Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “rugaciuni”

31 ian. 2025

31 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit în Dotan. Și ei l-au văzut de departe. Și, înainte de a se apropia de ei, au uneltit împotriva lui să-l omoare. Și au zis unul altuia: „Iată, vine făuritorul de vise! Veniți acum dar și să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din gropi; și vom zice: o fiară sălbatică l-a mâncat. Și vom vedea ce vor ajunge visele lui“.

Geneza 37.18-20

Nimic nu pune mai mult în lumină răul omenesc decât prezența bunătății! Prezența lui Iosif a fost aceea care a stârnit violența și stricăciunea fraților lui, tot așa cum prezența Persoanei Fiului lui Dumnezeu a fost aceea care a stârnit cea mai furioasă manifestare a răului omenesc. La nașterea Sa, vrăjmășia omului a fost gata să-L ucidă pe Copilul Isus și să-și acopere intențiile ucigașe prin cuvinte înșelătoare (Matei 2.8,16). La cruce însă, bunătatea este manifestată ca nicăieri în altă parte. Dar, din nefericire, efectul acestei manifestări dă la iveală cea mai puternică expresie a răului omenesc pe care această lume l-a văzut vreodată: acolo bunătatea se ridică la înălțimea supremă, iar răul se cufundă în adâncimi de necuprins. Crucea este «manifestarea urii împotriva lui Dumnezeu și împotriva binelui; […] prietenii cei mai de aproape tăgăduiesc; unul dintre apropiați devine trădător; alții care sunt sinceri, dar slabi, fug; preoții, stabiliți în funcție pentru a avea compasiune față de cei ignoranți care falimentează, pledează cu furie împotriva inocenței; judecătorul, spălându-și mâinile, Îl condamnă pe Cel nevinovat; bunătatea rămâne singură, iar lumea – toți oamenii – îi sunt împotrivă. Lumina perfectă a scos la iveală întunericul; iar iubirea perfectă și-a atras ura plină de gelozie».

Omul își imaginează zadarnic că stricăciunea și violența vor prospera, așa cum au făcut și frații lui Iosif, sfătuindu-se să-și ucidă fratele și plănuind să-și acopere fapta prin minciună, spunând cu cea mai mare încredere: „Vom vedea ce se va alege de visele lui“. Într-adevăr, aveau să vadă. Și vai de aceia care Îl resping pe Hristos, căci și ei vor vedea, după cum este scris: „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea, și cei care L-au străpuns; și toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui“ (Apocalipsa 1.7).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi precum copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția cerurilor.

Matei 18.3

Mi-am întins brațele spre el

Când era la plimbare, băiatul meu de trei ani s-a suit pe un zid și a început să meargă pe acel zid care devenea din ce în ce mai înalt spre capătul lui. Neputând să coboare singur, el a avut nevoie de ajutorul meu: a sărit în brațele mele plin de încredere.

Acum el nu mai este un copil; a crescut și a ajuns un băiat mărișor, care raționează. Într-o zi, el din nou se afla pe marginea unui zid și eu din nou mi-am întins brațele spre el. A evaluat însă pericolul și s-a hotărât să nu sară.

Dacă Biblia ne spune să fim ca niște copilași, nu este oare aceasta o invitație să ne încredem în Dumnezeu și în ceea ce spune El? Să ne deprindem să ne încredem în El și să ne bizuim în totul pe brațele Sale! Raționamentele noastre ne pot face să umblăm după propriile gânduri și ne pot împiedica să avem încredere deplină în ceea ce spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.

O caracteristică a copilașilor este dependența: ei nu pot supraviețui fără îngrijirile părinților sau ale altor persoane. Isus Hristos ne-a invitat să trăim lipiți de El și în supunere față de El, dependenți de El. Când citim Biblia, El ne vorbește nouă, iar când ne rugăm, noi Îi vorbim Lui. Să menținem această legătură. Desigur, copilașii vor să crească. Dorința Domnului nostru este să crească credința noastră și ca noi să Îl cunoaștem pe El mai bine, dar și să ne încredem în El ca niște copilași.

Citirea Bibliei: Ezra 9.5-15 · Proverbe 9.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 17:1-13

Iată imaginea tristă a unei familii, foarte diferită de cea a lui Manoah. Fiul fură; mama jură cu blesteme, apoi cu aceeaşi gură (vezi Iacov 3.10) îşi binecuvântează fiul, în loc să-l facă să-şi dea seama de gravitatea păcatului său. În final, ea confecţionează chipuri cioplite pentru el. Legea care interzicea aceste practici este aşadar complet ignorată, cu toate că numele Domnului este amestecat între cuvintele acestei femei. „Poporul acesta Mă onorează cu buzele”, spunea Domnul Isus, „dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15.8; Isaia 29.13; 46.6).

Ce avertisment este acesta pentru fiecare dintre noi! Pronunţarea numelui Domnului impune să ne depărtăm de rău (2 Timotei 2.19). Faptul că-L numim pe Isus Domnul nostru semnifică recunoaşterea autorităţii Sale.

Aici, din contră, fiecare face ce este drept în ochii lui. Este şi cazul lui Mica, al mamei lui şi al acestui tânăr levit din Betleem, pe care Mica îl pune ca preot, consacrându-l fără a avea vreun drept pentru aceasta. Vai! acest tânăr este chiar un descendent al lui Moise (18.30). Ce ar fi gândit cel care introdusese legea, care distrusese viţelul de aur, care-l învăţase pe popor acel cântec minunat din Deuteronom 32, văzându-l pe propriul nepot devenind preotul unui chip cioplit?

Descendenţii unui om al lui Dumnezeu nu sunt nicidecum puşi la adăpost faţă de un naufragiu spiritual.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)

Dacă ești părinte, ți-ai dorit vreodată să ai o a doua șansă de a-ți crește copiii? Având deja o experiență, și cu ceva mai mult discernământ și implicare, crezi că a doua oară ai face-o mai bine?

Meseria de părinte este plină de satisfacții, dar și de vinovăție. Este plină de satisfacții pentru că ne iubim copiii, și ei ne aduc bucurie… dar este și culpabilizantă pentru că ne învinovățim pentru neajunsurile și nenorocirile lor.

„Unde am greșit, ce n-am făcut bine, ca părinte?!” – ne întrebăm adesea. Nu există părinte perfect și nu există un plan universal, deoarece fiecare copil este unic. Psihologii afirmă că pruncii noștri se nasc ca o „tablă albă”, ce așteaptă ca noi să o umplem cu instrucțiuni de viață.

Dar nu este așa! Bebelușii sunt oameni în miniatură, „născuți în nelegiuire și zămisliți în păcat” (vezi Psalmul 51:5). Ei ne sunt dați „ca moștenire” să-i modelăm din punct de vedere spiritual, moral, social și intelectual. Până la vârsta de șapte ani, ei au învățat aproximativ 75 % din tot ceea ce vor ști vreodată. Dar, deși nu există o formulă unică pentru succes, există principii date de Dumnezeu care funcționează indiferent dacă ești părinte, bunic sau o persoană care lucrează cu copiii.

Sfânta Scriptură spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6) Să observăm câteva cuvinte-cheie în acest verset: „Învață”, care implică transmiterea de informații într-un mod coerent și ușor de înțeles. Copiii mici învață mai bine cu ajutorul imaginilor, iar copiii mai mari au nevoie să folosim un limbaj contemporan. Dacă ei nu înțeleg, probabil că nu le-am predat suficient de bine!

Cuvântul „copil” se referă la persoane suficient de mari pentru a înțelege. „Calea pe care trebuie s-o urmeze” implică cunoașterea personalității și abilităților lor și adaptarea predării pentru a se potrivi cu ele.

Când principiile lui Dumnezeu se potrivesc cu caracteristicile unice ale copilului, este mult mai sigur ca acesta să le adopte și să le urmeze!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic, Uncategorized and tagged , , , , , , , , | Lasă un comentariu
27 ian. 2025

27 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și să fie opt scânduri și postamentele lor de argint, șaisprezece postamente: două postamente sub o scândură și două postamente sub cealaltă scândură. Și să faci drugi din lemn de salcâm; cinci pentru scândurile dintr-o latură a cortului și cinci drugi pentru scândurile din cealaltă latură a cortului și cinci drugi pentru scândurile din latura cortului din spate, spre apus. Și drugul de la mijloc, din mijlocul scândurilor, să treacă de la un capăt la celălalt.

Exod 26.25-28

Trei laturi ale cortului întâlnirii erau făcute din scânduri de lemn de salcâm, acoperite cu aur și fixate în postamente de argint. Aceasta este o imagine a sufletelor mântuite, pe deplin întemeiate în răscumpărare (a cărei imagine este argintul) și îmbrăcate în dreptatea divină (a cărei imagine este aurul), cu scopul de a manifesta în afară caracterul divin.

Însă, pentru ca scândurile să poată sta împreună și să reziste vânturilor din pustie, era necesar să fie toate unite cu drugi, care ne conduc cu gândul la ceea ce îi unește pe copiii lui Dumnezeu: de exemplu, legăturile minunate ale dragostei frățești. Ce sprijin este pentru un tânăr credincios să aibă un frate căruia să-i poată vorbi despre dificultățile sale și cu care să poată îngenunchea în rugăciune! Mai presus de toate, Duhul Sfânt este Acela care îi unește pe toți cei credincioși, astfel încât ei să rămână strâns legați, pentru a rezista oricărui vânt de învățătură și tuturor eforturilor vrăjmașului de a-i face să se poticnească (Efeseni 4.2-4,14-16; 1 Corinteni 10.12).

Să remarcăm de asemenea ceea ce se spune despre scândurile din colțuri: ele erau „unite împreună la capetele lor“ (versetul 24; vedeți și Ioan 17.21 și 1 Corinteni 1.9,10). Legătura fiecărui credincios cu Domnul este cea care cimentează în mod perfect legătura de părtășie a celor credincioși între ei.

J. Koechlin

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu … poruncește acum oamenilor, ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morți.

Fapte 17.30,31

Profesorul de filosofie

Profesorul nostru de filosofie nu scăpa nicio ocazie de a ataca Biblia. Într-o zi, după curs, l-am întrebat: „Nu credeți că acordați prea multă importanță Bibliei? De ce nu o lăsați în pace?“. El a răspuns: „Da, ai dreptate, dar poate că fac asta pentru că ea nu mă lasă pe mine în pace“.

Biblia spune despre un împărat care a poruncit să-i fie citite cuvintele pe care Dumnezeu i le dictase profetului Ieremia (Ieremia 36). Erau avertismente solemne din partea lui Dumnezeu, care l-au făcut să nu se simtă confortabil. Dacă dorea să evite judecățile anunțate, el trebuia să-și schimbe căile, să se pocăiască, ceea ce lui nu-i convenea. Astfel, fără a aștepta să se încheie lectura, el a aruncat în foc sulul cu scrierea. Nu aceea era calea de a avea pace. Ieremia a scris din nou toate cuvintele lui Dumnezeu, pe un alt sul. Cât despre judecățile pe care le anunțase, ele s-au împlinit.

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, al unui Dumnezeu care ne iubește. De aceea El ne avertizează și ne invită să ne schimbăm atitudinea față de El. Poate că avertismentele Lui nu ne dau pace și sunt în conflict cu tendințele noastre rele. Dar, nu este oare Biblia adevărată? Vocea ei avertizează lăuntrul nostru și ne atinge conștiința. Nu-ți astupa urechile înaintea chemărilor lui Dumnezeu: El vrea să te salveze!

Citirea Bibliei: Ezra 7.1-18 · Proverbe 7.1-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 15:9-20

Israel a decăzut la starea cea mai de jos. Nu numai că nu suferă nimic sub stăpânirea filistenilor, dar este şi „chinuit” de eliberatorul pe care i l-a dat Dumnezeu. Bărbaţii lui Iuda se suie ca să-l lege pe Samson şi să-l îndepărteze dintre ei. „Nu ştii că filistenii stăpânesc peste noi?” (v. 11). Cu alte cuvinte, aceasta însemna: „Suntem satisfăcuţi cu situaţia în care ne aflăm. De ce ai venit să ne faci greutăţi?”

Dar ce ocazie i se oferă astfel lui Samson! El rupe funiile noi şi, de unul singur, câştigă o victorie răsunătoare. Ca şi ţepuşa pentru boi a lui Şamgar (3.31), falca unui măgar este o armă de dispreţuit. Aceasta scoate în evidenţă faptul că victoria vine numai de la Dumnezeu.

Samson a trebuit să experimenteze faptul că, după luptă, îi este necesară apa pe care o dă Dumnezeu. Răspunzând rugăciunii lui, apa ţâşneşte pentru el din crăpătura stâncii, stâncă ce ne vorbeşte întotdeauna despre Hristos (1 Cor. 10.4). Dacă Îi cerem, Dumnezeu ne va da, în acelaşi fel, resursele proaspete şi dătătoare de viaţă ale Cuvântului Său. Duhul Sfânt foloseşte Cuvântul ca să împlinească nevoile noastre.

Victoria asupra leului i-a procurat lui Samson hrana; după aceasta, Dumnezeu îi va astâmpăra şi setea. Victoriile pe care Domnul ni le acordă, dacă-L aşteptăm, vor fi totdeauna un răstimp de fortificare şi de împrospătare a sufletelor noastre, în timp ce ne bucurăm de dragostea Lui (Ioan 4.34).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA BIRUINȚĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.” (Iov 8:7)

Este mai ușor să recunoști izbânda privind în urmă, decât privind înainte. Pentru unii dintre noi, pot trece mulți ani până să recunoaștem biruința, s-o sărbătorim și să ne simțim siguri de ea. Și asta, pentru că ne lipsește o perspectivă adecvată.

În punctul său cel mai larg, fluviul Mississippi necesită un pod de oțel cu o lățime de trei kilometri pentru a-l traversa; în timp ce la izvorul său, cursul de apă este atât de mic încât poți sări peste el… totuși, este același curs!

Cele mai multe lucruri încep cu ceva mic! Ai auzit vreodată despre „Rugăciunea pentru seninătate” (The Serenity Prayer)? Ea sună astfel: „Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să le schimb pe cele pe care le pot schimba, și înțelepciunea de a face deosebirea între ele. Și astfel să trăiesc prezentul fiecărei zile, bucurându-mă de prezentul fiecărei clipe, acceptând greutățile ca pe o cale care mă duce la pace. Luând – cum a făcut Isus – această lume păcătoasă așa cum este ea, nu așa cum aș vrea eu să fie, având încederea că Tu vei face toate lucrurile drepte, dacă mă abandonez voinței Tale. În acest fel voi putea fi îndeajuns de fericit în această viață și extrem de fericit cu Tine de-a pururi în cea viitoare. Amin!”

Această rugăciune a fost rostită pentru prima dată într-o bisericuță din Massachusetts de către teologul Reinhold Niebuhr în timpul unei slujbe de duminică dimineața. Doar un grup mic de oameni se afla în adunare în acea zi, dar unei persoane i-a plăcut rugăciunea și, după slujbă, i-a cerut lui Niebuhr o copie. „Poftim”, a răspuns Niebuhr, înmânându-i o bucată de hârtie mototolită. „Mă îndoiesc că voi mai avea vreodată nevoie de ea”.

Dar știți ce s-a întâmplat după aceea? După Rugăciunea domnească (Tatăl nostrum), este cea mai folosită rugăciune din lume.

Nu este ironic faptul că rugăciunea lui Niebuhr a devenit atât de populară? Evident, perspectiva lui nu a fost prea bună, pentru că nu a știut ce are. Cu această idee în minte, citește din nou acest verset și gândește-te bine la el: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu…”

Așadar, cu ajutorul lui Dumnezeu, tu poți transforma eșecul în biruință!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 ian. 2025

25 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

După cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste.

Efeseni 1.4

Caracterul lui Dumnezeu Însuși este ilustrat în ceea ce este atribuit sfinților. Dumnezeu nu-Și poate găsi plăcerea decât în Sine Însuși și în ceea ce, din punct de vedere moral, este asemenea Lui. Acesta este un principiu universal. Un om onest nu-și poate găsi satisfacția în cineva care nu i se aseamănă în această privință. Cu atât mai mult, Dumnezeu nu poate îngădui nimic care este în opoziție cu sfințenia Sa, de vreme ce, în ce privește activitatea naturii Sale, El trebuie să Se înconjoare cu ceea ce iubește și în care Își găsește plăcerea. Mai presus de toate însă, Hristos este astfel în Sine Însuși. El, în mod personal, este chipul Dumnezeului nevăzut. Dragostea, sfințenia, perfecțiunea lipsită de pată în toate căile Sale, toate acestea sunt unite în El. Iar Dumnezeu ne-a ales în El.

În versetul citat mai sus vedem poziția noastră în această privință. Mai întâi, suntem înaintea Lui: El ne-a adus în prezența Sa. Dragostea lui Dumnezeu trebuia să facă acest lucru, ca să fie pe deplin satisfăcută. Doar acolo, în prezența Lui imediată, se găsește fericirea perfectă. Dar, pentru aceasta, era nevoie să fim așa cum este Dumnezeu. El nu ne putea aduce în prezența Sa, pentru a-Și găsi plăcerea în noi, primindu-ne totodată acolo într-un fel în care să nu-Și poată găsi această plăcere în noi. Prin urmare, El ne-a ales în Hristos ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste. El Însuși este sfânt în caracterul Său și fără pată în toate căile Sale; și, de asemenea, El este dragoste în natura Sa. Este o poziție de fericire desăvârșită să fim în prezența lui Dumnezeu și să fim așa cum este Dumnezeu, iar aceasta în Hristos, Obiectul și Măsura dragostei divine.

Dumnezeu deci Își găsește plăcerea în noi, iar noi, având o natură ca a Lui, în ce privește calitățile morale, suntem capabili să ne bucurăm pe deplin și fără nicio piedică de perfecțiunea Ființei Lui.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă ați fost înviați împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu.

Coloseni 3.1

Căutați cele de sus

Când ne-am convertit, am avut o schimbare de poziție: nu mai aparținem lumii fără Dumnezeu din jurul nostru, ci avem o relație cu cerul. Apostolul Pavel spune că această schimbare fundamentală a fost produsă de Dumnezeu. „Dacă ați fost înviați împreună cu Hristos…“

Cuvântul „dacă“ nu vrea să spună că ar fi posibil să nu fi fost înviați, deoarece Pavel îl prezintă pe creștin fiind în legătură cu această sferă nouă – cea a cerului – ca un fapt împlinit, care deci poate avea efecte practice în viața de zi cu zi. De aceea, în continuare, el spune: „Căutați cele de sus, unde Hristos este așezat“. Trebuie deci să ne orientăm viața interioară spre cele din sfera cerească, pentru ca acestea să ne guverneze viața.

Hristos la dreapta lui Dumnezeu este centrul cerului. Asupra Lui trebuie să ne ațintim privirea credinței, pentru că Lui I se cuvine să Îi acordăm toată atenția. Dacă Hristosul din cer ne-a captat toate afecțiunile, atunci vom dori să trăim pe pământ așa cum Îi este plăcut Lui. În loc să ne ghidăm după păreri lumești în problemele de viață, noi Îl vom întreba pe Domnul ce gânduri are cu privire la acele probleme. Pe de o parte, în Biblie găsim îndrumări de principiu pentru viața noastră creștină, iar pe de altă parte, fiind dependenți de Domnul, descoperim cum dorește El să ne îndrume în situațiile specifice prin care trecem.

Citirea Bibliei: Ezra 6.1-12 · Proverbe 6.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 14:1-13

A fost un mare privilegiu pentru Samson să se nască într-o familie în care Dumnezeu era cunoscut într-un fel personal şi în care era temut. Am avut şi noi oare acelaşi privilegiu? Atunci să luăm seama la istoria acestui om! Ea începe bine (13.24, 25). Dar, când ajunge la momentul de a-şi lua o soţie, Samson o alege dintre filisteni, împotriva sfatului părinţilor săi. Amară experienţă! Câţi tineri au procedat la fel…! Ei s-au angajat pe drumul căsătoriei cu un partener plăcut ochiului lor (v.3), fără a încerca să cunoască dacă acesta este plăcut întâi Domnului.

Pentru a înţelege bine istoria lui Samson, trebuie să ne reamintim aceasta: În ea apare ceea ce face omul … şi cât de trist este lucrul acesta! Apare însă şi ceea ce face Dumnezeu prin om (folosindu-i chiar inconsecvenţele: sensul v. 4); câtă glorie există aici! Ceea ce Dumnezeu împlineşte prin Samson, acest om puternic, pus deoparte pentru eliberarea lui Is­rael, Îl evocă, de multe ori, pe Isus, adevăratul Nazireu, marele Învingător de la cruce. Satan, leul care răcneşte, a ieşit înaintea lui Hristos şi Acesta l-a învins, astfel că acum duşmanul nu mai are nici o putere asupra credinciosului, căci el se încrede în Domnul!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINSTEȘTE-L PE DUMNEZEU ȘI EL TE VA CINSTI PE TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„…chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25)

Să știi ca va veni și momentul în care va trebui să-ți înfrunți temerile și să iei atitudine pentru ceea ce crezi și știi că este corect! Așa au făcut Șadrac, Meșac și Abed-Nego: și-au riscat viața atunci când au refuzat să se închine idolului făcut de împăratul Nebucadnețar. S-ar fi putut scuza în multe feluri: „Mă voi închina pe dinafară, dar nu și pe dinăuntru” sau „Mă voi preface că idolul este Yahveh”… Dar n-au făcut-o, ci au luat atitudine făcând ce era corect, iar acest lucru a pregătit terenul pentru miracole. „Împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat… şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi, şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:24-25).

Când te afli într-o poziție lipsită de apărare, datorită convingerilor tale, practic pregătești terenul pentru ca Dumnezeu să Se arate. Ce s-ar fi întâmplat dacă Șadrac, Meșac și Abed-Nego s- ar fi plecat în fața idolului? N-ar fi ajuns să fie promovați, poporul evreu n-ar fi obținut un statut protejat în cadrul regatului babilonian, închinarea la idoli ar fi continuat în Babilon și Nebucadnețar n-ar fi experimentat o  întâlnire  cu  Dumnezeu  care  să-i  schimbe  viața!  Iată  ce-a  declarat  împăratul  despre  Dumnezeu: „Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El… nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El!” După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.” (Daniel 3:28- 30).

Onorându-L pe Dumnezeu, stând ferm în credința ta și luând atitudine împotriva păcatului, vei ajunge în locul în care El te va onora și te va binecuvânta. Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Cinstește-L pe Dumnezeu, și El te va cinsti pe tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 ian. 2025

19 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, după acestea, a ieșit și a văzut pe un vameș cu numele Levi șezând la vamă și i-a spus: „Urmează-Mă!“. Și, lăsând toate, ridicându-se, L-a urmat.

Luca 5.27,28

Tatăl dorește ca noi să ne dăruim pe deplin Lui. Însă aceasta trebuie să aibă loc cu hotărâre de inimă și în conștiența slăbiciunii noastre și, de aceea, în părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, a dăruit tot ceea ce a avut ca să fim ai Săi (Matei 13.46). „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți“ (2 Corinteni 8.9). „Nu știți că […] voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți deci pe Dumnezeu în trupul vostru“ (1 Corinteni 6.19,20). Domnul Isus dorește ca, prin contemplarea dragostei Sale, inimile noastre să fie încălzite, așa încât dorința noastră să fie de a trăi numai pentru El, așa cum Rebeca, atunci când l-a văzut pe Isaac, s-a acoperit, ca să arate că, din acel moment, îi aparținea doar lui. Dragostea Sa nemărginită față de noi, care a fost gata să plătească orice preț pentru noi – chiar moartea îngrozitoare de pe cruce pe când a purtat păcatele noastre în trupul Său și a fost făcut păcat pentru noi și a fost lovit de Dumnezeu – găsește numai atunci satisfacție în dragostea noastră, când noi vrem să ne dăruim Lui pe deplin. Vedem aceasta în Ioan 14.21-23. Domnul spune acolo: „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește […] Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu“.

Levi nu s-a comportat nechibzuit. Când Domnul i-a spus: „Urmează-Mă!“, el a calculat consecințele și nu le-a găsit prea grele. „Părăsind totul, s-a sculat și L-a urmat.“ El nu s-a sculat mai întâi, pentru ca după aceea să se dezlipească de tot ceea ce trebuia să lase în urmă, ci el s-a sculat numai după ce, în inima sa, părăsise deja totul: casa, banii, poziția etc. Găsim apoi, în versetul următor, minunea că el a primit iarăși totul înapoi. Însă, de data aceasta, le primise de la Domnul și putea să Îi fie administrator. Aceasta a și făcut-o: „Și Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă și o mulțime de colectori de taxe și de alți oaspeți erau la masă cu ei“ (Luca 5.29).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui!

Matei 27.42

„Pe Sine Însuși nu Se poate mântui“

„Pe Sine Însuși nu Se poate mântui.“ Este adevărat? În niciun caz! Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul iudeilor, Alesul lui Dumnezeu (Luca 23.35). El are „toată puterea … în cer și pe pământ“ (Matei 28.18) și este Creatorul și Stăpânitorul tuturor persoanelor și al tuturor lucrurilor. El demonstrase acest fapt cu câteva ore înainte, când au încercat să-L aresteze. Spunând simplu, „Eu sunt!“ (Ioan 18.6), ostașii și slujitorii s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

El nu a vrut să Se salveze de la moartea pe cruce, deși ar fi putut să facă lucrul acesta. Mântuirea noastră depindea de jertfa Lui. El S-a lăsat crucificat, așa cum fusese vestit în Scripturile Vechiului Testament. Acestea trebuia să se împlinească întocmai (Matei 26.54). De asemenea, El a fost ascultător față de Dumnezeul și Tatăl Său – „făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce“ (Filipeni 2.8). El a venit să ne caute pe când eram pierduți, pentru că ne iubește (Matei 18.11). Păstorul cel Bun Și-a dat viața pentru oi (Ioan 10.15).

Noi eram în inima Lui acum 2.000 de ani. Fiindcă El nu S-a salvat pe Sine, mântuirea este încă disponibilă pentru toți. Ce dragoste măreață are El pentru cei pierduți! Pentru mântuirea noastră, El a fost pregătit să Se sacrifice într-un mod atât de umilitor.

    Ce iubire minunată Dumnezeu ția arătat:

    pentru vina ta cea mare, chiar pe Fiul Său La dat!

Citirea Bibliei: Ezra 1.1-11 · Proverbe 3.19-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 10:1-18

Doi judecători sunt numiţi la începutul acestui capitol: Tola şi Iair, amândoi bărbaţi respectaţi. Apoi declinul se restabileşte şi mai grozav. În rătăcirea sa, Israel se grăbeşte să slujească dumnezeilor cât mai multor popoare posibile. Apoi, ca şi mai înainte, Dumnezeu Se foloseşte de vrăjmaşi pentru a-i pedepsi şi de această dată sunt filistenii şi fiii lui Amon. Faptul că israeliţii au servit idolilor acestor două naţiuni nu le este de nici un ajutor. Să remarcăm că seminţiile de dincolo de Iordan cad victimă primele. Ele sunt zdrobite în adevăratul sens al cuvântului (v. 8)! În sfârşit vine mărturisirea: „Noi am păcătuit…!” (v. 10). Cunoaştem că acesta este întotdeauna „cuvântul de trecere” pentru a reveni la Domnul.

Şi totuşi Dumnezeu răspunde cu severitate, spunând chiar cu ironie: „Mergeţi şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales: ei să vă salveze în timpul strâmtorării voastre!” (v. 14). Ah, situaţia aceasta arată că nu este de ajuns numai mărturisirea păcatului! Ei trebuie şi să scoată idolii din mijlocul lor (cf. Geneza 35.2). Iată piatra de încercare pentru o lucrare autentică în conştiinţă. Poporul înţelege. Apoi auzim aceste cuvinte care ne mângâie: „Sufletul Său a fost îndurerat de nenorocirea lui Israel” (v. 16). Câtă tandreţe din partea lui Dumnezeu pentru poporul Lui necăjit! Oare va simţi El mai puţin astăzi pentru copiii Săi?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASEMĂNAREA CHIPULUI SĂU | Fundația S.E.E.R. România

„Pe aceia pe care i-a cunoscut… i-a hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Romani 8:29)

Deoarece Dumnezeu este atât Creatorul, cât și Răscumpărătorul nostru, noi suntem chemați să fim „asemenea chipului Său” în ambele domenii. Așadar, a deveni mai asemănători cu Creatorul înseamnă a deveni mai creativi. Atunci când ne folosim imaginația sfințită pentru a sluji obiectivelor Sale, facem ceea ce Dumnezeu face cel mai bine și iubește cel mai mult. Iar Tatăl nostru ceresc Se bucură profund de acest lucru! La fel cum noi sărbătorim creativitatea copiilor noștri, așa și Dumnezeu sărbătorește creativitatea copiilor Lui care suntem! Ai observat de câte ori se spune în Psalmi să cântăm o cântare nouă? Porunca de a crea (a compune) este repetată de cel puțin șase ori. Cu cât descoperi mai multe lucruri despre Dumnezeu, cu atât Îl iubești mai mult. Și cu cât Îl iubești mai mult, cu atât mai mult ai nevoie de noi modalități de a-ți exprima dragostea! Cei mai mulți dintre noi nu se consideră drept persoane creative, dar asta pentru că definim creativitatea în mod greșit! Ne gândim la ea în termeni de capodopere de artă, invenții sau idei antreprenoriale. Dar aceasta este doar o fațetă îngustă. Creativitatea nu este doar pentru artiști, inventatori sau antreprenori; ea este vitală în toate aspectele vieții. În termeni generici, creativitatea este orice utilizare a imaginației. Da, este posibil ca în trecut să ne fi folosit imaginația în scopuri greșite. Dar, după nașterea- din-nou, imaginația noastră este răscumpărată, astfel încât poate fi folosită pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este infinit de creativ, iar noi nu doar că suntem creați după chipul Său, ci suntem chemați să fim asemenea chipului Său, atunci creativitatea nu este opțională, ci este o dimensiune a maturității spirituale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 ian. 2025

9 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Tatăl iubește pe Fiul.

Ioan 3.35

Când este vorba despre dragostea lui Dumnezeu față de lume, este dată o măsură, deși ea este infinită; când însă este vorba despre dragostea Tatălui față de Fiul, nu poate fi dată nicio măsură. Mărturia răsună în toată măreția demnității ei: „Tatăl iubește pe Fiul“, iar credința acceptă aceasta cu toată bucuria. Însă chiar dacă Tatăl nu poate da nicio măsură pentru această dragoste, El dă o măsură a mărturiei cu privire la dragostea Lui față de Fiul: haina pestriță a lui Iosif, mărturia publică a dragostei Tatălui, își are echivalența binecuvântată în cerurile deschise ale Noului Testament. Cerurile nu au fost deschise niciodată fără ca acest lucru să fi avut legătură cu Hristos, iar când au fost deschise, ele au dat întotdeauna o nouă mărturie cu privire la plăcerea pe care Tatăl Și-a găsit-o în diversele haruri ale Fiului.

Tocmai ce Hristos Își luase locul de Slujitor al Domnului pe pământ, că cerurile au și fost deschise asupra Lui, pentru ca oștile din cer să poată privi jos la un Om aflat pe pământ, despre care Tatăl poate spune: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“ (Matei 3.17). Puțin mai târziu, cerurile se deschid din nou, pentru ca un om de pe pământ să poată privi spre ceruri și să dea mărturie despre „Fiul Omului“ care Se află în cer (Fapte 7.55,56). De asemenea, nu este departe ziua în care cerurile vor fi deschise pentru ca Fiul Omului să vină în glorie ca „Împăratul împăraților și Domnul domnilor“ cel biruitor (Apocalipsa 19.11-16).

După ce va veni ca Împăratul împăraților, cerurile se vor deschide din nou, pentru ca îngerii care urcă și coboară să poată da mărturie despre Fiului Omului care împărățește în glorie pe pământ (Ioan 1.51). În aceste ocazii strălucite Îl vedem pe Domnul nostru Isus îmbrăcat cu haina pestriță. Cu alte cuvinte, în aceste ceruri deschise vedem desfătarea pe care Tatăl Și-o găsește în Hristos, ca Fiu al Său preaiubit aflat într-o poziție smerită; ca Fiu al Omului, aflat în gloria cerească; ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, venind să împărățească pe pământ ca Fiu al Omului, cu slavă și putere supremă.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său.

Romani 5.10

Yang-Won Son (2)

Cum a reacționat pastorul coreean Yang-Won Son la știrea că ucigașul fiilor săi era condamnat pentru a fi executat? Într-un mod complet diferit de ceea ce s-ar fi așteptat cei mai mulți, el a trimis-o pe fiica lui de 13 ani în oraș, în locul unde trebuia să aibă loc execuția, pentru a transmite un mesaj care i-a șocat pe toți: „Tatăl meu cere ca acela care i-a împușcat pe frații mei“ – aici ea s-a oprit pentru a-și înghiți lacrimile și și-a mușcat buzele – „să nu fie ucis, nici să nu fie maltratat“. Ea a izbucnit în plâns. Cererea tatălui ei a mers chiar mai departe, căci el a solicitat să i se permită să-l adopte pe ucigaș ca fiu al lui. În cele din urmă, cererea i-a fost aprobată. Ucigașul Chai-sun a fost adoptat de familie.

Acest incident emoționant i-a pus pe mulți pe gânduri: era numai har. Ce dar de neimaginat pentru un ucigaș care merita exact opusul…!

Aceasta este șansa de necuprins pe care Dumnezeu o oferă oricărui om. Suntem vinovați pentru moartea Fiului Său, Isus Hristos, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de aceasta. El a murit pentru noi. Acum Dumnezeu dorește să ne primească în calitate de copii ai Săi, pentru ca noi să fim din familia Lui și să devenim moștenitori ai Lui. Așa de mare este harul lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Osea 9.1-17 · Iacov 4.11-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 5:12-31

Dacă imnul lui Barac şi al Deborei Îi atribuie pe drept Domnului onoarea victoriei, fiecare seminţie implicată în ea trebuie să-şi primească lauda sau dezaprobarea pe care o merită. Unele seminţii au luat parte activ la lupte. De exemplu, Zabulon şi Neftali şi-au riscat vieţile (v. 18; comp. cu Rom. 16.4; Filipeni 2.30). Alte seminţii, din contră, nu s-au angajat, din cauza laşităţii sau a leneviei. Dintre acestea făceau parte şi cele două seminţii şi jumătate: Ruben, în ciuda unor „mari hotărâri ale inimii” şi a ezitărilor sale, a rămas cu turmele care-i mai fuseseră piatră de poticnire, determinându-L să-şi aleagă moştenirea dincolo de Iordan; la fel Galaad (Gad şi Manase;v. 17).

Dan şi Aşer, reţinuţi de comerţ şi de afaceri, nu şi‑au părăsit nici corăbiile, nici porturile. Domnul nu Se poate folosi nici de oamenii nehotărâţi (corăbiile), nici de cei prea ocupaţi (porturile). Mai devreme sau mai târziu ni se oferă ocazia să arătăm ce are prioritate în viaţa noastră. Sunt acestea interesele poporului lui Dumnezeu, bunăstarea adunării? Sau, mai degrabă, ne asemănăm cu aceia despre care ap. Pavel putea  spune cu tristeţe că ei „caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos”? (Fil. 2.21).

Comparând v. 12 din acest cap. cu Ps. 68.18, citat în Ef. 4.8, Îl vedem pe Hristos Învingătorul eliberându-i pe prizonierii lui Satan şi înălţându-Se apoi la cer în triumf.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI GĂSEȘTI PROPRIA VALOARE | Fundația S.E.E.R. România

„…Toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Dacă faci parte din ecuația Împărăției lui Dumnezeu și citești Cuvântul Lui, acolo descoperi ce simte El pentru tine și afli și ce vei primi „pe deasupra”. Ca urmare, amintirile tale încep să se vindece, stima de sine este restabilită și încetezi să-ți mai dorești calitățile/darurile altora! Când se întâmplă acest lucru, nu mai crezi că „tovărășia oricui este de preferat în locul tovărășiei mele”.

Într-un sondaj efectuat în rândul unor cupluri presupus fericite, peste 50% au declarat că nu s-ar mai căsători cu aceeași persoană! De ce? Pentru că răspunsul la singurătate nu-l reprezintă oamenii, ci scopul!

Apostolul Ioan era prizonier în insula Patmos, când Dumnezeu i-a arătat gloria cerului și a putut scrie cartea Apocalipsa. Apostolul Pavel era singur într-o temniță romană când a scris o bună parte din Noul Testament. Dumnezeu a făcut unele dintre cele mai bune lucrări ale Sale atunci când era singur, fără ca nimeni să-L aplaude, iar când S-a uitat la tot ce făcuse „iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31)

Poți să declari și tu, cu privire la tine, că ai sau produci valoare? Este frumos când ceilalți te vorbesc de bine, dar când tu însuți poți vorbi de bine despre tine, asta reflectă opinia ta despre tine – ori, cu ea trăiești în fiecare zi!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toți cei dragi plecați în veșnicie și a căror plecare ne-a învățat cum să trăim singuri și să ne folosim de singurătate ca să lucrăm pentru Împărăția Sa. Undeva, dincolo de singurătate, există o mulțumire născută din necesitate. Atunci când opțiunile se reduc sau ușile se închid în domeniul fizic, omenesc, găsești deschideri în domeniul spiritual.

Așadar, lucrează la aprofundarea relației tale cu Dumnezeu! Pe măsură ce o vei face, vei găsi bucurie și vei dezvolta în același timp calități care te vor face să fii plăcut persoanelor potrivite.

Acesta este motivul pentru care Domnul Isus a spus că atunci când „cauți mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui… toate celelalte lucruri ți se vor da pe deasupra”… inclusiv stima de sine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 ian. 2025

5 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor.

Matei 18.20

Cei care au o inimă întreagă pentru Hristos doresc să fie în compania Lui și caută în mod instinctiv să fie acolo unde El Se află. Este posibil lucrul acesta? Da – „unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu“. Niciun credincios care este cu adevărat conștient de măreția și de valoarea Persoanei Domnului, ca și de binecuvântarea comuniunii cu El, nu dorește să fie absent din locul în care El Se află.

Neglijarea Cinei Domnului și a strângerilor de rugăciune arată clar o stare de inimă laodiceeană. La început, cei credincioși „stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni“ (Fapte 2.42). Este trist când vedem astăzi lipsa acestei stăruințe.

Domnul spune către Tatăl: „În mijlocul adunării voi cânta laudele Tale“ (Evrei 2.12). Credem noi că El nu va observa prezența sau absența noastră din locul în care se înalță laudele pe care El le conduce? Într-o zi viitoare, la scaunul de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5.10), vom vedea deslușit cum complacerea, confortul, o vreme puțin nefavorabilă sau o mică neînțelegere cu un frate sau cu o soră în Hristos ne-au determinat uneori să nu dăm curs dorinței dragostei Sale: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea“ (Luca 22.19).

Este pe deplin smeritor gândul că cineva care a gustat dragostea Domnului își poate permite să doarmă mai mult duminică dimineața, ori să întreprindă sau să primească vizite, în loc să fie acolo unde Domnul este în mijlocul celor ai Săi! Se pierd astfel prilejuri prețioase de a mulțumi inima Domnului și de a exprima atașamentul față de El, aici, unde Domnul a fost lepădat. Nu este altceva decât batjocură să spui mereu: „Vino, Doamne Isuse!“, în timp ce îți demaști indiferența față de prezența Lui aici pe pământ.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus spunea: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac“.

Luca 23.34

„Tată, iartă-i“

Mulți cititori cunosc foarte bine aceste cuvinte ale Domnului Isus. Dar înțelegem noi în ce împrejurări au fost ele spuse? El era atârnat pe cruce, cu răni la mâini și la picioare, suferind de chinuri mari și de sete. În jurul locului de execuție stăteau soldații care tocmai Îi bătuseră cuiele în mâini și în picioare. Probabil că făcuseră aceasta cu insensibilitatea caracteristică meseriei lor, în mijlocul batjocurilor camarazilor lor grosolani. Biblia consemnează despre disprețul batjocoritor al conducătorilor evreilor. Spectatorii care aveau un strop de simpatie poate ar fi gândit: „Nu se poate ca ei să fie atât de duri și să-I ia viața“; dar chiar aceasta era intenția lor. Unii poate gândeau că o persoană atât de neajutorată ar avea nevoie de un sprijin. Alții ar fi vrut să împiedice aceasta, crezând că numai criminalii de rând nu merită nici măcar un pic de compasiune.

Cu puțin timp înainte, Pilat întrebase: „Dar ce rău a făcut Acesta?“. De două mii de ani, nimeni nu a dat vreun răspuns la această întrebare. Nu exista niciun motiv pentru condamnarea și executarea Acelui nevinovat! Aceasta era situația în care Domnul S-a rugat pentru vrăjmașii Săi. Isus, chiar și în suferința Lui, S-a gândit la iertarea vrăjmașilor Săi, la iertarea de care avem nevoie noi toți. Ați remarcat momentul când El a rostit acestea?

Abia după ce mulțimea se dezlănțuise și Îl scuipase și călăii acționaseră și își epuizaseră toată răutatea, nu înainte, ca s-o mai stăvilească cumva. Aceasta este iubirea care biruie totul! Rugăciunea Lui suverană îl pune pe păcătos la adăpost. Privind la acest tablou, suntem noi mișcați de sentimente de afecțiune pentru un Mântuitor așa de minunat?

Citirea Bibliei: Osea 5.1-15 · Iacov 2.14-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 3:1-11

În această carte a Judecătorilor vom vedea constant reproducându-se acelaşi ciclu.

Poporul începe prin a-L abandona pe Domnul. Atunci El îi foloseşte pe vrăjmaşii lor pentru a le trezi conştiinţa.

În cele din urmă, Israel strigă către Dumnezeu care, plin de îndurare, îl scapă dându-i un judecător (vezi şi Psalmul 107.6, 13, 19, 28).

Ciclul acesta, vai, se repetă prea adesea în viaţa fiecăruia dintre noi. Când, uitându-L pe Domnul, intrăm sub influenţa lumii, El Se folosește uneori de ostilitatea acesteia pentru a ne trezi.

Versetul 2 ne aminteşte de felul în care Dumnezeu ne păstrează într-o stare de alertă şi ne exersează pentru luptă. El permite existenţa vrăjmaşilor tocmai cu scopul acesta. Pregătirea militară include în mod necesar exerciţii şi manevre fără de care un soldat n-ar fi capabil să lupte când s-ar ivi situația.

„Luptă-te lupta cea bună a credinţei” este un îndemn permanent pentru credincios (1 Timotei 6.12). Şi aceasta, deoarece credinţa are o dublă certitudine: cea dintâi, că lumea este un vrăjmaş; cea de-a doua: că lumea este un vrăjmaș învins.

„Eu am învins lumea”, sunt ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos adresate alor Săi înainte de cruce. Pe acestea trebuie să le luăm în stăpânire prin credinţă, pentru ca să câştigăm victoria asupra lumii (Ioan 16.33;  1 Ioan 5.4, 5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OFERĂ-LE COPIILOR TĂI PRINCIPII SĂNĂTOASE! | Fundația S.E.E.R. România

„Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi…” (Deuteronomul 6:6-7)

Dacă ești părinte, încerci să-i ții pe copiii tăi sub cheie pentru a-i feri de probleme? Sau dacă ești profesor sau învățător de școală duminicală, încerci să le impui reguli stricte? Nu va funcționa! Nu-i ții departe de necazuri, ci pur și simplu le amâni. Lucruri precum: ora stingerii, codurile vestimentare, limitarea utilizării Internetului și verificarea prietenilor, fac parte dintr-o bună educație parentală și o bună învățătură. Dar când sau dacă nu ești lângă ei pentru a-i îndruma, atunci au nevoie de principii solide după care să trăiască. Iar aceste principii pot fi găsite în Cuvântul lui Dumnezeu!

Biblia spune: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.” (Deuteronomul 6:6-9).

Nu-i așa că-i interesant faptul că fiecare generație o consideră pe cea precedentă ca fiind demodată și depășită? Dar asta nu este în totalitate greșit. Fiecare generație crede că există un mod mai bun de a face lucrurile, iar acesta este fundamentul creșterii și al dezvoltării. Și acesta este și motivul pentru care zborul din Liverpool la New York durează doar șapte ore cu avionul, în loc de trei săptămâni cu vaporul.

Cuvântul lui Dumnezeu poate rezista testului de examinare. Așa că, în loc să le închizi gura, invită-i pe copii să pună întrebări și să conteste presupunerile, apoi ajută-i să capete convingeri biblice solide după care să trăiască. Dacă ești părinte sau o persoană care are grijă de copii, să știi că nu există un dar mai mare pe care li-l poți face!

Așadar, oferă-le copiilor tăi principii sănătoase după care să trăiască!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 ian. 2025

3 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun dar: umblați în Duh, și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii. Deoarece carnea poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva cărnii; și acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați dori. Dar, dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub lege.

Galateni 5.16-18

Creștinul este chemat să dovedească, prin viața lui de fiecare zi, că harul poate produce rezultate pe care legea nu le poate atinge niciodată. Este una dintre gloriile morale ale creștinismului ca el să poată renunța la „eu“ și să trăiască pentru alții.

Legea nu poate face niciodată lucrul acesta. Ea îl preocupă pe om cu sine însuși. Sub domnia ei, orice om trebuia să facă ceea ce era cel mai bine pentru sine. Dacă încerca să-și iubească aproapele, aceasta constituia o lucrare făcută pentru dreptatea proprie. Sub har, totul este revărsat într-un mod binecuvântat și glorios. Eul este înlăturat ca fiind un lucru crucificat, mort și îngropat. Vechiul „eu“ nu mai este, iar noul „eu“ se află în prezența lui Dumnezeu, în toată acceptarea și valoarea lui Hristos. El este viața noastră, dreptatea noastră, sfințenia noastră, modelul nostru și tot ceea ce avem. El este în noi și noi în El, iar viața noastră practică înseamnă, în mod simplu, Hristos reprodus în noi, prin puterea Duhului Sfânt.

Prin urmare, nouă nu ni se cere doar să-l iubim pe aproapele nostru, ci chiar și pe vrăjmașul nostru, iar aceasta nu cu scopul de a obține dreptatea, pentru că noi am devenit dreptatea lui Dumnezeu în Hristos, ci ca expresie a revărsării naturale a vieții pe care o posedăm, a vieții care este în noi – iar această viață este Hristos. Un creștin este un om care trebuie să-L trăiască pe Hristos. El nu este nici iudeu, „sub lege“, nici păgân, „fără lege“, ci „un om în Hristos“, care stă în har și care este chemat să manifeste același caracter al ascultării care s-a văzut în viața Domnului Isus Hristos.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși.

Romani 5.6

Este Dumnezeu indiferent?

Privind la evenimentele actuale, oamenii se miră că Dumnezeu pare să nu facă nimic. Ne putem oare imagina că Dumnezeu este indiferent față de situația noastră?

Dumnezeul care este revelat în Biblie este complet diferit de om. El este etern și infinit, pe când noi suntem limitați și muritori. Dumnezeu este perfect, sfânt și are „ochi prea curați ca să privească răul“ (Habacuc 1.13). Noi, ca ființe umane, facem uneori fapte condamnabile și avem gânduri rele, iar acestea ne despart de Dumnezeu, deoarece răul este incompatibil cu natura Lui: „Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru“ (Isaia 59.2).

Dar Dumnezeu iubește făpturile Sale și dorește să aibă o relație cu fiecare ființă omenească. Planul Lui este să stabilească o nouă relație cu noi.

Cum niciun om nu este capabil să vină la Dumnezeu, a venit El, în Persoana lui Isus Hristos, care este Dumnezeu și Om. Isus, Omul perfect, a rezolvat problema, împăcându-ne cu Dumnezeul cel drept și sfânt. A făcut aceasta din dragoste, sacrificându-Și viața pentru a ne răscumpăra. Este atunci Dumnezeu indiferent? Nu, ci omul este indiferent, pentru că refuză mântuirea, viața eternă pe care Dumnezeu o oferă (fără plată) oricui Îl primește pe Isus ca Mântuitor. „Dumnezeu … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului“ (1 Timotei 2.4).

Citirea Bibliei: Osea 2.16-3.5 · Iacov 1.19-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.27-36;2:1-5

Dumnezeu avea multe motive să ceară distrugerea completă a vrăjmaşilor lui Israel. Dorea în special să-Şi protejeze poporul de influenţa acestor canaaniţi idolatri. Din punct de vedere moral, acelaşi pericol există şi pentru noi. O parte din tim­pul nostru se scurge în compania oame­nilor neîntorși la Dumnezeu: colegii de muncă, uneori anumiţi membri ai familiilor noastre. Nu pu­tem, în general, evita aceste contacte. Dar trebuie să fim atenţi ca ele să nu aibă nici o influenţă asupra vieții noastre spirituale. Să ne ferim de pri­e­teniile rele (1 Corinteni 15.33). Sunt unii oameni de care trebuie să fugim, chiar dacă ei ne vor lua în râs. Altfel, ne vor împinge în ţinutul muntos, cum s-a întâmplat cu fiii lui Dan (v. 34), adică ne vor împiedica să ne bucurăm în pace de lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu.

Îngerul Domnului, Căpetenie a oştirii Domnului (Iosua 5.14), Se aştepta ca Israel să se întoarcă la Ghilgal, punctul de plecare al glorioaselor victorii de altădată. Dar, în zadar! Atunci El Se suie la Bochim, locul lacrimilor.

Comparând slăbiciunea prezentă a Bisericii cu gloriosul început al istoriei sale, nu constituie oare acesta un îndemn de a ne smeri?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPREȘTE-TE ȘI CERE CĂLĂUZIRE! | Fundația S.E.E.R. România

„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbele 14:12)

Poți să fii sincer și convins în intențiile tale, dar s-o apuci pe un drum nepotrivit și să dai greș! Biblia spune că ploaia cade și „peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:45) Principiul cauză-efect se aplică tuturor, așa că toate bunele tale intenții nu te vor duce la destinația dorită dacă te afli pe un drum greșit. Gândește- te la asta în felul următor: poate că te-ai gândit să investești într-o anumită companie. Faci cercetări, vorbești cu experții, iar lucrurile arată bine. Așa că treci la fapte, pornind de la premisa că este o decizie sănătoasă. Apoi se întâmplă ceva neașteptat. Apare o recesiune și piața se prăbușește. Nu este vina ta; ai fost sincer în decizia ta de a investi, dar asta nu schimbă rezultatul final – ai pierdut tot!

Nu-ți poți permite deci să te încrezi în căile care „par bune omului” (Proverbele 16:25), ci trebuie să urmărești căile care sunt corecte în ochii lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Asta înseamnă că, dacă nu ți-ai încredințat viața lui Hristos, ești deja pe un drum greșit! Întoarce- te și roagă-L să-ți ierte păcatele și să te pună pe calea vieții veșnice. Iar dacă ești un credincios care caută o direcție, roagă-te, citește Biblia și ascultă ce are Dumnezeu de spus referitor la intențiile tale. Ucenicii aflați pe drumul spre Emaus au ajuns să spună: „Nu ne ardea inima în noi, când… ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32).

Roagă-L pe Dumnezeu să-ți deschidă ochii ca să pricepi Scripturile și să primești călăuzire, să facă „inima ta să ardă, atunci când deschizi Scriptura”, să-ți îndrepte pașii în direcția cea bună – și El o va face!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 ian. 2025

2 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

Matei 11.29,30

Noul Testament pe scurt (1) – Matei

Matei înseamnă „darul lui Iahve“, iar el a scris prima carte din Noul Testament, o carte scrisă dintr-o perspectivă iudaică și care păstrează o continuitate admirabilă cu Vechiul Testament. Ea Îl prezintă pe Domnul Isus Hristos ca fiind Mesia cel îndelung așteptat, Împăratul lui Israel. Prin urmare, genealogia Sa merge înapoi până la David și la Avraam, fiind genealogia lui Iosif. Ea stabilește deci dreptul oficial al lui Hristos la tronul lui David.

Evanghelia după Matei este singura carte din Scriptură care folosește expresia „Împărăția cerurilor“. Acest lucru arată că, sub legea lui Moise, autoritatea împărăției lui Iahve fusese încredințată iudeilor. Prin urmare, Ierusalimul fusese cartierul ei general. Însă, din cauza falimentului lui Israel, Dumnezeu a întrerupt această stare de lucruri, iar împărăția Sa își are acum cartierul general în ceruri. El a vorbit odinioară pe pământ, din mijlocul iudeilor, iar acum El vorbește din ceruri. Din acest motiv, Matei folosește des expresia „Împărăția cerurilor“ când descrie împărăția lui Dumnezeu. Această Evanghelie prezintă o schimbare completă în căile dispensaționale ale lui Dumnezeu, fiindcă Hristos, adevăratul Împărat, a venit pe acest pământ, iar apoi S-a întors în cer.

În acord cu toate aceste lucruri este de așteptat ca Matei să insiste asupra supunerii și ascultării depline față de autoritatea suverană a Domnului Isus; nu față de lege, ci față de Cel care este mai presus de lege. „Luați jugul Meu și învățați de la Mine.“ Accentul este deci pus pe fapte – pe fapte ale credinței, bineînțeles – fiindcă autoritatea este subiectul important din această Evanghelie, nu harul, precum în cea a lui Luca. Cât de bine este ca astfel de lecții să se coboare adânc în inimile noastre!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu adaugă nicio durere la ea.

Proverbe 10.22

Câmp petrolier

În timpul recesiunii din 1930 din Statele Unite, un fermier modest deținea un mare teren în vestul Texasului. El trăia în sărăcie, luptându-se din greu să-și hrănească familia, când o companie petrolieră i-a cerut permisiunea de a face un foraj pe proprietatea lui. Gândind că nu avea ce pierde, fermierul a dat permisiunea. La o adâncime nu foarte mare, compania a descoperit cel mai important câmp petrolier care se găsise până atunci în America de Nord. Se puteau extrage peste 80.000 de barili pe zi. Acel fermier a devenit multimilionar peste noapte. De fapt, el era bogat de când cumpărase acel teren, pentru că petrolul era acolo, doar că el nu știa.

Aceasta ne face să ne gândim la aceia care au Biblia, dar nu o citesc niciodată. Trăiesc în sărăcie, deși înaintea lor stă Cuvântul lui Dumnezeu, încărcat de o bogăție inepuizabilă. Trebuie să descoperiți această comoară! Cuvântul este „viu și lucrător“ (Evrei 4.12), acționând în lăuntrul ființei noastre. Să îl primim așa cum ni l-a prezentat Isus: „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Să nu ne temem de schimbarea pe care o produce în inima și în conștiința noastră. Este mijlocul prin care Dumnezeu ne prezintă harul și bunătatea Lui în Fiul Său, dându-ne viața eternă.

Fermierul nu a ezitat. Să nu ezităm nici noi atunci când Dumnezeu ne spune: „Alege viața“! Nu există bogăție mai mare. Biblia este o carte unică. Mesajul ei de iertare și de eliberare produce o transformare profundă a ființei noastre.

Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.16-26

Abia începută, această carte a Judecătorilor ne pune în faţă un declin, pe cât de trist, pe atât de rapid. Care este motivul? În esenţă, uitarea prezenţei Domnului. Ghilgal nu mai este locul judecării de sine, nici locul unde se găseşte Îngerul Domnului (2.1). Care este consecinţa?  O mare teamă de puterea oamenilor! Carele lor de fier devin un subiect de groază (Prov. 29.25). Pare să existe aici o asemănare cu zilele lui Iosua. Luarea Luzului ne aminteşte de luarea Ierihonului. Dar aceasta nu este o chestiune de credinţă nici din partea fiilor lui Iosif, nici din partea omului care le-a arătat intrarea în cetate. Rahav a fost cruţată datorită credinţei ei. Este cu totul diferit cazul trădătorului din Luz care, în loc să trăiască acolo cu poporul, pleacă şi îşi ridică o cetate în altă parte. O victorie care nu este rod al încrederii în Dumnezeu nu va dura niciodată.

Declinul este general, dar, individual, fiecare seminţie este caracterizată de măsura în care tolerează sau se supune, cu mai multă sau mai puţină putere de rezistenţă, prezenţei vrăjmaşilor în teritoriul ei. Tot aşa în Adunare, delăsarea colectivă este un rezultat al delăsării individuale. Fiecare credincios are răspunderea lui personală. Ar trebui să ne întrebăm fiecare dintre noi: „Care este răspunderea mea? Cum mi-a fost mărturia din ziua în care m-am întors la Dumnezeu?”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN ACEST AN, FĂ MAI ÎNTÂI LUCRURILE IMPORTANTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12)

Cu toții avem aceleași douăzeci și patru de ore în fiecare zi – adică 1.440 de minute, sau 86.400 de secunde. Iar noi „trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu” pentru modul în care le folosim (vezi Eclesiastul 11:9). Un bun punct de plecare este să-ți pui întrebarea: „Cum mi-aș petrece ultimele douăzeci și patru de ore, dacă aș ști că a doua zi voi sta în fața lui Dumnezeu?”

Răspunsul te poate ajuta să-ți stabilești prioritățile în viață.

Gândește-te: dacă cineva îți fură mașina, îți poți lua alta. Dacă ți se fură portofelul, câteva apeluri telefonice la unitatea care ți-a eliberat cardul rezolvă de obicei problema. Dar pe cine poți suna când îți pierzi… timpul? Cum îți petreci timpul este de fapt modul în care îți trăiești viața!

Efeseni 5:16 spune: „Răscumpăraţi vremea”, așa că învață să faci următoarele:

1) Nu mai spune „da” tuturor. Atunci când instinctul tău spiritual îți spune „nu”, iar instinctul tău social de a-i mulțumi pe oameni îți spune „da”, mergi după instinctul tău spiritual! Domnul Isus așa a făcut! Iar asta I-a permis să Îi spună Tatălui Său: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat- o s-o fac.” (Ioan 17:4). Nu lăsa ca lucrurile bune să-ți fure lucrurile cele mai bune; renunță la unele activități, ca să poți excela în altele.

2) Lasă-te călăuzit de Duhul, nu de firea pământească. Apostolul Pavel spunea: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16) Mai mult, când umbli în Duhul, arzi uleiul, nu fitilul; Duhul Sfânt îți dă putere.

3) Pune lucrurile importante pe primul plan. Un semn al adevăratei maturități este să faci ceea ce nu ai chef să faci, atunci când nu ai chef să faci! Așadar, anul acesta, pune lucrurile importante pe primul loc… și lasă-le acolo!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 ian. 2025

1 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele, în toate zilele, ca să le fie bine, lor și fiilor lor, pentru totdeauna!

Deuteronom 5.29

Prețioase cuvinte! Ele ne pun înainte, în modul cel mai binecuvântat, izvorul secret al acelei vieți pe care noi, ca și creștini, suntem chemați să o trăim zi de zi – o viață de simplitate și, implicit, de ascultare necondiționată care vine dintr-o inimă temătoare de Domnul – temându-ne de El nu într-un duh de servilitate, ci cu toată profunzimea și realitatea unei iubiri adoratoare, pe care Duhul Sfânt a vărsat-o în inimile noastre.

Aceasta este ceea ce place inimii Tatălui nostru iubitor. Cuvântul Lui pentru noi este: „Fiul meu, dă-mi inima ta!“ (Proverbe 23.26). Acolo unde inima este dăruită lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri vin de la sine, în cea mai plăcută ordine morală. Inima iubitoare își găsește bucuria ei cea mai profundă când ascultă de toate poruncile lui Dumnezeu; și nimic nu este mai valoros pentru Dumnezeu decât acele lucruri care vin dintr-o inimă iubitoare.

Inima este sursa tuturor izvoarelor vieții; prin urmare, când este guvernată de Dumnezeu, în ea se va găsi un răspuns plin de dragoste față de toate poruncile lui Dumnezeu. Noi iubim poruncile Lui datorită faptului că Îl iubim pe El. Orice cuvânt al Său este prețios pentru inima care Îl iubește. Orice regulă, rânduială sau verdict – într-un cuvânt toată legea Lui – sunt iubite, respectate și ascultate, datorită Numelui Său și autorității Sale, care sunt atașate acestora.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; și cerurile sunt lucrări ale mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Evrei 1.10,11

„Tu rămâi“

Tocmai am încheiat o etapă din călătoria noastră spre eternitate. Iată-ne ajunși în cea dintâi zi a unui nou an. Este un bun prilej pentru a sta puțin liniștiți, înainte de a ne relua rutina de zi cu zi. Privind înapoi, la anul care s-a scurs, se poate să cădem pe gânduri; iar cu privire la viitor, se poate să ne asalteze întrebări fără răspuns. În trecut, am avut parte de schimbări năucitoare; și nu ne referim aici la cele pe care Dumnezeul Creator le-a rânduit în natură prin succesiunea anotimpurilor, ci la acele schimbări din lume produse prin intervenții ale oamenilor care trăiesc despărțiți de Dumnezeu. Asemenea schimbări ne arată că oamenii se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și indică un pronunțat declin. În viitor, ne putem aștepta la și mai multe asemenea schimbări.

Credincioșii își găsesc stabilitatea privind numai în sus, la Dumnezeu „Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare“ (Iacov 1.17), și la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, „Cel prin care a făcut și lumile“ (Evrei 1.2). Domnul Isus „este Același ieri, azi și în veci“ (Evrei 13.8). La El se referă versetul nostru când spune: „Tu rămâi“. El ne-a dat Cuvântul Lui, întotdeauna actual, care niciodată nu se schimbă. Biblia este singurul mijloc de orientare pe acest drum prin care am pășit într-un an nou. Este un privilegiu că îl avem, de aceea suntem datori să punem în practică principiile lui, în împrejurările pe care le traversăm și în timpul pe care îl trăim. Domnul Însuși ne va ajuta la aceasta.

Citirea Bibliei: Osea 1.1-11 · Iacov 1.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.1-15

Există o mare diferenţă între cartea Iosua şi cea a Judecătorilor. Cea dintâi îl înfăţişează pe Israel luând victorios în stăpânire ţara Canaan. Cea de-a doua ne va oferi o descriere a poporului locuind în moștenirea lui. Deşi la prima vedere cartea Judecători pare să abordeze același subiect, chiar de la începutul ei există semne sigure care indică faptul că nu ne mai aflăm în zilele lui Iosua: chiar dacă Iuda acționează cu zel împotriva canaaniţilor, el pare să conteze mai puţin pe Domnul decât pe fratele său Simeon. Apoi împăratul vrăjmaş, lăsat în viaţă, este tratat într-un mod barbar.

Pagina glorioasă este întoarsă; vom asista la declin.

Aceasta este ceea ce s-a produs şi în Adunarea răspunzătoare. Puterea şi, în mare măsură, binecuvântarea colectivă au dispărut astăzi. Însă Dumnezeu nu S-a schimbat. Puterea Lui se găseşte întotdeauna la dispoziţia credinţei individuale. Otniel, luând în stăpânire Debirul, ne stă ca exemplu. Binecuvântarea este de asemenea la îndemâna noastră (1 Petru 3.9 sf.). Este suficient să o cerem, aşa cum a făcut Acsa (v. 15). Ea vine prin Duhul lui Dumnezeu care, asemenea pâraielor de apă promise în Deuteronom 8.7, ne împrospătează sufletele prin Cuvântul lui Dumnezeu. Să cerem această binecuvântare Tatălui nostru, la începutul acestui an.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UN NOU AN, UN NOU ÎNCEPUT | Fundația S.E.E.R. România

„…Tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” (Romani 6:4)

Bun găsit, Un An Nou binecuvântat – și nu lăsa trecutul să-ți fure viitorul! Încă o dată, Dumnezeu îți oferă un nou început! Să recunoaștem, cu toții avem relații care parcă nu pot fi vindecate, și probleme care par să nu fie niciodată rezolvate așa cum ne-ar plăcea nouă. Dar, prin harul lui Dumnezeu, putem ierta, uita și merge mai departe!

Nu trebuie să stai treaz noaptea ca să dezgropi morții, să scotocești printre amintiri și să redeschizi răni adânci și dureroase. Dacă le deschizi o portiță, nălucile trecutului tău își vor stabili reședința în mintea ta. S-ar putea să te gândești acum la început de an: „Dar încă mă lupt în atât de multe domenii!” Cu toții o facem. Chiar și marele apostol Pavel a recunoscut că nu era prea organizat. Spre deosebire de cei care condamnă la alții exact lucrurile cu care ei înșiși se luptă, Pavel recunoștea: „Nu… sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.” (Romani 7:17-20 )

Vă mulțumesc, frate Pavel, în numele tuturor celor care au crezut că odată ce au devenit creștini nu vor mai exista lupte! Dar Pavel nu se oprește aici; el ne dă soluția în alte două versete importante:

1) „După cum Hristos a înviat din morţi… tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă…” (Romani 6:4);

2) „Socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:11).

Atunci se ridică întrebarea: „Ce ar trebui să fac cu vechile mele probleme?” Recunoaște-le, renunță la ele, și uită-le! În loc să te lupți în bătălii pe care nu le poți câștiga, lasă puterea Învierii lui Hristos să vină peste viața ta și să rupă legăturile dintre tine și durerea trecutului tău!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 dec. 2024

31 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Sigur, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!

Psalmul 58.11

Prima parte a acestui psalm descrie starea lumii imediat înainte de judecata asupra națiunilor. Va fi evident la acel moment că guvernarea pământului încredințată în mâinile omului a eșuat complet. Fiii oamenilor nu mai vorbesc și nu mai acționează cu dreptate.

Precum în zilele care au precedat judecata venită prin potop, când oamenii erau corupți și plini de violență în căile lor (Geneza 6.11), la fel va fi și când judecata va cădea asupra lumii prezente; atunci inimile oamenilor vor fi arătate din nou ca fiind cu totul stricate, iar mâinile lor pline de fapte de violență. Se va vedea că oamenii sunt înstrăinați de Dumnezeu nu numai prin natura lor, ci și prin practicile lor obișnuite – rostirea minciunilor și răspândirea învățăturilor rele. Mai mult, ei sunt surzi la orice chemare a harului, oricât de atractiv și de înțelept ar fi modul în care harul le este prezentat. În felul acesta, fiii oamenilor își vor pecetlui soarta și se vor dovedi copți pentru judecată.

Psalmul se încheie prin exprimarea bucuriei de către cei drepți (rămășița iudaică), atunci când ei vor vedea judecata făcută asupra celor răi (versetele 10 și 11). Cei drepți își vor înmuia picioarele în sângele celor răi. Ei ajung la binecuvântare în urma judecății făcute asupra vrăjmașilor lor. Se va vedea clar atunci că cei drepți au o răsplată și că există un „Dumnezeu care judecă pe pământ“.

Creștinul, binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, așteaptă eliberarea de suferință și de rău, eliberare care va veni prin scoaterea lui din această scenă, pentru a fi cu Domnul; prin urmare, el nu așteaptă judecata asupra vrăjmașilor săi. Iudeul evlavios din timpul necazului, a cărui binecuvântare este pe pământ, este instruit în mod divin că timpul binecuvântării pe pământ nu poate veni decât după ce va fi făcută judecata asupra răului; de aceea el așteaptă și cere judecata asupra vrăjmașilor săi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei care mă caută cu tot dinadinsul Mă vor găsi.

Proverbe 8.17

Din nou la sfârșitul anului

Această ultimă zi a anului va fi ca toate celelalte zile și va avea tot 24 de ore. Și această zi va aduce cu sine tristețile, bucuriile și provocările sale. Și ea se va sfârși negreșit, fără ca noi să o putem opri sau începe din nou. Același lucru este valabil pentru fiecare zi din anul care se încheie astăzi.

Cu toate acestea, fiecare trăiește diferit trecerea către un nou an. Unii abia se gândesc la ceea ce le va aduce anul viitor. Alții sunt îngrijorați și le trec multe gânduri prin minte, poate pentru că se vor confrunta cu un examen, cu un diagnostic, cu o operație…

Nimeni nu știe cum va decurge următorul an, iar acest fapt este un lucru bun. Dar există Unul care știe totul și Căruia nu-I scapă nimic de sub control: Dumnezeul cel viu. El Se arată prin creația Sa fascinantă, prin mărturia credincioșilor și, mai ales, prin Biblie. El vrea să Îl cunoaștem tot mai bine, pentru a ne putea încrede mai mult în El.

Poate că mâine, în prima zi a anului, veți lua hotărâri noi. Acest lucru este de asemenea bun! Și Dumnezeu ne încurajează mereu, dacă este necesar, să o luăm de la capăt. Uneori trebuie să lăsăm în urmă lucrurile vechi, mai ales o viață trăită după propria voie. Astfel, Biblia ne îndeamnă: „Desțeleniți-vă un ogor nou. Este timpul să-L căutați pe Domnul“ (Osea 10.12).

„Mă veți căuta și Mă veți găsi, căci Mă veți căuta cu toată inima. Mă voi lăsa găsit de voi, zice Domnul“ (Ieremia 29.13,14). Acesta este lucrul cel mai bun!

Citirea Bibliei: Ezechiel 48.20-35 · Psalmul 150.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 24:16-33

La îndemnul lui Iosua, potrivit cu exemplul pe care el îl dă în mod personal, Israel răspunde printr-o promptă declaraţie de credință. Se angajează să slujească DOMNULUI. Dar numai bunele intenţii nu sunt suficiente. Şi v. 16 arată orbirea lor, pentru că dumnezeii străini sunt încă acolo (v. 23), de vreme ce Iosua este obligat să le spună până într-atât că în felul acesta se găsesc: „nu veţi putea sluji DOMNULUI“ (v. 19). „Nici un rob nu poate sluji la doi stăpâni“, confirmă Domnul (Luca 16.13).

Bunele intenţii ale lui Israel vor rezista cât timp vor fi conducători evlavioşi: Iosua, Eleazar, Fineas, … (compară cu 2 Cronici 24.2). Este ocazia să ne întrebăm încă o dată: Suntem noi alipiţi de Hristos Domnul printr‑o credinţă vie şi personală? Sau ne mulţumim cu atât, la a urma chemarea şi exemplul celor care ne-au învățat? În acest caz, ce vom face când ei ne vor părăsi?

Iosua îşi încheie alergarea. Conducător credincios, el a umblat în deşert umblarea credinţei. A luptat apoi lupta credinţei. Am recunoscut în el câteva trăsături ale marelui Conducător, ale Învingătorului lumii, ale Căpeteniei şi Desăvârşitorului credinţei. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne înveţe, în umblare ca şi în luptă, să privim ţintă la Isus (Evrei 12.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU-L PĂRĂSEȘTI PE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte…” (Ieremia 9:24)

Dumnezeu spune: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul.” (Ieremia 9:23-24)

Adevărul este că, dacă nu-L cunoști pe Dumnezeu, nu contează câți bani ai în contul bancar, ce diplome atârnă pe perete sau ce poziție ocupi în companie. Până când nu ai o relație cu Dumnezeu, nu ai început să trăiești cu adevărat! Iar o parte din cunoașterea Lui constă în a învăța adevărul despre tine însuți.

După ce a fost martor la puterea miraculoasă a lui Hristos, Petru a recunoscut: „Sunt un om păcătos!” (Luca 5:8).

Când profetul Isaia L-a văzut pe Domnul șezând pe tronul Său, a strigat: „Vai de mine!” (Isaia 6:5).

Dar Dumnezeu nu-ți spune adevărul despre tine însuți și apoi te lasă așa! Nu, ci – precum un doctor bun – îți spune că ești bolnav pentru ca tu să primești tratamentul potrivit. Iar tratamentul potrivit pentru păcat este mântuirea prin sângele Domnului Isus. Nu-L vei cunoaște niciodată pe Dumnezeu până când nu vei fi înrudit cu El prin Isus Hristos.

Deci, dacă nu L-ai acceptat niciodată ca Mântuitor, începe acest An Nou rugându-te: „Doamne, mă pocăiesc și mă întorc de la păcatul meu. Îmi pun viața în mâinile Tale, și mă încredințez Ție ca Domn și Mântuitor al meu. Prin credință, primesc darul vieții veșnice. Începând de astăzi, Te rog să mă conduci, să mă călăuzești și să împlinești voia Ta prin mine. În Numele lui Isus, mă rog. Amin.”

Dacă L-ai acceptat pe Domnul Isus în viața ta și ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, apropie- te mai mult de El în anul care vine, și să nu-L părăsești indiferent ce va aduce Anul Nou! Îți doresc/vă dorim un An binecuvântat de Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →