Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “fara-categorie”

25 iun. 2024

25 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor ucide; și veți fi urâți de toate națiunile din pricina Numelui Meu. Și atunci mulți vor cădea în cursă și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții. Și mulți profeți falși se vor ridica și vor amăgi pe mulți. Și, din cauză că se va înmulți fărădelegea, dragostea celor mai mulți se va răci; dar cine va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit.

Matei 24.9-13

Unii afirmă, în lumina versetului de mai sus, că este prematur să spunem că suntem deja mântuiți, atât timp cât ne aflăm încă pe drumul spre țintă.

Cu siguranță ar fi așa, dacă aceste cuvinte ale Domnului s-ar referi la modul în care oamenii păcătoși ar primi mântuirea sufletelor. Însă aceste cuvinte, care apar în discursul profetic al Domnului din Matei 24 precum și cel din Marcu 13, nu se referă la această mântuire. Acolo Domnul nu S-a adresat păcătoșilor, ci unor oameni aflați deja în relație cu El – ucenicilor Săi. La acel moment, ei erau reprezentanți ai rămășiței lui Israel, care se va găsi pe pământ la sfârșit.

„Sfârșitul“ în acest pasaj nu este sfârșitul vieții individuale, ci sfârșitul întregului timp de persecuție, de încercare și de întristare, care se va încheia la a doua venire a lui Hristos. Răbdarea este virtutea supremă care va trebui să-i caracterizeze pe sfinții acelor zile, pentru că mântuirea lor va fi sigură atunci când Se va arăta Hristos.

Aceasta este prima semnificație a acestui pasaj; însă, desigur, există multe aplicații folositoare în legătură cu acesta, pe care le putem face fiecare în mod individual. Oricum, a aplica acest loc în așa fel încât să dai învățătură că nimeni nu poate fi cu adevărat sigur de mântuire până la momentul morții este un lucru cu totul eronat.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Beți, și tot nu vă potoliți setea; vă îmbrăcați, și tot nu vă este cald; și cine câștigă un salariu îl pune într-o pungă spartă.

Hagai 1.6

În sfârșit, ceva îndeajuns!

O femeie în vârstă se străduia să se descurce cum putea. Banii abia îi ajungeau pentru strictul necesar, pentru chirie, pentru mâncare și îmbrăcăminte. Cum se spune, „avea prea mult pentru a muri și prea puțin pentru a trăi“.

Într-o zi, această femeie a văzut marea pentru prima dată în viața ei. În timp ce stătea pe mal și privea întinderea nesfârșită de apă, a exclamat: „În sfârșit, ceva îndeajuns!“.

Bunurile pământești sunt insuficiente pentru a potoli setea și foamea sufletelor noastre.

Putem bea – „dar nu suficient“. Setea rămâne sau devine și mai mare. De aceea, Dumnezeu ne invită să venim la „marea“ harului Său. El vrea să ne potolească setea de viață. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pentru ca noi să avem viață, și chiar să o avem din belșug (Ioan 10.10). Din bogățiile Sale infinite putem primi „har peste har“. În acest fel putem trăi o viață în comuniune cu Dumnezeu, iar în inimile noastre va fi pace și fericire.

De ce să rămânem „flămânzi“, când putem fi satisfăcuți cu bunurile bogate, veșnice, pe care Dumnezeu vrea să ni le dea?

„Celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată” (Apocalipsa 22.17)!

„Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6.35).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 31.1-13 · Coloseni 2.16-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 9:1-24

Epistola către Evrei Îl înfăţişează pe Marele Preot care ne trebuia: „sfânt, fără răutate, fără pată, despărţit de păcătoşi …“ (Evrei 7.26). Câtă deosebire faţă de Aaron, „preot luat dintre oameni“, despre care în aceeaşi epistolă se spune că „era dator să aducă jertfe pentru păcate­, atât pentru popor, cât şi pentru sine“ (Evrei 5.1-3). Aceasta este ceea ce vedem făcându-se aici. Înainte de a se putea ocupa cu păcatele poporului, Aaron era obligat să rezolve înaintea lui Dumnezeu problema propriilor sale păcate. Este un principiu general, de a cărui importanţă ne aminteşte Dom­nul în „predica de pe munte“: pentru a putea scoate paiul din ochiul fratelui, trebuie mai întâi să-ţi scoţi bârna din propriul tău ochi (Matei 7.3-5).

Sfârşitul acestui capitol ne arată cum, odată ce s-a făcut ispăşirea şi s-a reglementat chestiunea păcatului, binecuvântarea poate veni prin Autorul ei, gloria lui Dumnezeu se poate manifesta şi bucuria este liberă să se exprime. Acestea sunt astăzi pentru poporul lui Dumnezeu consecinţele fericite ale crucii lui Hristos. Să ne ajute Dumnezeu să le apreciem şi să răspundem întrun mod potrivit!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE STRES (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.” (2 Cronici 20:17)

Oamenii din Biblie au avut încredere în ce le-a spus Dumnezeu. El le-a zis: „Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!” (2 Cronici 20:17). Modul în care Dumnezeu rezolvă problemele este contrar logicii noastre. Poate că acesta este motivul pentru care ezităm să ne apropiem de El în anumite probleme. Oare de ce a vrut Dumnezeu să dea instrucțiuni armatei lui Iosafat (care în mod clar nu se putea lupta cu trei armate) să se pregătească pentru o bătălie pe care nu trebuia s-o ducă? Așa-i că nu avea niciun sens? Dar de multe ori Dumnezeu ne va spune să ne „așezăm” pentru a putea face față unei sarcini sau probleme solicitante, pe care ne simțim complet nepotriviți s-o abordăm. Provocarea noastră este să ne supunem Lui și să ne așezăm în locul potrivit pentru a câștiga. Cum putem face lucrul acesta? Iată câteva exemple: 1) Te „așezi în locul potrivit” atunci când alegi să mergi la universitate, chiar dacă nu ai obținut rezultate bune în liceu. 2) Te „așezi în locul potrivit” atunci când demisionezi de la un loc de muncă la chemarea lui Dumnezeu și începi o lucrare de slujire, chiar dacă nu te așteaptă o listă lungă de clienți sau un salariu bun. 3) Te „așezi în locul potrivit” atunci când stai în fiecare zi în fața calculatorului pentru a scrie o carte pe care ți-ai dorit dintotdeauna s-o scrii – fără să ai mintea plină de cunoștințe, dar cu o inimă plină de credință că Dumnezeu te va însoți prin cuvintele Sale. Așadar, îndemnul lui Dumnezeu pentru noi este să ne așezăm în locul potrivit pentru a vedea izbăvirea Sa. El vrea ca noi să ne prezentăm, pentru ca (vezi 2 Cronici 16:9) El să Se arate puternic în numele nostru!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 iun. 2024

23 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă darul tău va fi un dar de mâncare din tigaie, să fie din floarea făinii fără aluat, frământată cu untdelemn. Îl vei frânge în bucăți și vei turna untdelemn peste el: este un dar de mâncare.

Levitic 2.5

Când fratele Bellett – îi cunoaștem cărțile: „Gloria morală a Domnului Isus Hristos“, „Fiul lui Dumnezeu“ etc. – era pe patul de moarte și a fost întrebat de cununa pe care o va primi, mai târziu, el s-a rugat: «Doamne, frații au venit și au vorbit despre cunună, însă eu nu vreau nicio cunună. Eu vreau să Te văd pe Tine! Eu vreau să-L văd pe Omul de la Sihar, pe Omul care ședea lângă izvorul de apă! După aceasta tânjește inima mea și vreau să-L văd numai pe El! Nu mă interesează nicio cunună». Înțelegem și noi câte ceva din aceasta atunci când citim, cu rugăciune, acest capitol 2 din Levitic. Ce slavă minunată!

Privind la El în Evanghelii, inimile noastre se umplu de această slavă și putem să Îi aducem lui Dumnezeu din ea. Chiar și cel mai tânăr credincios, care s-a întors la Dumnezeu abia de o săptămână, poate să citească Evangheliile. Cu ce să înceapă, dacă nu cu aceste lucruri minunate? De aceea el poate veni să I le aducă lui Dumnezeu. El Îi poate aduce lui Dumnezeu, așa cum spune aici, o jertfă de mâncare în tigaie. Este floarea făinii, frământată cu untdelemn, fără aluat. El a văzut că nu este niciun aluat în făină. A văzut untdelemnul – energia Duhului Sfânt. A văzut că acest Om este minunat. Toate se descoperă la timpul potrivit, în modul potrivit și în plinătatea potrivită. Totul este minunat. Dumnezeu spune: «Aduceți-Mi aceasta ca jertfă; este ceva plăcut pentru Mine»!

Se spune aici că darul de mâncare trebuia frânt în bucăți; cu alte cuvinte, nu trebuie să rămânem la impresia generală, ci să-i cercetăm părțile componente, s-o rupem în bucăți și să vedem că fiecare amănunt, fiecare cuvânt pe care El l-a rostit, fiecare faptă a Lui, orice descoperire în comportarea Sa, orice gând al inimii Sale este desăvârșit în sine însuși. Nu numai întregul era de admirat, ci fiecare amănunt era desăvârșit sută la sută.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus avea să moară pentru popor. Și nu numai pentru popor, ci și ca să-i adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

Ioan 11.51,52

Unitatea celor credincioși

Domnul Isus a murit și ca să-i adune pe cei răscumpărați din timpul harului și să formeze o unitate. Ei nu sunt salvați numai fiecare personal, ci sunt și uniți unii cu alții. La ziua Cinzecimii, această unitate a tuturor credincioșilor a devenit un fapt real prin botezul cu Duhul Sfânt. „Printr-un singur Duh, noi toți am fost botezați într-un singur trup“ (1 Corinteni 12.13). De atunci, ei au format împreună Adunarea lui Dumnezeu. Toți cei care cred în Isus Hristos sunt adăugați la această unitate.

La început, această unitate a fost vizibilă. „Mulțimea celor care crezuseră era o inimă și un suflet“ (Fapte 4.32). Dar, din cauza necredinței și a voinței noastre personale, astăzi suntem împărțiți în multe grupări, astfel încât această unitate nu mai este vizibilă. Nu putem anula această tristă consecință a eșecului nostru. Dar putem, conform îndrumărilor biblice, să ne adunăm în Numele Domnului Isus și să mărturisim prin frângerea pâinii că unitatea celor răscumpărați încă există: „Noi, care suntem mulți, suntem o singură pâine, căci toți luăm parte la acea singură pâine“ (1 Corinteni 10.17).

Mai mult, privim spre viitor! Când Isus Hristos Se va întoarce, toți cei care au crezut în El pe parcursul timpului de har vor fi răpiți la El în cer. Atunci ne vom aduna cu toții în jurul Lui. Nicio persoană răscumpărată nu va lipsi. La arătarea Sa în glorie, această unitate a credincioșilor va fi văzută pentru gloria Sa.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 30.1-10 · Coloseni 2.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 8:1-21

În primele şapte capitole am studiat subiectul jertfelor şi ajungem acum la cel al preoţiei. Dacă păcătosul are nevoie de o jertfă, credinciosul, la rândul său, are nevoie de un preot pentru a-şi exercita serviciul care îi este încredinţat. Acum, în Hristos, noi avem şi una şi alta. El este Cel care S-a oferit pe Sine Însuşi, victimă perfectă, pentru a ne pune în relaţie cu Dumnezeu şi tot El este Cel care împlineşte în prezent funcţiile Marelui Preot pentru a ne menţine în această relaţie. El a trebuit deci să fie sacrificiu (jertfă) înainte de a fi Sacrificator (Preot).

În cap. 29 din Exod am văzut instrucţiunile date de Domnul lui Moise pentru consacrarea lui Aaron şi a fiilor lui. Sosise momentul pentru desfășurarea acestei ceremonii. Întreaga adunare a lui Israel fusese chemată la intrarea cortului întâlnirii pentru a-l vedea pe Aaron îmbrăcând veşmintele gloriei şi ale frumuseții. Cu cât mai măreaţă este viziu­nea pe care epistola către Evrei, numită adesea «epistola cerurilor deschise», o oferă privirilor credinţei noastre! Ne invită să luăm aminte „la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, la Isus“, îmbrăcat în caracterele glorioase ale preoţiei Sale (Ev.3.1).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RIDICĂ SCUTUL CREDINȚEI! | Fundația S.E.E.R. România

„Luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:16)

Trebuie să fii atent la armele cu care Satan trage spre tine… ai auzit? „Săgeți de foc”! El știe că, dacă poate aprinde în tine focul îngrijorării și al temerilor, te poate imobiliza și învinge. Dar reține ce ți-a dat Dumnezeu pentru a te proteja: „scutul credinței”. Așa că, tu ai un rol de jucat. Ce trebuie să faci? Să iei „scutul credinţei cu care vei putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” Scutul nu-l va ajuta pe un soldat dacă-l ține pe pământ, sau chiar lângă el. Soldatul trebuie să-l ridice pentru a se proteja cu el împotriva atacului. Același lucru este valabil și pentru tine. Când diavolul te atacă cu circumstanțe și gânduri neplăcute care te fac să te îngrijorezi și să te temi, trebuie să ridici imediat scutul credinței. Credință, în ce? În tine însuți? Nu, credința în credincioșia lui Dumnezeu! Uneori, credința ta în Dumnezeu poate să se clatine, dar dragostea și grija Lui pentru tine nu se vor clătina niciodată. De unde știm? Din Biblie: „Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5:24). Cum ridici scutul credinței? Spunând: „Doamne, am încredere în Tine în această situație!” Domnul Isus i-a răspuns lui Satan în pustie: „Este scris”, iar tu trebuie să înveți să ripostezi prin aceleași cuvinte. Cuvântul lui Dumnezeu este un scut protector pe care săgețile diavolului nu-l pot străpunge. Când îl folosești ca pe un scut, este eficient împotriva oricărui asalt pe care îl încearcă Satan asupra ta. Săgețile arzătoare ale lui Satan pot veni din orice direcție, atât de la prieteni, cât și de la dușmani – așa că, ridică scutul credinței și protejează-te împotriva atacurilor diavolului!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 iun. 2024

22 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.

Geneza 2.21,22

Căsătoria, o instituție întemeiată de Dumnezeu, a fost și este în mod continuu atacată de Satan, care dorește cu orice preț să distrugă căminul creștin. În capitolul 2 din Geneza vedem o imagine a ceea ce Dumnezeu a instituit, care ne ajută să înțelegem cum dorește El să fie căminele noastre.

Avem acolo adevărul prețios cu privire la Hristos și la Adunarea Sa, simbolizat prin Adam și prin Eva. Vedem că Adam a căzut într-un somn adânc atunci când o coastă a fost luată din el, coastă din care a fost formată Eva, femeia care apoi a fost prezentată bărbatului. Vedem aici o imagine frumoasă a Domnului Isus și a Adunării Sale. El a intrat în somnul adânc al morții și Dumnezeu a format pentru El Adunarea, iar Hristos, la fel ca Adam, va avea înaintea Sa această Adunare infinit de prețioasă pentru El, care este una cu El Însuși, „os din oasele Lui și carne din carnea Sa“.

Când privim imaginea căminului creștin, vedem că în ea ne este prezentată o ordine distinctă și instructivă. „Domnul Dumnezeu l-a întocmit pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflarea de viață; și omul a devenit un suflet viu“ (Geneza 2.7). Avem aici temelia, primul pas în instituirea căminului creștin – omul devine un suflet viu. El Îi aparține lui Hristos prin miracolul nașterii din nou, iar acum, fiind copil al lui Dumnezeu și având viața divină, este pregătit pentru căminul său.

Bărbatul a fost făcut primul, apoi Dumnezeu a plantat o grădină pentru el. Ni se spune limpede că, în grădină, „Domnul Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat“ (Geneza 2.9). Dumnezeu a intenționat ca acea grădină să fie căminul lui Adam, de aceea a pus în ea tot ceea ce era plăcut privirii și bun de mâncat. Bărbatul nu trebuie să rătăcească pe pășuni străine pentru a găsi ceea ce îi satisface inima, ci totul se află în căminul său, așa cum Dumnezeu l-a pregătit.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

Psalmul 25.12

Bifurcație de drumuri

În timpul unei drumeții am ajuns la o bifurcație. Spre dreapta, o potecă frumoasă ducea drept înainte prin pajiști alpine înflorite. Spre stânga am observat o potecă abruptă, care ducea mai sus, pe lângă o prăpastie periculoasă. În ce direcție trebuia să mergem pentru a ajunge la destinație?

Am scos harta de drumeție din rucsac. Poteca era marcată acolo. Dar mai întâi trebuia să ne orientăm. Unde ne aflam? Am comparat de mai multe ori informațiile de pe hartă cu locația noastră până când am știut unde ne aflam. Apoi am căutat destinația pe hartă și, în cele din urmă, drumul care ducea acolo. Apoi am comparat drumul marcat cu cele două posibilități din fața noastră și am înțeles că traseul abrupt era cel care ne ducea la destinație. Așa că am pornit pe acea cărare, pentru că doream să ajungem la destinație în seara aceea!

În călătoria noastră prin viață, ca oameni răscumpărați, ajungem și noi mereu la bifurcații de drum. Ca să găsim calea cea bună, Dumnezeu ne-a dat o „hartă“. Este vorba despre Biblie. În această carte, El ne arată calea spre destinația cerească. Nu ne sunt descrise acolo toate detaliile călătoriei noastre, dar găsim îndrumările de care avem nevoie. Important este să aplicăm ceea ce citim în Biblie în viața noastră. Îi putem cere Domnului să ne dea înțelegere spirituală, astfel încât să putem aplica în mod corespunzător Cuvântul Său la situația noastră actuală și astfel să discernem calea pe care trebuie să o alegem.

El nu ne arată întotdeauna calea cea mai ușoară, ci pe cea care duce la ținta cerească.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 29.1-11 · Coloseni 1.24-29

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 7:22-38

Imagine a comuniunii celui răscumpărat cu Dumnezeu şi cu fraţii, jertfa de mulţumire era singura la care fiecare îşi primea partea lui. Dumnezeu Îşi avea partea Lui, şi anume grăsimea şi sângele, care vorbesc de drepturile Sale asupra devotamentului nostru şi asupra vieţilor noastre. Aaron şi fiii săi primeau pieptul legănat şi spata ridicată (v.34), simbolizând afecţiunea şi puterea celui răscumpărat, care Îi aparţin lui Hristos şi alor Săi. În sfârşit, adoratorul însuşi primea de acolo mijloace de subzistenţă. Observăm, de asemenea, că hrana preoţilor depindea de jertfele de pace. Energia spirituală pe care cel credincios o va putea angaja în slujirea Domnului decurge din comuniunea pe care va fi realizat-o cu El. Cele două epistole către Corinteni confirmă aceasta. Prima se ocupă de comuniune, cea de-a doua de subiectul servirii. Slujba noastră va fi folositoare şi binecuvântată în măsura în care ne vom hrăni cu Jertfa de mulţumire desăvârşită şi, urmând exemplul Lui, ne vom aduce trupurile ca jertfe vii, sfinte, plăcute lui Dumnezeu … (Romani 12.1). Iată secretul pentru a deosebi, conform aceluiaşi capitol, care este „voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită“ (v.2) şi pentru a o putea apoi împlini cu bucurie (v. 3-8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE SIMȚI SINGUR ÎN BISERICĂ? | Fundația S.E.E.R. România

„Nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” (Psalmul 142:4)

Oamenii vin la biserică în căutare de lumină și căldură! Ei vor să știe că undeva, cuiva îi pasă. O predică și o muzică de calitate îi pot aduce înăuntru, dar relațiile care îi hrănesc îi vor face să revină. Dragostea noastră pentru ei îi va atrage, dar sfințenia noastră îi va face să rămână. Te poți simți singur într-o mulțime, chiar și într-o biserică în care se predică dragostea și care are un moment de „salută-ți aproapele” la fiecare întâlnire. Dacă am păstra 10% dintre cei care au intrat pe ușile bisericii noastre, am fi într-o creștere constantă. Vei spune: „Ei bine, Biblia ne învață că, dacă un om vrea să aibă prieteni, trebuie să se arate prietenos”. Adevărat, dar oamenii aduc cu ei rănile trecutului lor, luptele prezentului și neliniștile nespuse ale viitorului lor. Ceea ce vor să știe este: „Mă vei iubi așa cum sunt, chiar dacă nu mă potrivesc cu tiparul tău și nu mă schimb atât de repede pe cât ai vrea tu?” Adesea, structura noastră rigidă împiedică acest lucru să se întâmple. Dragi creștini, dacă cea mai mare preocupare a voastră de luni este: „Câți oameni am avut ieri la biserică?”, verificați-vă inima! S-ar putea să fiți mai preocupați de imaginea bisericii voastre decât de satisfacerea nevoilor oamenilor! Isus le-a spus ucenicilor Săi: „prieteni” (Ioan 15:15) Tu, cum îi numești? Mulți oameni sunt timizi, neîncrezători sau suferinzi. Mandatul nostru este să facem din „prietenii bisericii”, copii ai lui Dumnezeu, nu doar să umplem clădirea bisericii cu ei. Sfânta Scriptură spune: „Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2), pentru că o povară împărțită este o povară ușurată. Mulți dintre cei care vin la biserică nu caută răspunsuri profunde, ci vor doar să se simtă iubiți, băgați în seamă și apreciați. Când se întâmplă acest lucru, ei se deschid față de iubirea lui Dumnezeu – și minuni se petrec!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 iun. 2024

19 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Două lucruri Îți cer; nu mi le refuza înainte de a muri: depărtează de la mine deșertăciunea și minciunile; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc și să zic: „Cine este Domnul?“. Sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.

Proverbe 30.7-9

Rugăciunea lui Agur (2)

Așa cum am văzut, Agur I-a cerut Domnului două lucruri clare: integritate și mulțumire. Am privit deja la dorința lui după integritate, iar acum vom privi la celălalt lucru cerut de el, anume la dorința de a fi satisfăcut cu ceea ce Dumnezeu îi dădea. Aceasta este starea de mulțumire. Apostolul Pavel a scris: „Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig … Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele“ (1 Timotei 6.6,10). Aceste versete ne învață care trebuie să fie prioritățile noastre.

Nu este nimic greșit în a ne ruga pentru nevoile noastre – „Pâinea noastră zilnică dă-ne-o nouă astăzi“ (Matei 6.11). Însă nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la ce vom mânca, cu privire la ce vom bea sau cu privire la lucrurile cu care ne vom îmbrăca, căci pe toate acestea le caută cei necredincioși; noi însă trebuie să căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, iar toate aceste lucruri ni se vor da pe deasupra (Matei 6.31-33). Vedem această stare de mulțumire la apostolul Pavel, care a scris: „Știu să fiu și smerit, știu să fiu și în belșug. În orice și în toate sunt deprins și să fiu sătul și să fiu flămând, și să fiu în belșug și să fiu în lipsă“ (Filipeni 4.12). Pe măsură ce-L urmăm, Domnul Isus dorește să ne încredem în El pentru orice nevoie a noastră, oricât de mare sau de mică.

Domnul să fie Obiectul nostru și El să ne ajute să fim mulțumiți cu îndurările Sale de zi cu zi! Iar dacă avem vreo nevoie, să depindem de bunătatea Lui!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să fiți născuți din nou. Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.

Ioan 3.7,8

Născut din nou (9)

Domnul Isus i-a explicat fariseului Nicodim că natura umană păcătoasă nu poate fi îmbunătățită. De aceea, omul trebuie să se nască din nou. Așadar, Nicodim nu trebuia să fie surprins de aceasta – chiar dacă această nouă naștere „din apă și din Duh“ este un proces misterios, pe care nu-l putem analiza cu mintea noastră.

Este adevărat că astăzi putem recunoaște și descrie mult mai multe evenimente naturale și conexiunile dintre ele decât era posibil acum două mii de ani. Cu toate acestea, nu putem înțelege nici măcar cum ia naștere viața naturală în creația vizibilă a lui Dumnezeu. Cu atât mai puțin apariția vieții spirituale în om! Deși putem percepe și distinge anumite fenomene, nu le putem explica.

Așa cum vântul (în greacă, același cuvânt ca și „duh“) este invizibil, dar i se văd efectele, tot așa se întâmplă cu Duhul Sfânt și cu cei care sunt născuți din El: ei pot fi recunoscuți după efectele lor, care sunt dincolo de înțelegerea noastră.

Nașterea din nou lucrată de Duhul Sfânt este un act al lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu înseamnă deloc că responsabilitatea omului este exclusă. Cei care Îl resping pe Fiul lui Dumnezeu nu pot deveni fii ai lui Dumnezeu. Numai cei care Îl „primesc“ prin credință au dreptul de a deveni „copii ai lui Dumnezeu“, prin nașterea din nou (Ioan 1.12).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 27.1-12 · Filipeni 4.15-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 5:14-19, 6:1-7

Chiar şi cel mai scrupulos israelit putea să aibă mereu teama că a uitat un păcat comis din neştiinţă şi că, imediat după ce a adus jertfa, un nou act de necredinţă ar fi cerut altă jertfă. Vai! în ciuda certitudinilor Cuvântului lui Dumnezeu, mulţi creştini trăiesc şi azi cu aceeaşi teamă. Ei îşi leagă mântuirea de strădanii sincere de a se împăca cu Dumnezeu, dând milostenie şi făcând penitenţe (exprimându-şi părerea de rău sau chiar supunându-se la canoane), fără a avea vreodată siguranţa că acestea vor fi suficiente. Iată ce înseamnă a nu cunoaşte harul divin! În schimb, ce fericiţi am fi dacă am trăi eliberaţi de teamă, prin asigurarea că Domnul Isus a făcut totul pentru noi!

În aceste pasaje se disting păcate împotriva lui Dumnezeu (5. 15, 17) şi păcate împotriva aproapelui (6.2, 3). Adesea ne preocupă mai puţin cele dintâi decât cele din urmă, dar ar trebui să fie invers. Pentru răul cauzat altuia nu era suficient ca acesta să fie îndreptat, ci trebuia să aducă Domnului o jertfă pentru vină (6.6; vezi Psalmul 51.4). La fel, nu era suficient numai a te pune de acord cu Dumnezeu, ci, în ziua când vinovatul se pocăia şi aducea o jertfă, trebuia să rezolve problema şi înaintea oamenilor (6.5 sf.). Creştinii din Efes, odinioară practicanţi ai vrăjitoriei, sunt grăbiţi după convertirea lor să ardă cărţile magiei lor (Fapte 19.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RECUNOAȘTE-ȚI GREȘELILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte…” (Proverbele 28:13)

Greșelile fac parte din viața noastră a tuturor. Oamenii de succes le recunosc pe ale lor, învață din ele și se străduiesc să le corecteze. Un studiu efectuat pe 105 directori a identificat greșelile comune oamenilor de succes, dar un anume aspect s-a evidențiat în mod deosebit: oamenii de succes își recunosc greșelile și acceptă consecințele, în loc să dea vina pe alții. Niciunul dintre noi nu se bucură să culeagă consecințele faptelor sale. Iar când lucrurile merg prost, avem tendința naturală de a căuta pe cineva pe care să dăm vina. Este în ADN-ul nostru. În grădina Edenului, când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam ce a făcut, acesta a dat vina pe Eva. Iar când Dumnezeu a interogat-o pe Eva, ea a dat vina pe diavol. Așadar, când vei mai greși, gândește-te cine este cu adevărat de vină și încearcă să privești lucrurile obiectiv, astfel încât să înveți din asta și să te descurci mai bine data viitoare. Cineva spunea că, cu cât eșuezi mai repede, cu atât mai mult timp ai la dispoziție pentru a îmbunătăți lucrurile. Întreabă-te deci, când greșești: „Ce învăț din această greșeală? Cum pot transforma acest eșec în succes? Prin ce au fost diferite situațiile când am reușit de cele în care am eșuat?” Oamenii care îi acuză pe alții pentru eșecurile lor nu fac altceva decât să treacă de la o problemă la alta. Pentru a-ți atinge cel mai înalt potențial, trebuie să te perfecționezi în mod constant; ori, nu poți face acest lucru dacă nu-ți asumi responsabilitatea și nu înveți din greșelile tale. În viață vei avea întotdeauna probleme. Întrebarea este: vei rămâne la pământ și te vei complace în înfrângere, sau te vei ridica din nou în picioare și vei face ce este mai bine, hotărând să lupți încă o zi? Henry Ford a spus: „Eșecul este pur și simplu ocazia unui nou început, de data aceasta mai inteligent!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: trăiește după principiul biblic (Proverbele 24:16): „Cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică”.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 iun. 2024

17 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă teamă.

1 Timotei 5.20

Se poate întâmpla ca un păcat să nu fie cunoscut de cei din adunare, dar se poate, de exemplu, să fie făcut cunoscut și răspândit de către niște vecini ai celui care l-a comis. Adunarea trebuie să cerceteze dacă lucrurile răspândite sunt adevărate și dacă ele lezează mărturia publică a adunării. Dacă lucrurile stau așa, atunci este necesară mustrarea în public. Adunarea care este într-o stare duhovnicească bună va hotărî dacă este un păcat care cere o tratare publică sau nu.

Din cauza unei stări duhovnicești pipernicite, „mustrarea înaintea tuturor“ a celui care păcătuiește rămâne mereu o problemă nerezolvată. În mijlocul credincioșilor nu este acel duh dumnezeiesc al sfințeniei, care ar trebui să-i caracterizeze, și, din acest motiv, lipsește puterea duhovnicească pentru a pune păcatul în fața tuturor. „Înaintea tuturor“ înseamnă în prezența tuturor credincioșilor. Este posibil să intervină ceva care trebuie să fie cunoscut și de cei care nu sunt în părtășie. Într-un asemenea caz este bine să fie și ei prezenți, putând astfel recunoaște că adunarea păstrează sfințenia în mijlocul ei.

În general, este bine ca ceea ce nu este neapărat necesar să nu fie descoperit lumii. Lucrurile rele sunt spre rușinea noastră și nu trebuie duse mai departe. Noi trebuie să ne aflăm după perdelele cortului întâlnirii, în prezența lui Dumnezeu, iar pe cei care sunt afară să nu-i invităm înăuntru. Oare nu au trecut credincioșii prin experiențe neplăcute din cauza faptului că au purtat răul în afară, făcând astfel pe placul diavolului? Să presupunem că un frate sau o soră aud șoptindu-se un lucru despre cineva din adunare; ei, la rândul lor, spun mai departe, iar cel care ascultă spune la rândul lui mai departe. Este clar că se face lucrarea diavolului. Îmi amintesc despre un frate bătrân care, atunci când făcea vizite, spunea: «Nu ascult nimic. Să mergem la fratele sau sora despre care vrei să-mi spui și, acolo, în prezența lui sau a ei, poți să-mi vorbești». Să călcăm și noi pe astfel de urme!

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

Evrei 4.13

Seva corozivă

Exploratorii au adus de pe tărâmuri îndepărtate diferite plante. Una dintre acestea este brânca marelui urs (Heracleum mantegazzianum), care provine din Caucaz și crește până la o înălțime de aproximativ trei metri. În secolul al XIX-lea a fost considerată o plantă ornamentală, mai târziu o plantă meliferă, având o producție de nectar ridicată. Dar această plantă cu creștere rapidă a devenit din ce în ce mai mult o problemă. Ea crește peste alte plante, iar seva sa conține o otravă care provoacă grave arsuri pe piele atunci când este atinsă, uneori chiar și după câteva zile, când reziduurile de sevă ale plantei reacționează cu lumina soarelui și, ulterior, deteriorează grav pielea.

La fel de corozivă ca otrava acestei plante este otrava păcatului. Ca și brânca ursului, păcatul crește rapid peste tot. Uneori pare foarte atractiv, dar are consecințe devastatoare. Așa cum brânca ursului se răspândește rapid datorită numărului mare de semințe, la fel se întâmplă și cu păcatul. Pornind de la păcate „mici“, pe care le considerăm controlabile, păcatul se răspândește din ce în ce mai mult, crește rapid și are un efect distructiv, precum seva acestei plante. Păcatul nu rămâne neobservat, pentru că Dumnezeu îl va scoate la lumină.

Așa cum grădinarul trebuie să smulgă brânca ursului cu tot cu rădăcină, dacă vrea să o stârpească, tot așa trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să scoată păcatul din viața noastră, pentru ca acesta să nu se înmulțească în întreaga noastră ființă.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 26.1-12 · Filipeni 4.1-7

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 4:27-35

Pentru păcatul lui, un preot uns trebuia să aducă un viţel (v.3), o căpetenie un ţap (v.22, 23), iar un om de rând un ied sau un miel (v.27, 28, 32). Cei care trebuie să fie un exemplu au o responsabilitate mai mare, care se reflectă în importanţa animalului adus ca jertfă. Dar înaintea lui Dumnezeu „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3.23). Fie că sunt în vârful sau la baza scării sociale, onoraţi sau dispreţuiţi de contemporanii lor, fie că sunt răufăcători sau trec drept oameni cinstiţi, toţi oamenii sunt incluşi într-o singură categorie: cea a  păcătoşilor pierduţi. Totuşi, în nemăsurata Lui îndurare, Dumnezeu a creat o nouă categorie: cea a păcătoşilor iertaţi. El „i-a închis pe toţi în neascultare (sau: în necredinţă), ca să arate îndurare tuturor“ (Romani 11.32).

Să ne oprim asupra expresiilor din v. 23 şi 28: „dacă i se va face cunoscut păcatul lui prin care a păcătuit“. Aceasta este o aluzie la slujba delicată, numită „spălarea picioarelor“, care constă în a-l ajuta pe un alt credincios să-şi descopere şi să-şi judece greşelile (Ioan 13.14).

„Şi i se va ierta“, spune Cuvântul la sfârşitul fiecărui paragraf. Acesta este răspunsul divin pe care Dumnezeu îl poate da păcătosului pocăit pe temeiul lucrării Fiului Său preaiubit!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E TIMPUL SĂ MERGI MAI DEPARTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite…”

 (Evrei 6:1)

Ai impresia uneori că ceea ce a funcționat în trecut nu mai funcționează acum pentru tine? Poate că este vorba despre un loc de muncă pe care nu îl mai ai, despre o relație pe care-ar trebui s-o reanalizezi, sau despre o metodă pe care trebuie s-o schimbi. Indiferent despre ce e vorba, nu-ți fixa rădăcinile atât de adânc, încât să nu poți renunța și să nu poți merge mai departe, când e nevoie. Se spune că crabul pustnic caută o carapace care i se potrivește și trăiește în ea până când devine mai mare decât ea. În acel moment, trebuie să iasă de-acolo, și să găsească pe fundul oceanului una mai mare… un proces care se repetă de-a lungul întregii sale vieți. Așadar, iată o întrebare pentru tine: Oare te agăți de ceva care nu ți se mai potrivește, doar pentru că este ușor și familiar? Psalmistul David s-a rugat: „Scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!” (Psalmul 4:1). Trebuie să fii dispus să ieși din zona ta de confort și să te confrunți cu un pic de „strâmtorare”! Asta este ceea ce te face să crești. Răbdarea și perseverența sunt calități admirabile, dar nu mai funcționează în situații pe care dorești să le depășești. În loc să „reziști” și să te străduiești mai mult, în anumite momente ale vieții trebuie să te oprești și să te întrebi: „Este bună pentru mine această situație?” Dacă nu ești sigur, cere-I lui Dumnezeu „o inimă pricepută… să deosebească binele de rău!” (1 Împărați 3:9). Și când El îți spune ce să faci, ascultă-L și fă ce-ți spune – chiar dacă la început nu te vei simți în largul tău. Când Dumnezeu îți spune că e timpul să mergi mai departe, o face pentru că există o altă „cochilie” pregătită de El, menită să ți se potrivească mai bine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 iun. 2024

16 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toată ființa Lui este plină de farmec.

Cântarea Cântărilor 5.16

Domnul, obosit de călătorie, flămând și însetat, ședea lângă fântână. Acolo vine o femeie păcătoasă. Ce tact, ce har, ce dragoste manifestă El! Înaintea femeii pe care o poate ajuta, uită de foame. Mai târziu, El le spune ucenicilor: «Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți». El uită și de sete și o întreabă pe această femeie păcătoasă, pe care o cunoaște foarte bine: «Ai ceva apă pentru Mine?». Niciodată un iudeu nu făcuse așa și nici măcar un samaritean nu ar fi făcut aceasta, dacă ar fi știut că femeia era imorală. Însă El a făcut-o, El, Cel care o cunoștea, ca astfel s-o câștige. El nu începe să-i vorbească despre păcatele ei. Întâi caută să-i câștige inima prin harul și prin bunătatea Sa. Aceasta merge atât de departe, încât ea nu poate să nege că este o păcătoasă, după ce El i-a câștigat încrederea. Însă chiar mai înainte, El începe să stea de vorbă cu ea despre minunate adevăruri viitoare, care sunt atât de adânci, încât unii nici chiar dintre credincioșii din zilele noastre nu le înțeleg; apa vie, care țâșnește în viața veșnică, Cuvântul lui Dumnezeu făcut viu prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi și care ne aduce în legătură vie cu Domnul din cer. Mii de credincioși nu cunosc acest adevăr în practică, însă Domnul Isus i-l vestește acestei femei păcătoase.

Iar după aceea, când El îi dă la iveală starea – «Ai avut atât de mulți bărbați, iar acela pe care îl ai acum nu este bărbatul tău» – iar femeia vrea să ocolească realitatea, spunând: „Doamne, … părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii“, Domnul pornește tocmai de la acest adevăr minunat – adevăr cum nu cunoaștem altul, care între credincioși este atât de puțin cunoscut. «Da, noi știm ce adorăm, voi nu știți. Însă vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați Îl vor adora pe Tatăl în duh și în adevăr. Dumnezeu este Duh; și cine Îl adoră trebuie să-L adore în duh și adevăr!» Ce mod minunat de a câștiga inima acestei femei! Iar noi vedem rezultatul. Nu este demn de admirat?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel care putea să-L scape din moarte, și fiind ascultat din pricina evlaviei Lui …

Evrei 5.7

Suferințele din grădina Ghetsimani

Când Domnul Isus a fost în Grădina Ghetsimani, cu puțin timp înainte de răstignirea Sa, a văzut întreaga greutate a lucrării pe care o avea în față. El știa că va fi făcut păcat și că va purta păcatele tuturor celor care cred în El (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Cât de îngrozitor a fost pentru El gândul că va trebui să îndure despărțirea de Dumnezeu pe cruce ca urmare a păcatului omenirii! În sufletul Său sfânt simțea o profundă repulsie față de rău. A fost îngrozitor pentru El, Cel curat și fără de păcat, să vină în contact cu murdăria păcatelor altor oameni și să fie tratat ca fiind păcatul însuși.

De aceea, El S-a rugat: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta“ (Luca 22.42). Necazul Lui era atât de mare, încât L-a implorat pe Dumnezeu cu strigăte puternice și cu lacrimi. „Și, fiind în luptă grea, Se ruga și mai fierbinte. Și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ“ (Luca 22.44). Suferea nespus de mult când Se gândea la suferințele adânci și la moartea Sa pe cruce!

Din pricina evlaviei Sale, Dumnezeu I-a ascultat rugăciunea. El nu L-a putut scuti pe Domnul Isus de dificila lucrare de răscumpărare. Mântuitorul a trebuit să moară pe cruce. Dar Dumnezeu L-a salvat de la moarte. După trei zile L-a înviat pe Hristos dintre morți, pentru că nu putea să lase ca Sfântul Său să vadă putrezirea (Psalmul 16.10).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 25.32-44 · Filipeni 3.17-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 4:13-26

Mulţi oameni nu se consideră vinovaţi de greşelile făcute din neştiinţă; ei merg pe principiul că Dumnezeu nu le poate reproşa ignoranţa şi că va ţine cont de bunele lor intenţii. Fatală iluzie! Faptul că Dumnezeu trebuie să prevadă o jertfă pentru păcatele „din greşeală“ (sau: „din neştiinţă“, sau: „din neatenţie“) dovedeşte că păcătosul, chiar neştiutor, este vinovat înaintea Lui. De altfel, şi legile noastre se aplică la fel: nimic nu scuză ignoranţa. O călcare a legii, chiar neintenţionată, poate pune sub acuzare. În ochii Dumnezeului Celui sfânt, păcatul, odată comis, rămâne; nu este nici o scuză pentru indiferenţa mea. Dar înţeleg că, pentru toate păcatele, dacă este condamnare, în acelaşi timp este şi jertfă. Nu există nimic altceva – în afară de măreaţa lucrare a crucii − care să poată şterge grelele ofense aduse lui Dumnezeu de păcatele mele, comise cu voie sau fără voie, pe care mi le amintesc sau pe care le-am uitat de mult.

Punând mâna pe capul victimei, cel care aducea jertfa făcea ca păcatul lui să treacă asupra ei. Recunoştea că era vinovat şi că trebuia să moară, dar animalul pe care îl oferea îi lua locul pentru a purta păcatul, murind în locul lui. Aceasta este ceea ce a făcut pentru noi Isus, Înlo­cuitorul nostru perfect.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDIREA ÎN AFARA „PRECEPTELOR RELIGIOASE” (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Am venit să chem la pocăinţă… pe cei păcătoşi.” (Marcu 2:17)

Există o diferență între a-i iubi pe necredincioși și a iubi căile lor. Apostolul Pavel scria: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22). Așadar iată ce poți să faci tu: 1) Să fii amabil. „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (Coloseni 4:6). 2) Să fii sincer. „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.” (Romani 12:9) Pentru că Isus a găsit un teren comun cu ea, femeia de la fântâna din Sihar s-a împăcat cu Dumnezeu, apoi și-a adus prietenii și familia ca să-L întâlnească și ei pe Domnul Isus (vezi Ioan cap. 4). Trebuie să petreci timp în preajma necredincioșilor, pentru a le face cunoștință cu Hristos. Când Levi i-a invitat pe Isus și pe ucenicii Săi la masă, alături de vameși și ceilalți rău-famați, fariseii au întrebat: „De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?” Isus… le-a zis: „Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Marcu 2:16-17). Autorul Mark Roberts scria: „Părtășia la masă însemna o intimitate profundă. Să mănânci cu cineva însemna să-ți împărtășești viața și să-i permiți să intre în viața ta. Fariseii, care erau dedicați celor mai înalte standarde de puritate ritualică, se așteptau ca Isus să facă la fel ca ei, păstrând o distanță considerabilă față de persoanele dubioase care I-ar fi putut compromite sfințenia!” Dar Domnul Isus nu-i cataloga pe oameni, și nu era preocupat de menținerea unei măști religioase. El a mâncat cu păcătoșii pentru că aceștia aveau nevoie de ajutorul Său și erau deschiși să Îl primească. Dar tu? Ești dispus să-ți murdărești mâinile? Ești mai preocupat de ceea ce cred oamenii despre tine, decât de cei care au nevoie de Hristos? Meditează la lucrul acesta astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 iun. 2024

15 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Această imagine, botezul, vă salvează și pe voi acum, care nu este o lepădare a necurăției cărnii, ci cererea către Dumnezeu a unei conștiințe bune, prin învierea lui Isus Hristos, care, ajuns în cer, este la dreapta lui Dumnezeu, fiindu-I supuși îngeri și autorități și puteri.

1 Petru 3.21,22

„Salvați-vă din generația aceasta perversă“, le spune tot Petru, în prima sa predică din Fapte (2.41). Iar în următorul versete citim: „Aceia deci care au primit cuvântul lui au fost botezați“. Am putea defini botezul ca fiind o disociere, o rânduială exterioară, cu o însemnătate specifică. Botezul este bazat pe moartea și pe învierea lui Hristos, pentru că „suntem botezați în moartea Lui“ (Romani 6.3) și astfel suntem „îngropați împreună cu El“ (Coloseni 2.12). Nimic nu ne poate disocia efectiv de ordinea de lucruri prezentă, tăind legăturile noastre cu lumea, decât moartea și îngroparea!

Lucrul special pe care Petru îl accentuează, atât în predica sa, cât și în epistola sa, este că botezul taie legătura dintre iudeii care s-au pocăit și au crezut în Domnul Isus și restul poporului nepocăit și necredincios. Acest lucru este spus clar în Fapte 2 și este subînțeles în 1 Petru 3.21, fiindcă epistola lui a fost adresată iudeilor credincioși. El spune că botezul este o „imagine“ cu privire la apele potopului, care în vechime au tăiat legătura dintre credinciosul Noe, împreună cu casa lui, și lumea necredincioasă. Noe și casa lui au fost mântuiți „prin“ apă din ruina și moartea care au venit asupra pământului nelegiuit. Aceia cărora Petru le-a scris fuseseră mântuiți prin botez de masa nelegiuită a națiunii lor. Ei suferiseră mult din partea celor care nu au crezut, însă fuseseră mântuiți de soarta lor, atât în această viață, la distrugerea Ierusalimului, cât și cu privire la veșnicie.

Când o navă mare se scufundă, nu este suficient să lași bărcile mici cu ajutorul frânghiilor și apoi să intri în ele. Dacă nu sunt tăiate funiile, nu va fi mântuire. Botezul taie frânghiile, și acesta este sensul în care el mântuiește.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.

Fapte 17.30

Decide-te acum!

În anul 168 î.Hr., regele sirian Antioh al IV-lea Epifanul a ocupat Egiptul Superior cu trupele sale. Dar romanii nu doreau să vadă un rival dezvoltându-se în estul Mediteranei, așa că au trimis un emisar în Egipt.

Întâlnirea a avut loc la Eleusis. Trimisul roman l-a întâmpinat pe regele sirian fără a-l saluta și i-a cerut cu asprime să părăsească imediat Egiptul. Cu toiagul său a desenat în nisip un cerc în jurul regelui: „Decide-te acum! Nu vei părăsi acest cerc până nu ne vei da un răspuns!“. Astfel, Antioh nu a avut de ales decât să se retragă imediat sau să riște un conflict deschis cu Roma.

Maniera romanului a fost nepoliticoasă și umilitoare, dar foarte eficientă. Cu toate acestea, nici măcar nu a avut un temei juridic pentru cererea sa ultimativă.

Atunci când Dumnezeu „ne cheamă să ne retragem“ și ne poruncește să ne pocăim și să ne întoarcem la El, cineva ar putea găsi aceasta ca fiind o afirmație nepoliticoasă, dură și umilitoare. Dar, înainte de toate, să ne amintim că Dumnezeu are dreptul să ne ceară acest lucru, pentru că El este Creatorul nostru. Să înțelegem că nu este vorba de „poziții de putere“. Cererea lui Dumnezeu este un apel din dragoste. El nu vrea ca noi să pierim, ci dorește să ne dea viață veșnică. De aceea, El ne cheamă atât de urgent la pocăință, dar nu ne obligă să facem acest lucru.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 25.18-31 · Filipeni 3.8-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 4:1-12

Jertfa pentru păcat încheie lista jertfelor sfinte. Pe primul loc a fost pusă arderea-de-tot, partea ce revenea lui Dumnezeu din lucrarea lui Hristos, jertfa pentru nevoile păcătosului fiind prezentată ultima. Dar, se înţelege, noi trebuie să urmăm calea în sens invers. Înainte de a cunoaşte pacea şi bucuria jertfei de mulţumire şi de a înţelege ce a fost Isus în viaţa Lui pentru Dumnezeu, începem intrând în relaţie cu Cel care a suferit şi a murit pe cruce pentru a ispăşi păcatele noastre. Sângele era adus în cort pentru a-I aduce lui Dumnezeu dovada lucrării încheiate şi ca pentru a-i da păcătosului garanţia că este acceptat. Grăsimea fumegândă pe altar semnifică satisfacţia pe care o găseşte Dumnezeu în supunerea victimei.

Pe scurt, în timp ce carnea arderii-de-tot trebuia arsă pe altar, iar cea a jertfei de pace (mulţumire) trebuia mâncată de cel care o aducea, trupurile animalelor jertfite pentru păcat trebuia arse afară din tabără. Din cauza păcatelor pe care le-a luat asupra Lui, Isus a suferit „afară din tabără“ (Evrei 13.12), departe de prezenţa Dumnezeului Celui sfânt. Verbul „a arde“, diferit de „a face să fumege“, întrebuinţat pentru grăsimi şi mirosuri, arată intensitatea judecăţii care a consumat Jertfa noastră desăvârşită (Evrei 13.11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDIREA ÎN AFARA „PRECEPTELOR RELIGIOASE” (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Matei 9:13)

Autoarea Nicole Unice spunea: „Printre suspiciunile oamenilor în legătură cu creștinii se numără și acestea: „Mă judecă. Se cred mai buni decât mine. Nu mă aprobă. N-am cum să mă încadrez în religia lor. Sunt prea serioși, deloc amuzanți.” etc.

Dar să nu uităm că Isus a fost alături de păcătoși, iar fariseii L-au acuzat că este un bețiv și S-a împrietenit cu femei interzise. Isus a interacționat cu oamenii pentru a-i putea prezenta Tatălui Său. El a depășit stereotipurile și le-a vorbit despre Dumnezeu, așa cum este El: accesibil, milostiv și plin de har. Iar cei mai supărați au fost tocmai oamenii care preferau regulile religiei.

Conceptul unei vieți libere și pline de bucurie alături de Isus poate părea unul fundamental pentru tine. Dar oare asta cred și vecinii tăi? Ne simțim confortabil să stăm cu oameni care cred și simt ca noi, ca atunci când purtăm o îmbrăcăminte lejeră. Părtășia între credincioși este un dar minunat. Dar dacă vrem cu adevărat să urmăm exemplul Domnului Isus, trebuie să căutăm mereu ocazii de a-i implica și pe cei din jurul nostru!” Domnul Isus a spus: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi”. Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Matei 9:13)

Cum poți împărtăși Evanghelia, dacă toți prietenii tăi sunt creștini? Unii dintre noi am devenit atât de izolați și deconectați, încât nu mai avem niciun fel de interacțiune semnificativă cu necredincioșii. Și cu cât trece mai mult timp, cu atât mai izolați și mai confortabili devenim, până când, în cele din urmă, pierdem contactul exact cu oamenii pe care Isus a venit să-i salveze. Apostolul Pavel spune: „Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22) – iar asta este o gândire în afara „preceptelor religioase”, gândire pe care ar trebui s-o avem și noi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 iun. 2024

13 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti“, spune Domnul. „Deci, dacă vrăjmașului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; pentru că, făcând aceasta, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui.“ Nu fi învins de rău, ci învinge răul prin bine.

Romani 12.19-21

Niciodată Domnul nu a răsplătit rău pentru rău, niciodată nu s-a găsit viclenie în gura Lui; insultat, nu a răspuns cu insultă, suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept (1 Petru 2.22,23). Aceasta este și calea ucenicilor Săi. Și ei, în același timp, trebuie să îngrijească de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor, sau, după cum le scrie Pavel filipenilor, să urmărească tot ceea ce este curat și vrednic de a fi iubit, ceea ce este vorbit de bine, orice virtute și orice laudă. Umblând astfel, vor reuși, atât cât depinde de ei, să trăiască în pace cu toți oamenii, căutând nu cele ale lor, ci cele ale altora (versetele 17 și 18).

Pentru iubiții lui Dumnezeu se cuvine să nu se răzbune singuri, pentru că răzbunarea și mânia Îi aparțin lui Dumnezeu. La timpul Său, El va răsplăti. Partea noastră este, atunci când mânia oamenilor se ridică împotriva noastră, să nu o înfruntăm, ci să lăsăm liniștiți ca furtuna să treacă peste noi și să aducem toate înaintea lui Dumnezeu. Ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi este nu doar ca blândețea noastră să fie cunoscută de toți oamenii, ci și ca, învățând de la Hristos, să dovedim dragoste vrăjmașilor noștri, să-i hrănim pe cei flămânzi, să le dăm de băut celor însetați. Poate pe această cale vom reuși să le atingem inima și conștiința.

Cât de mare este bucuria de a câștiga pe această cale pe un vrăjmaș și poate de a salva un suflet de la moarte! Aceasta o poate simți doar cel căruia i s-a dăruit să câștige o astfel de victorie. Într-adevăr, ea costă ceva: să te lași înșelat, batjocorit, călcat în picioare, să fii tratat ca un „gunoi“, dar răsplata este cu atât mai dulce, cu cât mai scump a fost câștigată.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

El i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, a fost despărțit de ei și a fost înălțat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

Luca 24.50-52

Înălțarea lui Hristos

După învierea Sa, Isus S-a arătat ucenicilor Săi timp de 40 de zile, pregătindu-i pentru plecarea Sa. Ce mângâiere a fost pentru ei să-L revadă după răstignire și moarte și să-L asculte!

Dar acum a sosit timpul ca ucenicii să-și înceapă slujirea. Ei nu vor fi singuri în această situație. Căci, înainte de a-Și lua rămas bun de la ei, Isus Și-a reînnoit promisiunea: „Voi veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi“. Apoi le-a prezentat sfera lor de acțiune: „Și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului“.

După aceea, Isus Și-a ridicat mâinile spre cer și i-a binecuvântat pe ucenici. El a fost înălțat de pe pământ și a dispărut în nori. Ucenicilor le-a fost greu să-și ia ochii de la cer. Le era mult prea dor de Domnul lor! Atunci, Dumnezeu a trimis doi îngeri la ei cu mesajul: „Acest Isus, care a fost înălțat la cer dintre voi, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând în cer“ (Fapte 1.8,11).

După înălțarea Sa, Domnul Isus a plecat la cer „și S-a așezat la dreapta Măririi, în locurile preaînalte“ (Evrei 1.3). Acolo, El este activ pentru ai Săi, rugându-Se pentru ei, astfel încât credința lor să nu slăbească în împrejurările dificile ale vieții. El are compasiune pentru slăbiciunile lor, pentru că El Însuși a fost ispitit în viața Sa pământească.

Isus nu-Și părăsește ucenicii!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 24.1-22 · Filipeni 2.19-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 2:1-16

Dacă arderea-de-tot vorbeşte de mireasma plăcută a lui Hristos în moartea Lui, darul de mâncare corespunde perfecţiunii vieţii Lui ca om pe pământ. Într-adevăr, această jertfă nu cere sacrificarea unui animal, nici sânge, ci numai făină, untdelemn, tămâie şi sare. Umanitatea Domnului: bobul de grâu măcinat fin; născut şi botezat cu Duh Sfânt: frământat şi uns cu untdelemn; încercat prin suferinţă, fie văzută, fie ascunsă: focul sobei, al tigăii sau al cuptorului. Toate acestea au fost pentru Tatăl o mireasmă extrem de preţioasă. Credinciosul, oferindu-I lui Dumnezeu această viaţă perfectă a lui Isus, obţine din ea propria lui hrană. Să privim acest Om minunat în Evanghelii. Dependenţa Sa, răbdarea Sa, încrederea Sa în Dumnezeu, blândeţea Sa, înţelepciunea Sa, bunătatea Sa, dăruirea Sa care a rămas neschimbată în toate suferinţele Lui, iată câteva subiecte admirabile care vin în legătură cu darul de mâncare presărat cu tămâie. Este „ceva preasfânt“ (v.3, 10). Aluatul, imagine a păcatului, nu intra deloc, nici mierea, simbol al afecţiunilor omeneşti. În schimb, sarea separării pentru Dumnezeu, care împiedică degradarea, a marcat viaţa Domnului Isus şi nu trebuie să lipsească deloc nici din vieţile noastre (Marcu 9.50; Coloseni 4.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDIBILITATEA LUI HRISTOS (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit… a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:28-30)

Ce i-a făcut pe mari intelectuali, precum C. S. Lewis, să-și încredințeze viața lui Hristos? Credibilitatea Mântuitorului! Să remarcăm câteva dintre profețiile din Vechiul Testament pe care Domnul Isus le-a împlinit în timpul vieții Sale: 1) El va intra în Ierusalim pe un măgar: „Iată că Împăratul tău… este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar…” (Zaharia 9:9); 2) El va fi trădat de un prieten: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea… ridică şi el călcâiul împotriva mea.” (Psalmul 41:9); 3) El va fi vândut pe treizeci de arginți: „Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginţi.” (Zaharia 11:12); 4) Ei au tras la sorți pentru hainele Lui: „…îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea” (Psalmul 22:18); 5) Niciunul dintre oasele Lui nu va fi rupt: „Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme.” (Psalmul 34:20); 6) Va fi îngropat în mormântul unui om bogat: „…mormântul Lui, la un loc cu cel bogat” (Isaia 53:9); 7) Va învia din morți: „Nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16:10). Iar apostolul Ioan scrie: „După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Aflat în deplinătatea facultăților Sale mentale, total lucid și dedicat, Domnul Isus a împlinit profețiile pe care trebuia să le împlinească până la ultima, și a spus: „S-a isprăvit!” Hristos este credibil pe deplin, așa că poți avea încredere în El – oricând!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 iun. 2024

10 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat și ne învață ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

Tit 2.11-13

Mesajul dominant al Scripturii (1) – Harul s-a arătat

Există multe pasaje dificile în Cuvântul lui Dumnezeu și sunt multe elemente de doctrină câteodată greu de înțeles. Apostolul Petru a certificat acest lucru atunci când a vorbit despre scrierile lui Pavel, spunând că ele sunt „greu de înțeles“ (2 Petru 3.15,16). Prin urmare, trebuie să studiem cu răbdare Biblia, să medităm asupra conținutului ei și, „rând pe rând“, să învățăm doctrinele harului.

Există însă și excepții remarcabile de la regula de mai sus, una dintre ele fiind afirmația lui Pavel din Tit 2.11-13. Acest pasaj ne oferă un rezumat magnific al creștinismului, descoperind mesajul dominant al Scripturii și fiind un exemplu clar cu privire la simplitatea și claritatea ei. Pavel rezumă mesajul creștin prin trei gânduri succinte, care includ trecutul, prezentul și viitorul.

Trecutul: „Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat“. Aceasta este o referire la prima venire a lui Hristos și la scopul ei (conform cu Evrei 9.26). Harul lui Dumnezeu a fost pe deplin revelat la venirea Domnului Isus în lume. Lucrarea Lui de la cruce descoperă că Dumnezeu nu mai caută dreptate de la om – aceasta este ceea ce Legea a solicitat – ci El Însuși a pregătit o dreptate pentru om. Minunat har – „darul dreptății“! (Romani 5.17; Filipeni 3.9). Mântuirea a fost arătată „tuturor oamenilor“. Ea nu este limitată la poporul Israel, ci este pentru „toate popoarele“ (Luca 2.10). Facă Domnul să creștem zilnic în aprecierea unui astfel de har!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Efeseni 2.8,9

Muzeul din Bavaria

Micul și idilicul oraș Dachau din Bavaria nu-și arată trecutul teribil. Muzeul de pe locul fostului lagăr de concentrare îi atrage pe mulți dintre cei interesați de cel de-al Doilea Război Mondial. Când intri în incintă, cuvintele de pe poarta din fier forjat îți atrag imediat atenția: „Munca te face liber!“. Ce minciună crudă și ce speranță falsă pentru oamenii care au fost nevoiți să intre în acel loc al morții! Aproape nimeni, oricât de sârguincios ar fi lucrat, nu a putut părăsi acel lagăr în viață.

Mulți oameni din ziua de astăzi se amăgesc singuri prin speranțe false. Ei cred că își pot câștiga un loc în cer prin muncă asiduă, printr-un mod de viață decent sau prin fapte bune. Ce greșeală teribilă!

Dumnezeu cere de la om o viață fără păcat. Dar nimeni nu este capabil să aibă o asemenea viață. De aceea, Dumnezeu Însuși a oferit soluția și L-a judecat pe singurul Său Fiu pentru păcatele noastre pe crucea de la Golgota. Credința în El și în sângele Său vărsat ne face liberi de orice vină și, în felul acesta, potriviți pentru prezența lui Dumnezeu. „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El“ (2 Corinteni 5.21).

Nu-l lăsați pe Satan să vă amăgească cu o speranță falsă! Noi, oamenii, nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Numai acceptând harul devenim liberi. Nu suntem mântuiți prin propriile noastre fapte bune, ci doar prin lucrarea lui Dumnezeu în Isus Hristos.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 22.11-23 · Filipeni 1.21-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 40:1-19

În ziua întâi a lunii întâi, Moise este invitat să ridice cortul cu mobilierul lui, imagine a noilor relaţii ale lui Dumnezeu cu poporul Său. Toate lucrurile au fost făcute noi şi Domnul Însuşi S-a îngrijit de toate. Rămânea să fie puşi în slujbă preoţii: „Să apropii pe Aaron şi pe fiii lui“ (v.12). Ne gândim la omul care a pregătit o cină mare şi l-a trimis pe robul său să spună invitaţilor: „Veniţi, pentru că acum toate sunt gata!“ (Luca 14.17).

Sanctuarul fusese pregătit pentru închinător; era nevoie ca şi închinătorul să fie pregătit pentru sanctuar: „să-i speli … să-i îmbraci … să-i ungi“. «Spălaţi, îndreptăţiţi, desăvârşiţi, intrăm în Locul Sfânt …» – spune o cântare. Şi pentru preot începeau îndatoririle sfinte, în ordinea potrivită: altarul de bronz, ligheanul, intrarea în Locul Sfânt, arderea tămâiei pe altarul de aur. Să mai zăbovim noi, când Dumnezeu Însuşi spune: „Să apropii“, când Marele nostru Preot, adevăratul Aaron, introducându-Şi fiii în sanctuarul ceresc, spune:       „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu“ (Evrei 2.13)?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ PRISOSIM ÎN FAPTE BUNE! | Fundația S.E.E.R. România

„Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului…” (1 Corinteni 15:58)

În Sfânta Scriptură, cuvântul „prisos” înseamnă „surplus, din plin”, „a da peste”… Astăzi ne vom uita la trei texte din Scriptură care abordează acest subiect și vom vedea ce putem învăța din ele: 1) Păcatul și nelegiuirea s-au înmulțit… cu efecte grave! Biblia spune că: „Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” (Matei 24:12). Cuvântul „nelegiuire” înseamnă „fărădelege.” Îți amintești cum era viața ta înainte de a-L întâlni pe Hristos? Nu aveai limite. Erai condus de pornirile tale. Mergeai oriunde, spuneai și făceai orice voiai. Nu vrem să aducem în discuție trecutul tău ca să te simți prost, ci pentru a te face recunoscător și pentru a-ți aminti de unde te-a scos Dumnezeu. Și care a fost soluția lui Dumnezeu la problema păcătoșeniei tale? Harul! 2) Harul abundent al lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune că: „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Romani 5:20) Harul lui Dumnezeu nu poate fi câștigat sau meritat. Și acesta este un lucru bun, pentru că toți am fost falimentari din punct de vedere spiritual. Dar, cum spunea Martin Luther: „Recunoașterea păcatului este începutul mântuirii”. Faptul că te simți prost în legătură cu păcatul tău te face să te simți bine în legătură cu harul lui Dumnezeu! Îți amintești ziua în care Isus te-a găsit, te-a salvat, te-a adus în familia Sa și te-a copleșit cu binecuvântările Sale? Care ar trebui să fie răspunsul tău la un astfel de har? 3) Sporul în lucrarea Domnului. Biblia ne învață să sporim „totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58) Am fost mântuiți pentru a sluji! Când nu o facem, vom fi ca peștele pe uscat. Așa că, azi – roagă-te: „Doamne, mă dăruiesc acum pe deplin Ție, ca să mă folosești în slujba Ta, unde-când-cum crezi Tu că este potrivit… și ajută-mă să prisosesc în orice faptă bună. Amin!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 iun. 2024

9 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Rămășița din darul de mâncare să fie a lui Aaron și a fiilor săi: este ceva preasfânt între jertfele prin foc ale Domnului.

Levitic 2.10

Dacă am fost aduși la Tatăl și, pe baza jertfei de ardere-de-tot, am văzut cât de aproape suntem noi de Tatăl, că am fost primiți în Cel Preaiubit, atunci Tatăl așteaptă ca noi să ne preocupăm mai mult cu Fiul Său. Și nu are El dreptul să aștepte aceasta? Există la noi dorința de a-L cunoaște mai bine pe acest Mântuitor, de a cunoaște acest preț pe care El l-a plătit pentru răscumpărarea noastră? Când citim că Dumnezeu L-a desăvârșit prin suferințe, așa încât să poată fi Urzitorul mântuirii noastre, nu dorim noi oare să știm prin ce suferințe a fost El făcut desăvârșit?

Dumnezeu așteaptă și spune: «După ce v-ați preocupat cu El, după ce ați văzut cât de prețios a fost El, după ce ați văzut toate suferințele Sale ascunse, aduceți-L la Mine». Da, pregătiți darul acasă, așa cum trebuie. Nu putem citi în adunare capitol după capitol, ca să vedem această slavă. Nu putem „coace“ această „turtă“ în adunare. Fiecare israelit care dorea să aducă această jertfă trebuia, mai întâi, să prepare plămădeala acasă și să coacă turta. Trebuie să studiem Cuvântul acasă, cu rugăciune, în genunchi, cu adânc respect, ca să vedem această viață minunată a Domnului, cum s-a expus ea la proba focului. După ce ne-am umplut inimile cu acestea, mergem cu ele la ușa cortului întâlnirii, acolo unde Dumnezeu Se află împreună cu poporul Său, ca să I le oferim acolo ca jertfă, ca o mâncare pentru El, nu singuri, ci împreună cu toți aceia care au făcut același lucru.

Preoții aveau și ei voie să mănânce din jertfa aceasta. Aveau voie să-și hrănească inimile din ceea ce Dumnezeu găsea atât de minunat, încât spunea: «Aceasta este o jertfă pentru Mine». Ce masă minunată, aici, în pustie! Când venim duminica dimineață cu aceste jertfe la locul de întâlnire, cu aceste daruri pentru Dumnezeu, atunci vom experimenta cât de mult se întăresc inimile noastre din ceea ce ne-a rămas și din ceea ce noi, ca preoți, avem voie să mâncăm acolo, în prezența lui Dumnezeu, în Locul Preasfânt.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.

Filipeni 2.9

De aceea…

Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din morți, L-a înălțat la cer și I-a dat locul la dreapta Sa. Acolo, El ocupă cea mai înaltă poziție și are toată onoarea și demnitatea pe care Dumnezeu le poate da unui om.

De ce a făcut Dumnezeu aceasta? Textul din Filipeni 2 ne lămurește: „S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“. Dumnezeu L-a înălțat pe Domnul ca un răspuns la smerirea și ascultarea Sa în viața Lui până la moartea pe cruce. Niciodată, niciun om nu s-a supus voii lui Dumnezeu așa cum a făcut-o Domnul Isus. În mod ascultător, El a luat locul cel mai de jos. De aceea, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, în locul cel mai înalt.

„De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cel mare și va împărți prada cu cel puternic, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei vinovați“ (Isaia 53.12). Aici, Dumnezeu Îi promite robului Său Isus Hristos domnia pe pământ. El Îi va da într-o zi autoritatea de guvernare asupra tuturor celor mari din lume.

Din nou, Dumnezeu Își exprimă recunoașterea față de Isus Hristos. De data aceasta, este un răspuns la suferința și moartea Sa pe cruce. Acolo, în cel mai mare necaz, în judecată divină, El a purtat păcatele tuturor celor care cred în El și Și-a dat viața în moarte.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 22.1-10 · Filipeni 1.12-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 39:22-43

În cap. 39 şi 40 se repetă mereu expresia: „după cum poruncise Domnul lui Moise“. Nimic nu era lăsat în seama imaginaţiei celor care făceau lucrarea şi acelaşi lucru este valabil şi astăzi cu privire la închinarea creştină. Biblia ne învaţă tot ce trebuie să ştim despre felul în care Dumnezeu doreşte să I se aducă închinare. A adăuga ceva la acestea sau a înlocui ceva prin ceea ce ni se pare mai bun n-ar fi pură neascultare? Şi în acelaşi timp pretenţie! Cu ce drept decidem noi ce Îi este plăcut lui Dumnezeu? Priviţi la denominaţiunile creştine cu clerul lor, cu organizaţiile lor şi cu ceremoniile lor pompoase! Dumnezeu «nu a poruncit» aceste lucruri şi, în consecinţă, credinciosul care cunoaşte Cuvântul nu poate lua parte la ele.

Spre deosebire de rânduielile Vechiului Testament, dintre care unele ne-au fost prezentate în cartea Exod, „adevăraţii închinători“ se adresează Tatălui „în duh şi în adevăr“ (Ioan 4.23, 24). For­mele exterioare ale unei religii fireşti (carnale) şi ceremoniile ei au fost lăsate deoparte şi înlocuite prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi nu mai avem înaintea ochilor simboluri şi umbre pentru închi­narea noastră, ci avem realitatea lucrurilor eterne.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU BINECUVÂNTEAZĂ MUNCA, NU LENEA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3:10)

Compasiunea fără responsabilitate este doar răsfăț. Biblia ne învață că avem responsabilitatea de a-i hrăni pe cei care sunt cu adevărat flămânzi și care nu se pot întreține singuri. Dar, să recunoaștem că există și oameni care preferă să flămânzească, decât să meargă să muncească. Solomon scria: „Lenea te cufundă într-un somn adânc şi sufletul molatic suferă de foame.” (Proverbele 19:15). Secole mai târziu, apostolul Pavel a fost și mai explicit, când scria tesalonicenilor: „Când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Ia aminte la următoarele cuvinte ale înțeleptului împărat Solomon (Proverbele 19:24): „Leneşul nu-şi frige vânatul”; iar în (Proverbele 12:27) „Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură.” S-o spunem în felul următor: leneșul vrea pâinea cu unt, dar altcineva să i-o dea! Dacă vânează o căprioară sau prinde un pește, nu vrea nici măcar să le curețe carnea ca s-o gătească, ci altcineva s-o pregătească pentru el și să i-o servească. Despre cine vorbește Solomon în aceste versete din Proverbele? Despre o persoană care nu începe niciodată o muncă, iar dacă îi dai ceva de făcut – fie nu va termina, fie va lucra de mântuială… Apoi înțeleptul Solomon încheie totul cu o ultimă remarcă. „Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile.” (Proverbele 21:25) Așadar, dacă vrei ca Dumnezeu să toarne binecuvântare peste viața ta, trebuie să fii dispus să muncești!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →