Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “religie”

24 sept. 2024

24 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Este bunătatea Domnului că nu suntem nimiciți de tot, pentru că îndurările Lui nu se sfârșesc. Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia Ta! „Domnul este partea mea“, zice sufletul meu; de aceea Îl voi aștepta. Domnul este bun pentru cei care Îl așteaptă, pentru sufletul care-L caută. Este bine ca omul să aștepte, și aceasta în tăcere, mântuirea Domnului.

Plângeri 3.22-26 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ieremia a scris aceste lucruri atunci când Iuda era într-o perioadă de declin, care a culminat cu distrugerea templului și cu cei șaptezeci de ani de captivitate în Babilon. Poporul Îi întorsese spatele lui Dumnezeu, iar șase din ultimii șapte împărați ai săi făcuseră ceea ce era rău în ochii Domnului. Doar Iosia L-a urmat pe Domnul și a căutat să întoarcă poporul la El. Viața lui însă s-a sfârșit prematur, atunci când n-a ascultat de glasul Domnului și s-a amestecat în evenimentele politice din lumea care-l înconjura.

Mâna Domnului era asupra poporului Său, în disciplinare. În cele două cărți ale sale, vedem lacrimile și inima împovărată a lui Ieremia. Însă, mai mult decât atât, vedem în ele inima Domnului Însuși. El nu Se schimbă, nici chiar atunci când este nevoit să-i disciplineze pe cei ai Săi. Judecata este lucrarea Lui ciudată – ciudată, însă necesară uneori. Soarele și ploaia Sa sunt și peste cei drepți și peste cei nedrepți. La fel, cel credincios suferă împreună cu cei necredincioși atunci când Dumnezeu judecă un popor. Însă cel care-L caută și nădăjduiește în El descoperă că Domnul este bun cu cei care-L așteaptă, căci mare este credincioșia Lui.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne putem bucura de bunătatea Lui plină de credincioșie, chiar și atunci când mâna Lui se abate asupra lumii în judecată. Când auzim despre cei ai Săi care suferă, să ne rugăm pentru ei și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru îndurările Sale nenumărate, pe care, în marea Sa credincioșie, le revarsă asupra noastră zi de zi!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când fierul se tocește și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; dar la succes ajungi prin înțelepciune.

Eclesiastul 10.10

Pun pariu că…

Paul și Karl sunt gemeni. Amândoi sunt foarte ambițioși. Fiecare vrea mereu să-l depășească pe celălalt. Astăzi este programat un test de rezistență deosebit de dur: opt ore de tăiat lemne de foc. Cine va avea mai mulți metri cubi la finalul zilei? Sunt prezenți mulți spectatori. „Pariem că astăzi câștigă Karl?“ — „Nu! Pariem că Paul câștigă?“ Apoi începe concursul. După o oră, Paul are deja multe lemne tăiate. Karl este puțin în urmă. Apoi Karl ia și o pauză. După zece minute începe din nou și trebuie să recupereze mult. După încă o oră, Karl ia o altă pauză. Apoi continuă. Așa trece timpul. Paul muncește din greu și fără pauză, pe când Karl ia o scurtă pauză după fiecare oră. După opt ore, toată lumea așteaptă cu interes rezultatele. Gemenii sunt încântați. Cine a câștigat? Este incredibil: Karl este câștigătorul, a tăiat mai mult lemn decât Paul. „Cum este posibil?“, se întreabă toți. Karl le explică tuturor: „În timpul pauzelor regulate, m-am odihnit și mi-am ascuțit toporul. Așa că mă întorceam întotdeauna la lucru întărit și cu securea bine ascuțită. Acesta a fost trucul“.

Acest „truc de pauză“ este important pentru noi toți. Luați-vă momente de odihnă – timp pentru a citi Biblia și a vă ruga! Totul poate fi făcut mult mai bine atunci când ești realimentat din interior. De aceea folosiți ziua de duminică, prima zi a unei noi săptămâni, pentru a vă reîncărca în mod conștient bateriile! Acesta este secretul. Merită să-l probați!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 2.15-25 · Ioan 16.25-33

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 35:16-34

Sub aspect profetic, cetatea de scăpare pentru ucigaş adăposteşte poporul evreu care L-a răstignit pe Mesia fără a realiza crima pe care o comitea (Luca 23.34). De atunci, în mod providenţial, Dumnezeu i-a ţinut departe de moştenirea lor, până la sfârşitul dispensaţiunii actuale, adică atât timp cât Hristos este Preot după rânduiala lui Aaron.

De fapt, întreaga rasă umană este vinovată de moartea Fiului lui Dumnezeu. Dar, prin îndurarea Lui infinită, Dumnezeu a oferit omului un adăpost de mânia Sa şi acest adăpost nu este altul decât Însăşi Victima. Isus este Cel care „ne scapă de mânia care vine“ (1 Tesaloniceni 1.10).

Simbolizat în acest capitol atât prin victimă cât şi prin cetatea de scăpare, Hristos este reprezentat, în al treilea mod, prin Marele Preot, a cărui moarte marca momentul întoarcerii (ucigaşului) la moştenirea lui în deplină siguranţă (v. 28).

Versetul 31 afirmă că nici o răscumpărare, oricât de mare ar fi fost, nu putea rezolva problema ucigaşului în locul mijlocului de salvare pe care îl pregătise Domnul. Nici argintul, nici aurul (1 Petru 1.18) şi nici un fel de lucrări (Efeseni 2.9) nu pot înlocui adăpostul pe care păcătosul îl găseşte în Isus Hristos. „În nimeni altul nu este mântuire …“ (Fapte 4.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI OCROTIT DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt… se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1)

Ce este „umbra Celui Atotputernic”? Să ne gândim la pustia (deșertul) în care Israel a rătăcit timp de patruzeci de ani, și-n care temperaturile puteau ajunge, ziua, până la 45-50 de grade. Moise a numit-o „pustie mare și grozavă”. (Deuteronomul 8:15) Nu exista umbră, cu excepția celei oferite de corturile în care locuiau oamenii. Așa că ei au înțeles această metaforă puternică, „la umbra Celui Atotputernic.” Dacă te pierdeai în deșert, copiii lui Israel erau obligați, prin legea ospitalității, să-ți satisfacă nevoia de hrană, apă, protecție împotriva dușmanului și umbră împotriva soarelui arzător. Funcționa astfel: mai întâi trebuia să afli numele păstorului principal. Apoi trebuia să te prinzi de cordonul de la cortul lui și să strigi după ajutor. Când făceai asta, legea ospitalității îl obliga să te ia în siguranță în cortul său. Într-adevăr, aceeași lege spunea și că trebuie să te protejeze cu prețul vieții sale. Ați înțeles ideea? Numele lui Dumnezeu, El Shaddai, descrie două aspecte minunate ale caracterului Său. „El” vorbește despre puterea și tăria Sa. „Shaddai’” înseamnă literal „cel cu pieptul puternic”, și se referă la blândețea unei mame care-și ține copilul la piept. În anumite zile trebuie să mergi la Dumnezeu pentru a primi puterea necesară de a rezista atacului inamicului; în alte zile, trebuie doar să mergi la El și să-L lași să te țină în brațe și să te mângâie. Poetul a scris: „Să nu-mi mai primesc mângâierea, decât din firava mea agățare de Tine; numai așa mă bucur nespus – în puternica Ta agățare de mine!” Deci, când lucrurile devin prea „arzătoare” pentru tine, aleargă „la umbra Celui Atotputernic”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 sept. 2024

21 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Simon Petru I-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul!“. Isus i-a spus: „Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat“.

Ioan 13.9,10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Petru, după ce a înțeles câte ceva despre binecuvântarea lucrării de spălare a picioarelor, trece în cealaltă extremă. Mișcat de o afecțiune reală pentru Domnul și mânat de impulsivitatea sa, el spune: „Doamne, nu numai picioarele, ci și mâinile și capul“. Deși ignoranța sa este trădată din nou, cuvintele sale exprimă faptul că avea afecțiune față de Domnul și că prețuia faptul de a avea parte cu El.

Domnul răspunde: „Cine s-a scăldat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, pentru că este în totul curat“. În Scriptură, apa este adesea folosită ca un simbol al efectului curățitor pe care îl are Cuvântul lui Dumnezeu. La convertire, Cuvântul este aplicat prin puterea Duhului Sfânt, producând o schimbare totală și oferind o natură nouă, care modifică în totalitate gândurile, cuvintele și acțiunile celui credincios – o schimbare indicată de Domnul prin cuvântul „scăldat“ (îmbăiat). Nu poate exista o repetare a acestei schimbări importante, însă cei care sunt astfel „scăldați“ pot deveni adesea întinați. Așa cum picioarele călătorilor sunt întinate de praful drumului, la fel credinciosul, în contact zilnic cu această lume, cu îndatoririle față de căminul său, cu presiunea exercitată de serviciul său și fiind într-un conflict continuu cu răul, poate deveni obosit în duh și astfel împiedicat să aibă comuniune cu Hristos în lucrurile Sale. Nu că ar fi făcut ceva pentru care conștiința să-l mustre și să aibă astfel nevoie de lucrarea de Avocat a Domnului, ci duhul său este ostenit și are nevoie de împrospătare. Hristos Își găsește plăcerea în a oferi această împrospătare, dacă Îl lăsăm să ne spele picioarele. Dacă ne întoarcem spre El, Domnul va revigora sufletul nostru prin faptul că Se prezintă pe Sine înaintea noastră, în toate perfecțiunile Sale, prin Cuvânt.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare.

1 Tesaloniceni 1.9,10

Atmosferă de plecare

Într-o dimineață de septembrie, rândunelele se adunaseră la prima rază de soare, ciripind și zburând nerăbdătoare încolo și-ncoace. Era o atmosferă de plecare. Pentru ele era ca o zi de sărbătoare.

Cine le dăduse semnalul de plecare? Ce fel de chemare misterioasă era aceea pe care numai ele o percepuseră? La celelalte păsări nu se vedea nimic deosebit, totul se desfășura ca de obicei. Doar rândunelele au auzit chemarea de a pleca, așa că s-au strâns pentru a porni spre alte zări.

Într-o zi – fără îndoială foarte curând – va suna un alt apel. Numai cei care Îi aparțin Domnului Isus îl vor auzi. Și, când vor auzi strigătul poruncitor, trâmbița lui Dumnezeu, se vor aduna în jurul Lui în nori pentru a fi conduși în prezența lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 4.16-18; Ioan 14.3).

Lumea va lua act de absența lor. Poate că vor discuta, vor căuta cauze și se vor pierde în ipoteze. Cei care L-au respins în mod conștient pe Hristos nu vor mai putea nicidecum să creadă. Atunci timpul de har se va fi încheiat definitiv (2 Tesaloniceni 2.9-12).

Prima venire a lui Isus pe pământ a fost anunțată cu mult timp înainte, prin profeți. Mulți credincioși L-au așteptat atunci zilnic și nu L-au văzut. Dar, într-o zi, El a fost culcat într-o iesle din Betleem. A doua Sa venire ne este promisă, de asemenea, și nouă. Vine ziua în care ea va deveni realitate, ca și prima Sa venire. – Suntem noi pregătiți și în așteptare?

Citirea Bibliei: 2 Împărați 1.1-10 · Ioan 15.18-27

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 33:37-56

Vântul deşertului a şters de mult timp orice urmă a lungii călătorii. Dar în cartea lui Dumnezeu, fiecare pas a fost înregistrat: „Şi au plecat şi au aşezat tăbăra …, şi au plecat şi au aşezat tabăra …“. Câteva ver­sete citite în grabă sunt rezumatul a patruzeci de ani şi a tot atâtor etape, dintre care multe sunt numai amintite aici. Dar, deşi nu ştim mai multe de­spre acestea, Dumnezeu a ţinut să le înscrie în Sfânta Lui Carte tocmai pentru a ne reaminti aces­t emoţionant verset: „Nu vede El  căile mele şi nu-mi numără El toţi paşii?“ (Iov 31.4).

Şi nouă, trecerea timpului ne-a şters din amintire cea mai mare parte a trecutului nostru. Am putea noi oare să spunem ce am făcut ieri fără să uităm nimic? Domnul însă a înregistrat totul. Nimic nu I-a scăpat, ca şi cum ar fi făcut un film al întregii noastre vieţi, fără nici o tăietură. Atunci, la „scaunul de judecată al lui Hristos“  (2 Corinteni 5.10), acest film va fi derulat sub ochii noştri în lumina deplină a lui Dumnezeu. Ce gând deosebit de serios! Dacă aceasta ar fi acum, nici unul dintre noi nu ar rezista. Dar alături de Isus nu vom cunoaşte nici ruşinea, nici teama de judecată. Nu va fi loc decât pentru sentimentul inexprimabil al grandorii harului Său, sursă a unei adorări eterne.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI MIRACOLUL CREAȚIEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale…” (Psalmul 139:14)

Este oare posibil ca viața, așa cum o cunoaștem noi – viața plantelor, a animalelor și a omului – să fi apărut spontan, din întâmplare? S-ar putea ca uimitorul nostru sistem solar să fie rezultatul unui accident? Cu cât știința devine mai avansată, cu atât apar mai multe dovezi în favoarea unui Maestru Creator. Cercetătorii continuă să descopere ordinea divină în fiecare celulă umană minusculă. Biochimistul american Bruce Alberts, fost președinte al Academiei Naționale de Științe, scria: „Am subestimat întotdeauna celulele; fără îndoială că încă o facem… Celulele sunt unitatea de bază a vieții… într-adevăr, întreaga celulă poate fi privită ca o fabrică ce conține o rețea elaborată de linii de asamblare interconectate, fiecare dintre ele fiind compusă dintr-un set de diferite mașini proteice în poziții definite.” Psalmistul David nu era un om de știință, dar a recunoscut că fiecare dintre noi este un produs complex al mâinilor uimitoare ale lui Dumnezeu! El afirmă: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele… Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului… Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!… Când mă trezesc, sunt tot cu Tine…” (Psalmul 139:13, 15, 17-18). Inima omului bate de 115.000 de ori pe zi. Sângele nostru parcurge 22.000 km în fiecare zi (de aproximativ douăzeci de ori lungimea Regatului Unit, din nordul Scoției până în sudul Angliei!). Adulții respiră în medie între 18.000 și 30.000 de ori pe zi… și, în cea mai mare parte, toate aceste funcții au loc fără ca noi să fim conștienți. Uimitor! Astăzi, oprește-te și ia-ți câteva minute pentru a recunoaște și a-I mulțumi Creatorului tău pentru toate lucrurile uimitoare pe care le-a făcut cu acea primă bucată de țărână!

<iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/gOG8zTZIyls?si=sreNBT-qmTUz5d8T&#8221; title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen></iframe>

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 sept. 2024

20 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosia era în vârstă de opt ani când a început să împărățească … Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său … Și, în anul al optulea al împărăției sale, fiind încă tânăr, a început să-L caute pe Dumnezeul lui David, tatăl său.

2 Cronici 34.1-3 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Iosia (1) – A-L urma pe Domnul cu hotărâre

Este vrednic de remarcat faptul că, în contrast cu Manase și cu Amon, Iosia a început să-L caute pe Domnul de la o vârstă foarte fragedă. Acest lucru a avut un efect decisiv asupra întregii sale vieți – un efect binecuvântat! Alegerile pe care le facem și obiceiurile pe care le dezvoltăm atunci când suntem tineri vor avea o influență foarte importantă asupra restului vieții noastre.

Astăzi, mai mult decât oricând, există o mulțime de lucruri de natură să ne distragă de la lucrurile lui Dumnezeu. Iosia avea cu siguranță foarte multe lucruri de făcut ca împărat, însă el a făcut alegerile potrivite încă de la început. Am făcut și noi asemenea alegeri? Ne-am hotărât să-L urmăm pe Domnul Isus? Adică să-L urmăm cu toată seriozitatea? Aceasta este decizia pe care trebuie să o luăm, după care trebuie să perseverăm zi de zi, chiar și atunci când împrejurările devin foarte dificile. Va exista descurajare, însă trebuie să continuăm să mergem înainte. La fel ca Iosia, să nu pierdem niciun moment pentru a lua decizia de a-L urma cu hotărâre pe Domnul Isus, cu o inimă sinceră și întreagă!

Seriozitatea alegerii făcute de Iosia a fost dovedită mai târziu, după patru ani, în al doisprezecelea an al domniei lui, pe când avea doar douăzeci de ani și s-a apucat să îndepărteze din țară toate lucrurile care erau contrar și incompatibile cu lucrurile lui Dumnezeu. Credința lui crescuse, iar hotărârea lui de a-L căuta pe Domnul nu se micșorase, ci dimpotrivă! Credința noastră de asemenea va crește, dacă umblăm cu hotărâre pentru Domnul. Vom deveni astfel vase folositoare în mâna Stăpânului. Cu cât luăm mai devreme o astfel de hotărâre, cu atât mai bine!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă căile și faptele.

Ieremia 18.11

„Gheara“ pentru roți

Domnul M. era deranjat de amenzile de parcare pe care poliția i le dădea, pentru că depășea timpul de parcare permis. S-a încăpățânat și n-a mai plătit amenzile, dar a continuat să folosească parcările publice atunci când avea ceva de rezolvat în centrul orașului. Într-o zi, când s-a întors de la cumpărături, a observat că mașina lui era blocată cu un dispozitiv de imobilizare! Acum, rău-platnicul nu a avut de ales decât să meargă la poliție și să-și plătească datoria, dacă dorea să își folosească din nou mașina.

Mulți oameni se comportă tot cam așa față de Dumnezeu. Când El le arată prin Biblie că modul lor de viață nu este corect, ei se înfurie. Nu vor să audă nimic despre mărturisirea păcatelor și despre întoarcerea la Dumnezeu. Ei încearcă să-și calmeze conștiința vinovată cu argumente șubrede și nu doresc deloc să renunțe la greșelile lor. În niciun caz nu trebuie să se amestece cineva în treburile lor.

Dumnezeu permite uneori în viața acestor oameni un eveniment, astfel încât să fie nevoiți să se oprească din drumul lor. Dumnezeu lucrează așa din dragoste, pentru a-i conduce la conștientizarea păcatelor lor și la pocăință.

Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci ca acesta să fie mântuit prin credința în Isus Hristos. Mântuitorul a murit pe cruce, pentru ca vinovăția fiecărui om care crede să poată fi ștearsă din fața lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.41-53 · Ioan 15.9-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 33:1-36

Odată ajunşi la hotarul ţării, Moise şi fiii lui Israel sunt invitaţi să facă o incursiune în trecut, să-şi poarte privirile în urma lor. Ce drum au străbătut de la măreaţa noapte a Paştelui! Alături de etape fericite şi chiar glorioa­se – Pi-Hahirot şi trecerea Mării Roşii, Elim cu izvoarele şi palmierii lui – unele nume au răsunet trist: Sin cu murmurele lui, Refidim cu certuri­le din el, Sinai cu viţelul de aur, Chibrot-Hataava cu poftele şi cu tristul episod al prepeliţelor … Acestea jalonează în mod mizerabil traversarea pustiului, ca atâtea alte lecţii necesare pentru a-l învăţa pe Israel – şi pe fiecare dintre noi – să-şi cunoască inima, puţin câte puţin. Fără îndoială că poporul ar fi dorit să şteargă din itinerarul său unele din aceste nume. Moise ar fi avut motive personale să pună sub tăcere Cades, cu apele Meriba. Ei bine, aceasta nu este posibil! Nu putem face să dispară greşelile din trecut, nici să mergem înapoi pentru a retrăi măcar o oră din viaţa noastră. Dar ceea ce putem face este să ne amintim de lecţiile pe care le-am învăţat pe drum, de răbdarea cu care am fost suportaţi şi de îndurarea Celui care ne-a iertat totul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA NICIODATĂ SĂ ÎNVEȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău… cu tot cugetul tău…” (Marcu 12:30)

A-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul înseamnă să-ți gestionezi mintea și să profiți la maximum de ea. Înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu în mod logic și creativ, intuitiv și chibzuit. Albert Einstein, una dintre cele mai mari minți ale istoriei, a spus: „Important este să nu te oprești din a pune întrebări. Curiozitatea își are propria rațiune de a exista. Nimeni nu poate să nu fie înmărmurit atunci când contemplă misterele eternității, ale vieții și ale structurii minunate a realității. Este de ajuns dacă încercăm doar să înțelegem puțin din acest mister în fiecare zi. Să nu-ți pierzi niciodată o curiozitate sfântă.” Minimizându-și geniul, Einstein a spus: „Nu am niciun dar special, sunt doar pasionat de curiozitate.” David declara: „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc…” (Psalmul 24:1). Așadar, curiozitatea ta ar trebui să fie nelimitată și fără margini. Cuvântul latin pentru „educație” înseamnă „a scoate afară” și nu „a îndesa.” Cele mai multe programe academice se concentrează pe cunoștințe administrate forțat, mai degrabă decât pe eliberarea curiozității. Care este rezultatul? Știm unele lucruri – dar pierdem ceea ce este cel mai vital: dragostea de a învăța. Într-un studiu realizat la o universitate de prestigiu, absolvenții cu cele mai bune rezultate au fost supuși acelorași examene finale la o lună după absolvire. Toți au picat. Atunci când încerci să înghesui adevărul în minte, rareori ajunge dincolo de memoria pe termen scurt. Și, în mod cert, nu ajunge nici în suflet. Din păcate, uneori asta se întâmplă în biserică la fiecare sfârșit de săptămână! Ce-i de făcut? Pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu cu fiecare ocazie care ți se ivește.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 sept. 2024

16 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El va bea din pârâu pe cale, de aceea va înălța capul.

Psalmul 110.7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Deși Domnul a suferit atât de mult, nu numai pe cruce, ci și în umblarea Lui prin această lume, au existat totuși „pâraie“ care L-au înviorat pe cale. Să privim la câteva astfel de ocazii:

Maria, care a șezut la picioarele Lui, bucurându-se de cuvintele Lui (Luca 10.38-42), și care mai târziu I-a uns trupul cu un parfum foarte scump (Ioan 12.1-7); darul sărmanei văduve (Marcu 12.42-44); răspunsul femeii samaritene la fântână (Ioan 4.31,32); sutașul care a venit la El pentru robul său bolnav, insistând ca Domnul să spună doar un cuvânt pentru vindecarea lui (Matei 8.5-13); femeia canaanită, care I-a cerut s-o vindece pe fiica ei, deși nu avea niciun drept să ceară acest lucru (Matei 15.22-28); leprosul samaritean, singurul care s-a întors să-I mulțumească (Luca 17.16); Zacheu, care a dorit mult să-L vadă pe Domnul (Luca 19.2-10); mărturisirea lui Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“ (Matei 16.16).

Deși Hristos nu este în mod fizic aici, pe pământ, așa cum a fost atunci, nu avem oare și noi aceeași dorință de a înviora inima Lui? Sunt sigur că orice copil adevărat al lui Dumnezeu dorește acest lucru. Cum putem face aceasta? Prin acțiunile noastre față de El: să-L ascultăm și să ne închinăm Lui, ca Maria; să-I jertfim lucruri, ca văduva sărmană; să manifestăm credință, ca sutașul; să ne smerim, ca femeia canaanită; să-I fim recunoscători, ca leprosul samaritean; să-I dorim compania, ca Zacheu; să avem, ca Petru, o inimă deschisă, care să primească lucrurile lui Dumnezeu. Acestea sunt doar câteva moduri de a bucura inima Lui. Să-I facem cu toții bucurie Domnului și să onorăm Numele Lui!

                                                                                                                                                         A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de omul care … își găsește plăcerea în legea Domnului … El va fi ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă, care își dă rodul la timpul său și a cărui frunză nu se veștejește; tot ce începe duce la bun sfârșit.

Psalmul 1.1-3

Ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă

Oricine știe că, pentru o bună creștere a unui pom, rădăcinile sunt de mare însemnătate. Ele extrag din pământ ceea ce este necesar vieții pomului, ca de exemplu apă, săruri minerale și substanțe organice. Cele ce se văd, tulpina și coroana, sunt rezultatul acestui proces nevăzut. Florile și fructele arată bogăția solului și lucrarea rădăcinilor.

Tot așa este cu omul: ceea ce citește, ceea ce îl preocupă, mediul său, ocupațiile din timpul liber, toate acestea sunt comparabile cu hrana pe care o asimilează pomul prin rădăcinile sale și au impact asupra comportamentului și gândirii omului. Fiecare dintre noi poate să aleagă în ce fel de „pământ“ își adâncește „rădăcinile“, pentru a-și hrăni duhul și sentimentele.

Credinciosul crește în omul dinlăuntru doar atunci când își ia hrană din pământul fertil pe care i-l oferă Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo va găsi îndrumare și promisiuni care îi dau posibilitatea să se împotrivească atacurilor celui rău. Dar el trebuie să le caute în Biblie și să și le însușească. „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ (Psalmul 119.11).

Dacă face aceasta cu perseverență, se va asemăna cu acel „pom roditor“ care și la bătrânețe este plin de suc și verde, ca să arate că Domnul este drept (Psalmul 92.14,15).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 21.1-15 · Ioan 14.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 30:1-16

După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, găsim aici jurămintele prin care cineva se angaja spontan faţă de Domnul. Un bărbat, odată ce făcea un jurământ, trebuia neapărat să-l împlinească; aceasta însemna să-şi plătească sau să-şi achite jurămintele (Psal­mul 22.25; 116.14, 18). O femeie nu era la fel de responsabilă dacă trăia la tatăl ei sau cu soţul ei. Aceştia aveau dreptul să anuleze jurămintele cu care nu erau de acord.

Capitolul acesta aminteşte de îngâmfarea cu care poporul Israel s-a situat singur sub Lege, angajându-se să facă tot ce spusese Dumnezeu. „Mai bine este să nu promiţi – sfătuieşte Eclesiastul – decât să promiţi şi să nu împlineşti“ (Ecl. 5.5). Într-o manieră generală, cât de important este ca tot ce decidem noi să poată fi ratificat în cer, aprobat de Domnul! Iacov ne învaţă să punem toate planurile noastre sub rezerva: „Dacă Domnul va vrea şi vom trăi, vom face şi aceasta sau aceea“ (Iacov 4.15). Şi cu privire la jurămintele menţionate în v. 3, acelaşi scriitor îndeamnă: „Nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ; ci «da» al vostru să fie «da» şi «nu» al vostru să fie «nu» …“ (Iacov 5.12; vezi şi Matei 5.33-37).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI MUNCA TA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!…” (Eclesiastul 9:10)

Cred că este foarte clar pentru oricine că mai toți oamenii din Scriptură munceau! Și majoritatea eroilor biblici au avut vocații laice: Isaac a „săpat fântâni”; Iacov a fost fermier; iar Iosif L-a slujit foarte bine pe Dumnezeu ca prim-ministru, în loc să înființeze o organizație non-profit pentru a face muncă de caritate. Daniel a fost un imigrant care a urmat versiunea babiloniană a Oxfordului și a ajuns prim-ministru. Lidia a fost o femeie de afaceri care obținea profit în domeniul textilelor. Dar desigur exemplul suprem privind modul în care Dumnezeu prețuiește munca este Isus tâmplarul. Mai mult de trei sferturi din viața Sa, El S-a ocupat de tâmplărie (dulgherie) confecționând scaune, mese și bănci, și fiind probabil implicat și în construcții. Cuvântul „tâmplar”, folosit de noi, provine din cuvântul grecesc tektón, de la care provine și cuvântul tehnologie și el vorbește despre înzestrarea unei persoane de a face lucrări din lemn sau din piatră. Biblia a fost scrisă de muncitori, despre muncitori și pentru muncitori. Munca a fost ideea lui Dumnezeu. De unde știm? Din Biblie: „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Geneza 2:15) Putem spune că primul om, Adam, a fost un peisagist. Identificând ceea ce ai fost chemat să faci în viață și dedicându-te pe deplin acelui lucru, ești la fel de „hirotonit” ca orice pastor care stă la amvon. Nu cred că este potrivit să folosim cuvântul „secular” atunci când vine vorba despre orice tip de muncă alta decât cea bisericească – pentru că Dumnezeu nu vede lucrurile așa. Orice muncă cinstită primește zâmbetul Său de aprobare. Când vine vorba despre muncă, lucrul pe care Dumnezeu îl pretinde de la tine este cuprins în aceste cuvinte: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 sept. 2024

13 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

[Amon] a făcut rău în ochii Domnului, cum făcuse Manase, tatăl său. Și Amon a jertfit tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse Manase, tatăl său, și le-a slujit. Și nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său, pentru că el, Amon, a înmulțit vina.

2 Cronici 33.22,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Amon (3) – Ziua de mâine nu este a noastră

Amon a semănat cu tatăl său în unele aspecte, însă s-a deosebit de el într-o privință foarte importantă: „Nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său“. El a știut prea bine ce i se întâmplase tatălui său și a fost martor la schimbările care avuseseră loc în viața acestuia. El însă probabil a socotit că aceste schimbări au fost bune pentru tatăl său, nu însă și pentru el, astfel că l-a imitat în orice aspect, în afară de unul. Amon a fost îngropat „în mormântul său, în grădina lui Uza“ (2 Împărați 21.26), chiar în același loc unde tatăl său fusese îngropat. De smerit însă nu s-a smerit, iar acesta era singurul lucru necesar. S-a asemănat cu tatăl său, însă cu excepția celui mai important lucru: pocăința. Și astfel a pierdut totul.

Amon a domnit doar doi ani. Poate că a crezut că avea timp și că putea să se mai bucure puțin de viață, după care să se pocăiască, așa cum făcuse tatăl său. Nu știm exact cum au stat lucrurile, însă știm sigur că ziua de mâine nu este a noastră. Amon nu se putea baza pe ziua de mâine, așteptând să se smerească înaintea lui Dumnezeu mai târziu. Trebuie să învățăm „să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă“ (Psalmul 90.12).

„Astăzi este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2), ziua în care de asemenea Îi putem sluji „Dumnezeului viu și adevărat“, așteptând venirea Domnului nostru Isus Hristos din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Dacă este să facem planuri, să spunem astfel: „Dacă Domnul vrea, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru“ (Iacov 4.15).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!

Psalmul 103.2

Motive de nemulțumire? (1)

De ce ești adesea nemulțumit? Ai atâtea motive să fii recunoscător! De pildă:

    Dacă ai mâncare în frigider, haine de îmbrăcat, un acoperiș deasupra capului și un pat în care să dormi, ești mai bogat decât 75% din populația lumii.

    Dacă ai bani într-un cont bancar și ceva în portofel, faci parte din cei 8% din populația lumii care formează clasa bogată.

    Dacă te-ai trezit în această dimineață cu puțin mai multă sănătate decât o persoană bolnavă, ești mai binecuvântat decât milioane de oameni care nu vor supraviețui în această săptămână.

    Dacă nu ai fost niciodată soldat în tranșee, dacă nu ai experimentat niciodată singurătatea unui condamnat pe nedrept sau torturat în timpul unui interogatoriu politic, atunci stai mai bine decât cinci milioane de oameni în acest moment.

    Dacă ai o Biblie, ești extraordinar de binecuvântat. A treia parte a lumii nu are acces la Cuvântul lui Dumnezeu.

    Dacă poți merge la biserică fără teama constantă de a fi atacat, dacă poți asculta în liniște Cuvântul lui Dumnezeu, fără pericolul de a fi arestat, torturat și ucis, te poți bucura de ceva ce milioane de oameni de pe acest pământ ar dori să experimenteze măcar o dată.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.1-12 · Ioan 13.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 27:1-11

Ieri am observat că în numărtoare erau incluşi numai bărbaţii. Iată totuşi câteva femei cărora li se dedică aici un întreg paragraf şi, mai apoi, întreg capitolul 36. Ce era atât de remarcabil la aceste cinci fiice ale lui Ţelofhad, ca să se spună atâta despre ele? Putem socoti că au fost foarte curajoase când au îndrăznit să se înfăţişeze înaintea lui Moise, a lui Eleazar, a căpeteniilor şi a întregii adunări pentru a reclama o parte de moştenire. Să fie oare murmure ca cele pe care le-am auzit adesea în mijlocul poporului? Cu siguranţă nu! Murmurele exprimau regretul pentru ceea ce a fost lăsat în urmă, Egipt, pe când cererea acestor femei era dictată de ataşamentul pentru ceea ce le stătea înainte: ţara promisiunii. De aceea Însuşi Domnul le-o aprobă din toată inima. Răspunzându-i lui Moise, cel care „a adus cauza lor“ înaintea Lui, El declară: „Fiicele lui Ţelofhad vorbesc drept“     (v. 5, 6). Ce exemplu dau ele celor dintre noi care au avut părinţi creştini! Să ne întrebăm dacă „moştenirea părinţilor noştri“, cea pe care generaţiile anterioare au aşteptat-o cu entuziasm, are aceeaşi atracţie şi acelaşi preţ pentru inima noastră (comp. cu 1 Împăraţi 21.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 sept. 2024

10 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate.

2 Timotei 3.16

Suntem recunoscători pentru această prețioasă Carte pe care Tatăl nostru, în marea Sa dragoste, ne-a oferit-o. Suntem foarte conștienți că ea nu are nevoie de mărturia noastră și nici de cea adusă de pana sau de limba vreunui muritor. Totuși, este bucuria noastră să dăm mărturie în favoarea ei, în fața diferitelor atacuri pe care vrăjmașul le duce împotriva inspirației Scripturii. Adevărata sursă și adevăratul caracter al tuturor acestor atacuri devine tot mai evident, în aceeași măsură în care noi devenim într-un mod tot mai profund, mai viu și mai experimental familiarizați cu profunzimea infinită și cu perfecțiunea acestei Cărți.

Prin urmare, dovezile proprii pe care Scriptura le aduce în favoarea ei, efectul puternic pe care ea îl are asupra noastră, capacitatea ei de a ne judeca atât rădăcinile caracterului, cât și umblarea, gloria ei morală intrinsecă, structura ei admirabilă, în toate părțile care o compun, sunt cele mai puternice argumente aduse ca dovadă a divinității ei. O Carte care îmi descoperă cine sunt, care îmi spune tot ce este în inima mea, care expune cele mai adânci izvoare morale ale firii mele, care mă dovedește cu totul vinovat și în același timp care îmi descoperă pe Unul care poate rezolva orice nevoie pe care o am – o astfel de carte poate oferi o mărturie deplină despre ea însăși.De multe ori ni s-a întâmplat să fim nevoiți să spunem despre Biblie ceea ce femeia din Sihar a spus despre Domnul, ajungând și noi la aceeași concluzie corectă la care ea a ajuns cu privire la El: „Veniți“, a spus ea cu simplitate și cu bucurie, „să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva Acesta este Hristosul?“ (Ioan 4.29). Oare nu putem și noi să spunem cu aceeași tărie: «Veniți și vedeți o Carte care mi-a spus tot ce am făcut: nu cumva aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu»? Da, este, cu adevărat!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu zice: „Cum mi-a făcut el, așa am să-i fac și eu“.

Proverbe 24.29

Cearta vecinilor

Forster și Lampert erau vecini, mereu în conflict unul cu celălalt din cauza proprietăților. În satul lor însă, în urma unor evanghelizări, mulți oameni au ajuns să creadă în Hristos, iar Forster a fost unul dintre aceștia. Când a reflectat asupra vieții sale în lumina lui Dumnezeu, și-a dat seama că nu se comportase bine cu Lampert. A mărturisit acest păcat înaintea lui Dumnezeu și a simțit nevoia de a se împăca degrabă cu vecinul său.

Forster s-a dus la vecinul său și i-a spus: „Aș vrea să-mi prezint scuze. Ne-am certat de multe ori și eu eram cel care nu avea dreptate“. — Nepoliticos, Lampert a replicat: „Este exact ceea ce am crezut întotdeauna. Și de aceea nu te voi ierta“. — „Pe viitor vreau să trăiesc altfel“, a mai spus Forster, „pentru că într-o zi toți trebuie să dăm socoteală în fața scaunului de judecată al lui Dumnezeu“.

La început familia lui Lampert a fost cu totul nedumerită, dar unul dintre fii a aflat secretul: „Vecinul nostru merge acum la adunare“. Tatăl a rămas un timp pe gânduri, dar apoi a spus hotărât: „Dacă evanghelia poate schimba o astfel de persoană înseamnă că este adevărată“. Și-a amintit de cuvintele lui Forster despre scaunul de judecată al lui Dumnezeu și, în cele din urmă, s-a recunoscut ca păcătos în lumina lui Dumnezeu, mărturisindu-și vina în fața Lui.

Apoi Lampert s-a dus la vecinul său, iar acesta l-a primit cu amabilitate. Și i-a spus: „Tu ai venit la mine să îți ceri iertare. Mi-am dat seama însă că am acționat mult mai rău decât se cuvenea“. Rezultatul a fost că ei și-au dat mâna pentru a se împăca. Vecinii ostili au devenit frați în Hristos.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 18.30-46 · Ioan 12.20-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 24:14-25

Această ultimă profeţie a ghicitorului Balaam începe de fapt cu o prezicere despre el însuşi. Cât de iresponsabil este acest om! Potrivit propriilor sale declaraţii, el aude cuvintele lui Dumnezeu; cunoaşte ştiinţa Celui Preaînalt; vede viziunea Celui Atotputernic!… Mulţi aşa-zişi creştini vor spune: „Doamne, Doamne, nu în Numele Tău am profeţit …?“ (Matei 7.22, 23). Dar vor avea soarta lui Balaam, deoarece cunoaşterea adevărurilor scripturistice nu a avut nici un efect asupra conştiinţei lor.

A avea „ochii deschişi“ (v.16) pentru a-L vedea pe Isus, „dar nu acum“ şi „nu de aproape“ (v. 17), ce viitor tragic! Este partea bogatului din parabolă să contemple din chinuri fericirea celor aleşi (Luca 16). „Orice ochi Îl va vedea“ (Apocalipsa 1.7), dar nu toţi în aceleaşi condiţii. Când şi cum Îl veţi vedea voi pe Domnul?

În faţa omului „care cade“ (v.16) se derulează întreaga panoramă profetică. „O Stea“ (v.17) strălucitoare îl luminează: Hristos, Împăratul gloriei. Apariţia Lui va corespunde judecării naţiunilor învecinate lui Israel: în primul rând a lui Moab însuşi. Domnul Isus este această splendidă Stea de dimineaţă, anunţând zorii zilei (Apocalipsa 2.28; 22.16 sf). Încă nevăzut de lume, El a răsărit deja în inimile celor răscumpăraţi(2 Petru 1.19 sf).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARACTERUL (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4)

Abraham Lincoln a spus: „Aproape toți oamenii pot face față necazurilor, dar dacă vrei să testezi caracterul unui om, dă-i putere!” Este mai ușor să ne concentrăm asupra talentului nostru, deoarece, în general, acesta produce rezultate care sunt recompensate și aplaudate de ceilalți. Cu alte cuvinte, eul nostru este legat de talentele și înzestrările noastre. Caracterul se construiește în privat. Reputația ta este ceea ce cred oamenii că ești, dar caracterul este ceea ce Dumnezeu știe că ești. Iar dacă vrei să ajungi departe, concentrează-te mai mult pe caracter decât pe talent!

Autorul Proverbelor spune: „Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete” (Proverbele 11:30). Dacă te rogi pentru rezultate mai bune, atunci ar trebui să știi că a fi trebuie să-l preceadă pe a face. Pentru a atinge obiective mai mari, trebuie să devii o persoană mai eficientă. Pentru a atrage oameni mai buni, trebuie să devii o persoană cu un caracter deosebit. Prin fiecare dovadă de caracter, competență și scop, faci declarații puternice pentru cei din jurul tău și îi atragi mai aproape de tine. Lucrurile mărețe sunt rareori realizate de unul singur, așa că, dacă vrei să atragi oameni buni, trebuie să devii tu însuți o persoană mai bună. Acest lucru este valabil mai ales dacă ești o persoană cu abilități deosebite.

Talentul te poate ridica în fața celorlalți, dar lipsa de caracter te va doborî.

Biblia spune: „În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4). Un om înțelept este dispus să recunoască: „Nu sunt perfect, dar cunosc pe Cineva care este, și fac tot ce pot pentru a deveni, din ce în ce mai mult, ca El – în viața mea profesională și personală.” Poți spune și tu: „Amin!”?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 aug. 2024

11 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să aducă … și cei doi rărunchi și grăsimea care este pe ei.

Levitic 3.3,4

Însă nu numai grăsimea, ci și cei doi rinichi și grăsimea care era pe ei Îi aparțineau lui Dumnezeu ca jertfă. Nu numai că El a fost ascultător în toate și a căutat voia lui Dumnezeu, ci și ceea ce a trebuit să facă a împlinit cu o înțelepciune atât de mare, încât Dumnezeu a privit în jos spre ele cu o mare admirație. Așa a fost totul în viața Domnului Isus și, mai presus de toate, în moartea Sa pe cruce. Dumnezeu a văzut cum a săvârșit El lucrarea pe cruce. El a auzit cuvintele pe care Domnul le-a rostit. Erau numai cuvinte ale înțelepciunii! Nu este minunat că, în acele dureri adânci, Domnul îi spune tâlharului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine în Paradis“? Nu este minunat când Domnul spune: „Mi-e sete“ – ca să se împlinească Scriptura – că, în acele momente, când era lovit de Dumnezeu, El Se gândește să împlinească Scriptura și de aceea strigă: „Mi-e sete“?

Putem înțelege oare că Dumnezeu a privit în jos, spre El, cu plăcere și a admirat acea înțelepciune care, chiar și în acele momente, a putut rosti un cuvânt „la timp“? Putem astfel citi toate cuvintele Domnului Isus și medita la toate gândurile Sale, pe care le găsim în Psalmi. Despre acestea vorbesc rinichii. Aceasta este înțelepciunea care rezultă de aici și care este așa de minunată pentru Dumnezeu.

Dumnezeu ne îndreaptă gândurile asupra acestor lucruri, ca noi să luăm seama la ele, să le contemplăm, pentru ca astfel inimile noastre să fie îmbelșugate de această slavă minunată, care este prea mare pentru ca inimile noastre mici s-o poată cerceta în profunzime, prea adâncă pentru ca înțelegerea noastră mărginită s-o poată cuprinde. Aici este mult mai mult decât un miros plăcut, oricât de bun și de minunat ar fi el: este o masă, deci ceva cu care Dumnezeu Se hrănește, unde El găsește tot ceea ce satisface întreaga Sa dorință, dorința inimii Dumnezeului celui veșnic.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Părtășia noastră este chiar cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.

1 Ioan 1.3

Dragoste deplină

Ne impresionează profund câtă dragoste caracterizează relațiile dintre Dumnezeu Tatăl, Fiul Său și copiii lui Dumnezeu! Biblia descrie aceste relații de dragoste, punând în evidență reciprocitatea lor.

    Tatăl Îl iubește pe Fiul: „Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui“ (Ioan 3.35).

    Fiul Îl iubește pe Tatăl: „Dar fac așa cum Mi-a poruncit Tatăl, ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl“ (Ioan 14.31).

    Tatăl Își iubește copiii: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!“ (1 Ioan 3.1).

    Copiii Îl iubesc pe Tatăl: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19).

    Fiul îi iubește pe ai Săi: „Umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi“ (Efeseni 5.2).

    Cei răscumpărați Îl iubesc pe Fiul: „Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu“ (Ioan 16.27).

Admirând și bucurându-se de aceste relații de dragoste, fiecare copil sincer al lui Dumnezeu va fi motivat să se închine Tatălui și Fiului: „Căci și Tatăl caută astfel de adoratori. Dumnezeu este Duh; și cine Îl adoră pe El trebuie să-L adore în duh și în adevăr“ (Ioan 4.23,24).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 6.1-18 · Ioan 5.31-47

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 9:1-14

Se scursese un an de la ieşirea din Egipt. Şi Domnul îi comunică lui Moise instrucţiunile Sale pentru sărbătorirea acestei mari aniversări. Creştinătatea sărbătoreşte an după an naşterea şi moartea Mântuitorului. Dar după aceea cei mai mulţi nici nu-şi mai amintesc de ele până la anul următor. Spre deosebire de aceştia, credincioşii Domnului au privilegiul de a-şi aminti împreună de suferinţele şi moartea Lui în ziua dintâi a fiecărei săptămâni,  luând parte la Cina pe care El a instituit-o.

În Israel, harul se îngrijea şi de cei care din punct de vedere al legii ceremoniale erau necuraţi sau se aflau în călătorie. Domnul cunoaşte în ce împrejurări se află ai Săi şi răspunde cu îndurare, dar nu schimbă nimic din propria Sa măsură. Chiar în luna a doua, sărbătoarea trebuia celebrată după toate rânduielile Paştelui (v. 12). Aşa cum mărturisirea greşelilor era necesară aici (v. 7), tot aşa Cuvântul îi invită pe credincioşi să se judece pe sine şi să se cerceteze înainte de a lua parte la Cina Domnului (1 Corinteni 11.28). Astăzi, participarea nu mai este deloc aşa cum era în zilele Paştelui, o obligaţie a cărei nerespectare atrăgea pedeapsa (v. 13). Oare, pentru aceasta, dorinţa Domnului are mai puţină putere asupra inimilor răscumpăraţilor Săi? Sub pretext că nu este o obligaţie, este absentarea mai puţin gravă când Domnul a spus dând paharul alor Săi: „Beţi toţi din el“? (Matei 26.27).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU POȚI AVEA O MĂRTURIE FĂRĂ ÎNCERCĂRI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cuptorul lămurește aurul…” (Proverbele 17:3)

Dacă în momentul de față treci printr-o grea încercare, ești într-o companie bună! Iov, cel mai neprihănit om de pe pământ, a fost încercat dincolo de ceea ce majoritatea dintre noi vom îndura vreodată. Când a fost readus la condiția inițială, el I-a spus lui Dumnezeu: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:5).

În văpaia cuptorului, Îl experimentezi pe Dumnezeu îndeaproape și personal. Autoarea Sheila Schuller Coleman a scris: „Unele încercări au scopul de-a evalua ceea ce am învățat; altele sunt menite să ne învețe. Învățăm cele mai profunde lecții atunci când suntem puși la încercare. Ca de exemplu: cât de capabili suntem… unde trebuie să creștem… și că mai avem încă multe de învățat! Atunci când credința ta este pusă la încercare, ultimul lucru la care te gândești este că înveți o lecție – vrei doar să supraviețuiești. Dar lecția pe care o învățăm de la Iov este aceasta: atunci când ne păstrăm credința, din cele mai grele momente de încercare vom ieși „curați ca aurul” (Iov 23:10).

Gândește-te la următorul lucru: ai auzit vreo mărturie care să nu fi fost despre trecerea cu bine prin încercări? Nu! Toate mărturiile sunt cu și despre încercări.

Apostolul Iacov scria: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări.” (Iacov 1:2) Când suferim, când oamenii spun lucruri urâte despre noi, când ne pierdem casele, când ne confruntăm cu fisuri în familie, când ne sună doctorul cu un diagnostic cumplit – ultimul lucru la care ne gândim sau pe care-l simțim este bucuria. Dacă există cineva care să poată vorbi cu autoritate despre a-I aduce laude lui Dumnezeu în încercări, acela este apostolul Pavel. El a fost bătut, aruncat în închisoare și alungat din oraș. Deci, ce spui? Cum este viața sau suferința ta, în comparație cu ale lui?”

Deci, odată încercarea depășită, tu vei avea o mărturie despre puterea și credincioșia lui Dumnezeu, și te vei întări în convingerea și încrederea că „Domnul este Dumnezeul meu!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 aug. 2024

1 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr.

Ioan 4.23

Avem aici ceea ce va acționa cu siguranță asupra conștiinței celui credincios. Ne închinăm noi Tatălui în duh și în adevăr? Sau ne mulțumim să ne amestecăm cu lumea, cu muzica, cu arhitectura și cu ritualurile ei? Știm bine că oricine poate reacționa la aceste lucruri într-un fel religios, iar așa ceva nu este decât a reînvia esența și mijloacele idolatriei.

Apostolul Pavel le-a punctat acest lucru galatenilor (Galateni 4.9), atunci când aceștia îmbrățișaseră ritualurile și formele religioase iudaice. Dar ce ar simți apostolul astăzi, la vederea stării de lucruri actuale? Iar realitatea și mai tristă este că această stare se degradează din ce în ce mai mult. Și așa vor merge lucrurile, până la sfârșitul cumplit, când Domnul Isus Se va arăta din cer „într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu și peste cei care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Hristos“ (2 Tesaloniceni 1.8).

Îi îndemn pe toți frații mei în Hristos ca bucuria inimii lor, atunci când sunt strânși laolaltă, să fie aceea de a se închina cu adevărat și de a nu se mulțumi doar cu a vorbi despre închinare. Acest pericol se poate observa des atunci când ne întâlnim pentru a-L lăuda pe Domnul și când mai mult vorbim și ne rugăm despre închinare, decât efectiv să ne închinăm. Putem vorbi despre închinare în rugăciunile noastre, însă a vorbi despre închinare nu înseamnă închinare. La strângerile pentru închinare nu trebuie să ne ocupăm cu a explica ce înseamnă închinarea; putem face acest lucru cu alte ocazii. Dacă suntem adunați laolaltă pentru închinare, să ne închinăm, adorându-L pe Cel care trebuie să umple și să satisfacă inima fiecăruia dintre noi. Închinarea creștină înseamnă revărsarea către Dumnezeu a unei inimi care și-a găsit bucuria și satisfacția, prin Duhul Sfânt, în Fiul și în Tatăl.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți recunoscători.

Coloseni 3.15

Retrospectivă

Știrile zilei de 1 august 1914 făceau anunțul că Germania a declarat război Rusiei. Două zile mai târziu, Germania a declarat război Franței. Astfel s-a declanșat Primul Război Mondial. O dezlănțuire cu consecințe inimaginabile! Deja pe data de 24 decembrie 1914, o jumătate de milion de soldați ai aliaților își petreceau sărbătorile în captivitate germană, iar peste o sută de mii de soldați din celălalt front se aflau în captivitate în Rusia în același moment. Tuturor acestora li se ducea dorul acasă.

110 ani mai târziu. Deseori ne supărăm din cauza lucrurilor mărunte din viața de zi cu zi, de exemplu din pricina „războiului hârtiilor“, a atâtor documente necesare pentru înscrierea la școală, pentru angajare, pentru pensionare… Dar mai bine un mic război al hârtiilor, decât un război mondial, nu-i așa?

Ar trebui să fim mult mai recunoscători pentru ceea ce adesea considerăm că este de la sine înțeles sau că ne revine de drept: haine, mâncare din belșug, un acoperiș deasupra capului, un loc de muncă, un somn bun fără alarmă de bombă…

Ori de câte ori ne vine greu să fim mulțumitori, să privim în „oglinda retrovizoare“. O retrospectivă în istorie ne-ar ajuta să vedem că multe lucruri erau mai dificile și mai periculoase decât acum.

Mulțumirea și recunoștința sunt lucruri valoroase și, din nefericire, din ce în ce mai rare. În Coloseni 3.15-17, Pavel subliniază de trei ori aspectul acesta al muțumirii și al recunoștinței.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 24.14-25 · Ioan 3.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:39-51

Spre deosebire de ceilalţi fii ai lui Israel, leviţii erau cuprinşi în numărătoare de la vârsta de o lună în sus. Să ne gândim la micul Samuel, la Ieremia (Ier. 1.5), la Ioan Botezătorul (Luca 1.15), la Pavel (Gal. 1.15). Punerea lor deoparte a precedat la scurt timp chemarea lor pentru a sluji Domnului. De îndată ce a primit vestea bună că păcatul său „este ispăşit“, tânărul Isaia este gata să răspundă spontan la chemarea Domnului: „Iată-mă, trimite-mă“ (Isaia 6.7, 8). Imediat după viziunea sa de pe drumul Damascului, Pavel află din gura Domnului că este desemnat pentru a fi „slujitor şi martor“ (Fapte 26.16). Nici un răscumpărat nu îşi mai aparţine lui însuşi. Dacă, prin har, s-a întors de la idoli la Dumnezeu, aceasta este, ca în cazul tesalonicenilor, „ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi ade­vărat …“ (1 Tesaloniceni 1.9 vezi şi nota j). Aceeaşi învăţătură se desprinde şi din finalul capitolului nostru. Leviţii ţineau locul întâilor-născuţi din Israel, altfel spus, al celor pe care harul divin i-a cruţat de la moarte datorită sângelui mielului. Cu alte cuvinte, fiecare răscumpărat devine un slujitor al Celui care l-a salvat de la moarte, smulgându-l de sub puterea lumii şi a stăpânitorului ei. Suntem noi între „întâii-născuţi“ din familia lui Dumne­zeu, prin belşugul de privilegii pe care le-am primit? Domnul să ne facă să fim conştienţi de drepturile Lui asupra vieţilor noastre (2 Cronici 29.11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISUS E DRAGOSTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35)

Am văzut un poster în care apar trei bărbați, fiecare vrând să reprezinte o versiune a lui Isus: primul arăta ca un muntean greoi și stângaci, al doilea era bronzat și atletic, iar al treilea – un personaj plăpând, ce părea blând. Iar textul de sub imagini cerea: „Adevăratul Isus să se ridice în picioare!” Ei bine, în Ioan 13, adevăratul Isus Se ridică în picioare, ne spune cine este El și ce vrea să fim și noi – și e vorba despre dragoste! În camera de sus, Domnul Isus a recunoscut că nu mai avea timp… Se profila crucea, Iuda era pe cale să-L trădeze și trebuia să-Și pregătească ucenicii să continue fără El. Imaginează-ți acest moment ca și cum l-ai întreba pe un pastor: „Dacă ai ști că urmează ultima ta predică, despre ce ar fi aceasta?” Sau ca și cum ai întreba un profesor: „Ce mare adevăr ai dori cel mai mult să le transmiți elevilor tăi?” Ori pe părinți: „Dacă ați putea să le spuneți copiilor voștri un singur lucru, care ar fi acela?” Iar Domnul Isus ne-a spus clar și concis ce dorește de la urmașii Săi: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35) Precum un testament, ultimul mesaj al Domnului Isus este important nu numai datorită conținutului său, ci și datorită tonului și momentului în care este transmis. El rezumă toată viața Sa, și toată responsabilitatea noastră față de Dumnezeu și față de ceilalți, în acest cuvânt: iubiți! Așa că, din moment ce dragostea nu este doar ce spui, ci și ce faci – astăzi, găsește modalități practice de a exprima dragostea lui Dumnezeu față de cei pe care-i întâlnești. Ei se vor simți mai bine, iar tu – la fel!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 iul. 2024

30 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbat“. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și vor fi un singur trup.

Geneza 2.21-24

Vedem că Dumnezeu, în harul Său minunat, spune: „Nu este bine ca omul să fie singur“. El pregătise totul pentru om, însă omul nu era complet fără un ajutor potrivit. Prin urmare, Scriptura ne spune: „Domnul Dumnezeu întocmise din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerurilor și le-a adus la om, ca să vadă cum le va numi. Și oricum numea omul fiecare vietate, așa îi era numele. Și omul a dat nume tuturor vitelor și păsărilor cerurilor și tuturor viețuitoarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor potrivit“. Nimic nu i se potrivea lui Adam dintre toate animalele minunate create.

Astfel, Dumnezeu a creat pentru Adam, din coasta acestuia, pe aceea care avea să-i fie un ajutor potrivit și care să corespundă inimii lui. Ce adevăr vital! Uneori auzim spunându-se: «Persoana cu care s-a căsătorit cutare este creștină», ca și cum acesta ar fi singurul lucru care contează. Este important ca soțul sau soția să fie un copil al lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar asupra acestui lucru – „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși“ (2 Corinteni 6.14). Acest lucru nu este însă suficient. Căminul creștin, așa cum Dumnezeu dorește să fie el, nu va fi rezultatul doar al unirii a două persoane care-I aparțin lui Hristos. Bărbatul are nevoie de o soție care să fie gata să umble pe aceeași cale a credinței cu el, care să dorească să-I placă lui Dumnezeu și care să aibă aceleași exerciții de inimă și de conștiință.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar voi, întăriți-vă și nu lăsați să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.

2 Cronici 15.7

Ce ai în mână?

„Moise, ce ai în mână?“ — „Doar un toiag, Doamne, cu care îmi păstoresc turma.“ — „Ia-l și folosește-l pentru Mine!“ Moise a făcut ce i-a spus Dumnezeu și s-au întâmplat lucruri minunate în Egipt.

„David, ce ai în mână?“ — „Doar o praștie și cinci pietre netede, Doamne, în traista mea de păstor. Dar lupt în Numele Domnului!“ O singură piatră a fost de ajuns ca să-l învingă pe Goliat!

„Băiete, ce ai în mână?“ — „Cinci pâini și doi pești, Doamne; și ce sunt acestea pentru atâția?“ – În mâna Domnului, acest puțin s-a înmulțit, astfel încât mii de oameni au fost săturați. Au rămas și douăsprezece coșuri pline. În felul acesta binecuvântează Domnul!

„Maria, ce ai în mână?“ — „Doar o sticluță cu nard de mare preț, Doamne. Îl voi dărui lui Isus.“ – Ea a spart vasul și L-a uns cu parfum pe Domnul Isus. Gestul ei de dragoste atinge și astăzi inimile credincioșilor.

„Sărmană văduvă, ce ai în mână?“ — „Doar doi bănuți, Doamne. Este foarte puțin, dar vreau să Ți-i dau Ție.“ – Dorința ei de a se sacrifica a determinat multe inimi să își consacre Domnului bunurile.

„Tabita, ce ai în mână?“ — „Doar un ac, Doamne.“ — „Ia-l și folosește-l în slujba Mea.“ – Așa a făcut, și săracii din Iope au fost îmbrăcați prin slujba ei de dragoste.

Încurajați de exemplele din Biblie, să ne folosim și noi de lucrurile pe care le avem în mână, pentru El. „Nu lăsați să vă slăbească mâinile“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 23.13-39 · Ioan 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:1-16

Domnul a pus deoparte pe fiii lui Levi pentru a-i face slujitori ai Templului. În urma testului la care au fost supuşi cu viţelul de aur, au fost găsiţi credincioşi (Exod 32.26-29; Maleahi 2.4-6) şi de aceea au fost aleşi să slujească lui Aaron şi întregii adunări (v. 7), imagine a privilegiului fiecărui creştin, de a sluji Domnului şi de a sluji Adunării, niciodată despărţite una de alta! De remarcat cum cuvântul tradus prin «slujbă» în v.7 şi 8 este folosit în altă parte şi cu sensul de «gardă», supraveghere. Atenţia şi vigilenţa fac parte din serviciul pentru Domnul. Acest cuvânt caracterizează mai ales activitatea santinelei din Isaia 21.8: ea este pusă „de veghe în toate nopţile“. Domnul să ne ajute să fim dintre aceia care ştiu cum să vegheze pentru şi asupra poporului lui Dumnezeu! Să notăm că în cap.4.3 (vezi şi nota a), un alt cuvânt tradus prin «serviciu» semnifică şi muncă, suferinţe, luptă.

În v. 13, Domnul aminteşte când şi cum i-a sfinţit pe le-viţi. Noaptea Paştelui (căreia pen­tru noi îi corespunde crucea) a marcat punerea lor deoparte (2 Corinteni 5.15). Dar mai departe aceşti slujitori „sunt dăruiţi“  în totul lui Aaron şi fiilor săi (v.9). Oare nu aşa îi desemnea­ză Marele nostru Preot pe ucenicii iubiţi în rugăciunea către Tatăl Său? Ei sunt numiţi „cei pe care Mi i-ai dat Tu“ (Ioan 17.9,12,24…).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI POATE ȘTERGE TRECUTUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30)

Una dintre ultimele rostiri ale lui Hristos pe cruce a fost: „S-a isprăvit!” În originalul grecesc, este un singur cuvânt: Tetelestai, care înseamnă „plătit în întregime.” Era cuvântul pe care negustorii îl scriau pe o factură atunci când aceasta era achitată. Era, de asemenea, cuvântul ștampilat pe un document care anunța că o sentință a fost schimbată. Domnul Isus a plătit în întregime prețul pentru fiecare păcat pe care l-ați comis vreodată! De aceea, Biblia spune: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1) Așadar, dacă Dumnezeu îți uită păcatul în clipa în care îl mărturisești, nu crezi că ar trebui să-l uiți și tu? Cât timp te mai gândești la o factură pe care ai plătit-o? Ai uitat-o în momentul în care ai plătit-o! La fel, de vreme ce Hristos ți-a plătit factura în întregime, nu mai trebuie să ți-o amintești. Apostolul Pavel, care s-a descris pe sine ca fiind „cel dintâi dintre păcătoși” (vezi 1 Timotei 1:15), a scris: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14). Putem scurtcircuita puterea lui Dumnezeu în viața noastră, dacă nu avem încredere că El ne-a iertat cu adevărat, sau dacă decidem să nu ne iertăm pe noi înșine. De ce facem acest lucru? Uneori din cauza modului în care am fost crescuți. Părinții noștri ne-au spus: „Te iert”, dar au adus constant în discuție greșeala ta, după aceea… Iată însă vestea bună: Tatăl tău ceresc este diferit de părinții tăi pământești. Când îți iartă păcatul, El îți șterge zapisul, îți anulează trecutul, nu-Și mai amintește de el, nu mai vorbește despre el și nu-l va mai aduce niciodată în discuție. Așa că, astăzi, acceptă iertarea Lui. Și dacă este nevoie, iartă-te pe tine însuți – și mergi mai departe!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 iul. 2024

27 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Preotul s-o pună pe femeie să stea înaintea Domnului … Și să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem.

Numeri 5.18,24

Aceste instrucțiuni cu privire la testul apei amare a geloziei poartă peste tot amprenta divină. Domnul intră în mod deplin în gândurile și în simțămintele unui bărbat înșelat sau în ale unuia care doar bănuia că a fost înșelat. Chiar și cea mai mică suspiciune este de netolerat, iar acolo unde ea pune stăpânire pe inimă, chestiunea trebuie cercetată până în cele mai mici amănunte. Persoana suspectată trebuie să fie expusă la un proces atât de cercetător, încât îl poate trece doar dacă a fost fidelă. Dacă există vreo urmă de vinovăție, apa amară poate cerceta cele mai îndepărtate colțuri ale sufletului și poate scoate totul la iveală. Nu exista nicio scăpare pentru femeia vinovată și chiar faptul că nu exista nicio scăpare posibilă pentru cea vinovată făcea ca dovedirea nevinovăției să fie cu atât mai triumfătoare. Același proces care dădea pe față vinovăția celei vinovate scotea la iveală nevinovăția celei fidele. Pentru cel care este cu totul conștient de integritatea sa, cu cât cercetarea este mai adâncă, cu atât este mai binevenită. Dacă ar fi existat posibilitatea ca femeia vinovată să scape, datorită vreunei breșe în procesul de cercetare, acest lucru ar fi fost doar împotriva celei nevinovate. Însă procesul era de origine divină și, prin urmare, era perfect. De aceea, atunci când soția suspectată trecea cu bine prin el, fidelitatea ei era în mod perfect demonstrată, iar încrederea perfectă era restabilită.

O astfel de metodă perfectă pentru rezolvarea tuturor cazurilor de suspiciune este o mare îndurare. Suspiciunea este o lovitură de moarte dată relației de dragoste, iar Dumnezeu nu o îngăduia în mijlocul adunării Sale. El dorea ca cei ai Săi să judece răul în mod colectiv și să se judece fiecare pe el însuși, în mod individual. Însă, mai mult decât atât, acolo unde exista chiar și numai suspiciune cu privire la rău și nu era nicio dovadă care să-i confirme existența, Domnul Însuși a creat o metodă de cercetare, care aducea în mod perfect adevărul la lumină. Femeia vinovată trebuia să bea moartea, iar aceasta avea să se dovedească a fi spre judecata ei. Cea credincioasă trebuia să bea și ea moartea, însă aceasta se dovedea a fi spre biruința ei.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci v-ați înșelat singuri … De aceea să știți că veți muri negreșit.

Ieremia 42.20,22

Neglijența pensionarului

La cei 76 de ani ai săi, pensionarul nu se simțea nicidecum prea bătrân pentru a conduce autovehiculul, chiar dacă mâinile îi tremurau și mersul îi era nesigur, pentru că, de îndată ce avea mâinile pe volan, se simțea cu zece ani mai tânăr. Nu se gândea deloc să renunțe la permisul de conducere și cu atât mai puțin nu se gândea la moarte. De aceea a fost oarecum indignat când un om credincios, pe care îl cunoștea, l-a întrebat într-o zi: „Prietene, într-o zi va trebui să renunți la volan. Ce se va întâmpla atunci cu tine?“. — „Nu mă îngrijorează acest lucru astăzi“, a fost răspunsul său. — „Eu, dacă aș fi în locul tău, aș începe să mă îngrijorez încă de pe acum“, a spus credinciosul, „pentru că s-ar putea ca în orice moment cârma vieții să-ți fie smulsă brusc din mână; și atunci unde te vei duce?“. — Arătând cu degetul în jos, omul în vârstă a răspuns: „Un metru cincizeci mai jos! Gata, s-a sfârșit, nimic mai mult“. Apoi a luat-o din loc, încât credinciosul nu i-a mai putut da niciun răspuns.

După un timp s-au întâlnit din nou și credinciosul a reluat conversația: „Dragul meu, nu cred că vorbești serios când spui că mormântul este ca un capăt de drum. Ai un suflet nemuritor și acesta unde se duce când mori?“. — Nedorind să fie deranjat din nou cu această întrebare neplăcută, a spus: „Îl las pe preotul meu să se preocupe de acest lucru. Pentru ce am plătit toată viața impozit la biserică?“. — „Dar nu despre aceasta este vorba, ci de faptul că ai nevoie de un Mijlocitor divin, de Domnul Isus Hristos!“ Doar atât i-a mai putut spune credinciosul, după care s-au despărțit, poate pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.20-32 · Ioan 1.19-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:22-37

Douăzeci de ani este şi astăzi, în unele ţări, vârsta la care tinerii sunt chemaţi obligatoriu în serviciul militar. Odată recunoscut ca apt să poarte armele, recrutul se îndatorează faţă de ţara lui. De îndată ce este încorporat, el renunţă la independenţa lui, pentru a se supune în slujba comunităţii; învaţă respectul datorat superiorilor, sensul disciplinei, al datoriei, al onoarei; se pregăteşte pentru luptă … (Luca 7.8). Această «chemare sub drapel» nu are ea pentru orice tânăr creştin aplicaţia ei spirituală? Fără îndoială, chiar din ziua următoare convertirii sale, un „prunc în Hristos“ va fi dintr-o dată bun pentru „a ieşi la luptă“. Familia lui Dumnezeu este compusă din „copilaşi“, din „tineri“ şi din „părinţi“ (1 Ioan 2.13). Ca în orice familie, în care copiii sunt în diferite stadii de creştere, şi în familia lui Dumnezeu întâlnim diferite nivele de capacitate şi de responsabilitate. Dar trebuie să fie creştere (compară cu Luca 2.40, 52). Soseşte momentul când copilaşul trebuie să devină un tânăr în sens spiritual, puternic, având experienţa victoriei asupra celui rău (1 Ioan 2.14), apoi un om matur, potrivit cu        Evrei 5.14. Am ajuns şi noi în acest stadiu? Sau n-am progresat deloc de la convertirea noastră?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IEȘI DIN CURSA COMPETIȚIEI ȘI A COMPARAȚIEI! | Fundația S.E.E.R. România

„Toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11)

În Sfânta Scriptură, Biserica nu este niciodată descrisă ca fiind o democrație. De bună seamă, fiecare persoană merită un tratament egal în ceea ce privește bunătatea, dragostea și respectul; dar, pentru că misiunile noastre date de Dumnezeu diferă, la fel diferă și darurile noastre. „Și toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11) Fii atent la cuvintele „unul și același Duh”. Părinții își doresc să vadă că toți copiii lor reușesc în viață. Dar ei trebuie să recunoască și faptul că, așa cum diferă talentele individuale ale copiilor, la fel diferă și destinele lor – care sunt unice. De aceea, este o greșeală să concurezi sau să te compari cu altcineva. Biblia spune că „Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa.” (Evrei 2:4) Așa că, nu te îndoi și nu-L critica pe Dumnezeu – El știe ce face, și nu greșește niciodată! Chiar și printre cei doisprezece ucenici ai Săi, Domnul Isus avea un cerc restrâns. I-a dus doar pe Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Schimbării la Față, și nu pe ceilalți. Nu s-a simțit obligat să-i ducă pe toți pe munte pentru ca nimeni să nu se simtă neapreciat. Oare asta înseamnă că El iubește o persoană mai mult decât pe alta? Nu, experiența pe care Petru, Iacov și Ioan au trăit-o pe vârful muntelui în acea zi a făcut  parte din pregătirea lor pentru misiunea la care îi chema Isus. Ce lecție poți învăța de-aici? Trebuie să treci dincolo de opiniile altora. Dumnezeu te-a făcut pentru un scop special; El are un plan pentru tine pe care nimeni altcineva nu-l poate (și nu-l va) îndeplini ca tine. Așa că, dacă știi că ceva este potrivit pentru tine, fă lucrul acela și ai încredere că Dumnezeu îți va lua apărarea în ochii celorlalți. Ieși deci din cursa competiției și-a comparației!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →