Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “fara-categorie”

09 iul. 2024

9 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Părinții noștri au păcătuit și au făcut rău în ochii Domnului Dumnezeului nostru și L-au părăsit … Acum eu am pe inimă să fac un legământ cu Domnul Dumnezeul lui Israel, ca să se întoarcă de la noi aprinderea mâniei Sale. Fiii mei, nu fiți nepăsători; pentru că pe voi v-a ales Domnul să stați înaintea Lui, să-I slujiți și să fiți slujitorii Lui și să ardeți tămâie.

2 Cronici 29.6,10,11

Lecții din viața lui Ezechia (1) – Sârguință în lucrarea Domnului

Primul lucru pe care Ezechia l-a făcut după moartea tatălui său a fost să deschidă ușile casei Domnului, să le repare și să-i cheme pe preoți și pe leviți să se sfințească pe ei înșiși și să sfințească de asemenea casa Domnului. Ezechia a mărturisit că părinții lor fuseseră necredincioși și făcuseră ceea ce era rău în ochii Domnului. Acum el dorea să facă un legământ cu Dumnezeu, astfel încât mânia Lui să se întoarcă de la popor. I-a încurajat de asemenea pe preoți și pe leviți să nu fie neglijenți, fiindcă Domnul îi alesese în mod special pentru a sta înaintea Lui și pentru a-I sluji.

Vedem un exemplu minunat în felul prompt în care Ezechia a acționat și a vorbit în acel timp. Avem noi pe inimă lucrurile lui Dumnezeu așa cum Ezechia le-a avut? Toți cei care sunt în Hristos au fost făcuți împărați și preoți, de aceea și noi suntem chemați să fim sârguincioși.

Starea creștinătății este ruinată, însă nu trebuie să acuzăm generațiile trecute pentru acest lucru, căci și noi suntem la fel. Mai bine să ne judecăm pe noi înșine și să învățăm lecțiile trecutului, pentru a face ceea ce este bine și plăcut înaintea Domnului! Ceea ce Ezechia a făcut este un exemplu și pentru noi. Mai întâi trebuie să îndepărtăm toată necurăția din viețile noastre, tot ceea ce nu se potrivește cu templul lui Dumnezeu, căci noi suntem templul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3.16). Apoi să nu fim neglijenți, ci să stăruim în slujirea pentru Domnul, dând mărturie despre El și slujindu-I ca mădulare ale trupului Său; și, prin Hristos, „să aducem o jertfă plăcută lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc numele Său“ (Evrei 13.15).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

El, care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate?

Romani 8.32

Biblia furată

La un târg dintr-un oraș din Franța era un stand cu Biblii. O tânără s-a apropiat cu o oarecare ezitare și a spus că dorește să plătească pentru Biblia pe care fiul ei de nouă ani o furase de acolo cu o zi înainte. Oamenii de la stand au fost la început surprinși, însă ulterior profund emoționați, când au auzit relatarea tinerei femei: Soțul meu este la pat de doi ani, acum în comă, iar fiul nostru suferă foarte mult din pricina aceasta. El s-a gândit că Biblia ar putea aduce o rezolvare. Întâi am vrut să vă returnez cartea furată, dar apoi am început să o citesc și acum vreau să o cumpăr.

Sperăm că, prin citirea Bibliei, femeia L-a găsit pe Cel care îi poate oferi nu numai un ajutor temporar, ci și pace cu Dumnezeu, har în fiecare zi pentru a nu dispera chiar și în situațiile cele mai dificile din viață și putere pentru a rămâne în liniște. Cât de inepuizabilă și de necuprins este oferta harului lui Dumnezeu, pe care El o pune la dispoziție, prin Domnul Isus, fiecărui om!

Dumnezeu îl iubește pe om, chiar dacă acesta este un păcătos și a încălcat poruncile Sale. Și tocmai de aceea L-a trimis pe Isus Hristos pe pământ, ca să moară pe cruce pentru păcatele celor care cred în El. Domnul Isus a plătit datoria noastră în fața lui Dumnezeu, astfel încât El poate ierta pe oricine își mărturisește păcatele și crede în Mântuitorul. „Căci sunt bine încredințat că nici moarte, nici viață … nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 8.38,39).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 11.1-27 · 1 Tesaloniceni 4.13-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 17:1-16

Dumnezeu Îşi rezervă dreptul asupra sângelui (am văzut deja în cap. 7.26, 27). Sub privirile Sale, în Locul Preasfânt se găsea de acum înainte, înnoit an de an, sângele jertfelor oferite (cap. 16). Şi acest sânge, de nelipsit pentru menţinerea relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său, vorbeşte constant inimii lui Dumnezeu despre lucrarea Fiului Său preaiubit.

Numeroase pasaje din Scriptură definesc virtuţile sângelui lui Hristos: El „face ispăşire pentru suflet“ (v. 11). „Curăţeşte de orice păcat (sau: de tot păcatul)“ (1 Ioan 1.7 vezi şi nota g). Chiar cea mai mică greşeală pe care am comis-o trebuie să fie ştearsă cu acest sânge şi nu poate fi curăţită altfel. Prin el am fost cumpăraţi „din orice naţiune“ (Apocalipsa 5.9 vezi şi nota k), „răscumpăraţi din felul … deşert de vieţuire“ (1 Pe­tru 1.18-19), spălaţi (Apo­calipsa 1.5), îndreptăţiţi (Rom. 5.9), împăcaţi (Coloseni 1.20), sfinţiţi (Evrei 13.12), apropiaţi (Efeseni 2.13); prin el o cale nouă este deschisă până în Locul Preasfânt (Evrei 10.19, 20). Şi tot prin el victoria noastră este câştigată (Ap. 12.11).

Preţios sânge al lui Isus! Virtuţile Sale, eficacitatea Sa       sunt o piatră de poticnire pentru cei care nu şi le însuşesc prin credinţă curată, dar pentru cei răscumpăraţi sunt un subiect etern de laudă şi de adorare. „Aceluia care ne iubeşte şi ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său: …a Lui fie gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin“ (Ap.1.5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ TRATĂM MOARTEA ÎN MOD CORECT | Fundația S.E.E.R. România

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.” (Psalmul 23:4)

Astăzi vom vorbi despre cum să tratăm în mod corect moartea, reținând câteva lucruri din versetul 4 al Psalmului 23: 1) Moartea este un lucru sigur. Se povestește că un ipohondru și-a scris aceste cuvinte pe piatra de mormânt: „Acum poate veți crede că am fost bolnav, și de aceea am murit!” Serios vorbind, dacă ești înțelept, nu vei fi obsedat de moarte, dar te vei pregăti pentru ea. 2) Moartea este o trecere. Cuvântul „umblu” din acest verset vrea să ne spună că fiecare pas pe care îl facem aduce data plecării cu o zi mai aproape, iar cuvântul „prin” ne spune că este doar o trecere temporară și nu destinația finală. Este ca o „metamorfoză” ce transformă o biată omidă într-un fluture frumos care se poate înălța. Biblia descrie noul tău trup în aceste cuvinte: a) „trup îmbrăcat în neputrezire”, ceea ce înseamnă că nu te vei mai lupta niciodată cu durerea sau cu boala (vezi 1 Corinteni 15:53). b) „trup nemuritor”, ceea ce înseamnă că nu vei mai avea vârstă și nu mai mori (vezi v. 53). c) „trup asemenea lui Hristos” (1 Corinteni 15:45-49). Adică, trupul pe care-l vei avea după înviere nu va mai fi din carne și sânge, pentru că acest trup nu poate moșteni Împărăția lui Dumnezeu, ci va fi complet schimbat. Nu ți se pare interesant faptul că mulți dintre oamenii care au murit și s-au întors la viață, povestesc despre ieșirea dintr-un tunel într-o lumină strălucitoare, cerească? Așadar, chiar trebuie să ne temem de moarte? Nu! Sau să ne temem de rău? Nu! De ce? Pentru că Domnul este cu noi, iar El a biruit moartea, mormântul și iadul! Domnul Isus a spus: „Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” (Apocalipsa 1:18) Așa că, bucură-te: cheia destinului tău veșnic nu se află în mâinile tale sau ale altcuiva ca tine, ci în mâinile Celui care te iubește!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 iul. 2024

8 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său.

1 Tesaloniceni 1.9,10

Venirea Domnului, dacă o privim așa cum trebuie, nu este un lucru pe care să-l învățăm, ci, după cum ne arată Scriptura, este identificată cu toate simțămintele și cu întreg caracterul creștinului.

La începutul primei Epistole către Tesaloniceni, despre credincioșii de acolo se spune că fuseseră convertiți pentru a-L aștepta pe Fiul lui Dumnezeu din cer. El era o realitate vie și personală pentru ei. Există mult mai multe lucruri în acest pasaj, însă acesta este primul dintre ele: ei fuseseră convertiți în vederea așteptării Lui. Această stare de așteptare este ceea ce se potrivește creștinului. Nu spun că nu există și alte motivații, căci dragostea binecuvântată pe care El ne-a arătat-o în moartea Sa ne determină și ea să-L urmăm, însă creștinul este o persoană care trăiește între prima venire a lui Hristos, pentru a-l mântui, și cea de-a doua venire a Lui, pentru a-l scoate din această scenă. Iar ceea ce-l caracterizează, dacă se încrede în Cuvântul lui Dumnezeu, este că-L așteaptă pe Hristos.

Cu privire la felul în care venirea Domnului este prezentată, nu doar ca o doctrină, ci ca fiind împletită cu toate gândurile și simțămintele creștinului, există doar două epistole în care ea nu este prezentată ca o țintă. Într-una dintre ele, Galateni, destinatarii erau într-o stare spirituală prea joasă, iar apostolul a trebuit să ia lucrurile de la temelie; în cealaltă, Efeseni, destinatarii erau priviți ca fiind deja așezați în locurile cerești. În 1 Tesaloniceni 1.10 ni se spune că venirea Domnului era parte a convertirii lor. Hristos suferise pentru ei și urma să vină pentru a-i lua la Sine. Vedem în fiecare capitol al acestei epistole cum venirea lui Hristos este conectată cu convertirea, cu lucrarea, cu sfințenia și cu suferințele creștinului (1 Tesaloniceni 1.10; 2.19,20; 3.13; 4.13,14).

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.

Psalmul 23.4

Tu ești cu mine!

Era în anul 1943, în zona Ruhr. Era timp de război, iar primele bombe căzuseră deja și răspândeau groaza. Pastorul Wilhelm Busch (1897-1966) i-a invitat pe toți vecinii săi, mai mici și mai mari, la o oră de studiu biblic. El a citit Psalmul 23 și apoi a întrebat: „Copii, știți ce este o vale întunecoasă? La ce s-a gândit David când a scris acest verset?“. O fată a răspuns: „O vale întunecoasă este atunci când avioanele aruncă bombe, sirenele urlă și când ți-e teribil de frică!“. Wilhelm Busch i-a dat dreptate: „Exact, aceasta este o vale întunecoasă. Dar ce prețios lucru este să poți spune: Tu ești cu mine. Să ne amintim cu toții de aceste cuvinte în clipele când se va porni următorul bombardament“. Câteva ore mai târziu, sirenele au dat alarma. În pivniță, fetița lui s-a agățat de el: „Tati, mi-e tare frică“. El a luat-o în brațe și a întrebat-o blând: „Ce am învățat în această dimineață? – Tu ești cu mine!“. Ea a dat din cap: „Oh, tată, am uitat!“. Bombele cădeau fără milă…

A doua zi, Wilhelm Busch stătea în camera sa. Fiica lui a dat buzna, ținând-o de mână pe cea mai bună prietenă a ei: „Tată, ieri, în buncăr, când toată lumea țipa și era speriată, prietena mea i-a spus mamei sale: «Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine». – Tată, ea și-a adus aminte de aceste cuvinte!“.

Ce bine este să-L cunoști pe Isus ca Mântuitor și Păstor al tău, ca pe Acela care poate îndepărta orice teamă! Bucurați-vă de această prețioasă însoțire, „Tu ești cu mine“. Luați-vă timp să stați de vorbă cu Isus.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 10.1-19 · 1 Tesaloniceni 4.9-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 16:23-34

Iată cât de mare şi de delicată era pentru marele preot şi pentru fiii săi lucrarea necesară pentru înlăturarea păcatelor. Şi, în plus, toată această slujbă era valabilă numai pentru un an. În adevăr, sursa păcatelor, inima omului, nu era curăţită pentru atât, iar această inimă rea nu se putea lipsi să nu lucreze din nou fapte rele în tot timpul noului an. Întotdeauna era necesar să fie repetate aceste jertfe, marii preoţi transmiţând mai departe slujba, din tată în fiu, „pentru că prin moarte erau împiedicaţi să dăinuiască“ (Evrei 7.23-25).

Cu cât mai măreaţă este lucrarea lui Hristos în realitatea ei, în întreg răsunetul ei, pretinzând propriul Său sacrificiu! Pentru a înlătura păcatul lumii, pentru a-i anula toate consecinţele, cât şi pentru a ajunge la sursă: inima omului şi a o curăţa, Isus a fost în totalitate singur. Nimeni altcineva nu poate avea în aceasta vreun rol, cât de neînsemnat. Ce făcea poporul în timpul acelei măreţe lucrări a preotului? Ei nu puteau şi nici nu trebuia să facă nimic altceva, decât să-şi smerească sufletele. O lucrare era împlinită în favoarea lor, în contul căreia ei se puteau odihni. Ei bine, aceasta este tot ce trebuie să facem şi noi! Să ne odihnim în lucrarea suficientă şi perfectă a Domnului Isus.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ESTE SPRE BINELE TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28)

Acest verset este unul dintre cele mai reconfortante și mai des citate: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28) Acest verset se adresează credincioșilor – copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu care Îl iubesc pe Domnul, care umblă conform planului Său și care acționează în conformitate cu principiile biblice. Este interesant faptul că în Biblie cuvântul „cunoaștere” provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „a ști în mod intuitiv”. Adică, ceva din interiorul nostru ne spune: „Nu înțeleg și nu pot explica ce mi se întâmplă, dar știu că Dumnezeu lucrează și că va ieși ceva bun din asta!” Să analizăm sensul și semnificația cuvintelor: „lucrurile lucrează împreună”… Ți-ar plăcea să mănânci bicarbonat de sodiu? Sau făină? Nu! Dar atunci când le pui împreună, când adaugi alte câteva ingrediente, le amesteci și le pui la cuptor, din ele iese „ceva bun”. Când Biblia spune „toate lucrurile”, asta include și lucruri dureroase, nedrepte și dificile. Calea spre tronul Egiptului l-a trecut pe Iosif prin trădare, calomnie, întemnițare pe nedrept și dezamăgire. Dar, privind în urmă, el a putut spune: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr.” (Geneza 50:20). În moduri pe care nu le poți vedea sau înțelege acum, lucrurile prin care treci lucrează pentru binele tău. Îl iubești pe Dumnezeu? Crezi că El are un plan și un scop pentru viața ta? Te străduiești să-I fii/faci pe plac? Atunci, ai încredere că El va face ca „toate lucrurile” să producă binele tău!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iul. 2024

6 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Suntem deci ambasadori pentru Hristos.

2 Corinteni 5.20

Niciun om nu este prea rău pentru a veni la Hristos. Dacă vrăjmașul sufletelor noastre nu ne poate opri să venim la Hristos înșelându-ne cu ideea că suntem suficient de buni pentru Dumnezeu fără Hristos, el va încerca să ne facă să credem că suntem prea răi ca să fim mântuiți. Așa ceva însă este imposibil, fiindcă „Hristos a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși, dintre care“, spune Pavel, „eu sunt cel dintâi“ (1 Timotei 1.15).

Cu siguranță, de vreme ce a fost mântuit cel dintâi dintre păcătoși, nimeni nu trebuie să dispere. „Unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult“ (Romani 5.20). Dumnezeu Își găsește plăcerea în a-Și manifesta harul față de cei mai josnici și mai răi oameni, la fel ca și față de cei care s-au fălit cu dreptatea lor, dar care au înțeles că această dreptate nu este decât ca o haină mânjită înaintea Lui (Isaia 64.6). Nu există un mod mai eficace de a-i influența pe alții, decât mărturia personală a unuia care a fost el însuși mântuit. Teoria, oricât de adevărată ar fi, nu este suficientă. Trebuie să existe o experimentare personală a harului mântuitor în viața aceluia care dorește să câștige suflete. A putea spune: «El m-a mântuit pe mine» oferă putere mesajului și produce siguranță în inimile ascultătorilor, care realizează că vorbitorul dă mărturie despre ceea ce el însuși a experimentat.

Saul din Tars persecuta Adunarea lui Dumnezeu, însă chiar și atunci inima lui Dumnezeu era îndreptată către el, așteptând momentul când harul Său avea să-i fie descoperit, iar Saul – prigonitorul avea să fie schimbat în Pavel – ambasadorul pentru Hristos. Harul a fost cel care a produs schimbarea măreață din Saul și tot harul i-a dat puterea de a merge și a predica evanghelia. Există mulți predicatori de meserie astăzi, însă a face din evanghelie doar o meserie este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Slujitorii Lui trebuie să fie motivați de dragostea lui Hristos. Aceasta era motivația lui Pavel.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Duhul a venit peste Amasai, unul dintre căpitanii de seamă, și a zis: „Suntem ai tăi, David, și cu tine, fiul lui Isai!“.

1 Cronici 12.18

Predare totală

Pentru a ilustra ce înseamnă o predare totală în brațele Domnului Isus, evanghelistul C. H. Spurgeon a folosit următorul exemplu: Trei băieți voiau să se scalde într-un râu, a cărui apă era destul de rece. Primul, de îndată ce și-a pus talpa piciorului în apă, a și țipat: „Oh, ce rece este apa!“. Cel de-al doilea a intrat încet, pas cu pas, întâi până la genunchi, apoi până la șolduri, însă acolo s-a oprit clănțănind din dinți, neîndrăznind să meargă mai departe. Cel de-al treilea a procedat altfel: a sărit în apă și apoi a înotat cu mișcări puternice. Râzând le-a strigat prietenilor săi: „Ce frumos este! Haideți și voi!“.

Spurgeon și-a provocat ascultătorii la o dăruire consecventă față de Domnul, spunându-le: „Fiți credincioși din tălpi până-n creștet! Slujiți-I Domnului cu toată ființa! Dăruiți-vă Lui în întregime! Și veți putea exclama cu toată convingerea: Ce frumos, Doamne Isuse!“.

Viața pe care o avem este o ocazie unică de a trăi într-o dăruire deplină față de Domnul nostru. De ce simțim uneori atât de puțină bucurie pe urmele pașilor Lui? Nu cumva pentru că atât de multe alte lucruri au prioritate în viață și noi Îl urmăm și Îi slujim doar cu jumătate de inimă? Versetul de astăzi a fost mottoul bărbaților care s-au pus cu totul la dispoziția lui David. Acesta poate deveni și deviza noastră: „Suntem ai Tăi, Doamne Isuse, și pentru Tine vrem să trăim!“.

Într-o astfel de ucenicie trăită cu consecvență, vom spune și noi: „Ce frumos, Doamne Isuse!“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 8.1-18 · 1 Tesaloniceni 3.6-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 16:1-14

Aaron primeşte în acest moment instrucţiuni pentru marea zi a Ispăşirii (vedeţi 23.27). La această scenă se referă cap. 9 din Evrei (citiţi v. 7, 12, 25). O dată pe an, după ce aducea o jertfă pentru el însuşi, marele preot aducea o jertfă pentru toate păcatele poporului comise în timpul anului. Apoi ducea sângele jertfei dincolo de perdeaua dinăuntru, pe capacul ispăşirii, al cărui nume se explică în felul acesta. Sângele care făcea „ispăşire pentru suflet“ (17.11 sf.) era adus aici. Dumnezeu putea să-Şi privească poporul în mod favorabil. Acesta nu însemna că sângele unui ţap ar fi putut şterge măcar unul din păcatele comise de popor în timpul anului. Însă anticipat el vorbea înaintea lui Dumnezeu de sângele preţios al Mielului Său.

Contrar cu ceea ce am fi gândit, Aaron nu se înfăţişa înaintea Domnului în veşmintele sale impunătoare. El dezbrăca toată gloria în faţa celei a lui Dumnezeu şi se prezenta acolo numai îmbrăcat în in subţire, simbol al îndreptăţirii practice (v. 4; Apocalipsa 19.8).

Mirosul plăcut al tămâiei îl însoţea pe Aaron dincolo de perdea, aşa cum şi Hristos a intrat în Locul Preasfânt, oferind lui Dumnezeu plinătatea parfumului tuturor excelenţelor gloriilor Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ OBȚII MAXIMUM DIN BIBLIE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Vei umbla după ea ca după o comoară…” (Proverbele 2:4)

Când te gândești la studierea Scripturii, este ca și cum ai căuta aur sau argint, iar acest lucru implică următorii pași:

1) Trebuie să cauți. Înțeleptul Solomon scrie: „dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege… şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbele 2:4-5). Simplul fapt de a intra într-o mină și de a arunca o privire în jur nu va fi suficient. Dacă vrei să obții aurul sau argintul, trebuie să îl cauți. Orice miner te va informa că nu aurul te lovește pe tine, ci tu lovești aurul. Scopul acestui devoțional nu este de a înlocui citirea regulată a Bibliei, ci de a-ți deschide apetitul spiritual pentru aceasta! Potrivit grupului Barna Research, doar 9% dintre creștini citesc Biblia în fiecare zi. Întrebarea este: tu ești unul dintre ei?

2) Trebuie să sapi. Duhul lui Dumnezeu din tine îți vorbește în timp ce citești Cuvântul Său. Se povestește că unui om îi plăcea să studieze Biblia. De fiecare dată când ajungea la ceva ce nu înțelegea, imediat se gândea la prietenul său Charlie. Acesta era un student eminent al Bibliei, care pur și simplu părea să radieze de înțelepciune biblică. Așa că, ori de câte ori se confrunta cu o nelămurire biblică, acest om se ducea la prietenul său Charlie și îl întreba: „Ce înseamnă acest verset? Ce încearcă Dumnezeu să spună aici?” Într-o zi, în timp ce citea, Duhul Sfânt i-a șoptit: „De ce nu Mă întrebi pe Mine? Eu sunt cel care îl învață pe Charlie!” Așadar, așteaptă ca Dumnezeu să-ți vorbească în timp ce citești Cuvântul Său, și El o va face!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 iul. 2024

5 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce au cunoscut harul care mi-a fost dat mie, Iacov și Chifa și Ioan, cei considerați a fi stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă a comuniunii, ca noi să mergem la națiuni, iar ei la circumcizie.

Galateni 2.8,9

Deși Pavel a apărut pe scenă mai târziu decât cei dintâi apostoli ai Domnului Isus, totuși slujirea sa a fost aprobată fără rezerve de către Iacov, Petru și Ioan, care erau priviți ca stâlpi ai adunării. Nu a existat nicio urmă de gelozie, nici de încercare de a limita, de a califica sau de a modifica în vreun fel slujirea distinctă a lui Pavel. Ei au recunoscut trăsăturile ei distinctive ca fiind întru totul de la Dumnezeu, iar rezultatul a fost o comuniune sinceră, exprimată în mod clar și hotărât. O astfel de unitate este cu totul minunată, o unitate manifestată într-o diversitate nespus de mare și în supunere sfântă față de mâna lui Dumnezeu. Carnea nu are niciun loc aici, altfel totul ar fi confuzie. Avem deci un bun exemplu cu privire la libertatea Duhului Sfânt, care a lucrat atât în ce privește lucrarea lui Pavel, cât și în ce privește atitudinea celorlalți apostoli; o astfel de libertate nu poate produce decât o unitate completă.

Să punem la inimă aceste lucruri în zilele noastre de declin spiritual, când mărturisirea adevărului și afirmațiile celor care pretind că sunt trimiși de Dumnezeu sunt însoțite de cele mai multe ori de un duh de mândrie și de independență. Toți cei care fac astfel de afirmații îndrăznețe trebuie puși la încercare cu adevărul. Este deseori dificil să discernem între pretenții și adevăr, fiindcă vrăjmașul are nenumărate căi de a înșela.

Temelia lui Dumnezeu însă rămâne tare. Nimic n-a putut distruge frumusețea libertății și a unității dintre apostoli. Ea ne-a fost lăsată înscrisă pe paginile Scripturii și n-avem nicio scuză dacă n-o manifestăm și noi astăzi. Deși am falimentat în mod jalnic, adevărul n-a falimentat, ci stă neclintit pentru totdeauna.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată“.

Ioan 11.25,26

Aruncă-te în brațele lui Isus!

Sunt oameni care, atunci când viața le pare complet lipsită de speranță, au gânduri sinucigașe și, din nefericire, unii chiar își pun în aplicare gândurile rele; dar, din fericire, nu se ajunge la așa ceva în toate cazurile.

O femeie suferea grav de astm, o boală incurabilă, după spusele medicului. Soțul ei o părăsise, dar el nu era fericit nici în cea de-a doua căsătorie, așa că a recurs la alcool. Cunoscuții bărbatului i-au spus: „Dacă vei continua așa, vei ajunge la închisoare“. Pentru femeia abandonată era insuportabil să audă cum fostul ei soț, pe care încă îl iubea, mergea spre nenorocire. La toate acestea s-a adăugat și boala ei chinuitoare. Ce mai rămăsese din viața ei? Atunci a decis să se arunce în fața trenului și să pună astfel capăt la toate…

Dar a primit un pliant creștin, care începea tocmai așa: „Pentru că nu tu însăți ți-ai dat viața, nu ai dreptul să ți-o iei sau să renunți la ea. Mai degrabă aruncă-te în brațele lui Isus! El nu te va dezamăgi“. Cât de speriată a fost femeia când și-a văzut gândurile ei secrete și disperate dezvăluite prin acele cuvinte! Atunci s-a pus pe genunchi și s-a rugat lui Dumnezeu așa cum nu mai făcuse niciodată înainte. A cerut îndurare și iertare. Dar oare Dumnezeu îi va ierta toată vina, chiar și oribilele ei gânduri sinucigașe? Un om credincios i-a dovedit cu Biblia că sângele Domnului Isus acoperă într-adevăr toată vina noastră și ne spală de ea. De atunci, femeia a știut că poate trăi prin Domnul Isus și că este un copil al lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.17-29 · 1 Tesaloniceni 3.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 14:33-57

Lepra într-o casă este un simbol al păcatului într-o adunare sau chiar în cea care poartă numele de Biserică, creştinătatea în ansamblu. Privind cu atenţie Adunarea din Efes în Apocalipsa 2, vedem, sau mai degrabă Domnul, Marele Preot ai Cărui ochi sunt „ca para focului“, vede deja o mică pată care dă de bănuit: părăsirea dragostei dintâi. În rest totul părea bun: fapte, muncă, răbdare; dar să vedem ce devine acest mic început: o adevărată lepră la Pergam, unde pietrele casei sunt atinse unele de „învăţătura lui Balaam“, altele de cea a nicolaiţilor. Apoi răul dospeşte ca aluatul la Tiatira, la Sardes, până când, la Laodiceea, care marchează ultimul stadiu al Bisericii responsabile, Domnul este constrâns să anunţe: „Te voi vărsa din gura Mea“ (Apocalipsa 3.16). „Casa cea mare“ a creştinătăţii de nume va fi respinsă, demolată.

Capitolul 15 dezvăluie sursa întinării. Sub imaginea „scurgerii“ ne este arătat tot ceea ce este capabilă detestabila noastră fire naturală să scoată la iveală în viaţa de zi cu zi, pentru a otrăvi în acelaşi timp şi anturajul nostru şi pe noi înşine. Există remediu pentru curăţirea noastră: preoţia exercitată în favoarea noastră de Domnul Isus (v. 15, 30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ȘTIU BEBELUȘII? | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.” (Isaia 38:19)

Un cercetător de la Universitatea Johns Hopkins a făcut cunoscut că bebelușii de doar opt luni sunt capabili să audă și să își amintească cuvinte, bune sau rele. „Urechile mici ascultă”, a declarat Dr. Peter Juscyzk. Bebelușii din acest studiu, apărut în apreciata revistă Science, au fost expuși la trei povești înregistrate, timp de aproximativ zece zile. La două săptămâni după aceea, au fost testați în laborator și au identificat clar cuvintele din povești, dar nu au reacționat la cuvintele pe care nu le-au auzit. Profesorul emerit Robin Chapman, specialist în limbi străine la Universitatea din Wisconsin la acea vreme, a subliniat importanța acestui studiu. Acest studiu demonstrează că bebelușii sunt atenți la sunetele limbii și sunt capabili să le selecteze pe cele care le sunt familiare. Poate că nu le înțeleg pe deplin, dar creierul lor este programat să le înregistreze și să le reia mai târziu. Așadar, dacă îți faci timp să le vorbești bebelușilor, nu numai că le induci abilități lingvistice, dar semeni semințe de adevăr care pot înflori mai târziu în viața lor. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă; mamele știu acest lucru intuitiv de mii de ani. Cuvintele sunt formative; și sunt creative! Primele cuvinte pe care le va auzi copilul tău vor fi rostite de tine. Prima muzică pe care o va asculta copilul tău va fi aleasă de tine. Copilul tău este o bucată prețioasă de lut, iar tu ești olarul pe care Dumnezeu l-a chemat să-l modeleze. În Sfânta Scriptură citim despre vase de „cinste” și vase de „ocară” (vezi 2 Timotei 2:20). În calitate de părinte, tu contribui la modelarea tipului de vas care va deveni copilul tău. Dacă ești înțelept, vei începe procesul de modelare întru evlavie – cât mai devreme posibil!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 iul. 2024

4 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi, într-adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine.

Geneza 50.20

Pe când Iosif era urât de frații săi, aceștia l-au aruncat într-o groapă, cu gândul să-l omoare. Apoi și-au schimbat planul și l-au vândut pe douăzeci de bucăți de argint. Iosif a fost dus în Egipt. După mai mulți ani, foametea a lovit Egiptul și Canaanul, iar când Iacov a auzit că era grâu în Egipt, i-a trimis pe fiii lui să cumpere mâncare de acolo. Ce căi minunate are Dumnezeu!

Între timp, Iosif fusese înălțat într-o poziție de autoritate. Frații săi nu l-au mai recunoscut. Aceasta era împrejurarea perfectă pentru el ca să se răzbune pe ei. Ar fi putut să-i țină sclavi în Egipt pentru tot restul vieții lor sau ar fi putut să-i omoare. În loc de toate acestea, Iosif s-a purtat în har față de ei și s-a făcut cunoscut lor, spre marea lor uimire: „Și i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns cu ei. Și, după aceasta, frații lui au vorbit cu el“ (Geneza 45.15). Mai târziu, pentru a le risipi complet temerile, el le-a spus: „Nu vă temeți … Voi, într-adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine … Și acum, nu vă temeți: vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri“ (Geneza 50.19-21).

Aceasta ne amintește despre faptul că, atunci când Dumnezeu îngăduie ca oamenii să ne rănească, El face ca toate să lucreze pentru binele nostru, iar apoi ne poate folosi ca instrumente pentru binecuvântarea celor care ne-au făcut rău (2 Corinteni 1.4). Iosif a recunoscut faptul că Dumnezeu a fost în spatele tuturor împrejurărilor prin care trecuse și că de aceea nu se potrivea deloc ca el să se răzbune. El a știut de asemenea că frații săi nu puteau nici spune, nici face nimic pentru a plăti ce îi erau datori. Singurul răspuns corect din partea lui era să-i ierte și să lase toate consecințele în mâna lui Dumnezeu – singurul suficient de competent și de înțelept pentru a le rezolva pe toate.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu a uns cu Duh Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcând bine și vindecând pe toți cei care erau înrobiți puterii Diavolului; căci Dumnezeu era cu El.

Fapte 10.38

„Sunt încercuit…“

Cu mulți ani în urmă a avut loc o petrecere la Hotel Löwen. În zori, tânărul, băut bine, se îndrepta spre casă clătinându-se și bâjbâind de la un colț de casă la altul. În cele din urmă s-a lovit de un zid. „Oh, ce bine! Să nu pierd contactul cu zidul și atunci voi înainta“, murmura el satisfăcut. Astfel s-a deplasat de-a lungul peretelui, pipăindu-l cu ambele mâini. Ceea ce însă nu știa era faptul că peretele era doar un pilon de afișaj. După un timp și-a dat seama că se învârtea în cerc. Atunci un oftat de resemnare a venit din adâncul pieptului său chinuit: „Sunt încercuit…“.

Ceea ce i s-a întâmplat acestui tânăr în acea noapte trăiesc unii oameni aproape zilnic: prinși în capcană de propriile idei, ei au impresia că se află pe un drum bun, dar se învârt constant doar în jurul lor.

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pământ și pentru astfel de oameni. El Însuși a mărturisit că a fost trimis de Dumnezeu pentru a „vesti eliberarea robilor și deschiderea închisorii celor ce sunt în lanțuri“ (Isaia 61.1). El vrea să vină în ajutorul tuturor celor ce și-au pierdut orientarea în viață și dorește să le dea o direcție și un sens. Dumnezeu nu cere nimic mai mult de la om decât ca acesta să mărturisească sincer înaintea Lui cum stau lucrurile cu sine și să-și pună încrederea în El.

„Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit“ (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.1-16 · 1 Tesaloniceni 2.13-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 14:14-31

„Şi va fi curat“, conchid v. 9 şi 20. Nici aici nu se pune problema care este părerea leprosului curăţit. Dumnezeu îl declară curat, sfânt, pe păcătosul născut din nou, pentru care Cuvântul Lui trebuie să fie suficient, chiar dacă el nu experimentează nici o emoţie, nici vreun sentiment deosebit. „Aţi fost spălaţi … sfinţiţi … îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus“ (1 Cor. 6.11).

Odată cu păsările, imagini ale lucrării lui Dumnezeu pentru noi, se mai cereau încă două lucruri, prefigurând lucrarea Lui în noi: apa, puterea curăţitoare a Cuvântului, şi briciul. Leprosul trebuia să-şi radă părul, barba, sprâncenele. Toate spun că puterea firească a omului trebuie lepădată. Numim ELIBERARE această lucrare a Duhului care ne conduce la a judeca ceea ce produce firea noastră veche.

Sângele jertfei era uns pe urechea, pe mâna şi pe piciorul leprosului curăţit, întocmai cum se procedase cu preotul în ziua închinării lui în slujbă (Exod 29.20) şi la fel cu untdelemnul. În plus, leprosul era uns cu untdelemn (v. 18). Detaliu uimitor: numai acesta în Israel, împreună cu preoţii şi cu împăraţii, primea ungerea sfântă, care corespunde lucrării Duhului Sfânt în inima celui răscumpărat! (1 Ioan 2.20). Din păcătoşi mizerabili, spălaţi în sângele Său, Hristos a făcut „o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl Său“ (Apocalipsa 1.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTEREA SPIRITUALĂ NECESITĂ TIMP | Fundația S.E.E.R. România

„Grăuntele de grâu… dacă moare, dă multă roadă.” (Ioan 12:24)

O ciupercă are nevoie de două zile ca să crească, dar un stejar are nevoie de șaizeci de ani. Așadar, ai vrea să fii o ciupercă sau un stejar? Creșterea spirituală necesită timp. Ți-ai pus vreodată întrebarea: „De ce îmi ia atât de mult timp să devin mai bun?” Încă te lupți cu multe dintre slăbiciunile tale, nu-i așa? De ce? Pentru că creșterea spirituală, ca și cea naturală, necesită un oarecare timp. Cele mai bune fructe se coc treptat. Domnul Isus a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.” (Ioan 12:24). Când Domnul Isus spune: „Adevărat, adevărat…”, El vrea să spună: „Înțelegeți acest lucru! Ascultați! Acest lucru este foarte important.” Ideea pe care Domnul Isus o subliniază aici este că, așa cum un bob de grâu trebuie să moară pentru a produce roadă, tot așa și noi trebuie să murim față de noi înșine, pentru a produce creștere spirituală. Iar a muri față de propriul nostru eu, și egoism, necesită câtva timp. Înclinația noastră este să dezgropăm periodic sămânța pentru a-i monitoriza progresul, în loc să ne încredem în Dumnezeu pentru ca El să-Și facă lucrarea în viața noastră. Hristos va produce roade în viața noastră dacă rămânem în El. Domnul Isus a spus: „Rămâneți în Mine” (Ioan 15:4). Cuvântul „a rămâne” înseamnă „a trăi în”. „A rămâne în Hristos” înseamnă a rămâne în contact cu El, a depinde de El, a trăi pentru El și a fi convins că El Își va încheia lucrarea în viața ta la momentul ideal. Așteaptă recolta promisă de Dumnezeu și, între timp, bucură-te de prezența Lui în viața ta. Dumnezeu Se bucură de fiecare etapă a creșterii tale spirituale. El nu așteaptă până când vei fi perfect, ca să înceapă să te iubească. Nu, El te iubește deja așa cum ești! Și nu are cum să te iubească nici cu o picătură mai mult decât te iubește deja!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 iul. 2024

2 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce am eu să-i judec pe cei de afară? Nu-i judecați voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei de afară îi judecă Dumnezeu. Dați-l afară dintre voi pe cel rău!

1 Corinteni 5.12,13

Disciplina în adunare (2)

În Iacov 5.20 ni se arată calea pe care trebuie să mergem, cale al cărei final este acesta: „Și va acoperi o mulțime de păcate“. Nu trebuie nicidecum să tratăm vreun păcat cu ușurătate, însă, după judecarea lui în adunare, trebuie să încetăm să discutăm despre el. De la Geneza până la Apocalipsa nu găsim niciun verset care să-i permită vreunui frate sau vreunei surori să răspândească zvonuri. Totul trebuie să fie făcut cu temere de Domnul și evitându-se răspândirea chiar și a unor fapte dovedite ca fiind rele. Dacă am sta mai întâi de vorbă cu Domnul, nu s-ar mai auzi lucruri care nu trebuie răspândite. Adunarea nu poate îngădui ca cineva să frângă pâinea doar pe propria lui răspundere. Ea are responsabilitatea ca în mijlocul ei să nu fie niciun rău, iar când el apare, să-l înlăture. Căile de cârmuire ale lui Dumnezeu nu se schimbă, deoarece nici Dumnezeu nu Se schimbă!

Există cazul celor ce s-au retras de la Masa Domnului pentru că un frate sau o soră au făcut ceva rău. Această situație arată că noi am luat în propriile mâini judecarea cazului, fără să-i permitem adunării să facă acest lucru. Nu judecați singuri, ci aduceți înaintea fraților și lăsați timp adunării pentru cercetare; nu lucra în puterea ta proprie! (vedeți și Matei 18.15-17).

Dacă au loc adunări periodice de frați sau dacă se ține o adunare deosebită a fraților, ei sunt împuterniciți să trateze un caz de disciplină după ce au stat înaintea Domnului, iar în cazuri deosebite, să-l prezinte și adunării. Un frate care nu participă, cu toate că ar putea s-o facă, dovedește că nu poartă pe inimă onoarea Domnului și bunul mers al adunării. El nu are starea duhovnicească necesară ca să poată purta pe inimă problemele adunării. Un astfel de frate este însă dator să accepte hotărârea luată de adunare. Un frate care nu are pe inimă bunul mers al adunării și nu ia parte la adunarea de rugăciune nu este destul de duhovnicesc pentru a lua o anumită poziție la adunarea de frați.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus … i-a zis: „Zacheu, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!“. Și Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie. … Și Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta“.

Luca 19.5,6,9

Timpul – un car ce ne poartă spre veșnicie

Timpul este ca un car în care ne așezăm și care ne poartă cu sine. Carul timpului nu se oprește niciodată și își transportă încărcătura nemuritoare spre eternitate. Bogăția nu îl poate opri, iar vanitatea, mândria sau trufia nu-i pot încetini viteza. Încercările disperate de a rămâne tineri sau de a reprima procesul de îmbătrânire nu frânează în niciun fel carul acesta.

Vremea bună sau rea, fericirea sau nenorocirea, prosperitatea sau privațiunile, acestea nu sunt decât umbre pe roțile sale ce se rostogolesc fără încetare. Dumnezeul Atotputernic, Creatorul nostru, are în mâna Lui cursul acestui car, astfel că El face ca acesta să ne ducă pe toți la destinația noastră eternă. Care destinație? Sunt doar două: gloria, cu Dumnezeu, și chinul veșnic, departe de Dumnezeu, „unde viermele nu moare și focul nu se stinge“ (Marcu 9.44). Decizia pentru unul dintre aceste locuri se ia în clipele trecătoare ale timpului.

Câtă responsabilitate este legată de acest cuvânt, timpul! Acum decidem unde ne vom petrece veșnicia. Indiferența sau indecizia este tot un fel de decizie. Dumnezeu le „poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit“ (Fapte 17.30,31). Ce fericiți sunt toți aceia care au ales cerul! Așteptarea unei bucurii este ea însăși o bucurie. Iar dacă așteptarea Domnului Isus este o bucurie, ce va fi împlinirea ei!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 5.1-25 · 1 Tesaloniceni 1.6-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:45-59

Groaznică era situaţia leproşilor în Israel: scoşi afară din tabără, fără speranţă de întoarcere, despărţiţi de ai lor, obligaţi să-şi vestească de departe starea nenorocită: „Necurat, necurat!“ Este o imagine a ceea ce eram: excluşi din adunare, oameni dintre naţiuni „înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, … neavând speranţă“. „Dar acum …   v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos“ (Efeseni 2.12, 13). Aceasta ne conduce la lucrarea de curăţire descrisă în cap. 14. Evanghelia ne prezintă mai mulţi astfel de leproşi implorând mila Domnului. Şi El, plin de compa­siune, Şi-a pus mâinile peste ei pentru a-i curăţi, fără ca El În­suşi să Se contamineze. Nu numai că putea, ci, în dragostea Lui, chiar dorea să-i facă perfect curaţi   (Matei 8.1-3; vezi şi Luca 17.11 …). În acelaşi fel, Mântuitorul drag poate şi doreşte şi astăzi să curăţească de toate păcatele pe oricine se recunoaşte necurat.

Lepra pe o haină (v. 47-59) reprezintă răul care poate să afecteze obiceiurile şi mărturia noastră. Fie ca Domnul să ne dea atenţie pentru a-l distinge, curaj pentru a-l „arde“, altfel spus, pentru a-l judeca de îndată ce apare!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU: SURSA ÎNCREDERII TALE | Fundația S.E.E.R. România

„Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină…” (Psalmul 125:1)

Oamenii sunt atrași în mod natural de persoanele care dau dovadă de echilibru și siguranță de sine; ei nu vor urma pe cineva care nu are încredere în sine. O ilustrare excelentă a acestui lucru este un incident care a avut loc în Rusia în timpul unei tentative de lovitură de stat. Tancurile armatei au înconjurat clădirea guvernului în care se aflau președintele Boris Elțîn și susținătorii săi pro-democrație. În timp ce armata era pe poziții, Elțîn a ieșit din clădire, s-a urcat pe un tanc, l-a privit pe comandant în ochi și i-a mulțumit că a trecut de partea democrației. Mai târziu, comandantul a recunoscut că, deși nu a intenționat să treacă de partea lui Elțîn, liderul rus a părut atât de încrezător, încât soldații au decis să i se alăture. Marii oameni de succes dau dovadă de încredere indiferent de circumstanțe. Dar adevărata încredere nu vine din faptul că ai aprobarea oamenilor din jurul tău. „Dar de unde vine?” – întrebi tu. Biblia spune: „Domnul va fi încrederea ta” (Proverbele 3:26); vorbim aici despre a ști că El te-a chemat și te-a echipat în vederea slujbei pe care o ai de făcut. Apostolul Pavel a scris: „Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu… Destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 3:4-5). Chiar dacă alții nu cred în tine, faptul că știi că Dumnezeu te cheamă și te folosește îți permite să crezi în tine însuți. Însuși împăratul David a experimentat acest lucru, și a putut spune: „Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3:2-3). Un conducător încrezător le spune celor care-l urmează: „Am încredere în Dumnezeul care m-a chemat. Am încredere în voi. Cred că împreună putem realiza ceea ce Dumnezeu vrea să facem!” Așadar, fă din Dumnezeu sursa încrederii tale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 iul. 2024

1 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Lauda voastră nu este bună. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum și sunteți, fără aluat.

1 Corinteni 5.6,7

Disciplina în adunare (1)

În legătură cu disciplina este scris, în 1 Corinteni 5, să dăm afară „aluatul cel vechi“, ca să fim „o plămădeală nouă“. Când păcatul a devenit cunoscut, trebuie să fim conștienți că suntem una cu el. Dacă unul din familia noastră a păcătuit, purtăm cu toții acea rușine. La fel sunt lucrurile și sub aspectul părtășiei. Trebuie să ne rușinăm – întâi pentru că Domnul este dezonorat și, în al doilea rând, pentru că suntem cu toții întinați de o astfel de faptă – și să ne smerim. Cred că de multe ori nu simțim această părere de rău. Trebuie să avem o unitate de simțăminte. Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă. Aici este vorba de un mădular care L-a necinstit pe Domnul, iar eu sunt părtaș la această stare rea. Trebuie să spunem: noi am păcătuit.

Dacă am recunoscut păcatul, nu mai este altă cale de urmat decât: „Înlăturați pe cel rău dintre voi“. Trebuie să fim o plămădeală nouă. Aluatul cel vechi trebuie să fie dat afară. Nu trebuie să îngăduim aluatului cel vechi să lucreze printre noi. Cred că aici este punctul sensibil unde vrăjmașul își desfășoară planul său: unii continuă să vorbească despre păcatul respectiv cu indiferență, chiar și după exercitarea disciplinei, ceea ce arată că nu s-au identificat cu el considerându-l ca fiind al lor. În imaginile Vechiului Testament se vorbește despre lepră. Dacă lepra apărea într-o casă, trebuiau scoase pietrele din ea, curățiți pereții și tencuiți din nou. Tencuiala, pietrele și lemnele care rezultau din această lucrare erau scoase afară din cetate (Levitic 14.33,34). Tot acel praf care se forma în urma scoaterii pietrelor și a curățirii pereților trebuia măturat și înlăturat. Acest fel de a acționa ne lipsește de multe ori. Dacă aș vedea păcatul ca fiind al meu, nu aș mai vorbi despre el cu indiferență.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ridicați-vă ochii și priviți! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.

Isaia 40.26

Măreția cosmosului

În serile călduroase de vară, mai tuturor le place să stea afară și să aștepte răcoarea plăcută pe care o aduce cu sine căderea nopții. Iar dacă cerul este senin, se poate observa un spectacol minunat: cu cât lumina pălește mai mult la apus, cu atât mai multe stele apar pe întreg firmamentul.

Ce întinderi incomensurabile! Mărețul Dumnezeu Creator a făcut toate acestea aducându-le la existență! Privindu-le, ne simțim propria micime și suntem impresionați de măreția infinită a lui Dumnezeu. Afirmăm poate cu ușurință că stelele sunt fără număr, însă Dumnezeu le-a numărat pe toate și le cunoaște pe nume.

Dacă stelele înseamnă atât de mult pentru El, cu atât mai mult valorăm noi, oamenii, înaintea Lui! Dumnezeu însă este întristat când vede cât de mult ne-am îndepărtat de El și cum trăim în opoziție cu voia Lui! Cu toate acestea, El nu Se resemnează în fața acestei situații. El ne îndeamnă neobosit să ne întoarcem la El. Prin evanghelie, Dumnezeu ne cere să ne mărturisim sincer înaintea Lui vinovăția.

Numai în acest fel ne iartă, pentru că Fiul Său – Isus Hristos – a suferit și a murit pe crucea de la Golgota pentru a ne ispăși păcatele. Este această iertare oferită de Dumnezeu prilejul bucuriei noastre? El cheamă stelele pe nume. Una nu lipsește. El ne cheamă pe nume. Să nu-L respingem.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.31-4.12 · 1 Tesaloniceni 1.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:29-44

Anumite pete produse de unele boli de piele puteau induce în eroare. Bolnavul trebuia atunci închis şapte zile, apoi trebuia examinat pentru a se verifica dacă era sau nu vorba de o rană de lepră. Să nu judecăm niciodată pripit! Să fim atenţi, să gândim bine când este vorba de alţii, decât să le atribuim intenţii rele din pornire. „Dragostea … nu socoteşte răul“ (1 Corinteni 13.5). Remarcăm că bolnavul nu-şi spunea deloc părerea, ci preotul care îl vedea trebuia să se pronunţe cu privire la natura rănii. Ceea ce gândea omul despre situaţia lui nu avea importanţă. Putea să nu simtă nimic şi chiar să se creadă perfect sănătos şi totuşi să fie grav bolnav. Câţi oameni nu ştiu că sunt victime ale maladiei păcatului! Ei nu şi-au privit starea în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi nu s-au înfăţişat Preotului. El este Cel care stabileşte vina omului şi îl declară iremediabil pier­dut. „Terminaţi cu omul, … pentru că în ce s-ar ţine seama de el?“ (Isaia 2.22). Dar Preotul care Se pronunţă astfel asupra stării noastre este şi Cel care S-a ocupat de ea în har ca mare Doctor, oferind o vindecare deplină sufletelor noastre (Luca 5.31).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂSĂTURI DE CARACTER CARE TREBUIE CORECTATE | Fundația S.E.E.R. România

„Apoi (Elisei) s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.” (1 Împărați 19:21)

Pentru a face lucrurile bine și corect, trebuie să te înconjuri de oamenii potriviți. De aceea, liderii buni sunt în permanență în căutare de oameni buni. Iar cei care ți se alătură nu sunt neapărat interesați de ceea ce îți dorești tu, cât de ceea ce ești. În cele mai multe cazuri, atragi oameni care posedă multe dintre calitățile pe care le ai și tu. Elisei nu numai că era ca Ilie, dar își dorea o măsură dublă din Duhul care era peste Ilie. Tu vei atrage tipul de persoană care ești și tu. Este posibil să mergi și să recrutezi oameni diferiți de tine, dar este esențial să recunoști că cei care sunt diferiți de tine s-ar putea să nu fie atrași în mod natural de tine. Mai mult, dacă nu ești pe deplin mulțumit de genul de oameni pe care îi atragi, probabil că este timpul să te îmbunătățești tu, înainte să le ceri lor asta! Trebuie să fii conștient de aceste cinci trăsături de caracter negative și, atunci când le vezi în tine, să le tratezi: 1) Mândria. Nimeni nu vrea să urmeze pe cineva care crede că este mai bun decât toți. 2) Nesiguranța. Dacă nu te simți confortabil cu ceea ce ești, și ceilalți se vor simți la fel. 3) Labilitatea. Dacă oamenii nu știu niciodată la ce să se aștepte de la tine, nu se mai așteaptă la nimic. 4) Perfecționismul. Oamenii respectă dorința de excelență, dar nu agreează așteptările nerealiste. 5) Cinismul. Oamenii nu vor ca viața lor să fie umbrită de cineva care vede un nor negru în jurul fiecărei raze aurii. Aceste cinci probleme sunt atât de dăunătoare încât, dacă ești înțelept, te vei înconjura de oameni care sunt dispuși să ți le scoată în evidență și să te ajute să le elimini, ca să devii un slujitor sau un șef mai eficient.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 iun. 2024

30 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă darul tău va fi un dar de mâncare pe grătar, să se facă din floarea făinii cu untdelemn.

Levitic 2.7

O jertfă de mâncare pe grătar nu are o formă precisă – sunt tot felul de suferințe care nu au o formă precisă, dar pe care fiecare trebuie să le vadă și pe care, vreau să spun, le poate vedea și un necredincios. Cunosc o poezie din Olanda care vorbește despre Domnul Isus pe cruce, dar pe care a compus-o unul care Îl disprețuiește pe Dumnezeu. Începe așa: «O, Om al durerii, cu coroană de spini»; și, când o citești, îți curg lacrimi datorită sentimentelor despre care el vorbește; și, cu toate acestea, poetul este necredincios. Aceasta este ceea ce găsim menționat imediat după aceasta: mierea. Însă el a văzut că Domnul a suferit. Și ar fi oare posibil ca un credincios, când citește Cuvântul sau când se gândește la Domnul, să nu vadă că Domnul a suferit aici pe pământ? Este imposibil!

Este trist dacă nu am săpat mai adânc, dacă nu am considerat vrednic de osteneală să ne ocupăm mai adânc cu Domnul, cu Persoana Sa, cu suferințele Sale, dacă nu am mâncat – așa cum spune Ioan 6 – din pâinea care S-a coborât din cer! Ce rușine când nu avem mai mult interes față de Domnul nostru, Cel care a murit la cruce pentru noi, Cel care, în slavă, Se preocupă zi și noapte cu noi, Cel pe care noi Îl așteptăm să vină să ne ia, Cel care a trăit 33 de ani aici pe pământ și care, potrivit cu Epistola către Evrei, a trecut prin toate împrejurările prin care am putea trece și noi, așa că ne poate înțelege și poate simți împreună cu noi!

S-a născut ca prunc și a crescut; prin urmare, Se poate așeza în postura copiilor mici; a crescut ca tânăr, așa că El știe ce gândesc tinerii și ce simt ei. A devenit matur, așa că îi poate înțelege pe cei în vârstă, în toate problemele lor. Ca să înfăptuiască lucrarea de pe cruce nu era necesar să trăiască treizeci și trei de ani pe pământ. Pentru aceasta nu era necesar să devină prunc. Adam a fost, de asemenea, om, dar n-a fost prunc niciodată. El a venit pe pământ ca om matur. Aceasta putea s-o facă și Domnul Isus. Însă Evrei 2 ne spune că El – vreau să spun aceasta cu toată venerația – a ales această cale de a veni pe pământ și de a trăi aici, ca să-l poată înțelege pe orice copil al lui Dumnezeu în toate împrejurările sale. El poate avea milă de noi, căci, în toate lucrurile, El a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. El a fost în toate stările în care putem fi și noi.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și I-au pus deasupra capului acuzația scrisă: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“.

Matei 27.37

Acuzația scrisă de pe crucea Domnului Isus

Când Isus a fost răstignit pe crucea de la Golgota, a fost expus batjocurii fără margini a oamenilor. „Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!“ (Matei 27.42,43). Astfel și-au bătut joc de El conducătorii iudeilor, care credeau că L-au pus pe Isus deoparte!

Se părea că nimeni nu avea un cuvânt pentru Cel răstignit. Ucenicii Săi au fugit. Câteva femei evlavioase priveau de la distanță. Dumnezeu nu a intervenit. Dar Se asigurase că și în acel moment exista un martor al Fiului Său: scrisul acuzator deasupra capului Său.

Iudeii au încercat să-l determine pe Pilat, guvernatorul, să schimbe această inscripție. El ar fi trebuit să scrie: „Eu sunt Împăratul iudeilor“. Dar Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris“ (Ioan 19.21,22). – Așa că Dumnezeu a avut grijă ca în acele ore, când nimeni nu avea milă de Domnul Isus, când nimeni nu mărturisea Numele Lui, să se dea mărturie despre El: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. Deși respins de popor, El a purtat acest titlu. El era Împăratul lor.

Împlinind profeția lui Zaharia, El a intrat în Ierusalim: „Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire, smerit și călare pe un măgar“ (Zaharia 9.9). Răstignindu-L, nu I-au putut lua acest titlu. Dumnezeu a avut grijă ca această mărturie despre Fiul Său să poată fi citită de toți – ea a fost scrisă în ebraică, în latină și în greacă.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.1-30 · Coloseni 4.7-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:9-28

Pentru a se putea pune diagnosticul de lepră, bolnavul trebuia să prezinte două simptome: piele albă, care ne face să ne gândim la declinul spiritual care îşi are izvorul în pierderea comuniunii cu Dumnezeu. Cu cât aceasta este mai adâncă în carne, ea indică faptul că defectul nu este superficial, ci trădează un rău profund.

Dar, lucru paradoxal şi totodată dificil de înţeles, dacă o singură pată era suficientă pentru a-l face pe un lepros necurat, din clipa când era „acoperit tot trupul“, putea fi declarat curat! Şi aşa şi este; întocmai unui biet lepros, care de multă vreme îşi acoperea rănile şi acum nu şi le mai poate ascunde, omul, nevoit să se recunoască în totul necurat, poate fi declarat curat de către Dumnezeu în virtutea lucrării lui Hristos.

„Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am acoperit nelegiuirea“, spune psalmistul, „şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu“ (Psalmul 32.5).

Dar apariţia „cărnii vii“ aducea o nouă contaminare, aceasta simbolizând eforturile zadarnice ale firii vechi de a se face mai bună. În cap. 5 din Luca (v.12, 14), „un om plin de lepră“ venit la Isus este imediat curăţit şi Domnul îl invită să aducă mărturie conformându-se cu instrucţiunile din cap. 14 al cărţii noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚĂ A NU FI DE ACORD, ÎNTR-UN MOD PLĂCUT! | Fundația S.E.E.R. România

„Astfel dar… aleși ai lui Dumnezeu… îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12)

John Gray este autorul bestseller-ului „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, în care descrie felul în care se deosebesc bărbații de femei în toate domeniile vieții. Teza sa de bază este următoarea: pentru a te înțelege cu cineva, trebuie să încerci să vezi viața din perspectiva acestuia – lucru, să recunoaștem, deloc ușor.

Apostolul Pavel ne spune însă ce trebuie să facem: „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:12-15).

Persoanele care vor ca alții să gândească și să acționeze exact așa cum o fac ei își ascund adesea astfel propriile nesiguranțe. Ei au o nevoie adânc înrădăcinată ca opiniile și faptele lor să fie confirmate prin comportamentul și gândurile celorlalți. Dar nu așa stau lucrurile în viață! Neînțelegerile apar în orice relație în care sunt implicate mai multe persoane. Suntem unici și diferiți, și este puțin probabil să fim de acord în toate privințele. Dar modul în care abordăm neînțelegerile dintre noi poate determina dacă relația noastră ajunge la linia de sosire.

Ce trebuie făcut? Să lupți corect, să fii deschis la ideile celorlalți și la noi modalități de a face lucrurile, doar așa te poți dezvolta. Și, cine știe, în cele din urmă s-ar putea chiar să fii „de acord să nu fiți de acord.” Important este să respecți ideile celeilalte persoane și să cauți să creezi un mediu în care amândoi să vă simțiți liberi să vă exprimați sentimentele, și să fiți cine sunteți cu adevărat, fără teama de a fi judecați.

Așadar, învață arta-de-a-nu-fi-de-acord-cu-altcineva-într-un-mod-plăcut!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 iun. 2024

29 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Un râu ieșea din Eden ca să ude grădina.

Geneza 2.10

Acesta era râul binecuvântării lui Dumnezeu pentru grădină. Ceea ce își are izvorul în grădină udă mai întâi grădina. Din nefericire, putem avea tendința de a ne preocupa de responsabilitățile noastre legate de această lume și de a uita că râul trebuie mai întâi să ude grădina noastră. „Râul se despărțea în patru“ (versetul 10). Când un cămin creștin este întemeiat potrivit cu gândul lui Dumnezeu, acolo Hristos este centrul. Unde responsabilitatea față de Dumnezeu este recunoscută, căminul este cu adevărat udat și el devine o binecuvântare pentru toți cei din jur.

„Și Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească“ (Geneza 2.15). Omul trebuia să păzească grădina, s-o îngrijească și s-o lucreze. Aici avem un îndemn special pentru cei care sunt capii responsabili ai căminelor lor. Suntem responsabili înaintea lui Dumnezeu de a ne lucra căminele, adică de a ne asigura că facem ceea ce Domnul dorește să facem în căminul nostru, pentru ca el să fie grădina pe care Dumnezeu a intenționat-o.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că soții trebuie să-și iubească soțiile. Acesta este unul dintre modurile importante prin care să ne lucrăm grădina. Soțul trebuie să fie sursa principală de dragoste în căminul său. Poate pentru unii sună ciudat, însă acesta este felul în care Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă lucrurile, deoarece căminele noastre trebuie să urmeze modelul relației lui Hristos cu Adunarea Sa. În Efeseni este scris că soții trebuie să-și iubească soțiile (Efeseni 5.25), însă în Tit citim că soțiile trebuie să-și iubească soții (Tit 2.4). Cuvântul folosit în Tit este unul cu o forță mai mică, ce denotă o afecțiune puternică a soției față de soțul ei. De exemplu, nu fata necăsătorită este cea care pornește să-și caute un soț, ci bărbatul este cel care, în prezența lui Dumnezeu, are exercițiul spiritual de a-și căuta o soție. Este o greșeală gravă și o sursă de mari probleme atunci când o tânără îngăduie ca afecțiunile ei să se îndrepte către un tânăr înainte ca acela să-și manifeste simțămintele față de ea. O astfel de atitudine nu este potrivită cu modelul pe care Cuvântul lui Dumnezeu ni-l prezintă.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.

Isaia 53.5

Mâna cu cicatrice

William Dixon era peste măsură de amărât și de Dumnezeu nu voia să știe nimic, deoarece îi luase mai întâi soția, apoi pe singurul său fiu. Într-o zi, casa unui vecin luase foc, iar la fereastra de la etaj era căpșorul micuțului Dickey. Dixon a alergat la burlanul de scurgere, s-a urcat pe acesta și l-a salvat pe băiat. Dar mâna stângă i-a fost grav arsă. Bunica băiatului, care îl crescuse, a murit la scurt timp după aceea. Doi voluntari s-au prezentat în fața consiliului municipal pentru a avea grijă de băiat. Când a trebuit să-și prezinte cererea, Dixon, în loc să spună ceva, a ridicat mâna cicatrizată, astfel că băiatul i-a fost dat lui.

Dickey îl iubea mai mult decât orice pe noul său tată și îi săruta adesea mâna care fusese rănită în timpul operațiunii de salvare. Într-o zi, vizitând o expoziție cu tablouri, s-au oprit în fața unuia care Îl înfățișa pe Domnul Isus arătându-i lui Toma mâinile Sale străpunse. După multe rugăminți, Dixon i-a povestit băiatului această întâmplare. Dickey a fost impresionat. „Omul cel bun pare atât de trist“, a spus el. „Cu siguranță, pentru că Toma nu a crezut, nu-i așa? Dar Omul cel bun a murit pentru Toma! Dacă eu nu te-aș fi vrut după ce m-ai salvat, n-ar fi fost bine. Dar, după aceea, Toma L-a iubit cu siguranță pe acest Om bun la fel de mult cum te iubesc eu pe tine.“

Dixon a fost atins de aceste cuvinte. Oare nu trebuia Isus să Se uite la el cu aceeași tristețe? A început să citească Biblia și, la scurt timp după aceea, și-a predat viața Domnului Isus, care a lăsat să-I fie străpunse mâinile pentru a-l salva.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.12-32 · Coloseni 4.1-6

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 12:1-8, 13:1-8

Pentru a ne arăta resursele divine pregătite înainte de apariţia păcatului, Leviticul prezintă jertfele şi preoţia înainte de păcat. Capitolul 11 ne învaţă să veghem, ca să nu fim contaminaţi de necurăţii din afară. Dar răul nu este numai în jurul nostru, ci şi înăuntrul nostru; vrăjmaşul nostru este deja înăuntru. Capitolul 12 ne face cunoscut caracterul lui ereditar: „Iată, am fost născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea“ (Psalmul 51.5). Firea păcătoasă a lui Adam s-a transmis la întreaga rasă; un nounăscut este un potenţial păcătos înainte de a comite vreo faptă condamnabilă şi are nevoie de jertfa lui Hristos tot atât de mult ca un adult.

Capitolele 13 şi 14 spun despre lepră, care întotdeauna reprezintă păcatul sub formă de întinare. Lepra: boală care distruge trupul, contagioasă, înspăimântătoare, anulând sensibilitatea, incurabilă! Înaintea lui Dumnezeu, păcatul are aceleaşi trăsături; el se exprimă prin fapte şi cuvinte, chiar şi la credincioşi. Exemple: în Maria, calomnie (Numeri 12.10); în Ghehazi, lăcomie şi minciuni (2 Regi 5.27); în Ozia, mândrie spirituală       (2 Cronici 26.20).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-L PUNEM PE CELĂLALT PE PRIMUL LOC! | Fundația S.E.E.R. România

„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

Ralph Waldo Emerson a afirmat: „Nu există limite cu privire la ce se poate realiza, dacă nu contează cine primește meritele”. Probabil că cei mai mulți știu legenda despre tânărul Isaac Newton care se afla undeva la umbră în momentul în care i-a căzut un măr în cap – și în urma acestui fapt el a formulat legea gravitației și a revoluționat studiile astronomice. Însă puțini știu că, dacă nu ar fi existat un om pe nume Edmond Halley, astronom și matematician britanic, probabil că lumea n-ar fi auzit vreodată de Newton. Halley a fost cel care l-a îndemnat pe Newton să se gândească la teoriile sale originale, i-a corectat greșelile matematice, a enunțat formule și figuri prin care să-și susțină descoperirile. Halley a fost cel care l-a convins pe un Newton ezitant să scrie marea sa lucrare „Principiile matematice ale filosofiei naturale”. Și Halley a fost cel care a editat-o, a supravegheat publicarea ei și a finanțat tipărirea ei, chiar dacă Newton era mai bogat și ar fi putut suporta mai ușor costurile. Istoricii au numit afilierea lui Halley cu Newton unul dintre cele mai dezinteresate cazuri din domeniul științei. Newton a început aproape imediat să culeagă roadele atenției publice, pe când Halley a primit prea puțină apreciere. El a folosit totuși principiile stabilite de Newton pentru a face prognoze asupra orbitei și întoarcerii unei comete care avea să-i poarte mai târziu numele. Dar, deoarece cometa Halley revine doar o dată la șaptezeci și șase de ani, relativ puțini oameni mai aud numele său. Cu toate acestea, lui Halley nu i-a păsat cine primește meritele, atâta timp cât exista un progres/câștig… El a pus în practică ceea ce spune acest principiu din Scriptură (parafrazare): „Fiți devotați unul altuia în dragoste. Cinstiți-vă unii pe alții mai presus de voi înșivă.” Ori de câte ori Dumnezeu îți oferă ocazia de a-i pune pe alții pe primul loc, și pe tine însuți pe al doilea, n-o rata – și ia-o cu tine în cursa lungă a vieții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 iun. 2024

27 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În timpul acela, împăratul Ahaz a trimis la împărații Asiriei, ca să-l ajute … Și Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit la el și l-a strâmtorat și nu l-a ajutat.

2 Cronici 28.16,20

Lecții din viața lui Ahaz (2) – Ajutorul omului este deșertăciune

Ahaz n-a ascultat de cuvântul Domnului; prin urmare, vrăjmașii au năvălit peste el și a fost rău pentru el și pentru poporul lui Iuda. Împăratul lui Israel a ucis o sută douăzeci de mii de soldați din Iuda și a luat două sute de mii de captivi. Apoi însă citim că au avut loc două lucruri surprinzătoare.

Mai întâi, un profet a fost trimis de Dumnezeu la armata lui Israel, pentru a-i mustra pentru cruzimea lor. Patru dintre conducătorii armatei, recunoscându-și păcatul și crezând cuvintele lui Dumnezeu, au stat împotriva celorlalți și au stăruit ca prizonierii să fie trimiși înapoi. Lucrurile s-au făcut după cum au zis ei, și este uimitor să vedem că armata lui Israel, aflată într-o stare spirituală atât de joasă, a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu, care a lucrat pentru a dărui eliberare.

În al doilea rând, după atâtea necazuri, s-a întors oare Ahaz către Dumnezeu, pentru a găsi eliberare? Se pare că nici măcar nu i-a trecut prin gând așa ceva. Calculele lui erau simple: el avea bani, iar împăratul Asiriei era puternic. Așa că a luat tot argintul și aurul pe care l-a putut găsi în casa lui, în casa Domnului și la căpeteniile lui Israel, și l-a trimis împăratului Asiriei. Și care a fost rezultatul? „Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit la el și l-a strâmtorat și nu l-a ajutat.“ A cheltuit banii degeaba! Dumnezeu n-a fost cu el pentru a-l elibera, fiindcă s-a încrezut în om pentru izbăvire. „Zadarnic este ajutorul omului“ (Psalmul 60.11; vedeți și Ieremia 17.5,7). Chiar și în cele mai dificile situații, Dumnezeu intervine pentru a ne elibera; însă, dacă ne întoarcem către ajutorul oamenilor, nu vom găsi eliberare. Să privim doar la Domnul pentru ajutor, în toate împrejurările vieții!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și s-a închis ușa … „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. Dar El, drept răspuns le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!“.

Matei 25.10-12

Prea târziu

Domnul Müller aleargă prin holul gării. Mai este doar un minut până la plecare – și trenul întârzie foarte rar. Pășește în gară și, din câțiva pași grăbiți, domnul Müller stă lângă automatul de bilete. Introduce repede banii și tastează rapid traseul corect. Între timp, primii pasageri coboară, alții urcă. Nu iese mai repede biletul? Iată, în sfârșit! Acum cade și restul din automat. Cu coada ochiului, domnul Müller vede că toate ușile sunt încă deschise. Așteaptă să ia restul, nu vrea să irosească nici măcar un euro. În pas de melc, banii intră în compartimentul de returnare. Tocmai atunci se aude temutul apel: „Înapoi, vă rog!“. Domnul Müller o ia la fugă. Dar, prea târziu! Ușile s-au închis brusc, iar butonul de deschidere a ușilor nu mai funcționează. Încet-încet, trenul începe să se pună în mișcare. – La doar doi pași distanță și totuși nu a ajuns. Și totul din cauza acelor câțiva euro!

Această întâmplare din viața de toate zilele îmi amintește de oameni care nu sunt departe de împărăția lui Dumnezeu, care se află la ușa mântuirii și la intrarea în viața veșnică. Ei știu că ar trebui să intre, văd nevoia urgentă. Dar ezită. De ce? Pentru că i-ar costa ceva: reputația în rândul semenilor lor, renunțarea la plăcerile necurate sau la câștigurile ilicite. Multe lucruri nesemnificative, în cele din urmă, îi împiedică pe oameni să facă pasul decisiv – până când este prea târziu, până când ușa lui Dumnezeu se închide. Când omul moare, ușa lui Dumnezeu se închide. Și, odată ce ușa este închisă, nu se mai deschide niciodată. Prea târziu!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.17-27 · Coloseni 3.12-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 11:1-28

Aşa cum a explicat Domnul Isus, nu lucrurile care intră în om îl spurcă, ci cele care ies din el (Marcu 7.15). Astfel, această distincţie între animalele curate şi cele necurate are, pentru creştin, numai aplicaţii spirituale. În acest capitol sunt luate în considerare patru grupe de animale: patrupedele, peştii, păsările şi reptilele. Pentru a fi curate, primele trebuia să îndeplinească simultan două condiţii: să rumege şi să aibă copita despicată. Curăţia credinciosului depinde atât de hrana lui, cât şi de mersul lui.

Şi pentru peşti se impun două condiţii: să aibă înotătoare şi solzi. Fără înotătoare, cum ar putea ei să-şi păstreze direcţia şi să lupte împotriva curentului? Iar fără solzi, trupul nu le este protejat. Rezistenţa faţă de atracţiile lumii şi faţă de tot ce oferă ea este mijlocul prin care un tânăr creştin poate rămâne curat.

Păsările necurate erau carnivorele şi omnivorele. Dacă lăsăm ca lucrurile fireşti să ne domine spiritul sau dacă suntem neglijenţi cu lecturile noastre, cu ceea ce ni se prezintă în mediile de informare, atunci vom fi inevitabil întinaţi.

În final iată reptilele şi animalele imagine a puterii răului, a „urâciunii“! „Fie-vă groază de rău!“, îndeamnă Romani 12.9.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII MEREU RECUNOSCĂTOR LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Frumos este să lăudăm pe Domnul…” (Psalmul 92:1)

Jurnalistul Fulton Oursler relatează povestea unei asistente medicale în vârstă, pe nume Anna. Ea asistase la nașterea lui Fulton și a mamei sale. Fulton o stima pentru că-l învățase cea mai bună lecție posibilă despre a mulțumi și a găsi mulțumirea: „Îmi amintesc cum stătea la masa din bucătăria casei noastre; mâinile dure, bătrâne și brune, încrucișate pe șorțul ei apretat, ochii strălucitori, vocea șoptită și răgușită de om bătrân, spunând: „Mulțumesc mult, Doamne, pentru bucatele mele”. Am întrebat-o: „Anna, ce sunt bucatele?”. „Ceea ce am de mâncat și de băut – astea sunt bucatele”, a răspuns bătrâna asistentă. „Dar îți primești bucatele fie că Îi mulțumești Domnului, fie că nu”, i-am spus. „Firește”, a spus Anna, „dar totul are un gust mai bun dacă ești recunoscător!” Entuziasmul care vine din obținerea unui lucru nou sau chiar a unui lucru pentru care ai muncit din greu este adesea de scurtă durată și este rapid înlocuit de dorința de a obține următorul lucru. Înțeleptul Solomon a spus-o astfel: „ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind” (Eclesiastul 1:8). Așadar, care este soluția? Să ai o atitudine de recunoștință și să-ți faci obiceiul de a te opri în mod regulat ca să-ți amintești de bunătatea lui Dumnezeu, care ți-a dat posibilitatea să te bucuri de fiecare binecuvântare pe care o ai, și să-I spui: „Mulțumesc, Doamne!” Psalmistul avea o inimă plină de mulțumire, când scria: „Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta şi noaptea credincioşia Ta.” (Psalmul 92:1-2) Deci, fii mereu recunoscător lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →