Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “predici”

06 oct. 2024

6 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În ziua întâi a săptămânii, Maria din Magdala a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut piatra luată de pe mormânt. A alergat deci și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus“.

Ioan 20.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Chiar dacă Maria a fost însoțită și de alte femei, așa cum Evangheliile sinoptice par să ne prezinte, doar ea este scoasă în evidență în descrierea pe care o prezintă Ioan. În trecut, Maria fusese posedată de puterea demonilor; dar Domnul o eliberase din această stare teribilă. Cu inima atașată de Acela care o eliberase, ea, împreună cu alte femei, Îl însoțise pe Domnul, gata să-I slujească cu devotament (Luca 8.2,3; 23.55; 24.10). Se pare însă că dragostea ei întrecea dragostea celorlalte, de aceea este ea prezentată în mod proeminent în această scenă minunată. Prin urmare, putem învăța că lucrul pe care Hristos îl apreciază, mai presus de orice, este afecțiunea pentru Sine Însuși. Potrivit prețuirii Sale, dragostea este mai importantă decât slujirea. Adunarea din Efes s-a remarcat într-un mod deosebit prin lucrări și osteneală, dar Domnul îi spune: „Ți-ai părăsit dragostea dintâi“. Poate exista multă slujire, și totuși să nu fie însoțită de dragoste; dar nu poate exista dragoste devotată pentru Domnul, fără ca ea să fie folosită în slujba Lui. Astfel, vom vedea că Domnul folosește această femeie devotată ca legătură între El și ucenicii Săi.

Fără să aibă vreun gând cu privire la învierea Domnului – se pare că niciunul dintre ucenici nu se aștepta ca El să învieze – Maria este atrasă în mod irezistibil, prin dragoste, spre locul în care ea văzuse că trupul Domnului a fost pus în mormânt. Ea nu-și găsește odihna într-o lume din care Hristos este absent. Ea „a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric“, însă nu găsește altceva, în afara pietrei date la o parte și a mormântului gol. În tulburarea ei, aleargă la doi dintre apostolii de frunte și le spune: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus“. Este evident că mormântul gol nu reprezenta o dovadă pentru Maria a faptului că Domnul înviase; tot ceea ce își putea imagina era acel gând nepotrivit că oamenilor lumii le fusese permis să ia trupul Domnului.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când se împlineau zilele în care urma să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.

Luca 9.51

Spre bucuria lui Dumnezeu

Nu este nimic mai măreț ca a fi creștin și nu este privilegiu mai mare ca a sluji Dumnezeului viu! Deși unii tineri cred că este un lucru plictisitor să fii creștin, realitatea este pe dos: este foarte plictisitor să nu fii creștin. Ce binecuvântare să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeul oricărui har și să-L slujești și să-L aștepți pe Fiul Lui! Atributele glorioase ale acestui Fiu Preaiubit au atras plăcerea Tatălui și ele atrag tot mai mult inimile noastre, cu cât Îl contemplăm mai de aproape.

Dreptatea Lui: Când a intrat pe un măgar în cetatea Ierusalim, s-a împlinit textul din Zaharia 9.9: „Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire“.

Ascultarea Lui: Ucenicilor Săi le-a spus: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui“ (Ioan 4.34). Astfel a mers spre Golgota și a ascultat de Dumnezeul Său până la moarte.

Dependența Lui: „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând“ (Ioan 5.19). Isus Hristos nu a făcut niciun pas fără Tatăl Său.

Smerenia Lui: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească“ (Matei 20.28). De aceea, El le-a spus ucenicilor Săi: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima“ (Matei 11.29).

Supunerea Lui: În grădina Ghetsimani, când S-a gândit la suferințele morții, Domnul S-a rugat: „Ava, Tată, … depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu“ (Marcu 14.36).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 8.16-29 · Ioan 19.25-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 4:29-49

Deşi mai responsabilă decât Israel, creştinătatea n-a răspuns aşteptărilor mai bine decât acest popor. Chiar din timpul apostolilor, declinul creştinătăţii îşi făcea simţită prezenţa. Dar în mijlocul acestei ruine a Bisericii profesante, Dumnezeu a trasat celui credincios o cale care se bucură de aprobarea Lui: aceea a ascultării individuale.

Să observăm că, vorbind de declin, se foloseşte persoana a-II-a plural: «voi» (v. 25-28). „Vă veţi face chip cioplit“, „veţi face rău“ − iată ce veţi face ca o colectivitate responsabilă. Pentru trezire însă este folosită persoana a-II-a singular: «tu»: „vei căuta pe Domnul“ (v. 29-31). Fiecare poate să asculte această voce care se adresează individului personal. În acest fel îi scrie Pavel lui Timotei în zilele tulburi ale celei de-a doua sa epistole, în care citim: Iată ce a ajuns creştinătatea în ansamblul ei, „dar tu rămâi în cele ce ai învăţat“ (2 Timotei 3.14). „De aceea mă voi strădui să vă amintesc întotdeauna aceste lucruri, deşi le ştiţi …“, scrie Petru (citiţi 2 Petru 1.12, 13; 3.1, 2).

Să nu fim surprinşi că întâlnim multe repetiţii în Biblie. Parcurgând Deuteronomul, vom găsi o mulţime de astfel de repetiţii, începând cu însăşi legea, repetată în cap. 5 şi care justifică numele acestei cărţi (Deuteronom semnifică a doua lege).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HARUL ÎN CĂSNICIE | Fundația S.E.E.R. România

„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9)

Despre ce personaj din Biblie ai spune că a avut cea mai bună căsnicie? Adam și Eva au început în Paradis, iar de acolo totul a luat-o la vale: Avraam a mințit și a spus că soția sa, Sara, era sora lui, apoi a lăsat-o însărcinată pe Agar, servitoarea ei; Isaac și Rebeca și-au petrecut o mare parte din căsnicie luptându-se să aibă copii, apoi el îl favoriza pe Esau, iar ea pe Iacov; Iacov a avut copii de la două soții și de la servitoarele soțiilor… Ce să spunem de Moise? Ceea ce știm despre Sefora, soția lui Moise este că s-a certat cu acesta în legătură cu circumcizia fiului lor, și că ea l-a numit pe Moise „soț de sânge” (Exodul 4:26). Marele David nu a fost deloc un model ca soț, iar Solomon a fost și mai rău. Când viața lui Iov a devenit grea, soția lui i-a spus: „Blestemă pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9).

În basme, viața este descrisă ca o aventură dificilă până când te căsătorești – după care trăiești fericit până la adânci bătrâneți. Dar nicăieri în Biblie nu se vorbește despre vreun cuplu care s-a căsătorit și apoi au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

Așadar căsătoria nu salvează pe nimeni, doar Isus o face! Și totuși, așa de multe familii din biserici trăiesc într-o agonie tăcută. De ce? Pentru că ei și-au făcut o imagine de succes spiritual pe care trebuie să o proiecteze, dar nu se bucură de intimitate… mai rău, se petrec abuzuri. Când fiica lor necăsătorită este însărcinată, sau vreunul dintre ei este alcoolic, sau când se confruntă cu falimentul – n-au nicio idee despre ce să facă. Deseori, oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor îl primesc cel mai puțin – pentru că ar trebui să coboare de pe piedestalul lor!

Ce s-ar întâmpla oare dacă oamenii reali ar fi la fel de sinceri ca Biblia în ceea ce privește căsătoria? În Sfânta Scriptură, căsătoria este o școală în care învățăm, primim harul lui Dumnezeu și creștem împreună în dragoste. Așadar, apelează la harul lui Dumnezeu pentru căsnicia ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 sept. 2024

23 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău?

Romani 14.10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În contextul lucrurilor tratate în acest capitol din Romani, trebuie să ne păzim de a disprețui sau de a judeca. „Pentru că niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine, și niciunul nu moare pentru sine“ (Romani 14.7). Acest fapt, adevărat într-un sens pentru toți oamenii, este aplicat însă aici cu precădere la cei credincioși. „Pentru că, și dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim; deci, și dacă trăim și dacă murim, noi suntem ai Domnului“ (versetul 8). Prețios adevăr! Nu ne mai aparținem nouă înșine, nici în viață, nici în moarte, ci suntem ai Domnului nostru. Niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine, niciunul nu moare pentru sine. Apostolul întemeiază acest fapt pe moartea și pe învierea lui Hristos. Prin aceasta Și-a câștigat El ca Om drepturile Sale asupra noastră, dreptul Său de a stăpâni peste cei vii și peste cei morți. „Pentru că Hristos pentru aceasta a murit și a înviat“ (versetul 9). În El, Cel care a biruit moartea, suntem în siguranță pentru veșnicie. El este Domnul nostru, Căruia Îi datorăm toate, însă în ale Cărui drepturi nu ne putem amesteca fără a fi pedepsiți.

De aceea: „Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău?“. Amândoi, fie slab, fie tare, mărturisesc faptul că Îi aparțin cu trup și suflet acestui Domn puternic, care este chemat să domnească peste vii și peste morți, și totuși vor să se judece și să se disprețuiască unul pe altul. Cât de nebunească și de nepotrivită este fapta lor! Nu știți că toți vom sta odată înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu (versetul 10)? „Pentru că este scris: «Viu sunt Eu», spune Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu». Astfel deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu“ (versetele 11 și 12). Dar, dacă orice genunchi (al celor credincioși și al celor necredincioși) se va pleca înaintea lui Dumnezeu, și fiecare dintre noi va da socoteală lui Dumnezeu despre sine însuși, de ce să ne judecăm acum unii pe alții? Nu înseamnă aceasta, de fapt, a ne amesteca în drepturile Domnului? „Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții“ (versetul 13).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci pentru orice lucru este un timp și o judecată.

Eclesiastul 8.6

Ziua examenului și ziua rezultatelor

Atunci când un candidat susține un examen, două zile sunt importante: ziua examenului și ziua când află rezultatul. Timpul vieții, pe care Dumnezeu îl dă fiecăruia pe pământ, corespunde zilei examenului; ziua judecății va urma în mod inevitabil.

Cum își petrece omul viața, acest „timp de test“ decisiv? „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău“ (Eclesiastul 8.11). Acesta este rezultatul juridic: vinovat, examen nepromovat! Ce este de făcut?

Cartea Eclesiastul spune în același capitol: „Eu știu că binele este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, pentru că ei au frică de El“ (versetul 12). Și cel temător de Dumnezeu a fost vinovat. Dar pentru vina lui a mers un altul la judecată: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. În timpul celor trei ore de întuneric, El a purtat judecata lui Dumnezeu pentru vina altora.

Fiecare păcătos care se întoarce la Dumnezeu căindu-se de păcatele lui știe că Domnul Isus a murit pentru el! De aceea, credinciosului nu-i mai este teamă de „judecată“, deoarece lui i-a fost totul iertat. El este îndreptățit și stă înaintea lui Dumnezeu ca și cum nu ar fi păcătuit. Acesta este numai har!

„Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care avem și intrarea, prin credință, în harul acesta în care suntem“ (Romani 5.1,2).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 2.1-14 · Ioan 16.12-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 35:1-15

În această ţară a Canaanului, în hotarele care tocmai fuseseră trasate, fiecare seminţie îşi va primi partea sa, cu excepţia fiilor lui Levi. Aşa cum profeţise Iacov, aceştia aveau să fie împrăştiaţi în Israel din cauza purtării rele a tatălui lor, Levi (Geneza 49.7). Dar, prin harul lui Dumnezeu, această pedeapsă va fi transformată în binecuvântare. Patruzeci şi opt de cetăţi răspândite în tot Israelul vor fi atribuite fiilor lui Levi. Fiecare seminţie va trebui să le dea ceva, proporţional cu moştenirea ei. Astfel aceşti leviţi, slujitori ai Domnului şi ai fraţilor lor, care aveau în special misiunea de a fi învăţători ai legii, vor fi determinaţi, prin împrăştierea lor, să-şi exercite slujba în folosul întregului popor.

Urmează problema cetăţilor de scăpare pentru ucigaş. Legea cerea cu stricteţe sânge pentru sânge, fie că a fost vărsat cu intenţie, din ură, fie, din contră, fără intenţie. Pentru a rezolva acest caz, când sângele era vărsat neintenţionat, odată cu Legea, Domnul a făcut o promi­siune (citiţi Exod 21.12, 13). Se angajase să asigure un adăpost unde cel răspunzător de moartea altuia avea permisiunea să fugă pentru a-şi salva viaţa. Frumoasă ilustraţie a refugiului pe care Dumnezeu îl oferă păcătosului vinovat şi care ne aminteşte că „Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede“ (Romani 10.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMBUNĂTĂȚEȘTE-ȚI ABILITĂȚILE DE COMUNICARE! | Fundația S.E.E.R. România

„Când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa.” (Proverbele 21:11)

Fie că este vorba despre viața personală sau despre carieră, a învăța cum să comunici cu ceilalți este esențial pentru succesul și fericirea dintr-o relație. În afară de obținerea unor adevăruri, comunicarea ar trebui să ofere o modalitate de a obține o anumită înțelegere a inimii și a minții altei persoane. Iar o bună comunicare necesită tălmăcire.

Într-adevăr, înveți limba celeilalte persoane. Noi toți folosim aceleași cuvinte, dar avem limbaje unice atunci când vine vorba despre dragoste. Ceea ce vrei să zici atunci când spui: „Am nevoie de cineva care să-mi fie alături”, s-ar putea să nu fie ceea ce vrea să spună cealaltă persoană atunci când spune: „Voi fi alături de tine.” Tu trebuie să înveți limbajul celuilalt fără ca presupunerile anterioare și proiecțiile de apărare incorecte să te apese. O astfel de alfabetizare interpersonală îți va fi de folos în anii următori. Te va împiedica să-l tratezi pe celălalt ca și cum ai fi pur și simplu tu într-o formă diferită, sau să-ți imaginezi că este exact ca cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă a ta etc.

Toți avem nevoie să iubim și să fim iubiți, dar folosim mijloace de comunicare diferite pentru a ne exprima dorințele. Nu-ți fie frică să verifici termenii și să compari definițiile pentru a te asigura că amândoi cântați aceeași partitură. Un respectat învățător biblic o spunea astfel: „Adesea, în propriile mele conversații, spun: „Lasă-mă să-ți spun ce am înțeles, ca să văd dacă asta ai vrut să spui!” Sunt șocat de câte ori aud ceva total diferit de ceea ce s-a dorit!”

Fericirea durabilă nu vine din lucrurile pe care le avem, ci din relațiile bune și sănătoase. Așadar, încearcă să-ți îmbunătățești abilitățile de comunicare. Merită investiția!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 sept. 2024

12 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine ești tu să judeci pe slujitorul altuia? Pentru stăpânul lui stă în picioare sau cade. Și va sta, pentru că Domnul poate să-l facă să stea.

Romani 14.4https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cine îți dă dreptul să judeci pe slujitorul altuia? Este el responsabil față de tine, sau față de Stăpânul său? Stă el sau cade pentru tine, sau pentru El? Nu-l va ține în picioare Stăpânul său, Căruia dorește să-I slujească? Într-adevăr, El poate aceasta, deși noi, în nebunia noastră, am crede altceva. Trebuie să ne aducem aminte că în acest capitol este vorba de probleme ale conștiinței, care într-un caz hotărăște într-un fel, iar în altul, în alt fel; în niciun caz nu este vorba de diferențe în aprecierea unor fapte rele. Niciodată nu trebuie să îngădui păcate la fratele meu, dar aici nu este vorba despre păcat. Iar dacă suntem îndemnați să ne îngăduim unii pe alții și să ne iertăm unii pe alții chiar și atunci când unul are vreo plângere împotriva celuilalt (Coloseni 3.13), cu cât mai mult ar trebui să fim gata să răbdăm când este vorba despre astfel de probleme la nivel de conștiință!

Apostolul explică apoi problema și astfel: unul care ține o zi mai presus de altele o face pentru Domnul – „pentru Domnul o ține“ – iar un altul, din același motiv, privește toate zilele la fel. Cel care mănâncă, mănâncă pentru Domnul, mulțumind Domnului pentru mâncarea de care se bucură, iar cel care nu mănâncă, „pentru Domnul nu mănâncă“, iar el „Îi mulțumește tot lui Dumnezeu“. Cine poate acum să-l judece sau să-l disprețuiască pe unul pentru ceea ce face sau ceea ce nu face? Nu doresc amândoi să-I placă Domnului și să-I slujească, deși, potrivit măsurii înțelegerii lor spirituale, o fac în feluri diferite? Și nu sunt amândoi răspunzători înaintea Lui? De unde are cel tare, dacă poate fi numit așa, tăria sa? Nu trebuie și el să fie susținut de har, în aceeași măsură ca și cel slab? Un singur lucru nu trebuie însă trecut cu vederea: „Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui“ (versetele 5 și 6). Doar așa poate merge cu o inimă bucuroasă pe cale. Dar cât de multă lipsă de înțelepciune trebuie să îndure Domnul și astăzi din partea celor ai Săi în această privință!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Ioan 17.3

Big Bill

Mi se spunea Big Bill. Eram tăietor de lemne, om înalt și vânjos; beam mult și înjuram toată ziua. Oamenii cuviincioși mă evitau. Dar nu mă deranja atitudinea lor, pentru că nu-mi păsa ce credeau oamenii despre mine. Nu-mi era frică de nimeni – nici de oameni, nici de Dumnezeu.

Într-o zi nu aveam nimic de făcut și așteptam ca cineva să mă invite la un pahar de băutură. Un băiat a alergat spre mine și a strigat: „Big Bill, ai auzit știrile? Coloniștii au adus un predicator. El va vorbi în această seară la școală. Cred că ar trebui să mergi acolo!“. Eram treaz de-a binelea și am izbucnit pe loc: „Să știi că mă duc! În acest loc, nimeni nu a avut niciodată nimic de-a face cu religia și, pe cât de adevărat este că mă numesc Big Bill, pe atât de sigur este că așa trebuie să-mi rămână numele“. Seara școala s-a umplut de oameni. Mulți au venit să asculte Cuvântul lui Dumnezeu; alții au venit să mă vadă pe mine, Big Bill, acționând împotriva acelui mic predicator.

Când am ajuns la intrare, predicatorul citea deja textul biblic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“ (Ioan 3.16). Auzind cuvintele citite, nu am putut merge mai departe. Predicatorul a citit din nou versetul, apoi și a treia oară. Nu știu cum am ajuns pe scaunul de lângă ușă. Nu mai auzisem niciodată asemenea cuvinte. Am stat și am ascultat. Și apoi L-am întâlnit pe Cel „care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20). Iar Big Bill a devenit Micul Bill și s-a convertit.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.11-21 · Ioan 12.37-50

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 26:1-4; 26:51-65

Trecuseră patruzeci de ani de la numărătoarea din capitolul 1. Domnul cere să se facă o nouă numărătoare, de data aceasta pe familii, a capetelor „întregii adunări a fiilor lui Israel“.

O comparare a celor două recensăminte, de la începutul şi de la sfârşitul călătoriei prin pustiu, scoate în evidenţă consecinţele dezastruoase şi iremediabile ale faptelor comise. Seminţia lui Si­meon, mai vinovată decât celelalte în chestiunea cu Baal-Peor, a fost decimată (25.14). Acest fapt va conduce şi la o micşorare proporţională a moştenirii lor în Canaan, după instrucţiunile date lui Moise: „ … celor mai puţini să le dai mai mică moştenire“ (v.54).

Acest adevăr ne spune tuturor că o umblare în slăbiciune antrenează pentru creştin o pierdere eternă şi poate privarea de „cunună“ (Apo­calipsa 3.11). De la Ruben până la Neftali, numărătoarea s-a făcut în aceeaşi ordine ca şi prima dată, după steagurile seminţiilor (cap. 2). Faptul că totalul este aproape acelaşi (v.51; 1.46) demonstrează puterea harului lui Dumnezeu care s-a îngrijit de această imensă armată de şase sute de mii de oameni, fără a socoti femeile şi copiii, în timpul celor patruzeci de ani în pustiu.

Dumnezeu n-a fost niciodată depăşit de nevoile alor Săi şi El va avea aceeaşi grijă de fiecare dintre noi până în ultima noastră zi aici, jos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 mai 2024

7 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cerul gurii lui este plin de dulceață; ființa lui este plină de farmec. Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu, fiice ale Ierusalimului!

Cântarea Cântărilor 5.16

Mirele și Mireasa (9)

„Cerul gurii lui este plin de dulceață.“ Versetul de mai sus încheie portretul Mirelui, început la versetul 10. Mireasa a vorbit în versetul 13 despre buzele Lui, care sunt ca niște „crini picurând smirnă curgătoare“. Acum ea vorbește despre cerul gurii Lui. Tot ceea ce rostește El este spre desfătarea Tatălui, care cunoaște valoarea fiecărui cuvânt al Domnului, fiindcă El a vorbit tot ceea ce Tatăl Său I-a dat să vorbească.

„Ființa Lui este plină de farmec.“ Aceste cuvinte însumează răspunsul Miresei către fiicele Ierusalimului. Da, El este cu totul plin de farmec, fie că privim la capul Lui – la gândurile și la planurile Lui; fie că privim la vigoarea Lui perpetuă, văzută în descrierea părului Său negru, care curge în valuri; fie la ochii Lui, care sunt plini de bunătate, de pace și de dragoste; fie la buzele Lui, de pe care se revarsă harul; fie la mâinile Lui, care au vindecat și au binecuvântat; fie la simțămintele Lui lăuntrice, descrise ca fiind precum fildeșul strălucitor; fie la picioarele Lui, care au fost neclintite în împlinirea misiunii pe care Tatăl I-a dat-o. În orice privință, El este plin de farmec!

„Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu.“ Preaiubitul ei este, de asemenea, prietenul ei, Acela cu care ea dorește să petreacă timp. Cât de trist ar fi un bărbat dacă logodnica lui ar prefera să-și petreacă timpul cu alți prieteni! Să ne cercetăm în această privință: Cel pe care-L numim Preaiubitul nostru este El și Prietenul nostru, Căruia să ne destăinuim în orice situație? Este El Acela cu care ne place să petrecem cât de mult timp posibil? Dacă într-adevăr Îl vedem ca fiind plin de farmec, vom dori să învățăm de la El și să-I urmăm exemplul. El este plăcerea inimii Tatălui și ar trebui ca și noi să ne găsim toată plăcerea în El. Cu adevărat, Doamne Isuse, nu este nimeni ca Tine!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe Diavolul, și să elibereze pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.

Evrei 2.14,15

Învingător asupra morții

Deasupra cascadei Niagara se află epava unei nave. Pentru că echipajul nu reușise să o scoată la timp din curentul puternic ce se formează înainte de prăvălirea apelor, corabia a fost izbită violent de stânci și s-a răsturnat. Iar stâncile au împiedicat-o să fie măturată în abis. Se spune că un singur membru al echipajului a fost salvat.

Miile de turiști care vin să vadă spectacolul natural oferit de cascadă nu pot să nu observe epava. Ea a fost lăsată între stânci poate ca un memento de avertizare al forțelor distructive care ne târăsc viața în abisul morții. Suntem prea slabi pentru a le face față. Niciun om nu are puterea de a rezista curentului morții care ne trage viața în jos.

Din fericire, este Cineva care a învins moartea: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El Însuși a trebuit să treacă prin moarte. Dar ea nu L-a putut reține. Hristos a înviat dintre morți. Acum, El trăiește pentru totdeauna și vrea să ne elibereze de puterea morții și să ne dea viața veșnică. Prin credința în El, Domnul Isus vrea să ne unească cu Sine și să ne ducă pentru totdeauna acolo unde este învierea.

El i-a spus Martei: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“. Marta a răspuns: „Da, Doamne, eu cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume“ (Ioan 11.25-27). „Crezi lucrul acesta?“, mă întreabă astăzi și pe mine Isus, Învingătorul asupra morții.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.12-22 · Efeseni 5.22-33

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:20-33

Primul legământ a fost instituit cu toată solemnitatea cuvenită şi a fost pecetluit cu sânge (citiţi Evrei 9.18 …). Apoi Domnul Şi-a arătat ceva din strălucirea gloriei Sale bătrânilor lui Israel. Ei au văzut că „sub picioarele Lui era ca o lucrare străvezie ca safirul şi ca înseşi cerurile în curăţie“ (v.10; Ezechiel 1.26). „Picioarele Lui“ ne ajută să ne gândim la calea glorioasă a Fiului lui Dumnezeu, aşa cum ne-o prezintă Evangheliile, o cale „ca înseşi cerurile în curăţie“. Hristos nu numai că „a coborât din cer“, „S-a suit în cer“, ci El n-a încetat nici o clipă să fie „Fiul Omului care este în cer“ (Ioan 3.13). Şi în umblarea lui Hristos aici, jos, poate fi admirată gloria lui Dumnezeu în toată perfecţiunea ei morală (Psalmul 68.24). „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14.9).

Versetul 11 ilustrează libertatea sfântă şi comuniunea de care se bucură acum răscumpăraţii Domnului Isus. Pe baza lucrării încheiate a lui Hristos şi a prezenţei Sale la dreapta lui Dumne­zeu, ei sunt, într-un fel, „acasă“ în glorie.

Moise, pe un alt munte, cel al transfigurării, va fi împreună cu Ilie şi cu cei trei ucenici martor al gloriei Domnului Isus (Luca 9.28-36).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este tăria mea…” (Exodul 15:2)

Ai remarcat vreodată că atunci când ți-e foame, toate felurile de mâncare din meniu îți par bune? În mod similar, când sufletul tău nu este împlinit, păcatul pare ispititor. De aceea, tu trebuie să fii mereu conștient de starea ta spirituală și să-ți monitorizezi nivelul la care se află sufletul tău în căutare de împlinire. La bordul mașinii tale există lumini de avertizare care îți spun cât de fierbinte este motorul, când mașina merge (sau rămâne) fără ulei. Uneori li se spune „luminile idiotului”, căci trebuie să fii așa ca să le ignori! Deci, lumina principală de pe tabloul de bord al inimii tale este „lumina satisfacției sufletului.” De aceea în Biblie sunt atât de multe versete care ne cheamă să ne bucurăm: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10); „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16:11); „Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12:3); „Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) Atunci, de ce persoane de altfel inteligente cad mereu în cursă? Pentru că atunci când nu suntem mulțumiți de viețile noastre, suntem vulnerabili față de ispită. Și cu cât nivelul nemulțumirii noastre este mai mare, cu atât suntem mai susceptibili de a cădea în ispită. Noi am fost creați pentru mulțumirea sufletului; nu putem trăi fără asta. Și dacă nu o găsim în relația cu Dumnezeu, o vom căuta în toate locurile greșite. Apostolul Pavel spune: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 14:17). Ce vrea să spună Pavel prin expresia „bucurie în Duhul Sfânt”? Că secretul bucuriei și a satisfacției sufletești se găsește în viața trăită sub călăuzirea Duhului Sfânt! Așa a fost, și așa va fi mereu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 apr. 2024

13 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână nu din fapte, ci de la Cel care cheamă.

Romani 9.11

Chemarea lui Dumnezeu (5) – Nu prin faptele noastre

Capitolele 9–11 din Epistola către Romani sunt scrise pentru a reconcilia harul evangheliei, care se adresează întregii lumi, cu promisiunile speciale făcute lui Avraam și descendenților săi. Apostolul Pavel își începe argumentarea folosind imagini din istoria lui Israel. Mai întâi, el spune că „nu toți cei din Israel sunt Israel“ (Romani 9.6) și folosește imaginea lui Isaac și Ismael. Ni se reamintesc cuvintele Domnului către Avraam: „În Isaac vei avea o sămânță“ (versetul 7). Nu Ismael, ci Isaac a fost cel ales.

Cel de-al doilea exemplu este cu privire la copiii Rebecăi și ai lui Isaac. Ni se spune că, înainte ca acești copii să se nască, înainte de a face ei vreun lucru rău sau bun, Dumnezeu l-a ales pe Iacov, și nu pe Esau, spunând că cel mai în vârstă va sluji celui mai tânăr. Acesta este contextul versetului nostru. Scopul lui Dumnezeu, alegerea Lui suverană și chemarea la binecuvântare nu au depins de faptele lui Iacov, nici de ale lui Esau. Chemarea făcută cunoscut Rebecăi cu privire la gemenii ei nu a fost bazată pe faptele omului, ci pe scopul și pe alegerea suverană a lui Dumnezeu.

Aplicația acestui principiu este importantă pentru noi astăzi. Există câteodată ideea că Dumnezeu a știut cine avea să-L aleagă și astfel i-a ales pe cei în cauză. Acest lucru nu este corect și, de fapt, el Îl lipsește pe Dumnezeu de gloria Sa în mântuirea oamenilor, făcând această mântuire dependentă de faptele lor. Așa cum spune versetul nostru, este nu din fapte, ci de la Cel care cheamă. Responsabilitatea omului cu privire la mântuire rămâne; cu alte cuvinte, el trebuie să creadă evanghelia atunci când îi este predicată. Totuși, toată gloria Îi aparține lui Dumnezeu. Poate nu înțelegem cum se împacă suveranitatea lui Dumnezeu cu responsabilitatea omului, însă Scriptura învață ambele adevăruri. Versetul de astăzi ne învață că totul începe cu inițiativa, cu alegerea și cu chemarea lui Dumnezeu.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce vrei să-ți fac? … Să-mi capăt vederea! … Credința ta te-a mântuit.

Luca 18.38,41,42

Pronumele personale

Cineva a spus odată: „Creștinismul este o religie a pronumelor personale“. Și parțial avea dreptate, căci, deși oamenii admit în general că sunt păcătoși și că Isus este Mântuitorul, important este să recunosc personal faptul că eu sunt păcătos și că am nevoie de El ca Mântuitorul meu.

Strigătul acestui orb din Luca 18 și răspunsul pe care el îl capătă personal din partea Domnului fac din acest tablou unul dintre cele mai prețioase inimilor noastre. „Ai milă de mine!“ — „Ce vrei să-ți fac?“ — „Să-mi capăt vederea.“ — „Credința ta te-a mântuit.“

Un om a venit odată la un predicator și i-a spus: „Cred tot ce spuneți și îmi plac predicile dumneavoastră, totuși de ce nu sunt salvat?“. Credinciosul l-a întrebat: „Ați stat vreodată înaintea lui Isus să-I spuneți: Doamne, dacă nimeni altcineva din această lume nu a păcătuit, eu am păcătuit; chiar dacă toți Te resping, eu am nevoie de Tine ca Mântuitor personal?“. — „Vreți să spuneți“, a zis omul, „că problema mea este că eu nu am aplicat la mine personal Cuvântul lui Dumnezeu?“ — „Da, cred că aceasta este problema.“ Acel om nu văzuse convertirea ca fiind o problemă personală între el și Hristos. Însă, atunci când a spus „eu am păcătuit“, eu trebuie să fiu „născut din nou“, a putut auzi aceleași cuvinte mângâietoare care au făcut și inima orbului să exalte: „Credința ta te-a mântuit“ (Luca 15.21; Ioan 3.7).

Dacă vrei să fii salvat, trebuie să vii personal la Isus! Apoi să te gândești și la alții și să le spui și lor această veste; căci am fost binecuvântați ca să fim o binecuvântare!

Citirea Bibliei: Deuteronom 26.1-19 · Galateni 3.21-29

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 10:24-29; 11:1-10

Nouă urgii au venit succesiv peste ţara Egiptului. Mai rămânea a zecea, mai grozavă decât toate cele dinainte, a cărei semnificaţie o vom vedea în continuare. Ea a fost precedată de o ultimă propunere a lui faraon: „Mergeţi, slujiţi Domnului; numai turmele voastre să rămână“ (v.24), care urmărea să împiedice poporul să aducă jertfele şi darurile. Recunoaştem bine în aceasta eforturile lui Satan de a ne lipsi de Cel care este Jertfa desăvârşită. El face orice pentru a ne lua bucuria lui Hristos, mai ales atunci când venim pentru a-L oferi Tatălui în închinare. Vai, cât de des îi reuşeşte aceasta! Rezultă o pierdere pentru noi, dar, mai presus de orice, Dumnezeu este lipsit de jertfa scumpă pe care o aşteaptă de la răscumpăraţii Săi. Şi, la modul general, răspunsul lui Moise ne aminteşte că Dumnezeu are drept nu numai asupra noastră, ci şi asupra a tot ceea ce este în posesia noastră.

Moise „a ieşit de la Faraon aprins de mânie“ (v.8). Îl vom vedea în mai multe rânduri pe acest om al lui Dumnezeu mânios, tocmai pe el, care era „foarte blând, mai mult decât toţi oamenii care erau pe faţa pământului“ (Numeri 12.3; vedeţi Exod 16.20; 32.19; Levitic 10.16; Numeri 16.15; 31.14). Dar era vorba de gloria lui Dumnezeu şi de binele poporului Său. Are mânia noastră întotdeauna o cauză atât de dreaptă?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONDU-ȚI COPIII PE CALEA DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)

Când copilul tău începe să umble și să vorbească, începe să semeni Cuvântul lui Dumnezeu în inima lui. Lucrul acesta nu este o garanție că nu o va lua pe căi lăturalnice. Mulți dintre noi nu am înțeles la început, dar în cele din urmă am înțeles. Asigură-te că el știe care este „calea Domnului.” Imaginează-ți că un somon iese din ou în Severn (râul britanic cel mai lung și cu cel mai bogat debit), apoi când se maturizează, înoată în aval și își începe îndelungata migrare spre Atlanticul de nord. Somonul înoată mii de mile. Apoi, ca la comandă, își începe călătoria lungă înapoi spre locul în care a apărut pe lume. Și el nu numai că localizează locul pe unde a intrat în ocean, ci și estuarul, râul și golful exact de unde a fost eliberat.

Într-o relatare susținută de dovezi, se spune că un somon și-a croit drum printr-un canal de scurgere, a dat la o parte un capac greu cu plasă de la o țeavă verticală înaltă de un metru și a ajuns în același bazin în care a luat ființă. Semne specifice făcute pe aripioarele sale înotătoare au confirmat lucrul acesta.

Acest verset („Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”) ne spune că, dacă le dăm copiilor noștri să guste din bunătățile lui Dumnezeu când sunt mici, când vor îmbătrâni, lumea nu le va satisface gustul și ei se vor întoarce la rădăcinile lor spirituale. Fă-ți așadar cu credincioșie partea, și fii încrezător că Dumnezeu Și-o va face pe a Sa. Rolul tău acum este să-i îngrijești, să-i iubești, să-i instruiești, și să te rogi pentru ei. Partea lui Dumnezeu este să-i aducă înapoi. Și o va face, pentru că El îi iubește mai mult decât îi poți iubi tu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 apr. 2024

6 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i-a spus: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?“. Ea, gândind că este grădinarul, I-a spus: „Domnule, dacă tu L-ai luat de aici, spune-mi unde L-ai pus, și eu Îl voi lua“. Isus i-a spus: „Maria!“. Ea, întorcându-se, I-a spus în evreiește: „Rabuni!“, care înseamnă: „Învățătorule!“.

Ioan 20.15,16

Pe măsură ce creștem spiritual și ne preocupăm cu Domnul Isus, afecțiunea noastră pentru El crește din ce în ce mai mult. Există însă multe lucruri care ne pot împiedica să privim la El. Scena învierii redată mai sus ne poate oferi antidotul împotriva unor astfel de lucruri.

Domnul i Se arată Mariei, însă, la început, ea nu L-a recunoscut. Inima ei era apăsată de întristare, era îngrijorată și ajunsese în pragul disperării. Speranțele ei se prăbușiseră și acum ea plângea cu amar. În chiar aceste momente, Domnul înviat i Se arată. Această scenă mișcătoare ne prezintă prima arătare a Domnului după învierea Sa, și Maria este cea căreia Domnul i Se arată cel dintâi. Adesea, când noi avem inima apăsată, nu putem vedea că Domnul este prezent pentru a ne ajuta. Doar atunci când El o cheamă pe nume, Mariei i s-au deschis ochii și L-a recunoscut. Iar Domnul i-a pus atunci o întrebare care este atât de importantă pentru noi toți astăzi: „Pe cine cauți?“.

Răspunsul la această întrebare poate îndepărta poverile care ne apasă. Când privim din nou la Cel care este Mântuitorul înviat, care a promis că niciodată nu ne va lăsa și că nu ne va părăsi, El poate să ne aducă, așa cum a adus-o pe Maria, în savurarea acelei relații scumpe cu Sine Însuși și cu Tatăl. Dacă Îi auzim glasul și privirile noastre sunt ațintite doar asupra Lui, bucuria și fericirea ne vor inunda inimile, chiar și în cele mai dificile împrejurări. Fiindcă El trăiește, și noi vom trăi!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mi-ai salvat sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii.

Psalmul 56.13

Saltul parașutistei

În aprilie 1987, în Arizona, 420 de parașutiști se întâlniseră să facă o serie de salturi. Patru sportivi tocmai se lansaseră de la 2.700 de metri, propunându-și să realizeze o săritură în formație. Însă Debbie Williams, o tânără în vârstă de 31 de ani, s-a izbit în cădere de rucsacul unui coleg, a leșinat și se afla în cădere spre pământ cu parașuta nedeschisă. Instructorul grupului, Gregory Robertson, a observat imediat și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ajunge la Debbie la timp. Avea la dispoziție doar câteva secunde.

Cu brațele și cu picioarele înfășurate, el a plonjat cu capul în jos și, cu o viteză de peste 300 km/h, a ajuns-o pe Debbie la o înălțime de 1.000 de metri deasupra pământului. A învârtit-o pe tânără pentru a-i putea deschide parașuta acesteia, după care s-a ocupat de a lui. Apoi au alunecat spre sol. Debbie – încă inconștientă – a aterizat pe spate. Nu a scăpat fără răni, dar Gregory îi salvase viața.

La fel de neajutorați eram și noi în coborârea noastră spre abisul veșnic. Dar Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume pentru a ne salva. Numai El a putut face aceasta. Și, spre deosebire de Debbie, pe noi ne roagă să primim în inimi prin credință salvarea Sa, nu ne-o impune. El ne-o oferă: este în dar. Depinde de voința noastră dacă primim sau nu să fim salvați de la prăbușire.

Timpul este măsurat în secunde. Să trecem degrabă de partea Mântuitorului!

Citirea Bibliei: Deuteronom 21.1-9 · Matei 28.11-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 7:14-25

Dacă egiptenii nu ţin cont de primele două semne, aşa cum îi spusese Domnul lui Moise, urmează al treilea semn, cu adevărat serios: apa transformată în sânge. Apa ne vorbeşte despre lichidul care răcoreşte şi dă viaţă, în timp ce sângele vărsat vorbeşte despre moarte. Cuvântul i-a fost dat omului pentru a-i oferi viaţa, dar, dacă acesta nu îl primeşte şi refuză să creadă, acelaşi cuvânt va deveni pentru el judecată şi moarte (citiţi Ioan 12.48). Astăzi Cuvântul vesteşte harul, dar şi judecata pentru cei care nu-l primesc. Într-un fel sau altul, toţi îl vor întâlni, fie în prezent, spre viaţă, fie mai târziu, spre moarte!

Ceea ce vorbise Domnul a venit asupra egiptenilor. Nilul, artera vitală a ţării, din care ei îşi făcuseră un zeu, devine acum un obiect care provoacă dezgust şi scârbă. Sângele umple râul, canalele, bălţile, iazurile, chiar şi vasele. Toate izvoarele la care lumea îşi potolea setea sunt otrăvite şi ucigătoare (v.18). Să ne ferim să bem din ele! Şi de această dată vrăjitorii fac acelaşi lucru prin farmecele lor. Prin puterea lui Satan, ei imită ceea ce aduce moartea numai pentru a face şi mai mare nenorocirea poporului. Ar fi făcut mult mai bine dacă   şi-ar fi arătat talentele transformând sângele în apă, dar erau incapabili de aşa ceva.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

INTRĂ ÎN CĂMĂRUȚA TA CU DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1)

Ți se pare dificil să înțelegi căile Domnului? Toți ne luptăm cu lucrul acesta. Chiar dacă putem vedea în urma noastră mâna Sa plină de binecuvântări și călăuzirea Sa care ne-a însoțit, uneori ne simțim copleșiți de frică și singurătate. Păstrând proporțiile, desigur, Domnul Isus Însuși a strigat: „Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46). Aceste cuvinte le-am putea interpreta astfel: „Poate nu înțeleg ce se întâmplă, dar Eu știu că ești în continuare Dumnezeul Meu.” Ce asigurare!

Ai văzut vreodată un copil care-și întinde mânuța spre părintele său și-i spune: „Mai încet, nu pot așa repede!”? Copilului îi este teamă că se va pierde sau că va rămâne în urmă. Simți și tu la fel astăzi? Ți-e frică că nu poți ține pasul? Ai sentimentul că viața merge înainte prea rapid? Ai vorbit cu Dumnezeu despre temerile tale? Biblia ne spune care este nevoia sufletului nostru: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1). Nu dorești ceva decât dacă prețuiești acel lucru și ai nevoie de el. Numai nevoia autentică te va face să te întorci de la orice alt mijloc vizibil de sprijin și să-L urmezi pe Dumnezeu, pentru că știi că fără El, nu vei reuși. Adevărul este că dacă nu ai avea nevoie de El cu atâta disperare, ar trebui să fii mulțumit cu mai puține lucruri.

Când Îl urmezi pe Dumnezeu cu toată inima ta, se întâmplă trei lucruri:

1) Intri pe tărâmul în care „toate lucrurile sunt cu putință” (Marcu 10:27);

2) Crești tot mai mult în asemănarea cu Hristos, pentru că devii asemenea anturajului în care te găsești (vezi 2 Corinteni 3:18);

3) Înveți că anumite niveluri de binecuvântare sunt atinse, când Îl cauți pe Dumnezeu cu perseverență (vezi Evrei 11:6).

Te-ai săturat să primești răspunsuri omenești? Ai nevoie și de altceva în afară de sfaturi bune? Intră în cămăruța ta cu Dumnezeu, zilnic, și lasă-L să-ți vorbească!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 apr. 2024

2 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc.

Ioan 14.2

Venirea Lui va pune capăt călătoriei noastre prin pustie. Ea va vindeca toate diviziunile din mijlocul poporului lui Dumnezeu și îi va strânge laolaltă pe toți sfinții risipiți și divizați. Va pune capăt suferințelor, încercărilor și trudei celor ai Săi; ne va scoate din această scenă a întunericului și a morții și ne va aduce într-un cămin al luminii, al vieții și al dragostei. Va face toate acestea și încă și mai multe, însă, mai presus de toate, ne va aduce în compania lui Isus, așa cum El Însuși a spus: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, pentru ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“ (Ioan 14.3).

Ce-ar fi cerul fără Isus? Să fii într-o scenă unde nu va mai exista moarte, nici suferință, nici plâns, unde totul este sfințenie și perfecțiune – acesta este un lucru minunat; însă, dacă Isus n-ar fi acolo, inima ar rămâne nesatisfăcută. Fericirea supremă a venirii Sale este că vom fi cu El. El a fost cu noi în această lume a întunericului și a morții, iar noi vom fi cu El în căminul vieții eterne, în casa Tatălui.

Acest aspect al venirii Sale, care este cel mai înalt, ne descoperă dorințele tainice ale inimii Sale. Învățăm din aceste cuvinte ale Domnului că dorința adâncă a inimii Sale este de a-i avea pe cei ai Săi cu Sine, pentru bucuria și satisfacția inimii Lui Însuși. El dorește compania noastră. El este Obiectul credinței noastre în cer, iar noi suntem obiectele dragostei Sale pe pământ. Comoara noastră este în cer, iar a Lui, pe pământ. El a plecat de aici, însă inima Sa a rămas cu noi și, așa cum cineva a spus: «Dacă inima Lui este aici, El Însuși nu poate fi departe».

Ce mângâiere pentru inimile noastre tulburate conțin aceste versete! Hristos în glorie este resursa noastră și acolo este casa care ne așteaptă; iar Omul din glorie așteaptă cu nerăbdare să fim acolo împreună cu El!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai încurajat și mi-ai întărit sufletul. Domnul va sfârși ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ține în veci.

Psalmul 138.3,8

Cuvintele de pe pereții celulei

În aprilie 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, reverendul Donald Caskie (1902-1983), un pastor scoțian care trăia în Franța, a fost închis pentru că i-a ajutat pe soldații aliați să fugă din Franța. Mai târziu a scris despre întemnițarea sa: „A fost o experiență extrem de umilitoare, care ar fi putut duce ușor la disperare. Dar cunoașterea Bibliei m-a salvat“. Deși Biblia îi fusese luată, el a spus: „O aveam în inimă și în minte, așa că mi-am păstrat credința și echilibrul mental“.

Trădat și capturat, Caskie a petrecut restul războiului în lagăre de prizonieri. Într-unul dintre acestea a văzut numele a numeroși deținuți încrustate pe pereții celulei sale. Atunci a adăugat și el ceva: „Așa vorbește Domnul: Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu. Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece și prin râuri, și nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars și flacăra nu te va aprinde“ (Isaia 43.1,2). Aceste cuvinte le-a avut pe inimă gândindu-se și la alți prizonieri și s-a rugat ca Dumnezeu să le dea pace.

Într-o altă închisoare, un deținut i-a spus lui Caskie povestea sa: „Eram pe punctul de a-mi pune capăt zilelor, pentru a scăpa de tortură, când am descoperit pe perete câteva cuvinte care m-au făcut să mă opresc și mi-au dat alinare și putere. Acum nu-mi mai este frică. Nu voi uita niciodată acele cuvinte“. Erau chiar versetele pe care Caskie le încrustase în perete. Rugăciunea lui fusese ascultată. Cuvântul lui Dumnezeu își dovedise încă o dată puterea.

Citirea Bibliei: Deuteronom 18.1-22 · Matei 27.27-38

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 5:1-14

Egiptul oferă o imagine zguduitoare a lumii, altfel spus, a societăţii omeneşti organizate fără Dumnezeu. Prin chiar respingerea autorităţii lui Dumnezeu, lumea  şi-l ia ca şef pe Satan, numit şi „stăpânitorul acestei lumi“ (Ioan 16.11). Este un prinţ dur şi fără scrupule, a cărui imagine ni se prezintă prin crudul faraon. Când unui suflet începe să i se trezească conştiinţa şi geme pentru eliberare (precum Israel în acest capitol), Satan nu precupeţeşte nici un efort ca să-l reţină şi să-l prindă şi mai strâns, împovărându-l cu munci suplimentare (vezi v.9). El distrage acea persoană printr-un iureş de activităţi, pentru a-i abate gândurile lăuntrice şi a-l împiedica să găsească timp să se ocupe de nevoile sufletului său.

Da, am cunoscut şi noi prea bine ce înseamnă a geme sub jugul lui Satan, „robi ai păcatului“ (Romani 6.17), „robiţi diferitelor pofte şi plăceri“ (Tit 3.3), incapabili să ne eliberăm prin propriile eforturi. Este oare cu putinţă ca dintre cititorii noştri să se găsească cineva în această stare? Cuvântul lui Dumnezeu îi oferă o eliberare deja împlinită. Hristos, Cel care este mai mare decât Moise, nu numai că a vestit-o, ci El Însuşi a împlinit această răscumpărare. El a smuls sufletele noastre de sub groaznica robie a diavolului, a lumii şi a păcatului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE SINGURĂTATE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Toţi m-au părăsit.” (2 Timotei 4:16)

Care este cea mai bună cale de-a înfrunta singurătatea?

1) Învață să fii singur, fără să te simți singur. Domnul Isus lăsa la o parte mulțimea pentru a fi singur cu Tatăl Său în rugăciune. De ce? Pentru că știa că solitudinea este esențială pentru creșterea spirituală. Și revenea îmbogățit lăuntric și mai bine echipat pentru a se confrunta cu provocările vieții! În Geneza 32:24 citim că Iacov „a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.” Din acel moment de părtășie și confruntare singur cu Dumnezeu a ieșit un bărbat cu un nume nou, o natură nouă, o umblare nouă și un viitor nou. Pe lângă asta, când oamenii își dau seama că tu te poți bucura și singur de mâncarea ta preferată, de un film sau de orice altă activitate, vor fi atrași de tăria ta, de independența și de încrederea ta.

2) Respinge ideea că nu poți trăi fără o anumită persoană în viața ta. Singura persoană pe care trebuie s-o ai în viața ta este Dumnezeu, care a promis că va fi mereu cu tine și nu te va părăsi (vezi Evrei 13:5). Putem cădea într-o stare de singurătate profundă după moartea cuiva drag pentru că nu avem prieteni apropiați în afară de familie. Dar niciodată nu este prea târziu să începi. Și Dumnezeu te va ajuta. Apostolul Pavel a scris: „La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile.” (2 Timotei 4:16-17).

 Așadar, Dumnezeu te va ajuta să jelești pierderea suferită, să treci peste și să te îndrepți spre ceea ce ți-a pregătit El în viitor!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 mart. 2024

31 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și dacă vei aduce, ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Cred că cei mai mulți dintre cititorii Bibliei au rămas foarte surprinși de faptul că nu se spune aproape nimic despre primii treizeci de ani ai Domnului Isus. O singură întâmplare ne este relatată, pe când El era în vârstă de doisprezece ani, iar în rest nu mai aflăm nimic despre El până la vârsta de treizeci de ani. Toate cele patru Evanghelii vorbesc aproape numai despre cei trei ani și jumătate în care Domnul Și-a exercitat slujba, însă și aceasta numai în pustie, căci primele trei Evanghelii relatează doar despre lucrarea Sa în Galileea, după ce, în Ierusalim și în Iudeea, El a fost lepădat. Numai în primele trei capitole ale Evangheliei după Ioan auzim despre începutul slujbei Sale, în Ierusalim și în Iudeea. Însă, în Ioan 4, vedem că El pleacă din Iudeea ca să Se ducă în Galileea, pentru că în Iudeea fusese respins, iar în capitolele următoare ale Evangheliei după Ioan este aproape exclusă descrierea lucrării Domnului pe care a făcut-o, mai târziu, în Ierusalim.

Domnul Isus a fost încercat și în acești primi treizeci de ani și a avut de suferit. Întreaga viață a Domnului Isus a fost suferință: în toți acești treizeci de ani, dar și după aceea. Ioan spune că, dacă s-ar fi scris tot ceea ce a făcut Domnul Isus, cărțile scrise n-ar fi încăput în toată lumea; prin urmare, nu găsim relatate decât puține lucruri chiar și din acei trei ani și jumătate de slujire publică a Domnului.

Cuvântul lui Dumnezeu ne îndreaptă aici gândurile asupra suferințelor Domnului în aceste împrejurări pe care noi nu le cunoaștem din Evanghelii. Probabil că cea mai mare parte a lor Domnul le-a trăit în cei treizeci de ani, iar o parte după aceea. Însă, în locurile care ne sunt descrise, erau suferințe care n-au fost văzute din afară și pe care Duhul Sfânt nici nu ni le-a făcut cunoscut, dar pe care le putem găsi totuși în alte cărți ale Bibliei, la care putem medita și pe care le putem înțelege în legătură cu caracterul întregului Cuvânt al lui Dumnezeu

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi? Și găseau pricină de poticnire în El.

Marcu 6.3

El a fost tâmplar

Când a venit în orașul natal Nazaret, în timpul slujirii Sale publice, Domnul Isus a fost respins. Locuitorii acelui oraș cunoșteau cel mai bine originea Sa ca om, căci acolo locuise și lucrase câțiva ani în familie. Dar ei nu-L cunoșteau cu adevărat, așa că erau uimiți de învățătura și de minunile Lui.

Suspicioși, au întrebat: „Nu este Acesta tâmplarul?“. Ar putea unul pe care ei Îl cunoșteau ca pe un simplu meșter să poată să învețe și să facă minuni cu putere divină? Ei au privit la familia Lui. Probabil că erau oameni săraci și neimportanți în Nazaret. Cu siguranță că nicio persoană care săvârșea minuni nu putea proveni dintr-o astfel de familie. Ei găseau pricină de poticnire în Domnul.

Dar să nu uităm că Însuși Creatorul universului a vrut să fie așa. El a dorit să trăiască aici ca un meșter necunoscut, fără o pregătire strălucită, fără arta de a convinge, fără titluri academice.

Oamenii din Nazaret au recunoscut probabil că în fața lor stătea mai mult decât tâmplarul pe care Îl cunoșteau, dar nu au vrut să creadă în El. De aceea L-au urât și L-au respins.

Dar noi ne plecăm în închinare în fața Celui care, în calitate de Creator și Domn al universului, nu a ales o profesie înaltă din punct de vedere omenesc, ci a vrut să fie tâmplar. „El … S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor“ (Filipeni 2.7).

Citirea Bibliei: Deuteronom 16.18-17.7 · Matei 27.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 4:1-17

La curtea lui faraon, Moise învăţase toată înţelepciunea Egiptului. Dar nu învăţase să-L cunoască pe „EU SUNT“. Anii petrecuţi în palatul regal nu l-au făcut un instrument potrivit pentru eliberarea poporului său. Uciderea egipteanului a demonstrat tocmai contrariul. După patruzeci de ani în şcoala lui faraon sunt necesari alţi patruzeci de ani în şcoala lui Dumnezeu, tocmai în Madian. Rezultatul este că Moise nu mai are nimic care să-l facă mândru. Odinioară „puternic în cuvintele lui şi în fapte“ (Fapte 7.22), declară acum că nu are vorbirea uşoară şi lasă deoparte toate capacităţile personale. Dar, dacă pe bună dreptate a încetat să se încreadă în sine, el încă nu se încrede pe deplin în Dumnezeu. Trebuie să înveţe că Domnul, când cheamă pe cineva în slujbă, dă şi puterea necesară pentru împlinire.

Toiagul preschimbat în şarpe arată că, dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să lucreze pentru o clipă, tot în puterea Lui stă şi să-i nimicească lucrarea. La cruce, Hristos a triumfat asupra puterilor răului (Coloseni 2.15). Mâna pusă în sân (inima: izvorul răului) care se acoperă de lepră şi care apoi este făcută sănătoasă ilustrează puterea lui Dumnezeu de a îndepărta pata păcatului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VEGHEAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Vegheaţi, fiţi tari în credinţă…” (1 Corinteni 16:13)

Uneori e posibil să experimentăm mai multe probleme după ce devenim creștini, decât înainte… Biblia chiar menționează lucrul acesta (în Evrei 10:32): „Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe…” Să ne gândim la viața lui Hristos. „De îndată ce a fost botezat… cerurile s-au deschis… Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea…” (Matei 3:16-17). După care citim: „Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.” (Matei 4:1).

Prima dată chemarea, apoi conflictul. Și la fel este și astăzi!

Apostolul Pavel a primit „un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.” (2 Corinteni 12:7).

Așadar, când Îi spui „da” lui Dumnezeu, pregătește-te de atacuri. Satan va ataca ce îi provoacă teamă și anume planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Când un jucător începe să înscrie, echipa adversă îl ia în vizor pentru că știe că este capabil de victorie. Înțelegi ideea? Înainte ca Domnul Isus să-Și înceapă lucrarea, Satan I-a oferit împărățiile lumii acesteia… El îți va face și ție aceeași ofertă! Deci, singurul loc sigur în care te poți afla este centrul voii lui Dumnezeu. Când Noe construia arca, el a putut ține piept sutelor de batjocuri, dar când și-a terminat slujba, s-a îmbătat și a ajuns de rușine.

Apostolul Pavel scrie: „Aceste lucruri… au fost scrise pentru învăţătura noastră… cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:11-12). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: veghează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →