Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “devotional”

01 feb. 2025

1 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ținem cu tărie mărturisirea speranței neclintite (deoarece credincios este Cel care a promis).

Evrei 10.23

Speranța este peste tot accentuată în Epistola către Evrei. Speranța noastră este ancorată în Hristos, care, ca Înainte-Mergător al nostru, S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 6.18-20). Acum noi Îl așteptăm să Se întoarcă și, de asemenea, așteptăm o cetate viitoare (Evrei 9.28; 13.14). Privirile noastre sunt ațintite asupra lui Hristos, care este Speranța noastră (Evrei 12.1,2).

În versetul citat la început suntem îndemnați să ținem cu tărie mărturisirea speranței noastre, fără să șovăim. A ține cu tărie implică a lua în stăpânire și a manifesta în trăire. Această ținere cu tărie se bazează pe faptul că Cel care a făcut promisiunea este credincios: „Credincios este Cel care vă cheamă, care va și face aceasta“ (1 Tesaloniceni 5.24).

Se spune că un băiețel a mers în oraș cu tatăl său, care, la un moment dat, i-a spus: «Așteaptă-mă în locul acesta; mă voi întoarce curând». Tatăl însă, deoarece i se defectase mașina, s-a întors mai târziu decât prevăzuse. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile, așa că tatăl s-a gândit că fiul său avea să fie îngrijorat, însă nu putea lua legătura cu el. Cinci ore mai târziu a sosit și l-a găsit pe fiul său așteptându-l liniștit. Tatăl l-a întrebat: «Nu te-ai îngrijorat? N-ai crezut că nu mai vin?». Fiul și-a ridicat privirea către el și i-a răspuns: «Nu! Am știut că vei veni, fiindcă așa mi-ai spus».

Câteodată, așteptând ca Domnul să ne răspundă la rugăciuni sau să intervină cu ajutorul Lui, ni se pare că durează prea mult, însă Cel care a făcut promisiunea este credincios. Să ținem cu tărie mărturisirea speranței noastre! Să nu cedăm, ci să stăruim, să privim în sus și să ținem strâns!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și spunea și mulțimilor: „Când vedeți un nor ridicându-se de la apus, îndată spuneți: «Vine ploaie»; și așa se întâmplă. Și când suflă vântul de sud, spuneți: «Va fi arșiță», și așa se întâmplă“.

Luca 12.54,55

Prognoza vremii

Cât de des, vremea devine un subiect de conversație! Însă referitor la această temă ar fi bine să nu luăm vreo poziție partizană, ci să rămânem neutri, atunci când vorbim cu o persoană pe care nu o cunoaștem. Indiferent cât de mult ne plângem de vreme, nu o putem schimba.

Când era pe pământ, Isus Hristos a vorbit și El despre vreme, însă pentru a le transmite ascultătorilor Săi ceva foarte important. În zilele Lui nu existau prognoze meteorologice științifice, ci oamenii priveau cerul pentru a face anumite predicții. Dar trebuie să remarcăm ce concluzie a tras Domnul după cuvintele de mai sus: „Fățarnicilor, înfățișarea pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar timpul acesta, cum de nu-l deosebiți?“ (versetul 56).

Majoritatea oamenilor nu înțeleseseră ceea ce marca timpul în care trăiau, respectiv faptul că Mesia, Mântuitorul lor, venise în har pentru a-i salva. Erau zorii unui timp de binecuvântare, mai glorios și mai minunat decât strălucirea zilelor de vară. Cu toate acestea, oamenii L-au respins.

Timpul harului a durat până astăzi. Cum reacționăm noi? Am recunoscut că este timpul să ne punem în ordine relația cu Dumnezeu? Ziua de azi este un bun prilej de a ne mărturisi vinovăția și de a crede că Isus Hristos este Răscumpărătorul. Ziua de mâine nu ne aparține, așa că amânarea este peste măsură de periculoasă.

Citirea Bibliei: Ezra 10.1-44 · Proverbe 10.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 18:1-16

Propria voie şi spiritul idolatru manifestate în casa lui Mica au contaminat o seminţie întreagă (după cum relatează capitolul de astăzi). Întotdeauna este aşa. Înainte ca răul să se împrăştie şi să afecteze poporul lui Dumnezeu, el începe prin a prinde rădăcini în familii.

În v.1 citim că, în zilele acelea, daniţii nu-şi primiseră încă moştenirea. Astfel, în loc să-L întrebe şi să‑L aştepte pe Domnul, decid în nerăbdarea lor să încerce s-o obţină singuri. Iată ce înseamnă spiritul de independenţă şi, de asemenea, alegerea rapidă a unei soluţii! Să ne reamintim că fiii lui Dan se lăsaseră împinşi în ţinutul muntos (1.34). În loc să intre în stăpânirea a ceea ce le fusese destinat, care le stătea la îndemână, dar care necesita puterea credinţei, ei întreprind o expediţie până la celălalt capăt al ţării. Probabil că şi noi acţionăm asemenea lor mult mai adesea decât am gândi. Domnul a pregătit special pentru noi un serviciu în imediata noastră apropiere, dar noi ne tragem înapoi de la încercarea credinţei şi de la strădaniile pe care acest serviciu le-ar implica, deoarece suntem tentaţi să pornim mai degrabă într-o acţiune spectaculoasă, într-o direcţie aleasă de noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul…” (Psalmul 127:3)

Începând de azi, câteva zile vom reflecta la unele domenii practice în care părinții sunt adesea confuzi. Dacă nu ești părinte, poți să folosești ceea ce vei auzi ca să le transmiți părinților pe care-i cunoști și să te rogi pentru ei. Astăzi vom vorbi despre îndrumare versus critică. Dacă ai un copil liniștit, plăcut și ascultător, care se bucură să învețe, să-și facă temele și să ajute la treburile casnice, creșterea lui „în mustrarea şi învăţătura Domnului” va fi o bucurie! (vezi Efeseni 6:4).

Mulți dintre noi, însă, avem copii mofturoși, cu voință puternică și cu propriile lor planuri. Ei se pare că știu ce vor, și când și cum să obțină. Știu, de asemenea, ce nu vor să mănânce, să poarte, să audă, să spună și să facă! Iar părinții sau îngrijitorii acestor copii au nevoie de ajutor pentru a putea construi acel gen de relație care să creeze încredere și să permită discuții și respect reciproc într-o atmosferă de „război”.

În astfel de cazuri, îndrumarea se poate transforma cu ușurință în critică, subliniind în mod constant defectele copilului: „Arăți ridicol cu chestia aia… Niciodată nu ajungi la timp… De ce nu poți fi ca…” O abordare mult mai bună ar fi să-i arăți copilului soluția. Chiar și o îndrumare validă, oferită în mod negativ, îi va afecta stima de sine, va genera resentimente și va distruge posibilitatea de a construi un respect reciproc. Copilul trebuie să te audă spunând: „Nu sunt absurd, suntem în aceeași echipă!”

Când apare un conflict – și va apărea! – e tentant să devii autoritar sau frustrat. Dar când țipi, insulți sau umilești copilul, îți pierzi din vedere obiectivul tău ca părinte: acela de a ghida și de a instrui. Acest lucru îl face pe copil să se simtă furios, lipsit de putere, nesigur (de el însuși și de tine) – ceea ce echivalează cu o invitație la rebeliune. Dar dacă îți ghidezi copilul ca unul care face parte din echipa lui, dându-i ajutor practic cu dragoste și răbdare, se vor crea legături care încurajează cooperarea, încrederea și respectul reciproc.

Așadar, alege îndrumarea, nu critica!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic, Uncategorized and tagged , , , , , , , , , | Lasă un comentariu
31 ian. 2025

31 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit în Dotan. Și ei l-au văzut de departe. Și, înainte de a se apropia de ei, au uneltit împotriva lui să-l omoare. Și au zis unul altuia: „Iată, vine făuritorul de vise! Veniți acum dar și să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din gropi; și vom zice: o fiară sălbatică l-a mâncat. Și vom vedea ce vor ajunge visele lui“.

Geneza 37.18-20

Nimic nu pune mai mult în lumină răul omenesc decât prezența bunătății! Prezența lui Iosif a fost aceea care a stârnit violența și stricăciunea fraților lui, tot așa cum prezența Persoanei Fiului lui Dumnezeu a fost aceea care a stârnit cea mai furioasă manifestare a răului omenesc. La nașterea Sa, vrăjmășia omului a fost gata să-L ucidă pe Copilul Isus și să-și acopere intențiile ucigașe prin cuvinte înșelătoare (Matei 2.8,16). La cruce însă, bunătatea este manifestată ca nicăieri în altă parte. Dar, din nefericire, efectul acestei manifestări dă la iveală cea mai puternică expresie a răului omenesc pe care această lume l-a văzut vreodată: acolo bunătatea se ridică la înălțimea supremă, iar răul se cufundă în adâncimi de necuprins. Crucea este «manifestarea urii împotriva lui Dumnezeu și împotriva binelui; […] prietenii cei mai de aproape tăgăduiesc; unul dintre apropiați devine trădător; alții care sunt sinceri, dar slabi, fug; preoții, stabiliți în funcție pentru a avea compasiune față de cei ignoranți care falimentează, pledează cu furie împotriva inocenței; judecătorul, spălându-și mâinile, Îl condamnă pe Cel nevinovat; bunătatea rămâne singură, iar lumea – toți oamenii – îi sunt împotrivă. Lumina perfectă a scos la iveală întunericul; iar iubirea perfectă și-a atras ura plină de gelozie».

Omul își imaginează zadarnic că stricăciunea și violența vor prospera, așa cum au făcut și frații lui Iosif, sfătuindu-se să-și ucidă fratele și plănuind să-și acopere fapta prin minciună, spunând cu cea mai mare încredere: „Vom vedea ce se va alege de visele lui“. Într-adevăr, aveau să vadă. Și vai de aceia care Îl resping pe Hristos, căci și ei vor vedea, după cum este scris: „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea, și cei care L-au străpuns; și toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui“ (Apocalipsa 1.7).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi precum copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția cerurilor.

Matei 18.3

Mi-am întins brațele spre el

Când era la plimbare, băiatul meu de trei ani s-a suit pe un zid și a început să meargă pe acel zid care devenea din ce în ce mai înalt spre capătul lui. Neputând să coboare singur, el a avut nevoie de ajutorul meu: a sărit în brațele mele plin de încredere.

Acum el nu mai este un copil; a crescut și a ajuns un băiat mărișor, care raționează. Într-o zi, el din nou se afla pe marginea unui zid și eu din nou mi-am întins brațele spre el. A evaluat însă pericolul și s-a hotărât să nu sară.

Dacă Biblia ne spune să fim ca niște copilași, nu este oare aceasta o invitație să ne încredem în Dumnezeu și în ceea ce spune El? Să ne deprindem să ne încredem în El și să ne bizuim în totul pe brațele Sale! Raționamentele noastre ne pot face să umblăm după propriile gânduri și ne pot împiedica să avem încredere deplină în ceea ce spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.

O caracteristică a copilașilor este dependența: ei nu pot supraviețui fără îngrijirile părinților sau ale altor persoane. Isus Hristos ne-a invitat să trăim lipiți de El și în supunere față de El, dependenți de El. Când citim Biblia, El ne vorbește nouă, iar când ne rugăm, noi Îi vorbim Lui. Să menținem această legătură. Desigur, copilașii vor să crească. Dorința Domnului nostru este să crească credința noastră și ca noi să Îl cunoaștem pe El mai bine, dar și să ne încredem în El ca niște copilași.

Citirea Bibliei: Ezra 9.5-15 · Proverbe 9.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 17:1-13

Iată imaginea tristă a unei familii, foarte diferită de cea a lui Manoah. Fiul fură; mama jură cu blesteme, apoi cu aceeaşi gură (vezi Iacov 3.10) îşi binecuvântează fiul, în loc să-l facă să-şi dea seama de gravitatea păcatului său. În final, ea confecţionează chipuri cioplite pentru el. Legea care interzicea aceste practici este aşadar complet ignorată, cu toate că numele Domnului este amestecat între cuvintele acestei femei. „Poporul acesta Mă onorează cu buzele”, spunea Domnul Isus, „dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15.8; Isaia 29.13; 46.6).

Ce avertisment este acesta pentru fiecare dintre noi! Pronunţarea numelui Domnului impune să ne depărtăm de rău (2 Timotei 2.19). Faptul că-L numim pe Isus Domnul nostru semnifică recunoaşterea autorităţii Sale.

Aici, din contră, fiecare face ce este drept în ochii lui. Este şi cazul lui Mica, al mamei lui şi al acestui tânăr levit din Betleem, pe care Mica îl pune ca preot, consacrându-l fără a avea vreun drept pentru aceasta. Vai! acest tânăr este chiar un descendent al lui Moise (18.30). Ce ar fi gândit cel care introdusese legea, care distrusese viţelul de aur, care-l învăţase pe popor acel cântec minunat din Deuteronom 32, văzându-l pe propriul nepot devenind preotul unui chip cioplit?

Descendenţii unui om al lui Dumnezeu nu sunt nicidecum puşi la adăpost faţă de un naufragiu spiritual.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)

Dacă ești părinte, ți-ai dorit vreodată să ai o a doua șansă de a-ți crește copiii? Având deja o experiență, și cu ceva mai mult discernământ și implicare, crezi că a doua oară ai face-o mai bine?

Meseria de părinte este plină de satisfacții, dar și de vinovăție. Este plină de satisfacții pentru că ne iubim copiii, și ei ne aduc bucurie… dar este și culpabilizantă pentru că ne învinovățim pentru neajunsurile și nenorocirile lor.

„Unde am greșit, ce n-am făcut bine, ca părinte?!” – ne întrebăm adesea. Nu există părinte perfect și nu există un plan universal, deoarece fiecare copil este unic. Psihologii afirmă că pruncii noștri se nasc ca o „tablă albă”, ce așteaptă ca noi să o umplem cu instrucțiuni de viață.

Dar nu este așa! Bebelușii sunt oameni în miniatură, „născuți în nelegiuire și zămisliți în păcat” (vezi Psalmul 51:5). Ei ne sunt dați „ca moștenire” să-i modelăm din punct de vedere spiritual, moral, social și intelectual. Până la vârsta de șapte ani, ei au învățat aproximativ 75 % din tot ceea ce vor ști vreodată. Dar, deși nu există o formulă unică pentru succes, există principii date de Dumnezeu care funcționează indiferent dacă ești părinte, bunic sau o persoană care lucrează cu copiii.

Sfânta Scriptură spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6) Să observăm câteva cuvinte-cheie în acest verset: „Învață”, care implică transmiterea de informații într-un mod coerent și ușor de înțeles. Copiii mici învață mai bine cu ajutorul imaginilor, iar copiii mai mari au nevoie să folosim un limbaj contemporan. Dacă ei nu înțeleg, probabil că nu le-am predat suficient de bine!

Cuvântul „copil” se referă la persoane suficient de mari pentru a înțelege. „Calea pe care trebuie s-o urmeze” implică cunoașterea personalității și abilităților lor și adaptarea predării pentru a se potrivi cu ele.

Când principiile lui Dumnezeu se potrivesc cu caracteristicile unice ale copilului, este mult mai sigur ca acesta să le adopte și să le urmeze!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic, Uncategorized and tagged , , , , , , , , | Lasă un comentariu
28 ian. 2025

28 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui, și îl urau și nu-i puteau vorbi cu pace. Și Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, și ei l-au urât și mai mult.

Geneza 37.4,5

Dacă Iosif a avut un loc unic în afecțiunile tatălui său și dacă a fost destinat în sfaturile lui Dumnezeu pentru locul supremației, el, între timp, a trebuit să înfrunte ura fraților săi. Și chiar așa a trebuit să fie, dacă, într-o anumită măsură, istoria lui a fost rânduită să o prefigureze pe cea a unei uri și mai mari, aceea pe care Hristos a trebuit să o îndure din mâinile oamenilor. Cel pe care Dumnezeu L-a rânduit să ocupe acel loc din care va exercita domnia universală este singurul care este urât de orice inimă firească. De ce are inima omenească o ură așa de mare față de Hristos? Există vreun motiv în El pentru manifestarea acestei uri? Cu siguranță nu, pentru că în Hristos nu a existat nici cea mai mică măsură de cruzime sau de violență, de poftă sau de lăcomie, de laudă sau de aroganță, de josnicie sau de egoism, lucruri care există în toți ceilalți oameni și care dau ocazia pentru manifestarea urii. Orice lucru care exista în El îmbia spre dragoste. În timp ce alții umblau din loc în loc făcând rău, El „umbla din loc în loc făcând bine“ (Fapte 10.38). Gura omului este plină de blestem și de amărăciune și, cu toate acestea, omul a trebuit să dea mărturie cu privire la „cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“ (Luca 4.22), iar ofițerii care au fost trimiși să-L aducă la preoții de seamă au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta“ (Ioan 7.46).

Și totuși, în ciuda faptelor Sale de dragoste și a cuvintelor Lui de har, ei L-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Lui (Psalmul 109.5). El a putut spune pe bună dreptate: „M-au urât fără temei“. Există o mulțime de motive pentru a stârni ura, dar nu s-a găsit niciunul în El. Nu există niciun motiv în om pentru manifestarea dragostei lui Hristos și nu exista niciun motiv în Hristos pentru a stârni ura din partea omului. Dar de ce L-ar urî inima rea a omului pe Acela a Cărui întreagă viață a fost cheltuită în manifestarea iubirii față de om? Răspunsul ne este oferit de istoria lui Iosif. De ce a fost Iosif urât de frații săi? Nu a fost el în compania lor ca unul care slujea? Așa a fost, dar ei erau răi și, prin urmare, oricât de plăcută era slujba lui, prezența lui expunea starea lor rea și stârnea ura lor. Pentru un astfel de motiv, ba într-o măsură cu mult mai profundă, lumea L-a urât pe Hristos, astfel că El a putut spune: „Mă urăște, pentru că Eu dau mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7.7).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa este și învierea morților. Este semănat în putrezire, înviază în neputrezire; este semănat în dezonoare, înviază în glorie; este semănat în slăbiciune, înviază în putere.

1 Corinteni 15.42,43

Piatra de la mormântul scriitorului

Pe inscripția funerară de la mormântul scriitorului francez Paul Claudel nu este menționată nicio dată, ci doar acest epitaf: „Aici odihnesc rămășițele muritoare și sămânța lui Paul Claudel“. Cuvintele sale trebuie să fi fost inspirate de prima Epistolă a lui Pavel către Corinteni. Dacă este ușor de înțeles că mormântul conține rămășițele unei persoane, este surprinzător că rămășițele din pământ vorbesc despre o speranță a vieții. Totuși, așa spune Biblia, că trupul omului este cumva „semănat“: fie prin înmormântare într-un cimitir, fie scufundat în mare, fie incinerat. După cum o sămânță semănată în pământ moare pentru a germina și a da naștere unei noi plante, așa și trupul omului va „germina“ prin intervenția lui Dumnezeu. Aceasta este învierea.

Toți morții vor învia, dar nu toți în același timp. Credincioșii din toate generațiile, cei care au primit viața din Dumnezeu, vor învia atunci când Isus Hristos va veni să îi ia în glorie pentru a fi cu El în casa Tatălui (1 Tesaloniceni 4.15-17). Iar la sfârșitul timpului vor învia trupurile tuturor celor care au respins numeroasele și variatele mărturii ale bunătății lui Dumnezeu; dar vor învia pentru a se prezenta înaintea Judecătorului, a Domnului Isus Însuși (Fapte 20.11).

Orice om Îl va întâlni pe Domnul Isus: fie astăzi, ca Mântuitor, fie mai târziu, ca Judecător. Vino așa cum ești! Primește harul Său!

Citirea Bibliei: Ezra 7.19-28 · Proverbe 8.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 16:1-12

Samson este un om plin de contraste: din punct de vedere fizic este foarte puternic; din punct de vedere moral este slab, gata să cedeze la toate capriciile proprii. În afară era pus deoparte pentru Domnul; părul său lung arăta acest lucru. Dar înăuntru, inima îi era împărţită. Dovada este că iubea pe cineva dintre vrăjmaşii poporului său. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în vieţile noastre, ceea ce arătăm în afară corespunde cu starea interioară a inimii. Exersarea trupului nu este fără folos, dar ceea ce are valoare înaintea lui Dumnezeu nu sunt succesele în sport, care dezvoltă orgoliul, ci victoriile în secret asupra poftelor noastre. Prin faptul că nu are părul tuns, o tânără credincioasă îşi arată în afară ascultarea ei. Din nou această ascultare trebuie să fie la fel şi în inima ei!

În lectura de astăzi găsim o imagine a Celui care „a zdrobit porţile de aramă şi a sfărâmat zăvoarele de fier” (Psalmul 107.16). Samson, smulgând porţile cetăţii Gaza şi ducându-le în vârful muntelui pe umerii săi puternici, ne duce cu gândul la Hristos: El a rupt legăturile morţii, eliberându-i astfel „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2.15). Apoi El este înviat în putere, având „cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor” (Apocalipsa 1.18).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINEA CORECTĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

Să observăm împreună ce poate face o atitudine corectă:

1) Atitudinea corectă aduce o schimbare în relațiile tale. Theodore Roosevelt a spus: „Cel mai important ingredient din formula succesului este să știi cum să te înțelegi cu oamenii.” Iar apostolul Pavel scria: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4) Dacă palmaresul tău cu oamenii nu este prea bun, poate că ar trebui să te uiți la atitudinea ta. Chiar dacă este adevărat că unii oameni par să aibă pur și simplu darul de a-i câștiga pe ceilalți, cineva care are abilități limitate de relaționare cu oamenii poate învăța să-i câștige pe ceilalți dacă se decide să-și schimbe atitudinea și abordarea.

2) Atitudinea ta poate schimba modul în care faci față provocărilor vieții. În timpul Războiului din Coreea, când pușcașul american Chesty Puller s-a trezit înconjurat de opt divizii inamice, răspunsul său a fost: „În regulă, ei sunt în stânga noastră. Sunt în dreapta noastră. Sunt în fața noastră. Sunt în spatele nostru – de data asta nu pot scăpa de noi!” În viață, problemele, provocările, obstacolele și eșecurile sunt inevitabile.

Așadar, cum ai de gând să le faci față? Vei renunța? Vei lăsa condiționările să te facă nefericit? Sau vei încerca să scoți ce e mai bun din toată situația? Calea pe care o vei alege depinde de atitudinea ta. Vechea zicală este adevărată: „Ce nu te ucide, te face mai puternic!”

Amintește-ți momentele din viața ta în care ai crescut cel mai mult: nu au fost cumva tocmai momentele în care a trebuit să depășești obstacole și probleme? Așa că străduiește-te să ai o atitudine corectă, întotdeauna!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic and tagged , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu
31 iul. 2024

31 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

[Manase] a făcut rău peste măsură în ochii Domnului, provocându-L la mânie.

2 Cronici 33.6

Lecții din viața lui Manase (1) – Scopul disciplinării

Citim că Manase L-a provocat pe Domnul la mânie. Și noi suntem pândiți de acest pericol! „Îl provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?“ (1 Corinteni 10.22). Fiind copii ai lui Dumnezeu, dacă ne purtăm ca cei care sunt fără speranță și fără Dumnezeu, atunci Tatăl nostru ne va disciplina, iar disciplinarea Lui are un scop foarte distinct: să fim făcuți părtași sfințeniei Lui (Evrei 12.10). Iar dacă ne lăsăm exersați de disciplinare, ea va produce roade.

Vedem un exemplu pozitiv cu privire la aceasta în viața lui Manase, care s-a lăsat exersat de disciplinarea lui Dumnezeu. Mai întâi, Domnul le-a vorbit lui Manase și poporului, însă fără niciun rezultat (2 Cronici 33.10). Apoi le-a vorbit a doua oară, mai sever, folosindu-l pe împăratul Asiriei, care l-a luat prizonier pe Manase și l-a dus legat cu lanțuri de bronz la Babilon. Acolo, în necazul său, „s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi“ (2 Cronici 33.12). Să remarcăm cu atenție că Dumnezeu „a fost înduplecat de el și a auzit cererea lui“ (versetul 13). Avem două extreme aici: în primul rând, că păcatul lui Manase a fost unul deosebit de grav. El L-a provocat pe Domnul, iar judecata care a venit mai târziu asupra împărăției a fost în parte atribuită purtării rele a lui Manase (2 Împărați 24.3). În al doilea rând, când Dumnezeu spune că El este „binevoitor și milos, încet la mânie și bogat în îndurare și adevăr“ (Exod 34.6), acest lucru este unul deosebit de adevărat.

Dacă noi, fiind sub disciplinarea lui Dumnezeu, ca și Manase, ne recunoaștem greșelile și ne mărturisim păcatele, „El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9). Este vreun păcat prea mare, ca El să nu-l poată ierta? Nu, iar dovada pentru acest lucru o avem în persoana lui Manase. Rodul disciplinării lui Dumnezeu este restabilirea și comuniunea cu El Însuși. Ce binecuvântare pentru noi!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Ioan 3.14,15

Născut din nou (15)

În conversația cu Nicodim, Domnul Isus a ajuns să vorbească despre moartea Sa pe cruce și a introdus acest gând cu un „trebuie“ categoric: „Tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului“. — De ce acest „trebuie“? Nu a făcut El de bunăvoie lucrarea de răscumpărare pe cruce? — Cu siguranță! Dar Hristos vorbește aici despre necesitatea absolută a morții Sale, în două privințe: natura sfântă și neprihănită a lui Dumnezeu, pe de o parte, și condiția noastră pierdută, pe de altă parte, cereau ispășire!

Dumnezeu, în dreptatea Sa, trebuia să judece răul. Ca oamenii păcătoși să fie salvați și să vină la Dumnezeu, trebuia să se facă ispășire. Iar această lucrare nu putea fi înfăptuită de Mesia cel viu, ci doar de Mesia care a murit. Prin urmare, „Fiul Omului“ trebuia să fie „înălțat“ pe cruce. Numai privind la Isus Hristos pe cruce, omul pierdut găsește puterea mântuitoare de a scăpa de mușcătura de șarpe a păcatului.

Dar Dumnezeu este și dragoste. În această dragoste, El este suveran peste tot, chiar și peste răul pe care trebuie să-l judece. În această libertate suverană, Dumnezeu a iubit lumea, pe toți oamenii. Dragostea lui Dumnezeu dăruiește – ni L-a dăruit pe singurul Său Fiu! Ca Dumnezeu să-Și arate dragostea Sa, Fiul Omului a trebuit să fie „înălțat“ pe cruce. Dumnezeu nu a vrut doar să Se descopere ca Judecător, ci a vrut ca noi să-L cunoaștem ca Tată. Copiii lui Dumnezeu înțeleg acest „trebuie“ și se pleacă în adorare și recunoștință pentru câtă dragoste divină este cuprinsă în el.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 24.1-13 · Ioan 2.13-25

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:17-38

După cum nici o persoană nu avea dreptul să aleagă locul de amplasare al cortului său, tot astfel nici un levit nu putea decide liber ce serviciu voia să împlinească. Nu este necesar ca ceea ce avem de făcut să fie ceea ce ne interesează, sau ceea ce ni se pare pe măsura capacităţilor noastre, sau ceea ce ne iese imediat în cale. Să facem ceea ce doreşte Domnul! „Sunt deosebiri ale slujbelor, însă este acelaşi Domn“ afirmă 1 Corinteni 12.5. El este adevărata „Căpetenie a mai-marilor“ care îi supraveghează pe cei care au slujbe (v. 32) şi singur El este în măsură să decidă funcţia fiecăruia în programul colectiv. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla la o cale ferată dacă un acar s-ar hotărî într-o zi să-şi schimbe postul sau dacă un paznic de barieră şi-ar părăsi pasajul de nivel. Ce încurcături, ce catastrofe ar rezulta! Orice-ar fi fost, indiferent de activitatea leviţilor, fiecare din cele trei familii îşi aşeza tabăra în apropierea Cortului întâlnirii (v. 23, 29, 35). Ne amintim de acei lucrători specialişti din vremea lui David care „locuiau acolo, la împărat, pentru lucrul lui“ (1 Cronici 4.23). «Acela care este cel mai aproape de Hris­tos va fi cel care Îi va sluji cel mai bine şi, fără această apropiere, nimeni nu-I poate sluji» (J. N. D).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEPE SĂ TRĂIEȘTI CU UN SCOP! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” (Proverbele 11:25)

Una dintre cele mai bune modalități de a-ți păstra echilibrul vieții și de a rămâne pe drumul cel bun, din punct de vedere spiritual, este să transmiți altora ceea ce știi. Biblia spune: „Cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” Pe măsură ce-ți transmiți mai departe cunoștințele, vei primi mai multe cunoștințe de la Dumnezeu. Apostolul Pavel îi face o provocare lui Timotei și-i spune: „ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2) Dacă știi oameni care nu și-au descoperit încă scopul dat de Dumnezeu pentru viața lor, este datoria ta să le împărtășești ceea ce ți s-a împărtășit și ție! De exemplu, nu te limita să citești ori să asculți acest devoțional și să-l păstrezi doar pentru tine, ci împărtășește-i mesajul cu prietenii tăi, cu vecinii și colegii tăi. Cu cât știi mai multe, cu atât mai mult se așteaptă Dumnezeu ca tu să folosești aceste cunoștințe pentru a-i ajuta și pe alții. Așa ar trebui să funcționeze lucrurile în Împărăția Sa! Apostolul Iacov scrie: „Cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17). Cu alte cuvinte, o cunoaștere sporită aduce o responsabilitate sporită. Transmiterea scopului vieții către alții este mai mult decât o obligație, este unul dintre cele mai mari privilegii ale noastre! Imaginează-ți cât de diferită ar fi lumea dacă toți și-ar cunoaște chemarea. De aceea, apostolul Pavel a scris: „Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus.” (1 Timotei 4:6) Dumnezeu nu numai că vrea ca noi să trăim conform scopurilor Sale, ci vrea să-i ajutăm și pe alții să facă același lucru. Asta înseamnă o viață trăită cu obiective și scopuri! Indiferent de vârsta ta, tot ce urmează poate fi cel mai bun timp din viața ta, dacă vei face acest lucru: să începi să trăiești cu un scop!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 iul. 2024

28 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să aducă din jertfa de pace o jertfă prin foc pentru Domnul: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care este pe măruntaie.

Levitic 3.3

Intestinele sunt partea cea mai lăuntrică a omului; ele vorbesc despre sentimentele cele mai lăuntrice. Și aici este vorba despre sentimentele lăuntrice ale Domnului Isus, pe când săvârșea lucrarea de pe cruce. Putem afla ceva din acestea când citim Psalmii și, în mod deosebit, pe cei din prima carte; mulți Psalmi vorbesc despre sentimentele Domnului Isus pe când Se îndrepta spre cruce. Să ne gândim la Psalmul 16, unde este arătat cum El Se încredea în Dumnezeu, la Psalmul 22.10, unde găsim ce a fost în inima Lui în timpul acelor trei ore de întuneric: „Din pântecele mamei, Tu ești Dumnezeul Meu“. În Psalmul 40, El vorbește despre Sine că S-a cufundat în fundul mocirlei, iar după aceea spune cum inima Lui s-a încrezut în Dumnezeu (vedeți și Psalmul 69.102). Putem înțelege și noi ceva din cât de prețioase erau, pentru Dumnezeu, sentimentele Domnului Isus?

„Măruntaiele“ vorbesc despre acest singur Om care simțea numai dragoste față de Tatăl și care, din dragoste pentru El, a acceptat ca păcatele noastre să fie aruncate asupra Lui și, de asemenea, care, din dragoste față de Tatăl și față de noi, a acceptat să fie făcut păcat și apoi să fie lovit de Însuși Dumnezeu. Sentimentele Sale nu au fost numai atât cât să poată fi Dumnezeu satisfăcut cu ele, ci au fost nespus mai mult decât era necesar, mult mai mult decât cerea dreptatea lui Dumnezeu, așa că inima lui Dumnezeu a găsit toată plăcerea în ele și, în momentul în care Dumnezeu a trebuit să-Și ascundă fața de la El – pe când El suferea acolo pe cruce sub judecata Sa – a privit în jos spre El cu o plăcere așa de mare, cum niciodată înainte n-o mai făcuse. Și Dumnezeu ne spune: «Priviți-L! Citiți în Psalmi și vedeți ce sentimente de încredere și de dragoste față de Mine erau în inima Lui! Eu știu că sunt prea mari pentru voi. Nu le puteți înțelege în totalitate. Voi nu veți înțelege niciodată ce înseamnă această dragoste a Fiului Meu pentru Mine, în acele momente îngrozitoare. Însă luați-le în inimile voastre și aduceți-le la Mine. Vreau să le primesc din mâna voastră, căci sunt foarte prețioase pentru inima Mea».

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți cei care se aflau în sinagogă aveau privirile ațintite spre El. Și El a început să le spună: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta, pe care ați auzit-o“.

Luca 4.20,21

Anul de îndurare

Atunci când Și-a început slujba în public, Domnul Isus a mers, conform obiceiului Său, în sinagogă. Acum Se afla în sinagoga din Nazaret, orașul Său natal.

Tocmai a citit un pasaj din profetul Isaia, iar toți cei de acolo se uitau „cu privirile ațintite spre El“, nerăbdători să afle ce mesaj avea pentru ei. Domnul Isus le-a explicat că acest pasaj din Vechiul Testament – care vorbea despre Mesia și despre harul și îndurarea cu care va veni El – se împlinea chiar atunci, pentru că El era Hristosul: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc captivilor eliberarea și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului“ (Luca 4.18,19). Ca urmare, înțelegem reacția ascultătorilor: „Toți se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“.

„Anul de îndurare“ s-a întins până în clipa de față. Foarte curând însă se va sfârși. Atunci se va împlini ceea ce citim în Apocalipsa 5, unde în centru Îl vedem tot pe Domnul Isus, asupra Căruia sunt îndreptate din nou toate privirile. Însă cartea pe care o va ține atunci în mână nu va mai vorbi despre îndurare, ci despre judecată. Când o va deschide, mânia Mielului va veni asupra tuturor celor care au respins dragostea Lui – precum locuitorii din Nazaret care, indignați că harul lui Dumnezeu îi cuprindea și pe cei dintre națiuni, L-au amenințat pe Domnul Isus cu moartea.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.33-51 · Ioan 1.29-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:38-54

Toţi fiii lui Israel recenzaţi în acest capitol trecuseră Marea Roşie cu un an în urmă. Fuseseră „botezaţi pentru Moise în nor şi în mare“; avuseseră parte de toate privilegiile legate de calitatea de a fi popor al DOMNULUI: mana, apa din stâncă (1 Corinteni 10.2 …). Dar din cei peste şase sute de mii număraţi în v.46, câţi vor atinge ţara? Numai doi, în care Dumnezeu Îşi va putea găsi plăcere pentru că au credinţă (compară cu 1 Corinteni 10.5 şi cu Evrei 11.6).

Din mulţimea celor care poartă astăzi numele de creştini, numai Domnul cunoaşte câte suflete Îi aparţin Lui cu adevărat (2 Timotei 2.19). Să repetăm aceasta, că nu botezul, ci credinţa în Isus Hristos ne face oameni din poporul lui Dumnezeu.

Fiii lui Levi nu au fost număraţi în rândul oamenilor de război (v. 47). Forţa şi puterea nu intră în calcul când este vorba de slujire pentru Domnul. Să observăm totuşi că cel credincios este astăzi înrolat prin credinţă şi în rândul ostaşilor şi în rândul slujitorilor Templului. El trebuie să fie apt ca şi Timotei să lupte „lupta cea bună“ (1 Timotei 6.12) şi în acelaşi timp, la fel ca tânărul Arhip, trebuie să ia aminte la slujba pe care a primit-o „în Domnul“ (Coloseni 4.17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Dumnezeu iti poate sterge trecutul (1) | Fundația S.E.E.R. România

„A sters zapisul cu poruncile Lui, care statea impotriva noastra...” (Coloseni 2:14)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 iul. 2024

27 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Preotul s-o pună pe femeie să stea înaintea Domnului … Și să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem.

Numeri 5.18,24

Aceste instrucțiuni cu privire la testul apei amare a geloziei poartă peste tot amprenta divină. Domnul intră în mod deplin în gândurile și în simțămintele unui bărbat înșelat sau în ale unuia care doar bănuia că a fost înșelat. Chiar și cea mai mică suspiciune este de netolerat, iar acolo unde ea pune stăpânire pe inimă, chestiunea trebuie cercetată până în cele mai mici amănunte. Persoana suspectată trebuie să fie expusă la un proces atât de cercetător, încât îl poate trece doar dacă a fost fidelă. Dacă există vreo urmă de vinovăție, apa amară poate cerceta cele mai îndepărtate colțuri ale sufletului și poate scoate totul la iveală. Nu exista nicio scăpare pentru femeia vinovată și chiar faptul că nu exista nicio scăpare posibilă pentru cea vinovată făcea ca dovedirea nevinovăției să fie cu atât mai triumfătoare. Același proces care dădea pe față vinovăția celei vinovate scotea la iveală nevinovăția celei fidele. Pentru cel care este cu totul conștient de integritatea sa, cu cât cercetarea este mai adâncă, cu atât este mai binevenită. Dacă ar fi existat posibilitatea ca femeia vinovată să scape, datorită vreunei breșe în procesul de cercetare, acest lucru ar fi fost doar împotriva celei nevinovate. Însă procesul era de origine divină și, prin urmare, era perfect. De aceea, atunci când soția suspectată trecea cu bine prin el, fidelitatea ei era în mod perfect demonstrată, iar încrederea perfectă era restabilită.

O astfel de metodă perfectă pentru rezolvarea tuturor cazurilor de suspiciune este o mare îndurare. Suspiciunea este o lovitură de moarte dată relației de dragoste, iar Dumnezeu nu o îngăduia în mijlocul adunării Sale. El dorea ca cei ai Săi să judece răul în mod colectiv și să se judece fiecare pe el însuși, în mod individual. Însă, mai mult decât atât, acolo unde exista chiar și numai suspiciune cu privire la rău și nu era nicio dovadă care să-i confirme existența, Domnul Însuși a creat o metodă de cercetare, care aducea în mod perfect adevărul la lumină. Femeia vinovată trebuia să bea moartea, iar aceasta avea să se dovedească a fi spre judecata ei. Cea credincioasă trebuia să bea și ea moartea, însă aceasta se dovedea a fi spre biruința ei.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci v-ați înșelat singuri … De aceea să știți că veți muri negreșit.

Ieremia 42.20,22

Neglijența pensionarului

La cei 76 de ani ai săi, pensionarul nu se simțea nicidecum prea bătrân pentru a conduce autovehiculul, chiar dacă mâinile îi tremurau și mersul îi era nesigur, pentru că, de îndată ce avea mâinile pe volan, se simțea cu zece ani mai tânăr. Nu se gândea deloc să renunțe la permisul de conducere și cu atât mai puțin nu se gândea la moarte. De aceea a fost oarecum indignat când un om credincios, pe care îl cunoștea, l-a întrebat într-o zi: „Prietene, într-o zi va trebui să renunți la volan. Ce se va întâmpla atunci cu tine?“. — „Nu mă îngrijorează acest lucru astăzi“, a fost răspunsul său. — „Eu, dacă aș fi în locul tău, aș începe să mă îngrijorez încă de pe acum“, a spus credinciosul, „pentru că s-ar putea ca în orice moment cârma vieții să-ți fie smulsă brusc din mână; și atunci unde te vei duce?“. — Arătând cu degetul în jos, omul în vârstă a răspuns: „Un metru cincizeci mai jos! Gata, s-a sfârșit, nimic mai mult“. Apoi a luat-o din loc, încât credinciosul nu i-a mai putut da niciun răspuns.

După un timp s-au întâlnit din nou și credinciosul a reluat conversația: „Dragul meu, nu cred că vorbești serios când spui că mormântul este ca un capăt de drum. Ai un suflet nemuritor și acesta unde se duce când mori?“. — Nedorind să fie deranjat din nou cu această întrebare neplăcută, a spus: „Îl las pe preotul meu să se preocupe de acest lucru. Pentru ce am plătit toată viața impozit la biserică?“. — „Dar nu despre aceasta este vorba, ci de faptul că ai nevoie de un Mijlocitor divin, de Domnul Isus Hristos!“ Doar atât i-a mai putut spune credinciosul, după care s-au despărțit, poate pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.20-32 · Ioan 1.19-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:22-37

Douăzeci de ani este şi astăzi, în unele ţări, vârsta la care tinerii sunt chemaţi obligatoriu în serviciul militar. Odată recunoscut ca apt să poarte armele, recrutul se îndatorează faţă de ţara lui. De îndată ce este încorporat, el renunţă la independenţa lui, pentru a se supune în slujba comunităţii; învaţă respectul datorat superiorilor, sensul disciplinei, al datoriei, al onoarei; se pregăteşte pentru luptă … (Luca 7.8). Această «chemare sub drapel» nu are ea pentru orice tânăr creştin aplicaţia ei spirituală? Fără îndoială, chiar din ziua următoare convertirii sale, un „prunc în Hristos“ va fi dintr-o dată bun pentru „a ieşi la luptă“. Familia lui Dumnezeu este compusă din „copilaşi“, din „tineri“ şi din „părinţi“ (1 Ioan 2.13). Ca în orice familie, în care copiii sunt în diferite stadii de creştere, şi în familia lui Dumnezeu întâlnim diferite nivele de capacitate şi de responsabilitate. Dar trebuie să fie creştere (compară cu Luca 2.40, 52). Soseşte momentul când copilaşul trebuie să devină un tânăr în sens spiritual, puternic, având experienţa victoriei asupra celui rău (1 Ioan 2.14), apoi un om matur, potrivit cu        Evrei 5.14. Am ajuns şi noi în acest stadiu? Sau n-am progresat deloc de la convertirea noastră?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IEȘI DIN CURSA COMPETIȚIEI ȘI A COMPARAȚIEI! | Fundația S.E.E.R. România

„Toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11)

În Sfânta Scriptură, Biserica nu este niciodată descrisă ca fiind o democrație. De bună seamă, fiecare persoană merită un tratament egal în ceea ce privește bunătatea, dragostea și respectul; dar, pentru că misiunile noastre date de Dumnezeu diferă, la fel diferă și darurile noastre. „Și toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11) Fii atent la cuvintele „unul și același Duh”. Părinții își doresc să vadă că toți copiii lor reușesc în viață. Dar ei trebuie să recunoască și faptul că, așa cum diferă talentele individuale ale copiilor, la fel diferă și destinele lor – care sunt unice. De aceea, este o greșeală să concurezi sau să te compari cu altcineva. Biblia spune că „Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa.” (Evrei 2:4) Așa că, nu te îndoi și nu-L critica pe Dumnezeu – El știe ce face, și nu greșește niciodată! Chiar și printre cei doisprezece ucenici ai Săi, Domnul Isus avea un cerc restrâns. I-a dus doar pe Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Schimbării la Față, și nu pe ceilalți. Nu s-a simțit obligat să-i ducă pe toți pe munte pentru ca nimeni să nu se simtă neapreciat. Oare asta înseamnă că El iubește o persoană mai mult decât pe alta? Nu, experiența pe care Petru, Iacov și Ioan au trăit-o pe vârful muntelui în acea zi a făcut  parte din pregătirea lor pentru misiunea la care îi chema Isus. Ce lecție poți învăța de-aici? Trebuie să treci dincolo de opiniile altora. Dumnezeu te-a făcut pentru un scop special; El are un plan pentru tine pe care nimeni altcineva nu-l poate (și nu-l va) îndeplini ca tine. Așa că, dacă știi că ceva este potrivit pentru tine, fă lucrul acela și ai încredere că Dumnezeu îți va lua apărarea în ochii celorlalți. Ieși deci din cursa competiției și-a comparației!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 iul. 2024

26 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti“, spune Domnul.

Romani 12.19

Pavel a suferit mai mult decât oricare alt credincios din Noul Testament. „În lovituri, peste măsură; în închisori, mult mai mult; deseori în pericol de moarte. De la iudei, de cinci ori am primit patruzeci de lovituri fără una. De trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost lovit cu pietre … Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se poticnește și eu să nu ard?“ (2 Corinteni 11.23-25,29). Fiind în închisoare, el i-a scris lui Timotei pentru a-l avertiza cu privire la Alexandru căldărarul. Pavel era mult prea preocupat cu Hristos și cu slujirea pentru El, ca să-și irosească energia cu cei care îi provocau suferințe și se mulțumea să lase lucrurile în mâna Domnului. Cu privire la iudei, frații săi după carne, cei din partea cărora suferise cel mai mult, el a scris: „Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este spre mântuire“ (Romani 10.1).

Celor credincioși care suferă din partea oamenilor, el le scrie: „Binecuvântați pe cei care vă persecută; binecuvântați și nu blestemați … neîntorcând nimănui rău pentru rău; îngrijind de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor; dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăind în pace cu toți oamenii; nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: «A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti», spune Domnul. «Deci, dacă vrăjmașului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; pentru că, făcând aceasta, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui». Nu fi învins de rău, ci învinge răul prin bine“ (Romani 12.14,17-21).

Când răspundem cuiva cu bine la rău, este ca și cum am îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui – acest lucru va avea ca rezultat fie împietrirea inimii acestuia, fie căință pentru răul pe care ni l-a făcut. De cele mai multe ori este al doilea rezultat.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel care o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.

Isaia 28.16

Ghidajele de aterizare

Din avionul aflat deasupra norilor am avut o priveliște magnifică asupra întregului lanț alpin. Acum călătoria se apropia de sfârșit. Sub nori nu am mai avut parte de niciun peisaj, pentru că am fost înconjurați de o ceață extrem de densă. Cu toate acestea, piloții s-au pregătit să înceapă aterizarea. În cabina lor de pilotaj nu era nici urmă de agitație, iar în timpul coborârii avionul s-a aflat mereu în siguranță. Cu calm, ei s-au concentrat să urmărească în totul ghidajele de aterizare. Acestea aveau să îi dirijeze până când aeronava urma să atingă în siguranță pământul, cu condiția să le acorde până la sfârșit încredere și să execute riguros ordinele afișate de ele.

Ca și acești piloți, să ne încredem și noi „orbește“ în Dumnezeu. Chiar dacă noi nu vedem drumul, El îl vede și are imaginea de ansamblu. Cei care se bazează pe El rămân liniștiți. Dar poate că cineva se întreabă: Poate Dumnezeu să aibă grijă de fiecare om în parte? Nu cumva suntem prea mulți oameni pe pământ, încât El să nu mai poată avea grijă de toți? Cu siguranță, El poate avea grijă de fiecare om! Domnul Isus a spus: „Nu se vând oare două vrăbii cu un ban? Totuși, niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii de pe cap, toți vă sunt numărați“ (Matei 10.29,30). Altcineva poate că se îndoiește că Dumnezeu ar fi aproape de el în tot ce îl frământă. Iată însă ce asigurare puternică avem și am face atât de bine dacă i-am respecta riguros instrucțiunile: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus“ (Filipeni 4.6,7)!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.1-19 · Ioan 1.14-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:1-21

Instrucţiunile din Levitic priveau închinarea şi comuniunea. Numeri reia istoria poporului despre traver­sarea pustiului pentru a ne vorbi de alte aspecte ale vieţii creştine: umblarea şi sluji­rea. Domnul începe prin procedeul numărării („Numerele“) seminţiilor lui Is­rael: ostaşi, leviţi, preoţi. Fiecare avea să-şi declare filiaţia (v.18). În timpul lui Ezra, cei care vor urca din captivitate va trebui să fie verificaţi dacă fac parte din Israel. Şi câţiva preoţi vor fi îndepărtaţi ca necuraţi pentru că nu vor putea, din neglijenţă, să-şi găsească „înregistrarea genealogică“ (Ezra 2.59, 62).

Dragi prieteni, fiecare dintre noi trebuie să ştie în primul rând dacă este sau nu un copil al lui Dumnezeu. Şi trebuie să fie gata să declare aceasta înaintea altora (Romani 10.9). Dar, atenţie! Erau israeliţi toţi cei ai căror părinţi aparţineau uneia din cele douăsprezece seminţii. Spre deosebire, astăzi cineva devine creştin numai când crede personal în Domnul Isus Hristos. Atunci face parte din poporul ceresc, a cărui numărătoare exactă şi la zi o ţine Dumnezeu în „registrul Său de naşteri“ sau mai degrabă în „Cartea vieţii“. Dacă astăzi veniţi la Isus, numele vostru va fi înscris acolo. Pentru că „tuturor celor care L-au primit, le-a dat drep­tul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STAI ÎN CREDINȚĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23)

Într-o zi, un tată tulburat a venit la Isus și i-a spus: „fiul meu… de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.” (Matei 17:15-16). Să reținem că acest tată n-a spus: „Poate că fiul meu a moștenit această problemă de la mine” sau „Dacă l-aș fi crescut altfel…” Nu, el a aruncat responsabilitatea asupra ucenicilor, care erau ei înșiși în formare. Ori de câte ori avem probleme, ne place să dăm vina – pe pastor, pe biserică, pe soț/soție, pe șeful nostru, pe familie, pe aspectul nostru, pe statutul nostru social, sau să găsim orice altă scuză… Nu putem sau nu vrem să recunoaștem că ne-am băgat singuri mâna în foc sau că aproape ne-am înecat sărind cu capul înainte, deși nu știam să înotăm. După ce Domnul Isus l-a vindecat pe băiat, ucenicii Lui L-au întrebat: „De ce nu putem face și noi ce faci Tu?” (vezi Matei 17:19). Este ca și cum am întreba: „De ce nu se schimbă situația mea?”, atunci când nu am adus problema în fața lui Dumnezeu, nu ne-am rugat pentru ea, nu ne-am încrezut în puterea Sa transformatoare. Domnul Isus a răspuns: „Din pricina puţinei voastre credinţe…” (Matei 17:20) Uneori, ai nevoie de genul de credință care te face să pari puțin ciudat; genul care nu are nevoie de aprobarea celorlalți și căruia nu-i pasă dacă te integrezi sau nu… Este genul de credință care l-a făcut pe Noe să spună: „Chiar dacă nu a plouat niciodată și nimeni din generația mea nu crede, eu tot voi face ce mi-a spus Dumnezeu!” (vezi Geneza 6:22) Și în consecință, a trecut prin potop! Apostolul Pavel scrie: „să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:13). Și care este rețeta ca să rămânem în picioare? Să ne bazăm pe ceea ce ne-a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, pentru că, în cele din urmă, acesta este lucrul care va funcționa!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 iul. 2024

20 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

I-au pregătit deci o cină acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.

Ioan 12.2

O întâlnim pe Marta de trei ori în Evanghelii. Prima dată o vedem atunci când L-a primit pe Domnul Isus în casa ei. În mod evident, ea Îl prețuia pe Domnul și prețuia slujirea Lui, de aceea a dorit să ofere un adăpost Celui care nu avea unde să-Și plece capul. Totuși, așa cum mulți dintre noi am experimentat, slujirea noastră Îl poate eclipsa pe Domnul, dacă nu suntem veghetori. Aceasta este ceea ce s-a întâmplat aici – Marta a devenit atât de preocupată cu lucrurile pe care le avea de făcut, încât L-a pierdut din vedere pe Domnul, ajungând să-L mustre, atât pe El, cât și pe Maria, sora ei, care stătea la picioarele Lui și asculta cuvintele Sale și care, după părerea Martei, n-o ajuta atunci când avea nevoie. Având însă o astfel de atitudine, Marta tulbura chiar acele lucruri – pacea și comuniunea – de care ea voia ca Domnul să Se bucure atunci când El Se afla în casa ei. Domnul i-a răspuns în har, mustrând-o cu delicatețe și cu bunătate, astfel încât conștiința și inima ei să fie atinse și să-și judece gândurile, cuvintele și purtarea.

Rezultatul deplin nu-l vedem atunci când Domnul a venit în Betania pentru a-l învia pe Lazăr (Ioan 11.1-44), însă îl vedem mai târziu, la vizita Lui de după învierea lui Lazăr. Foarte curând după aceea, Domnul avea să meargă la cruce, fiind adevăratul Miel de Paște, însă, până atunci, El a găsit mângâiere în compania celor ai Săi, în ciuda uneltirilor vrăjmașilor (Ioan 11.45-57). Acest lucru ne arată bucuria pe care El o are astăzi, când cei ai Săi sunt strânși pentru Numele Său, în adunare.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am fost găsit de cei care nu Mă căutau, M-am făcut cunoscut celor care nu întrebau de Mine.

Romani 10.20

Nimic împotriva lui Isus din Nazaret (2)

Tatăl nu știa ce să răspundă. De aceea, fata muribundă a continuat: „Știu foarte puțin despre Domnul Isus, pentru că nimeni nu mi-a vorbit despre El. Dar am citit în Noul Testament și acum știu că El este Mântuitorul meu. El mi S-a făcut cunoscut prin această Carte minunată. El m-a salvat și Îl iubesc, deși înainte nu-L iubeam, ci mai degrabă Îl uram. Acum știu că în curând mă voi duce la El și voi fi cu El pentru totdeauna. Și acum, te rog, nu mai vorbi niciodată împotriva lui Isus din Nazaret, ci mai degrabă citește Noul Testament; această Carte îți va arăta cine este El“.

Puțin mai târziu, puterile au părăsit-o și fata a plecat la Cel despre care mărturisise în timp ce era pe moarte. Tatăl a fost foarte întristat, dar s-a hotărât să-L caute și să-L cunoască pe acest Isus din Nazaret care îi permisese fiicei sale să moară atât de liniștită și de fericită. A început să citească cu atenție Noul Testament care îi aparținuse fiicei sale. Nu a trecut mult timp până când și el L-a găsit pe Domnul Isus ca Mântuitor și Răscumpărător.

Această întâmplare adevărată arată puterea vie pe care Cuvântul lui Dumnezeu a avut-o întotdeauna și nu încetează să o aibă. Citiți Biblia cu sinceritate și cu seriozitate și Îl veți găsi în ea pe Domnul Isus, singurul care vă poate face fericit pentru timp și pentru veșnicie!

El iartă orice vină și curăță orice păcat, face inima fericită și liniștită chiar și în zilele de boală și de moarte.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.19-33 · Tit 2.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:39-55

Când răsuna trâmbiţa eliberării (v. 9), robul îşi recăpăta libertatea, săracul îşi recupera proprietatea, familiile se reuneau, fiecare moştenire revenea la adevăratul proprietar. Era o restaurare, o bucurie generală, simbol a ceea ce Israel şi lumea întreagă vor cunoaşte atunci când Satan va fi legat, iar creaţia, din contră, va fi dezlegată din robia sa. Suspinând şi „în dureri de naştere până acum“, pământul se va bucura sub împărăţia lui Hristos „de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8.21). Asemenea săracului vândut unui străin (v. 47), poporul Israel, care din propriai vină şi-a pierdut moştenirea, şi-o va recăpăta în final din mâinile Celui care l-a răscumpărat: Hristos, adevăratul Boaz (Rut 4).

Dacă Dumnezeu trebuie să aibă ultimul cuvânt în tot ce priveşte creaţia, putem fi siguri că El îi va elibera deplin pe toţi cei care Îi aparţin. Un frate în Hristos poate să fi permis să i se răpească bucuria moştenirii şi să fi devenit sărac din punct de vedere spiritual. Gândul Domnului este să-l readucă în har, ştergându-i tot trecutul (El nu ne face cunoscut motivele pentru care acest frate a ajuns sărac), şi să-l facă să se bucure din nou de toate comorile cereşti.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISUS VA REVENI! | Fundația S.E.E.R. România

„Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20)

Ultima promisiune din Biblie este aceasta: „Iată, Eu vin curând!” (Apocalipsa 22:7) Iar ultima rugăciune din Biblie este: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20). Ultima profeție majoră privind a doua venire a lui Hristos s-a împlinit în 1948, când națiunea Israel s-a născut încă o dată (vezi Amos 9:14). De atunci, ceasul profețiilor biblice a început să ticăie și numărătoarea inversă s-a pornit.

Cinicii și criticii spun uneori: „Creștinii afirmă de sute de ani că Isus va reveni, iar acest lucru nu s-a întâmplat!” Dar asta nu este altceva decât o dovadă suplimentară a revenirii lui Hristos. Și iată ce spune Sfânta Scriptură: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”… Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2 Petru 3:3-4, 8-13).

Așadar, Isus va reveni în mod cert – asigură-te că ești pregătit!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 iul. 2024

17 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, spre răsărit, și acolo a pus pe omul pe care-l întocmise. Și, din pământ, Domnul Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului … Și Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.

Geneza 2.8,9,15

Domnul Isus a iubit Adunarea și, în consecință, El este iubit de Adunare. Ni se spune că „iubim, fiindcă El a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Dragostea Lui este dragostea mai puternică. El ne iubește mult mai mult decât Îl iubim noi. Astfel, modelul arătat nouă aici este că Adam era responsabil de a lucra grădina, dar și de a o păzi.

Cât de importantă este păzirea! Soțul are responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu de a-și păzi căminul. La fel cum vrăjmașul caută să introducă ceea ce este fals și lumesc în adunare, tot așa el dorește să introducă ceea ce este fals și lumesc în căminele noastre. Trebuie să ne păzim căminele și să nu îngăduim ca în ele să pătrundă ceva care va fi o sursă de durere și de suferință, și care nu poate avea ca rezultat decât dezonoare adusă Domnului.

„Și Domnul Dumnezeu a poruncit omului, zicând: «Din orice pom din grădină poți să mănânci în voie. Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, pentru că, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreșit»“ (Geneza 2.16,17). Este important să vedem că această poruncă a fost dată bărbatului, nu Evei. Acest lucru este în legătură cu poziția de responsabilitate pe care bărbatul o are în căminul creștin. A lucra și a păzi acest cămin este responsabilitatea lui de cap al căminului său. El trebuie să se asigure că totul în căminul lui se desfășoară în ascultare și în supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer.

Ioan 3.13

Născut din nou (13)

Domnul Isus i-a spus lui Nicodim: „Noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut“ (Ioan 3.11). Fiind Fiul lui Dumnezeu, Hristos nu a trebuit să obțină cunoașterea despre Dumnezeu, despre veșnicie și despre cer, ci a „adus-o cu Sine“ la întruparea Sa. Și acum trăiește în comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu și în strânsă apropiere de El. Cât de desăvârșită este cunoașterea pe care o deține Fiul lui Dumnezeu și cât de nesigură este toată cunoașterea și cercetarea oamenilor, chiar și a celor mai reputați cărturari și farisei!

„Nimeni nu s-a suit în cer“, ci numai Fiul lui Dumnezeu, care a venit de acolo. El ne poate da informații exacte despre Dumnezeu, despre lumea cerească, despre veșnicie. De aceea este atât de important să credem mărturia Sa. Majoritatea liderilor religioși ai iudeilor din acea vreme au respins mesajul lui Isus (Ioan 3.12). Dar noi ar trebui – ca și Nicodim mai târziu – să credem Cuvântul Său și să ne încredințăm Lui pentru viața noastră pe pământ și pentru viitorul nostru veșnic.

„Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu“ (Ioan 3.18).

„Cine crede în Fiul are viață veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.1-14 · 2 Tesaloniceni 3.6-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 24:1-23

După cum am văzut, în cursul anului copiii lui Israel aveau ocazii speciale de a se strânge laolaltă pentru sărbători. Nu li se cerea decât să se prezinte din când în când. Pe de altă parte, slujba făcută în contul lor nu înceta niciodată. Candelele ardeau necontenit (v. 3). Câtă fericire să ne gândim că şi atunci când suntem prea ocupaţi cu treburile vieţii acesteia pentru a ne putea gândi la cer, chiar şi atunci când comuniunea noastră s-a întrerupt, lumina lui Hristos, Sfeşnicul divin, nu încetează să strălucească în toată puterea înaintea lui Dumnezeu! Şi ce anume luminează? Luminează cele douăsprezece pâini aranjate pe masă, care reprezintă poporul lui Dumnezeu în întregime, strâns în perfectă ordine în sanctuar.

Episodul cu hulitorul şi cu pedepsirea acestuia ne învaţă cum, în ciuda acestui loc privilegiat, apostazia îşi va face apariţia în mijlocul poporului şi care îi va fi teribila pedeapsă. „Numele mai presus de orice nume“ a fost hulit când Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ a fost insultat, respins şi răstignit. Şi aşa va fi şi în viitorul apropiat când „omul fărădelegii“, Antihristul, se va împotrivi şi se va înălţa mai presus de orice se numeşte „Dumnezeu“. Domnul Isus „îl va desfiinţa prin arătarea venirii Sale“ (2 Tesaloniceni 2. 8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O PROMISIUNE UIMITOARE | Fundația S.E.E.R. România

„Cheamă-Mă… și îţi voi vesti lucruri mari… pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3)

Citește cu atenție sporită versetul 3 din Ieremia 33, și ține cont de această promisiune uimitoare: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde, şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti”.

Cine a făcut această promisiune? Dumnezeul universului!

Care crezi că sunt șansele tale de a reuși să vorbești la telefon cu un președinte sau cu un prim-ministru? Zero! Cu toate acestea, indiferent de educația, rafinamentul, originea etnică sau statutul tău financiar, tu poți vorbi oricând cu Dumnezeu – iar El îți va răspunde! Și Dumnezeu nu doar că ia aminte și-ți răspunde, ci El promite că îți va descoperi și „lucruri mari și ascunse, pe care nu le cunoști.” Uneori spunem: „Ceea ce mă sperie este că nu cunosc!” Iar dacă ne uităm în jur, avem multe motive să ne speriem: numeroase companii se închid și angajații sunt concediați. Controalele medicale de rutină scot la iveală probleme care pun viața în pericol. Teroriștii ne amenință siguranța. Politicienii ne trădează încrederea.

Ce putem face?

Un băiețel s-a rugat: „Doamne, binecuvântează-i pe mami, pe tati, pe bebeluș și pe mine. Și, Doamne, mai mult decât orice ai grijă și de Tine, pentru că, dacă Ți se întâmplă ceva, ne ducem la fund cu toții!” Deci, să nu uităm că Dumnezeul nostru este pe tron, și nu circumstanțele sau oamenii! S-ar putea să spui: „Dar nu sunt sigur că Dumnezeu mi-a vorbit vreodată…” Dacă ești creștin, El ți-a vorbit cel puțin o dată. Și dacă a vrut să-ți vorbească o dată, îți va vorbi și a doua oară. Dar trebuie să vorbești cu El, și să-L lași să-ți vorbească – prin Cuvântul Său și prin Duhul Său care locuiește în tine. Uneori, Dumnezeu așteaptă înainte de a-ți răspunde, pentru că lucrează la ambele capete ale liniei. El lucrează la situația pentru care te-ai rugat și lucrează ca să te pregătească pentru răspuns. Și uneori cel de-al doilea lucru durează mai mult decât primul. Iată cum sună o traducere a unui imn cunoscut (Un prieten bun și-un frate): „O, câtă pace pierdem adesea, O, câtă durere inutilă suportăm, Și toate acestea pentru că nu aducem totul la Domnul în rugăciune!” Așadar, cheamă-L pe Dumnezeu și încrede-te în El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 iul. 2024

16 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Scrierea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, când s-a îmbolnăvit și s-a vindecat de boala sa: … Cel care trăiește, cel care trăiește Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău. Domnul este gata să mă salveze. Și vom cânta cu instrumentele mele cu coarde în toate zilele vieții noastre, în casa Domnului.

Isaia 38.9,19,20

Lecții din viața lui Ezechia (2) – Eliberare și laudă

După ce a domnit paisprezece ani, Ezechia a căzut bolnav de moarte. Era în vârstă de treizeci și nouă de ani. Profetul Isaia i-a spus să-și pună casa în rânduială, fiindcă avea să moară. Ezechia s-a rugat Domnului, amintindu-I că umblase cu credincioșie înaintea Lui, și a plâns mult. Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune și i-a zis că avea să mai trăiască cincisprezece ani. Apoi i-a dat un semn și l-a asigurat că urma să fie izbăvit de atacul împăratului Asiriei.

În Isaia 38 găsim cuvintele rostite de Ezechia după vindecarea sa, care exprimă suferințele sale de la început, iar apoi recunoștința sa față de Dumnezeu, care-i dăruise vindecare. În versetul 19 citim: „Cel care trăiește, cel care trăiește Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău“. Cât de frumos și cât de necesar este să dorim să facem cunoscut adevărul lui Dumnezeu generației următoare și să împărtășim bucuria mântuirii și a vieții din Dumnezeu! Putem fi siguri că Ezechia a făcut acest lucru față de fiul său, Manase.

Să nu așteptăm să primim ceva mai mult pentru a fi în stare să glorificăm numele Dumnezeului nostru Mântuitor! Avem deja totul în Hristos. Să nu așteptăm să ni se întâmple lucruri extraordinare pentru a da mărturie despre adevăr! Astfel de lucruri poate că nu se vor întâmpla niciodată. N-am fost noi deja vindecați de Dumnezeu de boala fatală a păcatului? Să ne bucurăm deci în Isus, Domnul și Mântuitorul nostru – să ne bucurăm întotdeauna – și să ne deschidem gurile pentru a vesti virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată! Să le vestim acestei generații și celei viitoare, tuturor celor din jurul nostru, fiindcă El este vrednic de laudele noastre!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da, mă voi gândi la toate lucrările Tale și voi lua aminte la faptele Tale. Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaș. Care dumnezeu este atât de măreț ca Dumnezeu?

Psalmul 77.12,13

De luat aminte!

Cine ignoră în mod voit invitația lui Dumnezeu astăzi își asumă riscul enorm ca Dumnezeu să-Și închidă urechea față de el mâine.

Biblia nu este nici carte de literatură, nici carte de morală, nici carte de istorie, ci este Cartea prin care Dumnezeu vorbește inimii și conștiinței omului.

Prin nașterea lui Isus, Dumnezeu a venit la oameni; prin moartea Lui, oamenii sunt conduși la Dumnezeu.

Nu pocăința noastră ne mântuiește, ci doar Isus Hristos și jertfa Sa, dar, prin pocăință, se deschide ușa pentru a veni la noi mântuirea.

Când ne rugăm, nu noi Îi spunem lui Dumnezeu ce să facă, ci El ne spune nouă ce trebuie să facem.

Acolo unde lucrează Domnul Isus, diavolul nu rămâne inactiv.

Religiile oamenilor pot fi rezumate astfel: întâi faci ceva pentru Dumnezeu și apoi primești ceea ce crezi că meriți. – În cazul creștinismului, singura „religie“ adevărată este exact invers: întâi primești iertarea și viața veșnică de la Dumnezeu și apoi faci ceva pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 16.5-23 · 2 Tesaloniceni 3.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:23-44

Din punct de vedere istoric, în prezent ne aflăm în perioada care urmează Cincizecimii. Israel este lăsat deoparte, este perioada Bisericii, timp în care Domnul Isus adună „într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi“ (Ioan 11.52). Totuşi va veni şi ziua când tot Israelul va fi la rândul său strâns. După răpirea Bisericii, memorialul bucuriei sau „sărbătoarea trâmbiţelor“ (Numeri 29.1) va convoca poporul şi-l va uni din nou în ţara lui, pregătindu-l pentru marea smerire din cea de-a şasea sărbătoare: ziua Ispăşirii, căreia îi corespund ceremoniile din cap. 16. Israel, în mare nelinişte, va fi în aşteptarea Aceluia care acum este în Locul Preasfânt, ca să apară, împreună cu ai Săi, pentru mântuire (Evrei 9.28 vezi şi nota e: „Deosebit de venirea pentru păcat“), pentru eliberarea sa.

Astfel ajungem la sărbătoarea corturilor, descrisă în detaliu în acest pasaj. Ea simbolizează domnia dreptăţii şi a păcii pe pământ, care este numită mileniul. Să numărăm de câte ori se repetă cuvintele „să nu faci nici o lucrare de slugă“. În măreţul plan al harului, care merge de la cruce la glorie, Dumnezeu Şi-a rezervat privilegiul de a face El Însuşi lucrarea. Omul şi eforturile lui nu sunt de nici un folos. Este o lucrare divină. Este „glorioasă şi măreaţă“ (Psalmul 111.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Stapanirea de sine prin puterea Duhului

„Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul…” (Galateni 5:25)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries