţi umblat odinioară, potrivit veacului lumii acesteia … şi eram, din fire, copii ai mâniei, ca şi ceilalţi“ (Efeseni 2.1-3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SIGURANȚA LOCULUI DE MUNCĂ (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, și-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta cum l-ai înconjura cu un scut.” (Psalmul 5:12)

Pentru a avea siguranța locului de muncă, trebuie să faci următorii pași:

1) Să devii mai vizibil în domeniul tău. Stabilește contacte și relații cu alte persoane din afara companiei tale, participând, pe cât posibil, la întâlniri locale în domeniu. Scopul tău nu trebuie să fie doar acela de a ști suficient pentru a te descurca, ci de a-ți dezvolta abilitățile – astfel încât să te faci remarcat și să avansezi. Când va veni timpul potrivit și vei fi pregătit, Dumnezeu îți va deschide ușile. Psalmistul David scrie: „Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta cum l-ai înconjura cu un scut.” (Psalmul 5:12);

2) Să păstrezi o perspectivă divină asupra locului tău de muncă. Nu uita că el nu este sursa siguranței tale, ci pur și simplu unul dintre multele canale pe care Dumnezeu le poate folosi pentru a-ți asigura hrana. Citește istoria profetului Ilie și vei vedea modul în care Dumnezeu i-a asigurat în mod miraculos hrana prin intermediul unui corb, al unui pârâu și al unei mame, care avea mâncare doar pentru o singură masă.

Dumnezeu a folosit patru râuri diferite pentru a uda grădina Edenului. Așa că, atunci când ai o nevoie nesatisfăcută sau un deficit financiar, roagă-L să-ți dezvăluie alte surse de venit. Și bazează-te pe aceste două promisiuni din Biblie: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.” (Filipeni 4:19); „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” (2 Timotei 1:7). Frica și credința sunt două forțe puternice care încearcă să-ți conducă viața; doar că una te va duce în direcția greșită, iar cealaltă te va duce în direcția corectă.

Așadar, întărește-ți credința citind Cuvântul lui Dumnezeu, rugându-te și încredințându-I Lui toate problemele vieții tale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 dec. 2024

26 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând; pentru că orice face El, acestea le face și Fiul la fel. Pentru că Tatăl Îl iubește pe Fiul și Îi arată toate câte face El; și Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunați. Pentru că, după cum Tatăl înviază morții și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea.

Ioan 5.19-21

În lumina capitolului 5 din Evanghelia după Ioan putem vorbi despre aducerea la viață ca fiind aspectul cel mai profund și fundamental al lucrării lui Dumnezeu în noi. Aceasta este atât de importantă, încât Tatăl și Fiul lucrează împreună la ea într-un fel special. Uneori, afirmațiile Domnului, „Fiul nu poate face nimic de la Sine Însuși, decât ceea ce-L vede pe Tatăl făcând“ și „Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi“ (Ioan 5.19 și 5.30), sunt folosite în mod greșit. Prin aceste cuvinte, El nu spune că era lipsit de orice putere proprie, așa cum era cazul fiecărui profet. Ele exprimă în primul rând faptul că, devenind Om, Fiul a luat un loc de slujire dependentă, lucrând în întregime prin Duhul, în supunere față de Tatăl. Acest gând este subliniat în versetul 30. Însă, în versetul 19, cuvintele Domnului accentuează faptul că locul Său esențial în unitatea Dumnezeirii era de așa natură, încât ar fi fost imposibil ca El să lucreze separat de Tatăl.

Din acest aspect lăuntric și tainic S-a exprimat El, ca și cum ar fi spus: «Eu sunt atât de esențial una cu Tatăl, încât ar fi imposibil, prin natura lucrurilor, să lucrez separat de El». Aceasta constituie, de fapt, cea mai puternică afirmație care s-ar putea face cu privire la divinitatea Sa esențială. Tatăl și Fiul trebuie să lucreze întotdeauna împreună, așa cum ne spune versetul 19. Astfel că Domnul acceptă acuzația de a Se fi făcut „pe Sine egal cu Dumnezeu“, și nu doar că o acceptă, ci și întărește gândul legat de ea. Astfel că Tatăl și Fiul lucrează împreună prin puterea dătătoare de viață.

F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!

    Evrei 10.7

    Eu vin!

    În trei rânduri, Domnul Isus a spus: Eu vin!

    Versetul de astăzi se referă la întruparea Sa. Fiul lui Dumnezeu I-a spus în cer Tatălui Său: „Iată-Mă, vin!“. În conformitate cu planul Său etern, El a fost gata să vină pe pământ ca Om pentru a împlini voia divină. Aceasta a însemnat o umilință profundă pentru El. Domnul Isus a coborât din gloria cerului și a devenit Om dependent și ascultător, deși a rămas întotdeauna Dumnezeu. Calea Sa de ascultare L-a condus în cele din urmă la cruce, unde Și-a dat viața pentru a împlini voia lui Dumnezeu.

    „Eu vin la Tine.“ Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul Isus în rugăciunea către Tatăl Său din Ioan 17. După ce lucrarea de răscumpărare a fost încheiată, El S-a întors la Dumnezeu ca Cel înviat. Cât de fericit a fost Domnul să părăsească scena păcatului și să meargă în cer! După ce a împlinit tot ceea ce Tatăl I-a dat să facă, S-a întors ca Om în casa Tatălui, unde fusese întotdeauna ca Fiu etern.

    „Da, Eu vin curând“ (Apocalipsa 22.20). Domnul Isus ne strigă din cer această promisiune nouă, celor care Îl așteptăm pe pământ. În curând va veni din nou pentru a-i lua în cer pe toți cei răscumpărați. Cei care au adormit vor învia și vor fi răpiți la El împreună cu cei vii, care vor fi transformați. „Și Duhul și Mireasa zic: Vino! Și cine aude să zică: Vino! Amin! Vino, Doamne Isus!“ (Apocalipsa 22.17,20).

    Primele două expresii Eu vin s-au împlinit. Cu siguranță, se va împlini și cea de-a treia, pentru că Domnul așa a spus.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 44.15-31 · Psalmul 146.1-10

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 22:7-20  

    „Împărţiţi prada cu fraţii voştri“, le-a poruncit Iosua celor care plecau (v. 8). Când este vorba de adevăruri biblice sau de experienţe creștine, Domnul ne invită să le facem parte şi altora de bogățiile spirituale strânse în țara promisiunii. Așa cum aceşti bărbaţi puteau să le povestească familiilor lor despre memorabila traversare a Iordanului şi despre strălucitele victorii ale lui Iosua, un copil al lui Dumnezeu va vorbi cu plăcere despre „minunile“ împlinite de Domnul pentru el sau desco­perite în Cuvântul Său (cap. 3.5).

    La despărţire, luptătorii din Ruben, Gad şi Manase zidesc lângă Iordan „un altar măreţ la înfăţişare“. Fraţii lor din celelalte seminţii se îngrijorează imediat, gata să intervină. Ce semnifică acest act? O sfidare a DOMNULUI? O proclamaţie de independență? Orice explicaţii s-ar da, iată o primă dificultate care nu ar fi apărut dacă aceste seminţii ar fi intrat în Canaan.

    Cercetarea este condusă de Fineas, preot care îşi arătase zelul într-un alt moment critic al istoriei poporului Domnului. Gelos cu gelozia DOMNULUI (Numeri 25.11), el împleteşte dragostea pentru Dumnezeu cu dragostea de fraţi. Două sentimente care sunt de altfel inseparabile! (1 Ioan 4.20, 21).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂSTREAZĂ VIE AMINTIREA NAȘTERII DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră…” (Luca 2:20)

    Un excursionist care străbătea întinsele șesuri americane, a ajuns la marginea Marelui Canion; uimit să descopere o imensă prăpastie adâncă de 1,5 km, lată de 24 km și cu o întindere ale cărei margini nu puteau fi zărite, a exclamat: „Ceva trebuie că s-a întâmplat aici!”

    La fel putem spune și noi: „Ceva s-a întâmplat la Crăciun!” Haddon Robinson, profesor și predicator American, spunea: „De Crăciun, oricine se oprește să privească și să asculte trebuie să se întrebe despre ce este vorba în toată această agitație. O persoană atentă care vede luminile, decorațiunile, festivitățile și serviciile religioase ar putea, de asemenea, să concluzioneze: „Ceva trebuie să se fi întâmplat aici!”

    Bineînțeles că ceva s-a întâmplat! Iar noi trebuie să spunem lumii că Dumnezeu a vizitat planeta noastră. Fiul Său a venit să ni-L reveleze pe Dumnezeu și să moară pentru păcatele noastre (vezi Ioan 1:1-14). El a trăit printre noi pentru ca noi să trăim veșnic cu El. Când păstorii L- au găsit pe Mesia culcat într-o iesle, s-au mirat că „era întocmai cum li se spusese” (Luca 2:20). Drept urmare, „s-au întors, slăvind… pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră…” S-au întors la turmele lor cu o energie nouă!”

    Jon Walker, veteran al armatei americane, a spus și el: „După ce sărbătorim nașterea lui Isus, ne întoarcem la birou, la școală, la lucrurile pe care le facem în mod normal. Dumnezeu ne duce pe vârfurile munților, ne arată mari minuni și miracole, dar nu ne lasă acolo. Pe câmpuri și printre turme crește credința noastră, hrănită în solul banalului. Conflictele legate de cine curăță mizeria, cine pleacă mai devreme acasă sau cine primește cea mai mare bucată de plăcintă, sunt menite să testeze dacă Hristos este cu adevărat cel care trăiește în noi!”

    Așa că, păstrează vie în inima ta amintirea Nașterii Domnului!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    22 dec. 2024

    22 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mulțumind Tatălui, care … ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale, în care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.

    Coloseni 1.12-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    „Împărăția Fiului dragostei Sale“ – este singura dată când găsim această expresie în Noul Testament. În Scriptură, Împărăția este prezentată sub diferite aspecte. Se vorbește de Împărăția cerurilor, de Împărăția lui Dumnezeu, de Împărăția Tatălui, de Împărăția Fiului Omului. În acest din urmă caz este vorba de manifestarea glorioasă a Domnului Isus pentru a judeca și pentru a guverna pământul (Apocalipsa 11.15; Matei 25.31 etc.). Aici, în versetul nostru, vedem relația veșnică a Domnului Isus cu Tatăl, ca Fiu unic al Său, de aceeași natură cu El și ca Obiect al dragostei Sale sublime. Împărăția este sfera actuală, invizibilă și cerească, în care această relație este manifestată și în care ea este cunoscută de către aceia care sunt introduși sau strămutați acolo. Persoana adorabilă a Fiului ne este prezentată aici ca fiind plăcerea Tatălui din veșnicie; este mai mult decât gloria sau, mai bine zis, este partea cea mai înaltă, cea mai excelentă a acesteia, este dragostea din sânul Tatălui, care se revarsă peste Fiul Său. Acesta este locul în care noi suntem aduși pentru a-L contempla și pentru a-L adora. Privind la această imagine, inimile noastre sunt mai puternic legate de Domnul Isus și, în aceeași măsură, mai eliberate de lume și de lucrurile ei. Cu acest Fiu al dragostei Tatălui erau uniți colosenii și, împreună cu ei, așa suntem și noi. Ne aflăm în Împărăția dragostei, acolo unde dragostea domnește și domină totul, acolo unde ea este regula de viață și legea; aparținem acestei binecuvântate Împărății. Domnul să ne dea harul să apreciem tot mai mult această poziție în care am fost așezați, precum și toate binecuvântările care-i sunt asociate!

    „În care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.“ Iată temeiul pe care, în dreptate, am putut fi învredniciți să avem parte de moștenirea sfinților în lumină și de o intrare și de un loc în Împărăția Fiului dragostei Tatălui. Răscumpărarea este în același timp manifestarea dragostei divine față de noi. Această răscumpărare a fost împlinită de El, Fiul, prin lucrarea de la cruce, iar în ce privește eficacitatea și roadele ei permanente, ea se întemeiază și rămâne în El. Rezultatul personal al răscumpărării este „iertarea păcatelor“. Iertați în virtutea răscumpărării împlinite, avem parte de moștenirea sfinților în lumină, suntem eliberați de sub puterea lui Satan și așezați în Împărăția Fiului, acolo unde dragostea se manifestă în mod plenar și suveran. Ce har!

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu puternic, Părintele veșniciei, Prinț al păcii“.

    Isaia 9.6

    Cinci nume fără seamăn

    Această profeție din Isaia 9.6 s-a împlinit la nașterea lui Isus Hristos. Înaintea acesteia este profeția din Isaia 7.14: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu“. Acest miracol al întrupării Mântuitorului nostru este dincolo de înțelegerea omenească. Cuvintele „un Copil ni S-a născut“ ne spun că El a devenit cu adevărat Om, în timp ce expresia „un Fiu ni s-a dat“ ne arată că El este Fiul lui Dumnezeu. Isus Hristos are aici cinci nume:

    Minunat. Un Om fără păcat și în același timp Fiul lui Dumnezeu! Cine este ca El? Persoana Sa nepătrunsă stârnește admirația și adorarea noastră.

    Sfătuitor. El este Cel care, împreună cu Tatăl, a stabilit epocile individuale ale istoriei mântuirii. El știe exact cum și ce se va întâmpla în timpul acestor perioade de timp.

    Dumnezeu puternic. El are puterea de a îndeplini planurile divine în fiecare detaliu. Pentru aceasta, El Și-a dat viața pe cruce cu putere divină, ca Om (Ioan 10.17,18).

    Părintele veșniciei. Când ne gândim la veșnicie – un timp fără început și fără sfârșit – mintea noastră nu poate să o înțeleagă. Dar Hristos este Inițiatorul veșniciei.

    Prinț al păcii. Aici este inclus interesul Său pentru noi, oamenii. „El a făcut pace prin sângele crucii Lui“, pentru ca noi să avem „pace cu Dumnezeu“ prin credința în El. Ce Mântuitor avem!

    Citirea Bibliei: Ezechiel 42.1-20 · Psalmul 143.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 17:1-18https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Manase îşi primeşte partea şi imediat apar cele cinci fiice ale lui Ţelofhad cu frumoasa lor perseverenţă. Amintind de porunca DOMNULUI către Moise, ele îşi revendică mult-aşteptata moștenire. Jumătate din seminția lor alesese cealaltă parte a Iordanului, dar ele nici nu s-au gândit la aşa ceva; moştenirea lor era în Canaan, în mijlo­cul fraților lor. Să ne amintim cu această ocazie că, dacă femeile creştine nu sunt chemate la anumite slujbe publice, cum ar fi predicarea, moştenirea lor cerească şi bucuria în binecuvântările cereşti nu le sunt cu nimic mai prejos decât cele ale fraţilor lor.

    Într-o manieră generală, să remarcăm cu ce grijă stabileşte DOMNUL hotarele fiecărei seminţii. Una după alta, fiecare îşi primeşte partea, indicată în primul rând prin frontiere, apoi prin lista cetăţilor care se găsesc acolo. Dumnezeu aşteaptă în schimb de la ai Săi zelul de a şi le însuşi. Priviţi-l însă pe Efraim! Nu-i place muntele său: îi cere prea multe eforturi; solicită o altă parte, nu prin credinţă, ci de lene. Cât de mult pierdem noi, ca şi această seminţie, din lipsă de energie, mai ales în domeniul care ne este cuvenit întotdeauna: cel al rugăciunii (Iacov 4.2 sf.).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GHIDUL TĂU PERSONAL | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmul 23:1)

    Este ușor să spui: „Domnul este Păstorul meu”, dar cum îți poți da seama dacă acest lucru este real pentru tine sau dacă doar rostești niște cuvinte?

    Iată un test simplu: atunci când ai nevoie de ajutor, la cine apelezi mai întâi? Cei mai mulți oameni se duc la Dumnezeu doar după ce au încercat orice altceva. Și când nimic altceva nu funcționează, atunci încearcă să se roage. Gândește-te la ultima ta criză… La cine ai apelat în primul rând, pentru ajutor, acela este păstorul tău!

    Un bărbat aflat într-o excursie în pădurile tropicale africane urma un ghid. Pe măsură ce se adânceau în junglă, ghidul lovea cu maceta sa în vegetația groasă care se ridica ca un zid în fața lor. „De unde știi încotro să mergi?”, a întrebat bărbatul. „Unde este poteca?” Ghidul a răspuns: „Eu sunt poteca!”

    Viața este ca o junglă; ai nevoie de un ghid care știe unde merge și ce face. Și aici, pe pământ, cine se califică pentru o astfel de slujbă? Unul singur: Domnul Isus! Nu va exista niciodată o zi în care să nu ai nevoie de călăuzirea Lui… și o poți avea, dacă o dorești cu adevărat!

    Biblia spune (Ioan 10:3-4) despre adevăratul păstor că „își cheamă oile pe nume și le scoate din staul… merge înaintea lor, și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” Ce promisiune! Există o mulțime de voci diferite care vor să-ți atragă atenția – unele cărora le pasă de tine, altele cărora nu le pasă. Dar Isus, Păstorul tău, este singura voce în care te poți încrede întotdeauna când vine vorba de îndrumare. Dar pentru asta, este esențial să-I „cunoști glasul”!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    20 dec. 2024

    20 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.

    Coloseni 1.12,13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Întunericul în care acționează Satan și în care își exercită puterea asupra omului, care a ajuns robul său, se află în contrast izbitor cu lumina în care locuiește Dumnezeu, lumină care este însăși natura Sa și la care, prin har, îi face părtași și pe sfinții Săi. În harul Său infinit, El a lucrat în favoarea acestora și, prin atotputernicia Sa, i-a eliberat de sub puterea care îi ținuse robi până atunci. Dumnezeu i-a scos din domeniul unde domnește Satan, rupându-le legăturile și deschizându-le poarta acelei temnițe a întunericului, și i-a introdus în domeniul luminii. Apreciem noi oare, așa cum se cuvine, acest har imens?

    Dar aici găsim ceva mai mult. „Dumnezeu este dragoste“ în aceeași măsură în care este „lumină“, iar domeniul luminii este în același timp și domeniul dragostei. După ce „ne-a eliberat din stăpânirea întunericului“, El „ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale“. Este încă o realitate, o poziție în care am fost așezați prin harul Său suveran și prin puterea Sa. Este o favoare asupra căreia nu vom putea insista îndeajuns pentru bucuria și pacea sufletelor noastre: avem parte cu El în lumină și un loc în Împărăția Fiului dragostei Sale. Totul vine de la Tatăl și ne-a fost dăruit prin Fiul.

    „Ne-a strămutat“ vorbește despre exercitarea puterii eliberatoare care ne smulge de sub puterea vrăjmașului; Dumnezeu îi răpește prada vrăjmașului și o duce într-un loc de siguranță, unde puterea acestuia a fost anihilată. Acolo suntem sub paza unei dragoste atotputernice, după cum cineva spunea: «Aici nu este vorba de împlinirea de către om a vreunei cerințe a legii iudaice; este doar o lucrare a puterii lui Dumnezeu, care ne tratează ca fiind în întregime și din fire robi ai lui Satan și ai întunericului și ne așază, printr-un act suveran, în virtutea acestei puteri, într-o poziție și într-o relație cu totul nouă față de Sine Însuși».

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește.

    Luca 15.7

    Paula (5)

    Pe drum spre casă, Paula s-a gândit cât de bucuros ar fi fost tatăl ei, dacă ar mai fi trăit, să o vadă și pe ea, fiica lui, că a devenit un copil al lui Dumnezeu. Nu a avut cuvinte să-I mulțumească îndeajuns Domnului că acum Îi aparținea Lui. Era bucuroasă că nu mai era orfană, că avea de acum un Tată, care o va păzi și o va conduce pe calea dreaptă.

    Când a ajuns acasă, Paula a luat Biblia primită de la tatăl ei, a deschis-o și a citit cu voce tare în fața celorlalți versetul din Luca 15.7, care vorbește despre marea bucurie care este în cer atunci când un singur suflet se întoarce la Domnul. Toți ai ei s-au bucurat nespus când au aflat că Paula, cea care nu-L recunoștea pe Dumnezeu și nu voia să creadă în jertfa Domnului Isus, devenise un copil al lui Dumnezeu.

    Din acea zi, ea nu a mai simțit îndoială, tristețe și neliniște. Tot ce avea pe suflet Îi spunea Domnului în rugăciune. Și-a încredințat cu totul soarta în mâna Tatălui ceresc. În viața ei au venit prigoana, ura, disprețul din partea oamenilor, dar a rămas liniștită, încurajată, gândindu-se la versetul 22 din Matei 10: „Veți fi urâți de toți, din cauza Numelui Meu; dar cine va îndura până la sfârșit va fi mântuit“. Paula a devenit o misionară plină de râvnă, supusă și ascultătoare de Cuvântul Domnului.

    Să renunțăm și noi la împotrivire și să-L primim pe Domnul Isus în viață. Astfel vom avea parte de fericire, de pace și de bucurie. El va fi alături de noi în orice situație prin care vom trece și Îl vom putea urma ascultând de ceea ce ne spune în Cuvântul Său.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 40.28-49 · Psalmul 141.1-10

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 15:1-19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    După atribuirea părţii lui Iuda, iată un alt exemplu de credinţă îndrăzneaţă şi curajoasă. Din nou îl vom găsi în familia lui Caleb. Lângă acesta, Otniel, nepotul său, şi Acsa, fiica sa, fuseseră bine educaţi. Zi de zi, în timpul lungilor ani ai deşertului, putuseră să-l audă, aplicând îndemnul din Deuteronom 6.7, povestindu-le despre ţara cea bună pe care o vizitase, despre fructele uimitoare pe care le adusese. De asemenea zi de zi putuseră să-l vadă, credincios în mersul său perseverent, apoi în luptele Sale pentru posesiunea deplină a acestei ţări.

    Astfel de cuvinte, astfel de exemplu au adus roade. Otniel şi Acsa au învăţat ei înşişi, puţin câte puţin, să iubească această ţară a Canaanului, centrul gândurilor şi afecţiunilor tatălui lor Şi, la momentul potrivit, apare credinţa. Cea a lui Otniel ia în stăpânire Chiriat-Seferul. Cea a Acsei cere o porţie suplimentară din pământul Canaanului. Ce bucurie pentru Caleb care îi spu­sese lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta“ (14.12), să-şi audă fiica spunând: „Dă-mi … dă-mi şi …!“ (v. 19; compară cu Matei 11.12).

    Cu o astfel de pregătire şi cu o soţie demnă de el, Otniel se va califica pentru a exercita mai târziu funcţia de judecător în Israel (Jud. 3.9-11).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUHUL SFÂNT SE ROAGĂ PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:2)

    Viața te poate epuiza. Poți ajunge în punctul în care anxietatea este atât de profundă, sau nivelul de stres crește atât de mult, încât nu mai poți gândi clar. Problema sau durerea pe care o resimți este atât de copleșitoare, încât nu o poți exprima în cuvinte.

    Dar iată vestea bună: atunci este momentul în care Duhul Sfânt care trăiește în tine Se roagă pentru tine și prin tine. Dacă aduci povara ta înaintea Domnului și îngenunchezi în prezența Lui, se întâmplă un lucru minunat. Un autor parafrazează versetele 26-28 din Romani 8, astfel: „Duhul lui Dumnezeu este alături de noi, ajutându-ne… Dacă nu știm cum sau ce să ne rugăm, nu contează. El Se roagă în noi și pentru noi, făcând rugăciune din suspinele noastre fără cuvinte și din gemetele noastre dureroase. El ne cunoaște mult mai bine decât ne cunoaștem noi înșine… De aceea putem fi atât de siguri că fiecare detaliu din viața noastră de iubire pentru Dumnezeu este transformat în ceva bun.”

    Pentru că rugăciunea este relațională, Duhul Sfânt Îi va comunica lui Dumnezeu despre inima ta, și inima Lui îți va fi prezentată ție. Când nu știi cum să te rogi – stai pe loc. Rămâi în prezența lui Dumnezeu cu inima deschisă, iar El va comunica cu tine. De unde știm? Din Sfânta Scriptură: „Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.” (1 Ioan 2:20) Înainte ca Dumnezeu să-ți pună răspunsul în minte, El Își pune pacea în inima ta.

    De aceea, rugăciunea nu poate fi grăbită.

    De aceea este atât de important să- ți faci timp să meditezi și să stai liniștit înaintea lui Dumnezeu. Lucrul acesta permite Duhului Sfânt să-ți împărtășească gândurile lui Dumnezeu, astfel încât să începi să gândești așa cum gândește El!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    18 dec. 2024

    18 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia care este între voi să nu aibă gânduri înalte, peste ceea ce trebuie să gândească, ci să gândească așa ca să fie cumpătat, după cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia o măsură de credință.

    Romani 12.3https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Partea practică a Epistolei către Romani începe cu capitolul 12. În toate epistolele sale, Pavel demonstrează că este un adevărat învățător, însă nu într-un fel teoretic. Este interesant felul în care el face aici introducerea instrucțiunilor practice: prin har! Harul lui Dumnezeu nu este doar pentru mântuirea păcătosului, ci și pentru provocările zilnice din viața celui credincios.

    Apostolul ne oferă două repere ajutătoare pentru împlinirea responsabilităților noastre. Mai întâi, el ne îndeamnă la umilință, pentru a nu gândi despre noi înșine mai presus de ceea ce se cuvine. Adesea avem gânduri înalte și păreri bune despre noi înșine. În general, modestia nu ne caracterizează, de aceea trebuie s-o învățăm. Acest lucru este adevărat cu privire la caracterul nostru, la abilitățile noastre și la felul în care le putem fi folositori altora. Trebuie să fim onești și să recunoaștem că educația și cultura noastră ne pot feri să exprimăm înaintea altora părerea bună despre noi înșine, însă facem acest lucru în gândurile noastre.

    Totuși, gândirea noastră ar trebui să fie folosită pentru gânduri cumpătate, potrivit cu măsura credinței pe care o avem. Prin urmare, după modestie vine cumpătarea. În felul acesta putem vedea care este măsura credinței noastre, cu care le putem fi de ajutor altora. Nu vorbim aici despre daruri speciale, date de Domnul unui număr limitat de credincioși, ci de ceea ce El ne-a dat fiecăruia dintre noi, pentru folosul celorlalți. Această măsură personală de credință poate fi folosită în diverse feluri: în slujirea prin vorbire; în slujirea cu mâinile, prin ajutorarea practică; în slujirea cu inima, prin manifestarea îndurării și a compasiunii. Fie ca Domnul să ne arate fiecăruia propriile posibilități, iar apoi să ne facem cu toții lucrarea, cu smerenie și cumpătare!

    F. Ulrich

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru că M-ai văzut, ai crezut; ferice de cei care n-au văzut și au crezut.

    Ioan 20.29

    Paula (3)

    „Dar ce trebuie să facem ca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu?“

    — „Voi, copii, trebuie să-i iubiți și să-i cinstiți pe părinții voștri, așa cum scrie în Efeseni 6, versetele 1-3: Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci aceasta este drept. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești mulți ani pe pământ. De asemenea trebuie să fiți cuminți. Dacă respectați toate acestea, sunteți plăcuți Domnului.

    Cel mai important lucru pe care îl putem face este să credem că El a murit pentru păcatele noastre. Dacă facem aceasta, atunci vom fi întotdeauna fericiți și vom ajunge în cer, în Împărăția lui Dumnezeu. Cine nu respectă Cuvântul lui Dumnezeu, acela va ajunge în iad, în focul cel veșnic, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.“

    — „Poate Domnul Isus să împlinească orice dorință?“

    — „Desigur, poate, dar numai dacă dorința ta este după voia Lui; El ne spune: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide [Matei 7.7].“

    — „Cum pot eu să-I cer Lui ceva?“

    — „Printr-o rugăciune scurtă, dar spusă cu toată inima.“

    — „Ah, de acum înainte doresc să trăiesc numai pentru Domnul, să fac numai voia Lui.“

    — „Chiar astăzi vreau să-L primesc și eu pe Domnul Isus ca Mântuitor al meu“, a spus fratele ei. „Eu nu vreau“, a strigat Paula. „Eu cred numai ceea ce văd și, de fapt, acestea nu sunt decât niște povești.“

    — „Ah, Paula, fiica mea, ești ca și Toma. Nu vrei să ajungi în cer? Vrei să mergi în iad?“

    — „O, tată, nu vreau să merg în iad, dar nu pot să cred, mai bine zis nu pot înțelege.

    — „Fiica mea, ia Biblia și citește-o și astfel vei găsi răspuns la toate întrebările tale. Sper că vei găsi calea cea bună până nu va fi prea târziu.“

    Citirea Bibliei: Ezechiel 39.1-29 · Psalmul 139.13-24

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 13:15-33https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Fiii lui Ruben, ai lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase îşi primiseră partea de moştenire înaintea tuturor fraţilor lor. Această parte, ne amintim, şi-o aleseseră singuri, fără să-L aştepte pe Dumnezeu să le-o dea (Numeri 32). Lecţie plină de învăţăminte pentru fiecare dintre noi! De câte ori nu ne-am arătat, ca şi ei, incapabili să aşteptăm! Ne-am lăsat conduşi de împrejurări (Basanul şi Galaadul erau potrivite pentru creşterea vitelor şi aceste seminţii aveau turme şi cirezi). Am ales soluţia cea mai simplă sau chiar, din prudenţă, prima care s-a ivit, când, cu puţină răbdare, ne-am fi asigurat o moştenire mult mai bună: aceea pe care Dumnezeu o pregătise pentru noi.

    Aceste seminţii ne mai învaţă încă o lecţie: alegând primii ceea ce le părea mai bun (ca Lot şi Avraam – Geneza 13), rubeniţii şi gadiţii s-au arătat egoişti faţă de fraţii lor: «Întâi eu!» Într-adevăr, s-au servit primii şi şi-au luat moştenirea înain­tea tuturor celorlalţi. Dar ceea ce şi-au luat era departe de a fi cel mai bun, aşa cum îşi închipuiseră. Cei dintâi vor deveni cei de pe urmă. Vedem că cel mai bun este întotdeauna ceea ce ne dă Dumnezeu, chiar dacă trebuie să aşteptăm un timp.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUGĂCIUNEA FĂRĂ CUVINTE | Fundația S.E.E.R. România

    „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” (Matei 6:32)

    Ai fost vreodată atât de înspăimântat încât ți-ai dorit să te rogi, dar cuvintele nu ți-au ieșit din gură?! Sau ai avut o nevoie așa de mare, că nici n-ai putut s-o exprimi?

    Ce-ai făcut atunci? Doar te-ai gândit la Dumnezeu și la ce poate El? Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33).

    S-ar putea să întrebi: „Când mă gândesc la Dumnezeu, este același lucru cu a mă ruga?” Ar putea fi. Suntem cu toții familiari cu puterea comunicării fără cuvinte. Mulți dintre noi am crescut cu părinți care nu trebuiau să spună ceva pentru a-și face cunoscută voința. Poate că a fost o anumită privire în ochii lor, sau un alt semnal tacit… Dar noi știam exact ce ni se comunica și cum trebuia să răspundem. Rugăciunea funcționează și ea în acest fel. Când te gândești la Dumnezeu, asta înseamnă rugăciune; iar când Dumnezeu îți comunică gândurile Sale, este o formă de rugăciune ascultată. Dacă Dumnezeu este Tatăl tău, El îți aude gândurile, suspinele, susurul inimii – și nu trebuie să țipi, să transpiri și să te târăști pe genunchi ca să te ia în seamă.

    Un băiețel își dorea o bicicletă de Crăciun și, într-o noapte, s-a rugat cu voce tare spunându-I lui Dumnezeu exact ce fel de bicicletă își dorea. Mama lui i-a spus: „Fiule, nu trebuie să țipi pentru ca Dumnezeu să te audă!” El a răspuns: „Știu, mamă, dar trebuie să strig ca bunicul să mă audă și să-mi cumpere bicicleta aceea!”

    Tu – cui te rogi, și cine trebuie să te audă? Ai și tu vreun bunic? Nu e nevoie să faci incantații pentru ca Dumnezeu să te bage în seamă, și nu trebuie să încerci să inventezi răspunsuri la rugăciunile tale. Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.” „Atunci, de ce să ne mai rugăm?!”, întrebi tu. Pentru că Dumnezeu vrea să te apropii de El cu încredere, să te încrezi în El pentru toate nevoile tale, și mai cu seamă să construiești o relație cu El!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    16 dec. 2024

    16 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină.

    Coloseni 1.12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    O adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu și a puterii Sale glorioase care lucrează în noi, pentru a ne face să continuăm cu răbdare și perseverență alergarea noastră creștină, potrivit cunoștinței voii Sale, dă naștere la bucurie, iar această bucurie se manifestă prin mulțumiri. Ele sunt expresia revărsării de dragoste și de adorare a unei inimi care a gustat din ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ea. Noi mulțumim „Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină“. Să remarcăm mai întâi că aici nu se spune: „Ne va învrednici“. Nu este vorba de un lucru pe care trebuie să-l așteptăm și spre care înaintăm pas cu pas, ci este vorba de o poziție care ne este dată, de un har care ne-a fost acordat și pe care îl deținem: „[El] ne-a învrednicit“; este un fapt împlinit. Aici, Dumnezeu este prezentat sub numele de Tatăl. Atunci când este vorba de umblarea noastră și de responsabilitatea noastră, avem de-a face cu Dumnezeu și creștem prin cunoașterea lui Dumnezeu. Dar atunci când este vorba de relația noastră cu El, aceasta este prin har, iar Dumnezeu este prezentat ca Tatăl. De aceea este scris astfel: „Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu“ (1 Ioan 3.1).

    Harul despre care se vorbește aici este acela de a avea parte „de moștenirea sfinților în lumină“. „Dumnezeu este lumină“ (1 Ioan 1.5); este mediul în care El locuiește; orice întuneric este exclus. Această lumină înseamnă sfințenie și curăție desăvârșită, lipsa totală a oricărei pete. În același timp, lumina dă la iveală tot ceea ce se potrivește sau nu cu natura ei. Dar nu putem fi în relație cu Dumnezeu decât în această lumină (1 Ioan 1.6,7), iar pentru aceasta trebuie să fim „sfinți“, separați de întinăciune, precum este El. „Moștenirea“, partea sfinților, este în lumină, în Dumnezeu Însuși. Cine s-ar putea lăuda că poate ajunge acolo? Numai Dumnezeu, în atotputernicia Sa, ne poate face vrednici sau capabili să ajungem acolo, iar harul Său a făcut posibil acest lucru. Partea noastră, a fiecăruia dintre noi, se află acolo; noi suntem împreună cu sfinții acolo unde Se află Dumnezeu – în lumină. Este fericitul domeniu ceresc în care avem privilegiul să locuim și să umblăm. O, de-am fi printre cei care se bucură de acest privilegiu!

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul ocrotește pe cei străini, sprijină pe orfan.

    Psalmul 146.9

    Paula (1)

    Nimeni nu-și amintea de un ger mai aspru ca cel din decembrie 1904. Străzile satului erau pline de oameni care se întorceau de la târg însoțiți de copiii lor. Unul dintre aceștia, un bărbat nu prea tânăr, Horia, care o ținea de mână pe fetița lui de vreo șase ani, a zărit lângă un copac doi copii, un băiețel și o fetiță, care tremurau de frig. S-a apropiat de ei și le-a spus pe un ton părintesc: „Micuții mei, ce faceți singuri aici, în gerul acesta?“. — „Suntem înghețați… și…“, a răspuns fata și a început să plângă. „Băiețelul este fratele tău?“ — „Da, domnule…, suntem frați. Eu am cinci ani. El este fratele meu. Suntem singuri, pentru că tata a murit, iar mama ne-a părăsit de o săptămână. Nu avem nimic de mâncare și ne este frig. Am bătut pe la mai multe case, dar nimeni n-a vrut să ne dea o bucată de pâine. Suntem aproape morți de foame…“ Domnul Horia le-a propus să meargă cu el acasă: „Soția mea este foarte prietenoasă și îndrăgește mult copiii, iar fiica mea, Paula, va fi foarte fericită să aibă doi frați. Ce ziceți?“. — „Da, domnule, vă mulțumim mult, sunteți foarte cumsecade.“ Toți erau fericiți, mai ales micuța Paula, căreia începea să-i fie drag de ei. Nu după mult timp au ajuns toți acasă.

    Domnul Horia locuia împreună cu familia sa într-o căsuță de lemn, aproape de pădure. El i-a povestit soției sale tot ce știa despre cei doi frați. Ea a pregătit imediat ceva de mâncare, dar, înainte de a se așeza la masă, domnul Horia I-a mulțumit Domnului Isus pentru bunătățile cu care i-a binecuvântat. După cină, le-au pregătit celor doi copii un pat moale într-o cameră călduroasă, iar aceștia, fiind obosiți, au adormit imediat.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 37.15-28 · Psalmul 138.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 12:1-24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Cartea Iosua se împarte în două părţi de câte douăsprezece capitole fiecare. Prima, pe care o terminăm astăzi, tratează cucerirea Canaanului de către Israel; cea de-a doua (cap. 13–24) descrie în principal împărţirea ţării între seminţii. Încheierea primei părţi: „şi ţara s-a odihnit de război“ (11.23), este însoţită, în cap. 12, de o lungă listă a regilor învinşi. Doi fuseseră înfrânţi de cealaltă parte a Iordanului: Sihon şi Og, iar treizeci şi unu, în ţară. Este încurajator să-L vedem pe Dumnezeu făcând El Însuşi acest bilanţ. Este dovada că n-a pierdut amintirea nici unei victorii pe care noi am câştigat-o împreună cu Domnul şi ştie că fiecare înseamnă eforturi, renunţări. Curaj deci, ostaşi ai lui Isus Hristos! În luptele noastre, un Arbitru suprem «ţine scorul» fără nici o greşeală: „împăratul Hebronului, unul; îm­păratul Iarmutului, unul, împăratul Lachisului, unul; …“.

    Să ne dea Domnul harul să fim, fiecare la locul său, luptători credincioşi! În curând va veni clipa să depunem armele, pentru a gusta lângă Domnul Isus odihna cerească. Da, fie ca atunci să putem spune împreună cu apostolul: „m-am luptat lupta cea bună“, şi să primim cununa promisă „celui ce va birui“ (2 Timotei 4.7; Apocalipsa 2 şi 3).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ÎȚI VORBEȘTE, DACĂ-L ASCULȚI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui…” (Ioan 5:30)

    Domnul Isus a făcut doar acele lucruri pe care Tatăl Său I le-a pus în minte. Și El vrea ca și tu să înveți să trăiești în acest fel.

    S-ar putea să te întrebi: „Chiar este posibilă o astfel de viață?” Da, și nu doar atât, dar este esențial pentru a împlini voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Biblia spune că Maria și-a făcut timp să-L asculte pe Isus, dar sora ei Marta era prea ocupată cu slujirea (vezi Luca 10:40). Și tu poți fi atât de ocupat să-L slujești pe Domnul, încât să-ți pierzi sensibilitatea de-a auzi vocea Lui și să ajungi preocupat de lucruri secundare. Înveți să-L auzi pe Dumnezeu, făcându-ți timp să asculți de El!

    De cincisprezece ori în Noul Testament, Domnul Isus a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă!” Când ai devenit o creație nouă în Hristos, ai primit urechi spirituale noi, dar trebuie să înveți să le folosești. Într-adevăr, aceasta trebuie să devină una dintre cele mai mari priorități din viața ta. Un nou-născut are capacitatea de a auzi, dar nu înțelege ceea ce aude; înțelegerea necesită timp, învățare, atenție și intimitate cu părinții săi.

    Când Domnul Isus i-a întâlnit pe cei doi ucenici pe drumul spre Emaus după învierea Sa, aceștia nu L-au recunoscut. Dar El i-a iubit, așa că „le-a deschis mintea ca să înțeleagă” (Luca 24:45). Când te uiți în urmă la viața ta, recunoști momentele în care Dumnezeu a umblat și a vorbit cu tine, dar tu n-ai înțeles ce-ți spunea? Nici o problemă! Dumnezeu este răbdător și El va lucra cu tine și te va desăvârși – dacă-L asculți!

    Așadar, învață să asculți de Dumnezeu așa cum a ascultat Domnul Isus!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    14 dec. 2024

    14 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cei care sunt potrivit cărnii gândesc cele ale cărnii; și cei care sunt potrivit Duhului, cele ale Duhului.

    Romani 8.5https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Niciun om, în esență, nu poate deveni mai rău sau mai bun. Starea lui poate deveni mai bună sau mai rea, însă natura lui rămâne exact așa cum ea este. Când cineva este mântuit, natura lui nu se îmbunătățește – firea lui păcătoasă, moștenită de la Adam, rămâne la fel de păcătoasă ca întotdeauna. Însă el primește de la Dumnezeu o natură nouă, care, în ea însăși, este absolut perfectă. Aceasta este firea pe care o vedem în Persoana Domnului Isus, o natură caracterizată de puterea vie a Duhului lui Dumnezeu, de aceea numită aici „Duhul“, în contrast cu „carnea“.

    Un necredincios are doar natura carnală, de aceea mintea lui este îndreptată către lucrurile carnale – lucruri al căror centru este el însuși. Credinciosul, având două naturi, poate îngădui ceea ce este carnal și, în consecință, poate fi nefericit, însă adevăratul lui caracter este acela de a gândi la lucrurile Duhului, al căror centru este Hristos. Credinciosul este „în Duhul“, nu „în carne“, așa cum vedem în Romani 8.9: „Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă, în adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi; dar, dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui“. Creștinul experimentează uneori o adevărată luptă în a alege să judece și să dea la o parte tentațiile cărnii, însă puterea pentru biruință nu este în el însuși, ci în Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în el.

    Mai mult, Duhul lui Dumnezeu nu atrage atenția către lucrarea pe care El o face în inima celui credincios și nu-l face pe acesta să privească la starea lui interioară. De fapt, atunci când Duhul lucrează cu putere într-un suflet, îi îndreaptă acestuia privirile la Persoana binecuvântată a Domnului Isus Hristos, aflat la dreapta Tatălui, pentru a vedea în El toate perfecțiunile, toate virtuțile și toate excelențele în care inima Tatălui își găsește plăcerea. Avem deci la dispoziție însăși puterea Duhului Sfânt pentru a-L contempla pe Mântuitorul!

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. … Sămânța căzută între spini sunt aceia care, după ce au auzit cuvântul, își văd de drum și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod care să ajungă la coacere.

    Luca 8.5,14

    Tocmai au sunat clopotele

    Istoricul grec Strabon (63 î.H. – 23 d.H.) a povestit odată următoarele:

    Un muzician cânta adesea în piață. Oamenii îi ascultau cu plăcere sunetele melodioase. Într-o zi, tocmai când credea că i-a captivat pe ascultători cu interpretarea sa, au sunat clopotele. Într-o clipă, toți „admiratorii“ au dispărut, pentru a-și vedea de treburile lor. Unul singur a rămas, iar muzicianul l-a lăudat pentru faptul că nu era un trădător ca ceilalți. Atunci cel lăudat i-a spus muzicianului: „Sunt cam tare de urechi. Nu ați spus că tocmai au sunat clopotele?“. — „Da“, a răspuns interpretul. — „Atunci trebuie să mă grăbesc, ca să nu întârzii.“ Și, spunând acestea, a plecat și ultimul ascultător.

    Atunci când este predicat Cuvântul lui Dumnezeu, vestea bună despre Isus Hristos, se întâmplă deseori că oamenii ascultă cu interes, dar apoi pleacă. Este, într-adevăr, atrăgător să auzi despre dragostea lui Dumnezeu. Este impresionant felul în care Domnul Isus a avut grijă de oameni și, în cele din urmă, Și-a dat viața. Dar apoi sună „clopotele“. „Grijile, bogățiile și plăcerile vieții“ captează din nou toată atenția oamenilor și ei uită ceea ce tocmai au auzit. Astfel, spinii înăbușă „sămânța“ împrăștiată a Cuvântului lui Dumnezeu.

    Omul trebuie să accepte cu inima Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca acesta să-și dovedească forța vie și transformatoare în viața lui, pentru mântuirea sa veșnică.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 36.16-38 · Psalmul 136.13-26

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 11:1-11https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    La Gabaon, în cap. 10, confederaţia împăraţilor din Sud fusese făcută praf. Acum cei din Nord se strâng în jurul lui Iabin, împăratul Haţorului, popor fără număr, pentru a lupta împotriva lui Israel. „Toţi aceşti împăraţi s-au întâlnit“ (v. 5). „Împăraţii pământului se ridică şi conducătorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său“, anunţă Psalmul 2 vorbind despre vremuri viitoare.

    Şi ce i-a spus DOMNUL lui Iosua? „Nu te teme de ei … îi voi da pe toţi străpunşi înaintea lui Israel“ (v. 6). Şi biruinţa este însoţită de un masacru care nu a cruţat pe nimeni. Ne este greu să înţelegem aceste grozave judecăţi. Nu suntem noi ucenicii unui Învăţător care recomandă: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc …“? (Luca 6.27). Nu suntem noi copiii unui Tată care îndeamnă: „Dacă vrăjmaşului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea …“? (Romani 12.20). Dar, dacă este un timp pentru har (cel al nostru), va fi şi un timp pentru mânie. Ea se va abate peste cei care vor fi respins harul. Judecata canaaniţilor după secole de răbdare din partea lui Dumnezeu este o ilustraţie solemnă a acestui fapt.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII PREOCUPAT DE TOT CE FACE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” (Proverbele 25:2)

    Orice lucru care dezvăluie ceva despre Creatorul nostru ar trebui să ne intereseze. Sfânta Scriptura este singura carte denumită revelația scrisă a lui Dumnezeu. Dar și matematica dezvăluie o dimensiune distinctă a personalității lui Dumnezeu… Și arta… Și știința…

    Biblia spune: „Dumnezeu a dat lui Solomon înțelepciune, foarte mare pricepere… A rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se despre înţelepciunea lui.” (1 Împărați 4:29, 32-34).

    Ce putem învăța de-aici? Solomon era interesat de orice. Iar vastitatea cunoștințelor sale i-a dat o asemenea profunzime a înțelepciunii, încât „veneau oameni din toate popoarele să asculte înțelepciunea lui Solomon”. Cine-i trimitea pe acești oameni? Ei auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

    Ca cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu, umpluți de Duhul Sfânt, noi nu trebuie să evităm cultura, ci să o penetrăm, să o instruim și să o luminăm, așa după cum spune Biblia: „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.” Lui Dumnezeu Îi place când înțelegem ceva sau când descoperim ceva nou pentru noi, chiar dacă descoperirile noastre fac parte din cunoștințele generale. Nu e normal ca părinții să se bucure când copiii lor descoperă lucruri noi? Când continui să pui întrebările potrivite, Dumnezeu va continua să-ți dea răspunsurile potrivite.

    Așadar, fii preocupat de tot ce a făcut și face Dumnezeu!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    11 dec. 2024

    11 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care ați umblat odinioară, potrivit veacului lumii acesteia … Dar Dumnezeu … ne-a adus la viață.

    Efeseni 2.1,2,4,5https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Starea noastră este prezentată, în Efeseni 2.1, ca fiind „morți în greșeli și în păcate“. Următorul verset remarcă faptul că umblam în aceste greșeli și păcate; însă acest lucru se explică prin aceea că moartea despre care se vorbește este moarte față de Dumnezeu. Aceia care sunt morți față de divinitate sunt foarte vii în ce privește „mersul lumii acesteia“ și „prințul puterii văzduhului“, care lucrează în „fiii neascultării“. A fi morți față de Dumnezeu este în totul echivalent cu a fi vii față de lume și față de diavol; starea dintâi este consecința celeilalte.

    Acest fapt întărește afirmația solemnă făcută în Romani 3.11: „Nu este niciunul care să înțeleagă, niciunul care să-L caute pe Dumnezeu“. Nu există niciun om drept (Romani 3.10) – aceasta este o stare rea. Dar este și mai rău că niciunul nu înțelege, pentru că aceasta dovedește nu doar o stare de ignoranță, ci una de insensibilitate. Și mai rău decât toate acestea este că niciunul nu dorește să înțeleagă sau să-L caute pe Dumnezeu, pe Cel la care există dreptatea, înțelegerea și viața. În omul natural nu se găsește nimic care să-L dorească pe Dumnezeu. Omul nu este drept; nu înțelege că nu este drept; nu are nicio dorință după Dumnezeu, care este drept. Într-un cuvânt, este mort față de Dumnezeu.

    Din moment ce aceasta este starea tristă în care ne aflăm din punct de vedere natural, înțelegem că singura noastră speranță este ca Dumnezeu să ia inițiativa cu privire la noi în har suveran. Noi suntem capabili să luăm inițiativa doar în rău, dar suntem morți cu privire la tot ceea ce este din Dumnezeu; prin urmare, orice mișcare trebuie să vină de la El.

    Dumnezeu deci este Acela care trebuie să lucreze. Însă cum trebuie să facă El acest lucru? Vor rezolva oare reformarea, educarea sau instruirea problema noastră? În niciun caz! Nu există nicio rezolvare fără aducerea la viață, pentru că aducerea la viață înseamnă dăruirea vieții.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; și pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

    Ioan 6.37

    „Aproape“

    Un gram nu cântărește aproape o tonă. O țiglă nu acoperă aproape o casă. O pagină nu este aproape o carte. Un copac nu este aproape o pădure. O literă nu este aproape o frază. „Cu o rândunică nu se face primăvară“, spune un proverb. – Le considerăm pe toate acestea ca fiind înțelese de la sine și nu ne mirăm deloc că este așa.

    Se poate întâmpla însă ca cineva aproape să fi avut bani pentru o călătorie cu avionul și totuși să fie nevoit să rămână acasă; aproape să reușească să treacă examenul și totuși să-l pice; aproape să ajungă la timp la gară și totuși să piardă trenul. Iar dacă pentru unii ca aceștia rateurile sunt reparabile, în ce privește întoarcerea la Dumnezeu, acest „aproape“ este iremediabil. Căci sunt oameni care aproape ar fi devenit creștini și, cu toate acestea, s-au pierdut pentru totdeauna. „Aproape“ înseamnă pentru ei „deloc“. Împăratul Agripa i-a spus odată apostolului Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să devin creștin!“ (Fapte 26.28). El era aproape convins. Unuia dintre cărturarii iudei, Isus i-a spus: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu“ (Marcu 12.34).

    Astăzi, mulți oameni nu sunt departe de credința în Isus Hristos. Poate că au auzit de multe ori evanghelia, poate că au fost aproape de momentul de a-și mărturisi păcatele în fața Domnului Isus Hristos și de a se încredința în mâinile Lui. Dar, dacă nu au făcut acest pas, ei sunt de fapt departe de El, așa cum au fost întotdeauna. Nimeni nu știe dacă Dumnezeu le va mai da o altă ocazie de a se pocăi. Prin urmare, orice ezitare este fatală.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 33.1-33 · Psalmul 135.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 10:1-11https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Noi duşmani intră în scenă. Ei sunt conduşi de Adoni-Ţedec (domn al dreptăţii), împăratul Ierusalimului. Ce deosebire între acest personaj şi Melhisedec (rege al dreptăţii), împărat al Salemului (Geneza 14.18-20)! Cel din urmă l-a binecuvântat pe Avram, apoi pe Dumnezeul Preaînalt (EL-ELYON), care i-a dat pe vrăjmaşi în mâinile patriarhului. Din contră, Adoni-Ţedec ia conducerea duşmanilor poporului lui Avraam. Îşi strânge aliaţii împotriva Gabaonului, iar acesta, la rândul lui, face apel la noul său aliat. Ce rezultat nefericit a avut necredincioşia manifestată în cap. 9! Avându-L pe Domnul cu el, mai avea poporul nevoie de o altă alianţă? Ea nu face altceva decât să mărească pericolul.

    Cu toate acestea, Dumnezeu le va da biruinţa. Israel porneşte din Ghilgal, locul circumciziei, imagine a judecăţii cărnii. Epistola către Coloseni ne învaţă semnificaţia spirituală a acestuia. Morţi şi înviaţi împreună cu Hristos, este şi de datoria noastră să dăm morţii mădularele noastre (2.20; 3.1, 5). Revenirea la Ghilgal, care corespunde acestui act, este secretul victoriei. Pentru a triumfa, luptătorul credinţei trebuie întâi să realizeze că nu are nici o putere. Este astfel pregătit să-L lase pe Dumnezeu singur să lucreze. DOMNUL Însuşi poartă din ceruri războiul în favoarea poporului Său Israel.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UMBLAREA CU DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

    „Enoh a umblat cu Dumnezeu…” (Geneza 5:24)

    Oare s-au poticnit vreodată oamenii din Scriptură care „umblau cu Dumnezeu”? Sigur că da! S-au abătut uneori de la drumul cel bun? Da! Dar în fiecare dimineață când picioarele lor atingeau pământul, își luau angajamentul să umble cu Dumnezeu pe tot parcursul zilei. Ei se bazau pe puterea Lui, se străduiau să facă voia Lui și aveau ca țintă planul pe care El l-a stabilit pentru ei.

    Apostolul Pavel scria: „Vă sfătuiesc… să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o…” (Efeseni 4:1) Iar acest lucru înseamnă că trebuie să știi în ce direcție te conduce Dumnezeu și să rămâi în pas cu El. Când El acționează – acționezi și tu. Când El Se oprește – te oprești și tu. În calitate de credincios, viața ta nu trebuie să fie împărțită pe compartimente: sacru și laic. Biblia spune că în Dumnezeu „avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele apostolilor 17:28). Tu nu poți spune: „În această situație, acționez conform impulsului… dar în acea situație, voi opera în acord cu Duhul Sfânt din mine!” Duhul Sfânt nu vine și pleacă din viața ta; El este întotdeauna cu tine!

    Iată un pasaj din Scriptură la care trebuie să te gândești: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11). Ce verset minunat! Noi am fost creați pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu!

    Așadar, una dintre cele mai importante întrebări pe care ți le poți pune, în fiecare zi, este aceasta: „Doamne, sunt căile mele plăcute Ție în acest moment?” Dacă sunt plăcute Domnului căile tale, vei descoperi că direcția în care te duce El este întotdeauna cea bună; sincronizarea Lui este întotdeauna cea potrivită, iar rezultatele pe care le obții sunt întotdeauna cele corecte.

    Așadar, umblă cu Dumnezeu în fiecare zi!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    07 dec. 2024

    7 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Această imagine, botezul, vă salvează și pe voi acum, care nu este o lepădare a necurăției cărnii, ci cererea către Dumnezeu a unei conștiințe bune, prin învierea lui Isus Hristos, care, ajuns în cer, este la dreapta lui Dumnezeu, fiindu-I supuși îngeri și autorități și puteri.

    1 Petru 3.21,22

    Toate acestea erau o înfățișare simbolică. Mai întâi, mântuirea câtorva rămâne un adevăr de primă importanță, ca și în timpul potopului; acest adevăr era cu atât mai important pentru acești creștini, cu cât ei urmau să asiste în curând la prăbușirea națiunii lor sub judecată. Apoi apostolul insistă asupra adevărului fundamental că nu poți fi salvat decât prin apă. Apa – simbol al morții – fie ne înghite, fie ne salvează atunci când avem corabia drept refugiu. Și același simbol al morții, apa, ne salvează și acum.

    Cât de important era ca aceste lucruri să fie prezentate acestor iudei deveniți creștini! Ei ieșiseră din iudaism prin botez – imagine a ceea ce îi salvase pe Noe și pe cei din familia lui: dacă un iudeu nu era botezat, el nu era nicidecum salvat. De aceea apostolul spune: „vă salvează“. El adaugă: „vă salvează și pe voi acum“, făcând aluzie la potopul de odinioară. Iudeii aveau și o apă de curățire, dar aceasta nu-i curăța decât de necurățiile cărnii, în timp ce botezul era un cu totul alt lucru. În botez, care înseamnă moartea lui Hristos, omul cere să aibă o conștiință bună, fiind mântuit, în trecerea prin moarte, prin învierea Aceluia cu care a trecut împreună prin moarte. Așa au stat lucrurile în cazul potopului. Corabia, un Hristos care a traversat moartea, îi poartă în înviere spre celălalt mal pe cei care și-au găsit refugiul în El. Așa cum corabia s-a oprit pe muntele Ararat, și corabia noastră s-a oprit sus, în cer. Lucrarea este încheiată; eu pot avea o conștiință bună; Dumnezeu nu-Și mai amintește de păcatele mele, iar Acela care mi-a dat această conștiință bună Se află în cer. Potrivit învățăturii apostolului Petru, eu nu mă aflu acolo acum, deși am fericita și deplina siguranță că lucrarea care îmi va da intrare liberă acolo este împlinită pentru totdeauna. Cel care mi-a dobândit această parte Se află la dreapta lui Dumnezeu, având îngerii, autoritățile și puterile la picioarele Sale. Acela este locul în care mă introduce botezul creștin!

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.

    Coloseni 3.23

    În atelierul lui Schleske

    Maestrul german Martin Schleske (n. 1969) este considerat ca fiind unul dintre cei mai buni lutieri. Unii violoniști celebri din zilele noastre preferă instrumentele sale în locul viorii Stradivarius.

    Ceea ce se remarcă imediat când intri în atelierul său este liniștea. Acolo se aude doar zgomotul produs de uneltele sale. Schleske are nevoie de aproximativ 150 de ore pentru a confecționa manual o vioară sau un alt instrument cu coarde – de la găsirea lemnului în zonele superioare ale pădurilor de munte până la lustruirea stratului final de lac. În consecință, doar 10-12 viori părăsesc atelierul său în fiecare an. Pe toate însă le poartă într-un singur gând, acela de a sluji spre gloria lui Dumnezeu. „Rugăciunea mea“ – mărturisește el – „este ca prin sunetul viorii mele să se audă misterul unei binecuvântări. Sunt convins că muzica este pur și simplu o rugăciune care este eliberată în sunet“.

    Oare noi Îi putem sluji lui Dumnezeu făcând bine anumite lucrări încredințate nouă? Și, bineînțeles, nu numai ca producător de instrumente… Pavel, marele evanghelist și apostol, ne spune că se poate! Apostolul avea o viziune foarte cuprinzătoare: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni“.

    Să facem în mod conștient pentru Domnul Isus tot ceea ce avem de făcut! Și atunci, fie că este muncă de birou sau de atelier, fie că este muncă în gospodăria personală sau în ogorul Domnului, totul va fi binecuvântat de El.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 28.1-26 · Psalmul 130.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 8:14-23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    „Ce vei face cu Numele Tău mare?“, întrebase Israel (cap. 7.9). De vreme ce păcatul este înlăturat, iar Israel se încrede în El, Dumnezeu le răspunde dându-le biruinţa. Şi artizanul acestei victorii, cel al cărui nume se repetă de multe ori în această relatare, este Iosua, aici din nou o imagine a Domnului Hristos, conducându-i pe ai Săi în luptele lor.

    Cu ajutorul suliţei sale întinse spre cetate, la porunca Domnului, Iosua arată cine dirijează operaţiunea şi aminteşte că există un plan de ansamblu, o strategie, cunoscută numai de El. Ei bine, iată ce este Isus pentru noi! Este Cel care cunoaşte rolul fiecărui ostaş, Cel care-l pune pe fiecare la postul lui, în sfârşit, Cel care dă semnalul pentru fiecare mişcare.

    Privind spre Hristos, precum ostaşul spre steagul comandantului său, vom şti ce avem de făcut, vom căpăta curaj. Şi apoi, să nu uităm, noi nu luptăm singuri; avem fraţi şi surori care iau parte la aceleaşi bătălii. Totuşi acestea nu sunt ca în timpul lui Iosua, conflicte publice, glorioase şi spectaculoase. Victoriile noastre, în general, sunt purtate pe genunchi în camera noastră; singur Domnul va fi martor la aceasta.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CONSOLIDAREA RELAȚIILOR | Fundația S.E.E.R. România

    „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor…” (Galateni 5:22-23)

    Știai că poți să-ți îmbogățești și să-ți consolidezi orice relație prin dezvoltarea și manifestarea roadei Duhului Sfânt?! Biblia vorbește despre „a fi plin de Duhul” (vezi Efeseni 5:18) și despre „a umbla în Duhul” (vezi Galateni 5:16). „A fi plin” de Duhul lui Dumnezeu înseamnă că ești un recipient, în timp ce „a umbla în Duhul” presupune că ești un distribuitor, un vas pe care Dumnezeu îl poate umple și revărsa în viețile altora. „Și care este această „roadă” despre care vorbești?”, vei întreba tu. Biblia o descrie astfel: „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23)

    Să ne uităm cu atenție la aceste nouă calități deosebite ale caracterului.

    Primele trei – „dragostea, bucuria, pacea” – sunt roade care schimbă atmosfera; pe măsură ce te supui Duhului Sfânt, El va pune frâu cuvintelor neplăcute și răutăcioase pe care ai vrea să le spui… și va aprinde în inima ta un foc care va aduce căldură într-o atmosferă rece, și dragoste într-o atmosferă plină de ură și răzbunare…

    Următoarele trei – „îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine” – sunt roade care schimbă atitudinea. Fiecare dintre noi are o înclinație spre fapte rele. Uneori, Dumnezeu ne lasă să trecem prin situații și circumstanțe dificile, pentru a ne dezvălui ce este cu adevărat în noi. Iar atunci când ne vedem propria neputință, slăbiciune și disperare, acest lucru ne face să strigăm: „Doamne, am nevoie de Tine!”

    Ultimele trei roade – „credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” – schimbă atributele. Prin intermediul Duhului Sfânt, tu vei primi putere și abilități pe care nu le poți atribui nimănui altcuiva, decât lui Dumnezeu! Și vei avea o pace care depășește înțelegerea umană (vezi Filipeni 4:7).

    Așadar, consolidează-ți relațiile prin dezvoltarea și manifestarea roadelor Duhului Sfânt!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
    06 dec. 2024

    6 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ioiachin, împăratul lui Iuda, a ieșit la împăratul Babilonului, el și mama lui și slujitorii lui și căpeteniile lui și famenii lui; și împăratul Babilonului l-a luat în anul al optulea al împărăției sale.

    2 Împărați 24.12

    Lecții din viața lui Ioiachin (1) – Umilință și eliberare

    Alături de precizarea că Ioiachin a făcut ce era rău în ochii Domnului, despre el nu se mai menționează decât că s-a predat împăratului Nebucadnețar. De fapt, această predare este singura faptă a lui care merita să fie menționată, faptă din care putem învăța lucruri importante.

    Cuvintele pe care Ieremia le profețise cu privire la Ioiachin s-au împlinit acum: el și mama lui au fost duși într-o altă țară, unde aveau să moară (Ieremia 22.24-26). Au avut aceste cuvinte o influență asupra lui Ioiachin, determinându-l să se predea? Nu știm, însă putem remarca faptul că, în loc să se împotrivească lui Dumnezeu și cuvintelor Lui spuse prin Ieremia, Ioiachin s-a smerit. Nu știm nici dacă smerirea lui a fost una naturală sau nu, însă vedem că Dumnezeu, în căile Lui de cârmuire față de oameni, i-a dat har lui Ioiachin, datorită alegerii pe care acesta o făcuse. Dumnezeu l-a păstrat în viață, pe el și pe cei din familia lui, spre deosebire de ceea ce i s-a întâmplat lui Zedechia.

    Am putea gândi că cei deportați au fost cei mai răi, însă, după ce au fost duși la Babilon, Domnul i-a dat o viziune lui Ieremia (Ieremia 24), în care a văzut două coșuri cu smochine, unele foarte bune, iar altele foarte rele. Domnul I-a spus lui Ieremia că smochinele bune îi simbolizau pe cei care fuseseră duși în captivitate și că acestora avea să le facă bine, în timp ce smochinele rele îi simbolizau pe cei rămași în Ierusalim cu Zedechia, iar asupra lor avea să vină judecata.

    Este întotdeauna bine să ne smerim „sub mâna tare a lui Dumnezeu“, oricât de dezavantajos ar putea părea la prima vedere. Dumnezeu stă împotriva celor mândri, însă le dă har celor smeriți.

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!

    Luca 18.13

    Un ticălos printre nevinovați

    Pășind pe galera acționată de condamnați, ducele a vorbit cu fiecare vâslaș în parte, întrebându-i cu ce au greșit de au fost osândiți la galere. Aproape toți au susținut că de fapt erau nevinovați și că altcineva era responsabil pentru situația lor, respectiv că judecătorul a dat o sentință greșită.

    Un singur condamnat a răspuns: „Domnule, îmi merit pedeapsa să fiu aici. Am furat. Nimeni altcineva nu este de vină pentru această situație. Eu sunt vinovat“. Auzind această mărturisire, ducele a strigat: „Un ticălos printre oameni «cinstiți»? Luați-l de aici!“. Și a ordonat ca lanțurile să-i fie desfăcute și să fie eliberat. Ceilalți au protestat furioși, dar au executat ordinul, trăgând de cătușe.

    Cheia eliberării acelui condamnat a fost mărturisirea vinovăției sale! Este principiul care se aplică și în cazul mântuirii veșnice. Pentru ca un om să primească iertarea păcatelor, trebuie să fie dispus să facă o mărturisire sinceră: Sunt păcătos și merit judecata divină!

    Deși lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus este suficientă pentru toți oamenii, aceasta aduce beneficii doar celor care își recunosc vina și cred în El. Dacă faci acest pas, poți să știi că El a purtat pedeapsa pentru păcatele tale pe cruce. Deoarece El a plătit acolo pentru vina ta, Dumnezeu te declară liber.

    „Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți cu adevărat liberi“ (Ioan 8.36).

    Citirea Bibliei: Ezechiel 27.1-36 · Psalmul 129.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 8:1-13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Păcatul tăinuit a fost motivul principal al severei înfrângeri suferite de Israel. Dar mai era şi o altă cauză. Victoria de la Ierihon îi dăduse, fără-îndoială, poporului încredere în sine. Lucru cu atât mai surprinzător când era vorba de un miracol! Care a fost contribuţia lui Israel la distrugerea teribilei fortificaţii? Şi de câte ori nu ne asemănăm noi cu acest popor! După ce Domnul ne-a salvat dintr-o situaţie dificilă, în loc să ne încredem mai mult în El la următoarea încercare, nu mai simţim nevoia ajutorului Său. Şi iată înfrângerea! Pe de altă parte, inima noastră este astfel înclinată încât, dacă pentru dificultăţile mari suntem gata să ne încredem în Dumnezeu, pentru cele mici adesea ne închipuim că ne putem descurca singuri. Istoria luării cetăţii Ai ne învaţă că avem nevoie încontinuu de Domnul.

    Câtă trudă va fi necesară acum pentru recâştigarea victoriei! În loc de trei mii de lup­tători prevăzuţi, vor trebui de zece ori mai mulţi, plus o manevră complicată. Restaurarea este adesea o operaţie lungă şi dureroasă. La Ierihon, poporul a trebuit să înveţe să cunoască puterea lui Dumnezeu; la Ai a fost necesar să facă experienţa propriei slăbiciuni.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM PRIVEȘTI LOCUL TĂU DE MUNCĂ? | Fundația S.E.E.R. România

    „Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine… Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:5, 7)

    Provocarea de a-ți „descoperi punctele forte” s-a extins și datorită lui Marcus Buckingham, autorul cărții „Stand Out – Evaluarea revoluționară a punctelor tale forte”… în care ne îndeamnă să nu ne mai concentrăm asupra slăbiciunilor noastre, ci să descoperim și să ne dezvoltăm calitățile – ceea ce reflectă de fapt planul lui Dumnezeu. Dacă ne uităm în Exodul 31:1-5, observăm că Dumnezeu nu a spus: „Moise, abilitățile tale de meșter sunt slabe. Ce-ar fi să nu mai conduci acest popor pentru o vreme și să încerci să fii ca Bețaleel?!”

    Biblia vorbește despre a merge „din putere în putere”. Iar puterea este o forță care, atunci când o angrenezi, te face să te simți puternic. Anumite activități te vor entuziasma și te vor provoca; altele te vor plictisi și te vor epuiza. Odată ce descoperi acest lucru, nu mai ești pur și simplu angajat în „planificarea carierei”, ci recunoști implicarea lui Dumnezeu și propriile tale calități esențiale. Este important să faci acest lucru, deoarece în principal părticica din creație pe care ești responsabil s-o administrezi este propria ta viață.

    Dorothy Sayers, scriitoare britanică și creștină umanistă din prima parte a sec. al XX-lea, spunea: „Munca nu este atât un lucru pe care cineva îl face pentru a trăi, ci lucrul pentru care trăiește. Este, sau ar trebui să fie, expresia deplină a facultăților lucrătorului, lucrul în care acesta își găsește satisfacția spirituală, mentală și trupească, și mediul în care se oferă lui Dumnezeu.”

    Ce se întâmplă dacă locul tău de muncă nu-ți satisface nevoia de scop sau nu folosește darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu? Uneori, nevoia sau lipsa impun acest lucru. Tocmai de aceea, Biblia spune: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Între timp, roagă-te pentru oportunități, pregătește-te și fă voluntariat într-un domeniu în care să-ți folosești calitățile. Uneori, oamenii care nu se bucură de locul de muncă și de ceea ce fac, sunt nefericiți, și îi fac nefericiți și pe cei din jurul lor. Tu să nu fi așa! Dumnezeu așteaptă altceva de la tine!

    Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

    Navigare în articole

    ← Older Entries
    Newer Entries →