Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “articole”

19 sept. 2024

19 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel, apostol chemat de Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Sosten, către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfințiți în Hristos Isus, sfinți chemați, împreună cu toți cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos, Domn și al lor și al nostru.

1 Corinteni 1.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În mod popular, termenul „sfânt“ desemnează o persoană deosebită și sfântă. Bisericile tradiționale încă produc sfinți prin procesul «canonizării». Dacă am trăi în mijlocul acelora care compun această biserică și am vorbi despre «a merge în vizită la sfinți», ei probabil că și-ar imagina că vom vizita un locaș de cult și că vom invoca ajutor de la lumea spiritelor, din partea unora dintre acești oameni canonizați.

Chiar și aceia care nu fac parte dintr-o biserică tradițională tot nu au scăpat cu totul de aceste idei. Un sfânt nu este un om de o evlavie ieșită din comun, care după moarte capătă dreptul să fie reprezentat printr-o sculptură sau printr-o pictură, având o aură în jurul capului, ci este un simplu credincios – fiecare dintre aceia care au fost puși deoparte pentru Dumnezeu prin sângele lui Hristos și prin primirea Duhului Sfânt.

Deoarece fiecare dintre credincioșii adevărați sunt sfinți, înseamnă că toți aceștia au responsabilitatea de a urmări sfințenia. Poate că unul dintre motivele pentru care ideea bisericească persistă atât de puternic este că îi determină pe oameni să simtă că sfințenia nu trebuie să fie o preocupare a tuturor, ci doar a câtorva. Ei gândesc că acele câteva persoane speciale pot urmări sfințenia; restul dintre noi putem trăi ușuratic, în conformitate cu lumea.

Să avem grijă să menținem gândul Scripturii!

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu știți că, dacă vă supuneți robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie de păcat, care duce la moarte, fie de ascultare, care duce la dreptate?

Romani 6.16

Bobina de ață

Mai demult am fost nevoit să călătoresc mult, având multe delegații. Pentru familia mea, aceasta a fost o povară destul de greu de suportat. Într-o seară, când m-am întors acasă de la serviciu, fetița mea a avut ideea de a mă lega, astfel ca eu să nu mai pot pleca. A luat o bobină de ață și a început să se plimbe în jurul meu, derulând firul pe măsură ce mergea. După câteva ture, ea s-a oprit triumfătoare: „Tata, încearcă să te eliberezi!“. Desigur, aș fi putut atunci rupe cu ușurință cele câteva fire, dar nu am vrut să-i stric fetei distracția. Așa că ea a continuat să alerge în jurul meu cu bobina în mână, îndemnându-mă mereu: „Eliberează-te!“. Am jucat cu ea jocul și bineînțeles că i-a plăcut foarte mult!

După un timp mi-am dat seama că jocul a devenit serios. De fapt, nu mă mai puteam elibera. Erau prea multe fire. „Ești prins!“, s-a bucurat micuța mea și a trebuit să-mi chem soția să mă ajute să mă eliberez.

Această experiență mi-a amintit de tehnica păianjenului, care își folosește firavul fir pentru a-și înfășura prada până când aceasta este captivă.

Diavolul, dușmanul lui Dumnezeu și al credincioșilor, folosește și el această tehnică. El se străduiește să transforme păcatele în obiceiuri. Unul singur este mai puternic decât păcatul și decât diavolul: Isus Hristos. Doar El ne poate elibera atât de păcat, cât și de obiceiurile rele!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.19-40 · Ioan 15.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 32:16-42

Oferindu-se să-şi ajute fraţii să cucerească ţara Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad dau dovadă de zel, de curaj şi chiar de dezinteres. Toate acestea nu pot ţine loc, în ochii Domnului, de dragostea pentru El şi pentru ţara pe care a dăruit-o. Războinicii din cele două seminţii vor cunoaşte ţara promisiunii. Vor trece Iordanul pentru a-şi ajuta fraţii. Dar soţiile şi copilaşii lor nu vor intra în ea. Din cauza greşelii lor, aceşti micuţi nu se vor bucura de promisiunea Domnului (14.31). Ne amintim că odinioară faraon a fost cel care a încercat să-i împiedice pe prunci să părăsească Egiptul (Exod 10.10-11). De data aceasta, cei care ridică obstacole în calea sosirii lor în Canaan sunt chiar părinţii lor. „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine“ – spune cu mâhnire Domnul Isus –: „nu-i opriţi“ (Marcu 10.14). Există, din nefericire, multe mijloace de a opri un copil să vină la Isus!

În păşunile grase ale Galaadului, turmele vor prospera, cu siguranţă. Dar, pe de altă parte, familiile aveau să decadă, aşa cum o va dovedi istoria ulterioară a acestor seminţii.

Dragi prieteni, ce este mai important? Prosperitatea afacerilor noastre, sau cea a sufletului nostru? Acestea două sunt departe de a merge totdeauna împreună.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA NICIODATĂ SĂ ÎNVEȚI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău… cu tot cugetul tău…” (Marcu 12:30)

Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a învăța mereu, până în ziua în care vom muri, fapt pe care nu ar trebui să-l desconsideri. Creierul obișnuit cântărește aproximativ un kilogram și, cu toate acestea, neurologii estimează că avem capacitatea de a învăța ceva nou în fiecare secundă, din fiecare minut, din fiecare oră, și din fiecare zi pentru următorii trei sute de milioane de ani! Extraordinar, nu-i așa? Dar e mai mult decât atât: e o obligație minunată. Învățarea nu este un moft, ci o chestiune de administrare. Domnul Isus a spus: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta…” Este imposibil să determinăm procentajul folosit din mintea noastră, dar toți avem un potențial neexploatat. Imaginația ta este capabilă de mult mai mult decât poți visa. Cu toate acestea, undeva pe parcurs, cei mai mulți dintre noi încetează să mai trăiască din imaginație și încep să trăiască din memorie. Nu mai proiectăm viitorul și începem să copiem trecutul. Și aceasta este ziua în care încetăm să mai trăim și începem să murim. De ce? Pentru că nu ne mai educăm pe noi înșine! A-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul tău presupune să-ți exploatezi mintea la maximum, prin a învăța cât mai multe lucruri despre cât mai multe lucruri. Adevăratul test al maturității spirituale nu este cantitatea de informație pe care o deții, ci recunoașterea cantității de informație pe care nu o știi. Înseamnă să te împaci cu realitatea că Dumnezeu nu este un obiect al înțelegerii, ci o sursă de uimire. Iar acest sentiment sacru de uimire aprinde o curiozitate sfântă de a continua să înveți tot mai multe despre Creator și despre creația Sa!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 sept. 2024

18 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a întors captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi; și Domnul a dat lui Iov de două ori mai mult decât avusese înainte … Și Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui.

Iov 42.10,12 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu Și-a făcut lucrarea înțeleaptă în sufletul lui Iov, așa cum Și-o face în viața oricărui credincios. A existat însă o lecție pe care Iov a învățat-o cu dificultate. El era cu siguranță integru și avea un respect real și adânc pentru măreția lui Dumnezeu. De asemenea, purtarea lui față de semenii săi era lăudabilă în orice privință. Din punct de vedere spiritual, nu erau multe lucruri pe care Iov să fi trebuit să le învețe.

Dumnezeu i-a atras atenția lui Satan cu privire la caracterul exemplar al lui Iov, după care i-a îngăduit lui Satan să aducă peste Iov încercări cumplite, care cu siguranță ar fi zdruncinat pe oricine. Apoi situația a devenit și mai gravă când prietenii lui Iov, în loc să-l încurajeze, l-au acuzat de vreun păcat ascuns, fiindcă nu puteau concepe un alt motiv pentru care Dumnezeu să fi adus atâta suferință asupra lui. Iov s-a împotrivit cu amărăciune acuzațiilor lor nefondate și a început să creadă că Dumnezeu era nedrept față de el, fiindcă îngăduise să vină peste el un necaz atât de mare. În felul acesta, cele mai adânci colțuri ale inimii lui Iov au fost scoase la lumină.

În cele din urmă, Dumnezeu i-a vorbit direct lui Iov și i-a oferit o așa viziune a măreției Sale, încât Iov s-a smerit până în țărână înaintea Lui. El și-a dat seama de adâncimea păcătoșeniei inimii sale, în contrast cu măreția gloriei lui Dumnezeu. Apoi nu s-a mai contrazis cu prietenii săi, ci s-a rugat pentru ei, iar Dumnezeu i-a schimbat în mod total condiția. Durerea și suferința Lui au fost schimbate în binecuvântări de două ori mai mari decât avusese înainte.

Aceasta este lucrarea spirituală măreață a lui Dumnezeu în inima celui credincios, atunci când acesta se pleacă sub mâna Lui. Când inima Îi dă Domnului Isus locul suprem de onoare și când se revarsă în rugăciune pentru alții, atunci suntem smeriți și infinit binecuvântați.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei, le săruta mult și le ungea cu parfum.

Luca 7.38

Fariseul și femeia păcătoasă (3)

Oaspeții lui Simon au luat loc în jurul mesei, după obiceiul de atunci, pe perne. Femeia păcătoasă s-a așezat cu vasul ei de alabastru înapoia Domnului, la picioarele Lui. Mai departe nu a îndrăznit să meargă. Ea nu s-a scuzat pentru deranjul ei și nu a rostit niciun cuvânt. Nici nu era în stare să spună ceva. Povara care apăsa atât de greu pe inima ei și-a croit drum într-un șuvoi de lacrimi.

Ce au exprimat acele lacrimi? Ele au arătat că își recunoaște păcatele și că se căiește de ele; că acceptă judecata lui Dumnezeu asupra păcatelor ei și asupra ei ca păcătoasă; de asemenea, că are încredere în Isus, Mântuitorul și Domnul.

Cât de mare a fost credința femeii în acea clipă nu știm, dar ea a fost sinceră. Dumnezeu lucrase în inima ei (Ioan 6.44,47,65). Și ea nu a fost dezamăgită.

Lacrimile ei au curs pe picioarele lui Isus. Domnul cunoștea durerea acelor lacrimi și El nu a rostit niciun cuvânt de mustrare. A acceptat acea revărsare a inimii ei împovărate și astfel ea a prins curaj să-I șteargă picioarele cu părul capului ei.

La final, cu inima eliberată, I-a adus Domnului Isus un omagiu. Femeia I-a uns picioarele cu parfumul adus.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.1-18 · Ioan 14.22-31

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 32:1-15

După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, ajunşi la hotarul Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad se prezintă înaintea lui Moise şi a căpeteniilor cu o cerere tristă: „Nu ne trece peste Iordan“ (v. 5)!

Indignat, Moise se gândeşte imediat la Cades-Barnea, cu pa­truzeci de ani în urmă. Nu cumva încă o dată necredinţa, teama de uriaşi şi de cetăţile întărite le determină pe aceste seminţii să dea înapoi? Nu! Ci un alt motiv neaşteptat: vitele lor! Victoria asupra madianiţilor le-a asigurat o captură bogată (cap. 31). Ruben şi Gad au profitat şi ei de aceasta; turmele lor sunt în prezent „o foarte mare mulţime“. De aceea ochii li se opresc asupra păşunilor grase din ţara Galaad în care poposesc şi în care doresc să se aşeze în ea. Pentru ei, instalarea imediată în condiţii avantajoase şi confortabile conta mai mult decât ţara promisă de Domnul.

Mulţi creştini sunt la fel, nu ştim noi aceasta? Fără îndoială că sunt mântuiţi; fac parte din poporul lui Dumnezeu. Dar îndeletnicirile vieţii cotidiene îi interesează mai mult decât eternitatea. Ei au un creştinism pământesc, o inimă împărţită. Pentru ei, cerul nu are o valoare actuală. Oare aceasta nu arată cât de firav este ataşamentul lor faţă de Cel care Se află acolo?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI MUNCA TA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Am ales pe Beţaleel…” (Exodul 31:2)

Prima persoană din Biblie despre care se spune că a fost „umplută cu Duhul lui Dumnezeu” a fost Bețaleel. Și dacă numele său nu îți spune prea multe, acest lucru este din cauza faptului că el nu a fost profet, preot, rege sau apostol. El era un meșter, priceput inclusiv în ale design-ului. Avea ochi pentru culori și un simț al managementului, iar când a venit vremea pentru construirea Cortului întâlnirii, el a supravegheat lucrarea. Iată ce a spus Dumnezeu despre el: „L-am ales pe Bețaleel… și… l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.” (Exodul 31:2-5).

Imaginează-ți că ești Bețaleel. Încă din tinerețe ți-a plăcut să lucrezi cu mâinile tale. Poate nu știai că Dumnezeu este implicat în asta, dar este! De fapt, El a pus aceste dorințe și pasiuni în tine. Când lucrezi, bucuria pe care o simți este de fapt prezența lui Dumnezeu. Ai anumite calități, te-ai născut cu ele. Ele vor fi întotdeauna punctele tale forte, iar tu te bucuri de ele. Lucruri minunate se întâmplă când descoperi aceste puncte forte, le pui în valoare și te concentrezi pe îmbunătățirea lor! Să încerci să te dezvolți într-un domeniu în care Dumnezeu nu te-a înzestrat este ca și cum ai încerca să înveți un iepure să înoate, sau un melc să alerge.

Atunci când ești în locul pe care ți l-a rânduit Dumnezeu, punându-ți în aplicare calitățile pe care ți le-a dat Dumnezeu, ești la apogeu. Iar când se întâmplă asta, ești binecuvântat, la fel ca toți ceilalți din jurul tău.

Ideea este că, în planul lui Dumnezeu, Bețaleel era la fel de important ca Moise. Așadar, curaj: dacă ești în voia lui Dumnezeu, ceea ce faci, contează!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 sept. 2024

12 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine ești tu să judeci pe slujitorul altuia? Pentru stăpânul lui stă în picioare sau cade. Și va sta, pentru că Domnul poate să-l facă să stea.

Romani 14.4https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Cine îți dă dreptul să judeci pe slujitorul altuia? Este el responsabil față de tine, sau față de Stăpânul său? Stă el sau cade pentru tine, sau pentru El? Nu-l va ține în picioare Stăpânul său, Căruia dorește să-I slujească? Într-adevăr, El poate aceasta, deși noi, în nebunia noastră, am crede altceva. Trebuie să ne aducem aminte că în acest capitol este vorba de probleme ale conștiinței, care într-un caz hotărăște într-un fel, iar în altul, în alt fel; în niciun caz nu este vorba de diferențe în aprecierea unor fapte rele. Niciodată nu trebuie să îngădui păcate la fratele meu, dar aici nu este vorba despre păcat. Iar dacă suntem îndemnați să ne îngăduim unii pe alții și să ne iertăm unii pe alții chiar și atunci când unul are vreo plângere împotriva celuilalt (Coloseni 3.13), cu cât mai mult ar trebui să fim gata să răbdăm când este vorba despre astfel de probleme la nivel de conștiință!

Apostolul explică apoi problema și astfel: unul care ține o zi mai presus de altele o face pentru Domnul – „pentru Domnul o ține“ – iar un altul, din același motiv, privește toate zilele la fel. Cel care mănâncă, mănâncă pentru Domnul, mulțumind Domnului pentru mâncarea de care se bucură, iar cel care nu mănâncă, „pentru Domnul nu mănâncă“, iar el „Îi mulțumește tot lui Dumnezeu“. Cine poate acum să-l judece sau să-l disprețuiască pe unul pentru ceea ce face sau ceea ce nu face? Nu doresc amândoi să-I placă Domnului și să-I slujească, deși, potrivit măsurii înțelegerii lor spirituale, o fac în feluri diferite? Și nu sunt amândoi răspunzători înaintea Lui? De unde are cel tare, dacă poate fi numit așa, tăria sa? Nu trebuie și el să fie susținut de har, în aceeași măsură ca și cel slab? Un singur lucru nu trebuie însă trecut cu vederea: „Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui“ (versetele 5 și 6). Doar așa poate merge cu o inimă bucuroasă pe cale. Dar cât de multă lipsă de înțelepciune trebuie să îndure Domnul și astăzi din partea celor ai Săi în această privință!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Ioan 17.3

Big Bill

Mi se spunea Big Bill. Eram tăietor de lemne, om înalt și vânjos; beam mult și înjuram toată ziua. Oamenii cuviincioși mă evitau. Dar nu mă deranja atitudinea lor, pentru că nu-mi păsa ce credeau oamenii despre mine. Nu-mi era frică de nimeni – nici de oameni, nici de Dumnezeu.

Într-o zi nu aveam nimic de făcut și așteptam ca cineva să mă invite la un pahar de băutură. Un băiat a alergat spre mine și a strigat: „Big Bill, ai auzit știrile? Coloniștii au adus un predicator. El va vorbi în această seară la școală. Cred că ar trebui să mergi acolo!“. Eram treaz de-a binelea și am izbucnit pe loc: „Să știi că mă duc! În acest loc, nimeni nu a avut niciodată nimic de-a face cu religia și, pe cât de adevărat este că mă numesc Big Bill, pe atât de sigur este că așa trebuie să-mi rămână numele“. Seara școala s-a umplut de oameni. Mulți au venit să asculte Cuvântul lui Dumnezeu; alții au venit să mă vadă pe mine, Big Bill, acționând împotriva acelui mic predicator.

Când am ajuns la intrare, predicatorul citea deja textul biblic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“ (Ioan 3.16). Auzind cuvintele citite, nu am putut merge mai departe. Predicatorul a citit din nou versetul, apoi și a treia oară. Nu știu cum am ajuns pe scaunul de lângă ușă. Nu mai auzisem niciodată asemenea cuvinte. Am stat și am ascultat. Și apoi L-am întâlnit pe Cel „care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20). Iar Big Bill a devenit Micul Bill și s-a convertit.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.11-21 · Ioan 12.37-50

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 26:1-4; 26:51-65

Trecuseră patruzeci de ani de la numărătoarea din capitolul 1. Domnul cere să se facă o nouă numărătoare, de data aceasta pe familii, a capetelor „întregii adunări a fiilor lui Israel“.

O comparare a celor două recensăminte, de la începutul şi de la sfârşitul călătoriei prin pustiu, scoate în evidenţă consecinţele dezastruoase şi iremediabile ale faptelor comise. Seminţia lui Si­meon, mai vinovată decât celelalte în chestiunea cu Baal-Peor, a fost decimată (25.14). Acest fapt va conduce şi la o micşorare proporţională a moştenirii lor în Canaan, după instrucţiunile date lui Moise: „ … celor mai puţini să le dai mai mică moştenire“ (v.54).

Acest adevăr ne spune tuturor că o umblare în slăbiciune antrenează pentru creştin o pierdere eternă şi poate privarea de „cunună“ (Apo­calipsa 3.11). De la Ruben până la Neftali, numărătoarea s-a făcut în aceeaşi ordine ca şi prima dată, după steagurile seminţiilor (cap. 2). Faptul că totalul este aproape acelaşi (v.51; 1.46) demonstrează puterea harului lui Dumnezeu care s-a îngrijit de această imensă armată de şase sute de mii de oameni, fără a socoti femeile şi copiii, în timpul celor patruzeci de ani în pustiu.

Dumnezeu n-a fost niciodată depăşit de nevoile alor Săi şi El va avea aceeaşi grijă de fiecare dintre noi până în ultima noastră zi aici, jos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 sept. 2024

11 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum și sunteți, fără aluat. Căci și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea, să ținem sărbătoarea nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului.

Este destul pentru unul ca acesta pedeapsa care i s-a dat de către cei mai mulți; astfel încât, dimpotrivă, mai bine să iertați și să mângâiați, ca nu cumva unul ca acesta să fie copleșit de prea multă întristare. De aceea, vă îndemn să-i arătați dragoste.

1 Corinteni 5.7,8; 2 Corinteni 2.6-8https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă într-o adunare apare răul, primul lucru la care trebuie să ne gândim este onoarea Domnului. Aceasta trebuie protejată cu orice preț, însă trebuie ca orice inimă să fie convinsă pe deplin că această onoare curată și adevărată este a Domnului Însuși. Este o completă înșelăciune atunci când creștinii numesc onoare a Domnului ceea ce, de fapt, este propria lor onoare.

Următorul lucru de care trebuie să ne ocupăm este recuperarea celui care a păcătuit. Dacă acționăm în lumină, vom avea cu siguranță o dorință reală ca cel care a păcătuit să fie condus de Dumnezeu să-și vadă păcatul și să se pocăiască. Când lucrurile stau așa, celui vinovat nu-i va fi greu să mărturisească înaintea adunării păcatul pe care l-a mărturisit deja înaintea lui Dumnezeu și a fost iertat și curățit de orice fărădelege; el este primul care se așază de partea lui Dumnezeu, împotriva lui însuși. Asupra unui suflet restabilit – unul care merge în lumină și care este iertat – nu este nevoie să se exercite presiune (asupra lui) pentru a-și recunoaște greșeala. Iar acolo unde există pocăință adevărată – întristare din pricina păcatului și abandonarea păcatului – calea este liberă pentru adunare să-și pună pecetea pe lucrarea pe care Duhul Sfânt a făcut-o în sufletul persoanei respective. Când Dumnezeu restabilește, adunarea poate primi.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, iată, o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă, în casa fariseului; a adus un vas de alabastru cu parfum.

Luca 7.37

Fariseul și femeia păcătoasă (2)

Indiferent care ar fi fost motivația lui Simon de a-L chema pe Isus în casa lui, Domnul a dat curs invitației. El avea un mesaj pentru Simon. Și, mai mult, în această casă El va avea o întâlnire cu totul specială.

Deodată a intrat o femeie care nu făcea parte dintre cei invitați. În mod normal, ea nu ar fi avut ce să caute în această casă, căci aroganța fariseilor, pe de o parte, și propria ei condiție rușinoasă, pe de altă parte, ar fi reținut-o. Dar prezența Domnului Isus Hristos a determinat-o să intre în casa lui Simon. Ea nu a venit acolo din pură curiozitate cu privire la „acest Isus“, ci pentru că era o păcătoasă.

În versetele care preced acest episod citim despre atitudinea conducătorilor religioși față de Isus; ei Îl numeau cu dispreț „un prieten al vameșilor și al păcătoșilor“ (Luca 7.34).

Fariseii Îl respingeau pe Isus pentru bunătatea pe care El o arăta „păcătoșilor“ și celor detestabili. Femeia era dintre acești păcătoși, știa bine, și suferea mult din acest motiv.

Aceasta este o premisă bună pentru a-L cunoaște pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor. Pentru cel care vine la Isus cu această motivație este valabil cuvântul Domnului:

„Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară“ (Ioan 6.37).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.1-10 · Ioan 12.27-36

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 25:1-18

Pentru a înţelege ce se întâmplă acum, trebuie să aşteptăm cap. 31.16. Vom afla de acolo că în duhul lui Balaam, care şi-a văzut pierdută mult-dorita recompensă, a încolţit o idee diabolică. El însuşi anunţase că Dumnezeu „n-a zărit nelegiuire în Iacov şi n-a văzut răutate în Israel“ (23.21). Dacă aceasta n-o să ţină – şi-a zis el – atunci voi face poporul să păcătuiască! În felul acesta, DOMNUL va fi mai obligat să-i blesteme. Este un popor care trebuie să locuiască deoparte? (cap. 23.9). Să-l incităm să se amestece cu alte naţiuni! Astfel „Balaam … l-a învăţat pe Balac să arunce o cursă (sau: o piatră de poticnire) înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce cele jertfite idolilor şi să curvească“ (Apocalipsa 2.14). Aceste sumbre uneltiri au ca rezultat trista şi umilitoarea alipire de Baal-Peor. Prin urmare, invitaţiile lumii sunt mult mai de temut decât blestemele ei! Poporul cade în cursa întinsă de Moab şi de aliatul lui, Madian. A fost necesar zelul lui Fineas pentru a abate mânia DOMNULUI şi pentru a opri urgia. Atitudinea lui este imediat răsplătită, ceea ce ne arată cât de plăcut Îi este Domnului să vadă un tânăr sau o tânără care, în mijlocul prăbuşirii generale a standardelor morale, şi-a păstrat viaţa curată şi a ştiut să ia cu curaj poziţie pentru El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARACTERUL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1:12)

Pentru că era chipeș, Iosif a atras atenția nedorită a soției șefului său. Zi după zi, aceasta a încercat să-l seducă, dar nu a reușit. Acum, să trecem rapid la o etapă ulterioară a vieții sale: dacă Iosif s-a confruntat cu un asemenea nivel de ispită când era doar un sclav, poți să-ți  imaginezi la ce nivel a fost expus când a devenit prim-ministru al Egiptului? A acționa cu integritate în lucrurile mici te echipează pentru a acționa cu integritate în cele mari! Când vine ispita, vei fi obligat să alegi una din două: caracterul sau compromisul. Și de fiecare dată când alegi caracterul, devii mai puternic, chiar dacă pentru alegerea ta există un preț de plătit. De ce? Să observăm împreună: 1) Caracterul este mai mult decât o simplă vorbărie. Îți mai amintești vechea metodă de predare „arată și spune” din școală? Poate vei întreba: „Ce vrei să spui cu asta?” Vreau să-ți spun că, dacă ești numai vorbe și nu demonstrezi prin fapte, îți pierzi credibilitatea. 2) Talentul este un dar, însă caracterul este o alegere. În general, talentul este ceva cu care te naști; nu prea ai un cuvânt de spus în această privință. Dar caracterul este o sumă de alegeri pe care ajungi să le faci în fiecare zi și, de obicei, sunt făcute astfel încât doar Dumnezeu și tu știți despre asta. 3) Caracterul aduce succese durabile. Se spune că primele viori Stradivarius au fost făcute din lemnul luat de pe lateralul unor copaci care au înfruntat greul unei furtuni. De ce? Pentru că lemnul bătut de vreme produce cea mai dulce muzică. Înțelegi ideea? 4) Te poți ridica pentru o vreme deasupra limitelor caracterului tău, dar nu vei putea să te menții prea mult acolo. În cele din urmă oamenii te vor cataloga pentru ceea ce ești. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu lucra doar pentru o carieră, lucrează și pentru a-ți construi un caracter!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 sept. 2024

10 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate.

2 Timotei 3.16

Suntem recunoscători pentru această prețioasă Carte pe care Tatăl nostru, în marea Sa dragoste, ne-a oferit-o. Suntem foarte conștienți că ea nu are nevoie de mărturia noastră și nici de cea adusă de pana sau de limba vreunui muritor. Totuși, este bucuria noastră să dăm mărturie în favoarea ei, în fața diferitelor atacuri pe care vrăjmașul le duce împotriva inspirației Scripturii. Adevărata sursă și adevăratul caracter al tuturor acestor atacuri devine tot mai evident, în aceeași măsură în care noi devenim într-un mod tot mai profund, mai viu și mai experimental familiarizați cu profunzimea infinită și cu perfecțiunea acestei Cărți.

Prin urmare, dovezile proprii pe care Scriptura le aduce în favoarea ei, efectul puternic pe care ea îl are asupra noastră, capacitatea ei de a ne judeca atât rădăcinile caracterului, cât și umblarea, gloria ei morală intrinsecă, structura ei admirabilă, în toate părțile care o compun, sunt cele mai puternice argumente aduse ca dovadă a divinității ei. O Carte care îmi descoperă cine sunt, care îmi spune tot ce este în inima mea, care expune cele mai adânci izvoare morale ale firii mele, care mă dovedește cu totul vinovat și în același timp care îmi descoperă pe Unul care poate rezolva orice nevoie pe care o am – o astfel de carte poate oferi o mărturie deplină despre ea însăși.De multe ori ni s-a întâmplat să fim nevoiți să spunem despre Biblie ceea ce femeia din Sihar a spus despre Domnul, ajungând și noi la aceeași concluzie corectă la care ea a ajuns cu privire la El: „Veniți“, a spus ea cu simplitate și cu bucurie, „să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva Acesta este Hristosul?“ (Ioan 4.29). Oare nu putem și noi să spunem cu aceeași tărie: «Veniți și vedeți o Carte care mi-a spus tot ce am făcut: nu cumva aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu»? Da, este, cu adevărat!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu zice: „Cum mi-a făcut el, așa am să-i fac și eu“.

Proverbe 24.29

Cearta vecinilor

Forster și Lampert erau vecini, mereu în conflict unul cu celălalt din cauza proprietăților. În satul lor însă, în urma unor evanghelizări, mulți oameni au ajuns să creadă în Hristos, iar Forster a fost unul dintre aceștia. Când a reflectat asupra vieții sale în lumina lui Dumnezeu, și-a dat seama că nu se comportase bine cu Lampert. A mărturisit acest păcat înaintea lui Dumnezeu și a simțit nevoia de a se împăca degrabă cu vecinul său.

Forster s-a dus la vecinul său și i-a spus: „Aș vrea să-mi prezint scuze. Ne-am certat de multe ori și eu eram cel care nu avea dreptate“. — Nepoliticos, Lampert a replicat: „Este exact ceea ce am crezut întotdeauna. Și de aceea nu te voi ierta“. — „Pe viitor vreau să trăiesc altfel“, a mai spus Forster, „pentru că într-o zi toți trebuie să dăm socoteală în fața scaunului de judecată al lui Dumnezeu“.

La început familia lui Lampert a fost cu totul nedumerită, dar unul dintre fii a aflat secretul: „Vecinul nostru merge acum la adunare“. Tatăl a rămas un timp pe gânduri, dar apoi a spus hotărât: „Dacă evanghelia poate schimba o astfel de persoană înseamnă că este adevărată“. Și-a amintit de cuvintele lui Forster despre scaunul de judecată al lui Dumnezeu și, în cele din urmă, s-a recunoscut ca păcătos în lumina lui Dumnezeu, mărturisindu-și vina în fața Lui.

Apoi Lampert s-a dus la vecinul său, iar acesta l-a primit cu amabilitate. Și i-a spus: „Tu ai venit la mine să îți ceri iertare. Mi-am dat seama însă că am acționat mult mai rău decât se cuvenea“. Rezultatul a fost că ei și-au dat mâna pentru a se împăca. Vecinii ostili au devenit frați în Hristos.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 18.30-46 · Ioan 12.20-26

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 24:14-25

Această ultimă profeţie a ghicitorului Balaam începe de fapt cu o prezicere despre el însuşi. Cât de iresponsabil este acest om! Potrivit propriilor sale declaraţii, el aude cuvintele lui Dumnezeu; cunoaşte ştiinţa Celui Preaînalt; vede viziunea Celui Atotputernic!… Mulţi aşa-zişi creştini vor spune: „Doamne, Doamne, nu în Numele Tău am profeţit …?“ (Matei 7.22, 23). Dar vor avea soarta lui Balaam, deoarece cunoaşterea adevărurilor scripturistice nu a avut nici un efect asupra conştiinţei lor.

A avea „ochii deschişi“ (v.16) pentru a-L vedea pe Isus, „dar nu acum“ şi „nu de aproape“ (v. 17), ce viitor tragic! Este partea bogatului din parabolă să contemple din chinuri fericirea celor aleşi (Luca 16). „Orice ochi Îl va vedea“ (Apocalipsa 1.7), dar nu toţi în aceleaşi condiţii. Când şi cum Îl veţi vedea voi pe Domnul?

În faţa omului „care cade“ (v.16) se derulează întreaga panoramă profetică. „O Stea“ (v.17) strălucitoare îl luminează: Hristos, Împăratul gloriei. Apariţia Lui va corespunde judecării naţiunilor învecinate lui Israel: în primul rând a lui Moab însuşi. Domnul Isus este această splendidă Stea de dimineaţă, anunţând zorii zilei (Apocalipsa 2.28; 22.16 sf). Încă nevăzut de lume, El a răsărit deja în inimile celor răscumpăraţi(2 Petru 1.19 sf).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARACTERUL (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4)

Abraham Lincoln a spus: „Aproape toți oamenii pot face față necazurilor, dar dacă vrei să testezi caracterul unui om, dă-i putere!” Este mai ușor să ne concentrăm asupra talentului nostru, deoarece, în general, acesta produce rezultate care sunt recompensate și aplaudate de ceilalți. Cu alte cuvinte, eul nostru este legat de talentele și înzestrările noastre. Caracterul se construiește în privat. Reputația ta este ceea ce cred oamenii că ești, dar caracterul este ceea ce Dumnezeu știe că ești. Iar dacă vrei să ajungi departe, concentrează-te mai mult pe caracter decât pe talent!

Autorul Proverbelor spune: „Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete” (Proverbele 11:30). Dacă te rogi pentru rezultate mai bune, atunci ar trebui să știi că a fi trebuie să-l preceadă pe a face. Pentru a atinge obiective mai mari, trebuie să devii o persoană mai eficientă. Pentru a atrage oameni mai buni, trebuie să devii o persoană cu un caracter deosebit. Prin fiecare dovadă de caracter, competență și scop, faci declarații puternice pentru cei din jurul tău și îi atragi mai aproape de tine. Lucrurile mărețe sunt rareori realizate de unul singur, așa că, dacă vrei să atragi oameni buni, trebuie să devii tu însuți o persoană mai bună. Acest lucru este valabil mai ales dacă ești o persoană cu abilități deosebite.

Talentul te poate ridica în fața celorlalți, dar lipsa de caracter te va doborî.

Biblia spune: „În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.” (Proverbele 11:4). Un om înțelept este dispus să recunoască: „Nu sunt perfect, dar cunosc pe Cineva care este, și fac tot ce pot pentru a deveni, din ce în ce mai mult, ca El – în viața mea profesională și personală.” Poți spune și tu: „Amin!”?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 aug. 2024

1 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr.

Ioan 4.23

Avem aici ceea ce va acționa cu siguranță asupra conștiinței celui credincios. Ne închinăm noi Tatălui în duh și în adevăr? Sau ne mulțumim să ne amestecăm cu lumea, cu muzica, cu arhitectura și cu ritualurile ei? Știm bine că oricine poate reacționa la aceste lucruri într-un fel religios, iar așa ceva nu este decât a reînvia esența și mijloacele idolatriei.

Apostolul Pavel le-a punctat acest lucru galatenilor (Galateni 4.9), atunci când aceștia îmbrățișaseră ritualurile și formele religioase iudaice. Dar ce ar simți apostolul astăzi, la vederea stării de lucruri actuale? Iar realitatea și mai tristă este că această stare se degradează din ce în ce mai mult. Și așa vor merge lucrurile, până la sfârșitul cumplit, când Domnul Isus Se va arăta din cer „într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu și peste cei care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Hristos“ (2 Tesaloniceni 1.8).

Îi îndemn pe toți frații mei în Hristos ca bucuria inimii lor, atunci când sunt strânși laolaltă, să fie aceea de a se închina cu adevărat și de a nu se mulțumi doar cu a vorbi despre închinare. Acest pericol se poate observa des atunci când ne întâlnim pentru a-L lăuda pe Domnul și când mai mult vorbim și ne rugăm despre închinare, decât efectiv să ne închinăm. Putem vorbi despre închinare în rugăciunile noastre, însă a vorbi despre închinare nu înseamnă închinare. La strângerile pentru închinare nu trebuie să ne ocupăm cu a explica ce înseamnă închinarea; putem face acest lucru cu alte ocazii. Dacă suntem adunați laolaltă pentru închinare, să ne închinăm, adorându-L pe Cel care trebuie să umple și să satisfacă inima fiecăruia dintre noi. Închinarea creștină înseamnă revărsarea către Dumnezeu a unei inimi care și-a găsit bucuria și satisfacția, prin Duhul Sfânt, în Fiul și în Tatăl.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți recunoscători.

Coloseni 3.15

Retrospectivă

Știrile zilei de 1 august 1914 făceau anunțul că Germania a declarat război Rusiei. Două zile mai târziu, Germania a declarat război Franței. Astfel s-a declanșat Primul Război Mondial. O dezlănțuire cu consecințe inimaginabile! Deja pe data de 24 decembrie 1914, o jumătate de milion de soldați ai aliaților își petreceau sărbătorile în captivitate germană, iar peste o sută de mii de soldați din celălalt front se aflau în captivitate în Rusia în același moment. Tuturor acestora li se ducea dorul acasă.

110 ani mai târziu. Deseori ne supărăm din cauza lucrurilor mărunte din viața de zi cu zi, de exemplu din pricina „războiului hârtiilor“, a atâtor documente necesare pentru înscrierea la școală, pentru angajare, pentru pensionare… Dar mai bine un mic război al hârtiilor, decât un război mondial, nu-i așa?

Ar trebui să fim mult mai recunoscători pentru ceea ce adesea considerăm că este de la sine înțeles sau că ne revine de drept: haine, mâncare din belșug, un acoperiș deasupra capului, un loc de muncă, un somn bun fără alarmă de bombă…

Ori de câte ori ne vine greu să fim mulțumitori, să privim în „oglinda retrovizoare“. O retrospectivă în istorie ne-ar ajuta să vedem că multe lucruri erau mai dificile și mai periculoase decât acum.

Mulțumirea și recunoștința sunt lucruri valoroase și, din nefericire, din ce în ce mai rare. În Coloseni 3.15-17, Pavel subliniază de trei ori aspectul acesta al muțumirii și al recunoștinței.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 24.14-25 · Ioan 3.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:39-51

Spre deosebire de ceilalţi fii ai lui Israel, leviţii erau cuprinşi în numărătoare de la vârsta de o lună în sus. Să ne gândim la micul Samuel, la Ieremia (Ier. 1.5), la Ioan Botezătorul (Luca 1.15), la Pavel (Gal. 1.15). Punerea lor deoparte a precedat la scurt timp chemarea lor pentru a sluji Domnului. De îndată ce a primit vestea bună că păcatul său „este ispăşit“, tânărul Isaia este gata să răspundă spontan la chemarea Domnului: „Iată-mă, trimite-mă“ (Isaia 6.7, 8). Imediat după viziunea sa de pe drumul Damascului, Pavel află din gura Domnului că este desemnat pentru a fi „slujitor şi martor“ (Fapte 26.16). Nici un răscumpărat nu îşi mai aparţine lui însuşi. Dacă, prin har, s-a întors de la idoli la Dumnezeu, aceasta este, ca în cazul tesalonicenilor, „ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi ade­vărat …“ (1 Tesaloniceni 1.9 vezi şi nota j). Aceeaşi învăţătură se desprinde şi din finalul capitolului nostru. Leviţii ţineau locul întâilor-născuţi din Israel, altfel spus, al celor pe care harul divin i-a cruţat de la moarte datorită sângelui mielului. Cu alte cuvinte, fiecare răscumpărat devine un slujitor al Celui care l-a salvat de la moarte, smulgându-l de sub puterea lumii şi a stăpânitorului ei. Suntem noi între „întâii-născuţi“ din familia lui Dumne­zeu, prin belşugul de privilegii pe care le-am primit? Domnul să ne facă să fim conştienţi de drepturile Lui asupra vieţilor noastre (2 Cronici 29.11).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ISUS E DRAGOSTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35)

Am văzut un poster în care apar trei bărbați, fiecare vrând să reprezinte o versiune a lui Isus: primul arăta ca un muntean greoi și stângaci, al doilea era bronzat și atletic, iar al treilea – un personaj plăpând, ce părea blând. Iar textul de sub imagini cerea: „Adevăratul Isus să se ridice în picioare!” Ei bine, în Ioan 13, adevăratul Isus Se ridică în picioare, ne spune cine este El și ce vrea să fim și noi – și e vorba despre dragoste! În camera de sus, Domnul Isus a recunoscut că nu mai avea timp… Se profila crucea, Iuda era pe cale să-L trădeze și trebuia să-Și pregătească ucenicii să continue fără El. Imaginează-ți acest moment ca și cum l-ai întreba pe un pastor: „Dacă ai ști că urmează ultima ta predică, despre ce ar fi aceasta?” Sau ca și cum ai întreba un profesor: „Ce mare adevăr ai dori cel mai mult să le transmiți elevilor tăi?” Ori pe părinți: „Dacă ați putea să le spuneți copiilor voștri un singur lucru, care ar fi acela?” Iar Domnul Isus ne-a spus clar și concis ce dorește de la urmașii Săi: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35) Precum un testament, ultimul mesaj al Domnului Isus este important nu numai datorită conținutului său, ci și datorită tonului și momentului în care este transmis. El rezumă toată viața Sa, și toată responsabilitatea noastră față de Dumnezeu și față de ceilalți, în acest cuvânt: iubiți! Așa că, din moment ce dragostea nu este doar ce spui, ci și ce faci – astăzi, găsește modalități practice de a exprima dragostea lui Dumnezeu față de cei pe care-i întâlnești. Ei se vor simți mai bine, iar tu – la fel!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 iul. 2024

30 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbat“. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și vor fi un singur trup.

Geneza 2.21-24

Vedem că Dumnezeu, în harul Său minunat, spune: „Nu este bine ca omul să fie singur“. El pregătise totul pentru om, însă omul nu era complet fără un ajutor potrivit. Prin urmare, Scriptura ne spune: „Domnul Dumnezeu întocmise din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerurilor și le-a adus la om, ca să vadă cum le va numi. Și oricum numea omul fiecare vietate, așa îi era numele. Și omul a dat nume tuturor vitelor și păsărilor cerurilor și tuturor viețuitoarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor potrivit“. Nimic nu i se potrivea lui Adam dintre toate animalele minunate create.

Astfel, Dumnezeu a creat pentru Adam, din coasta acestuia, pe aceea care avea să-i fie un ajutor potrivit și care să corespundă inimii lui. Ce adevăr vital! Uneori auzim spunându-se: «Persoana cu care s-a căsătorit cutare este creștină», ca și cum acesta ar fi singurul lucru care contează. Este important ca soțul sau soția să fie un copil al lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar asupra acestui lucru – „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși“ (2 Corinteni 6.14). Acest lucru nu este însă suficient. Căminul creștin, așa cum Dumnezeu dorește să fie el, nu va fi rezultatul doar al unirii a două persoane care-I aparțin lui Hristos. Bărbatul are nevoie de o soție care să fie gata să umble pe aceeași cale a credinței cu el, care să dorească să-I placă lui Dumnezeu și care să aibă aceleași exerciții de inimă și de conștiință.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar voi, întăriți-vă și nu lăsați să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.

2 Cronici 15.7

Ce ai în mână?

„Moise, ce ai în mână?“ — „Doar un toiag, Doamne, cu care îmi păstoresc turma.“ — „Ia-l și folosește-l pentru Mine!“ Moise a făcut ce i-a spus Dumnezeu și s-au întâmplat lucruri minunate în Egipt.

„David, ce ai în mână?“ — „Doar o praștie și cinci pietre netede, Doamne, în traista mea de păstor. Dar lupt în Numele Domnului!“ O singură piatră a fost de ajuns ca să-l învingă pe Goliat!

„Băiete, ce ai în mână?“ — „Cinci pâini și doi pești, Doamne; și ce sunt acestea pentru atâția?“ – În mâna Domnului, acest puțin s-a înmulțit, astfel încât mii de oameni au fost săturați. Au rămas și douăsprezece coșuri pline. În felul acesta binecuvântează Domnul!

„Maria, ce ai în mână?“ — „Doar o sticluță cu nard de mare preț, Doamne. Îl voi dărui lui Isus.“ – Ea a spart vasul și L-a uns cu parfum pe Domnul Isus. Gestul ei de dragoste atinge și astăzi inimile credincioșilor.

„Sărmană văduvă, ce ai în mână?“ — „Doar doi bănuți, Doamne. Este foarte puțin, dar vreau să Ți-i dau Ție.“ – Dorința ei de a se sacrifica a determinat multe inimi să își consacre Domnului bunurile.

„Tabita, ce ai în mână?“ — „Doar un ac, Doamne.“ — „Ia-l și folosește-l în slujba Mea.“ – Așa a făcut, și săracii din Iope au fost îmbrăcați prin slujba ei de dragoste.

Încurajați de exemplele din Biblie, să ne folosim și noi de lucrurile pe care le avem în mână, pentru El. „Nu lăsați să vă slăbească mâinile“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 23.13-39 · Ioan 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 3:1-16

Domnul a pus deoparte pe fiii lui Levi pentru a-i face slujitori ai Templului. În urma testului la care au fost supuşi cu viţelul de aur, au fost găsiţi credincioşi (Exod 32.26-29; Maleahi 2.4-6) şi de aceea au fost aleşi să slujească lui Aaron şi întregii adunări (v. 7), imagine a privilegiului fiecărui creştin, de a sluji Domnului şi de a sluji Adunării, niciodată despărţite una de alta! De remarcat cum cuvântul tradus prin «slujbă» în v.7 şi 8 este folosit în altă parte şi cu sensul de «gardă», supraveghere. Atenţia şi vigilenţa fac parte din serviciul pentru Domnul. Acest cuvânt caracterizează mai ales activitatea santinelei din Isaia 21.8: ea este pusă „de veghe în toate nopţile“. Domnul să ne ajute să fim dintre aceia care ştiu cum să vegheze pentru şi asupra poporului lui Dumnezeu! Să notăm că în cap.4.3 (vezi şi nota a), un alt cuvânt tradus prin «serviciu» semnifică şi muncă, suferinţe, luptă.

În v. 13, Domnul aminteşte când şi cum i-a sfinţit pe le-viţi. Noaptea Paştelui (căreia pen­tru noi îi corespunde crucea) a marcat punerea lor deoparte (2 Corinteni 5.15). Dar mai departe aceşti slujitori „sunt dăruiţi“  în totul lui Aaron şi fiilor săi (v.9). Oare nu aşa îi desemnea­ză Marele nostru Preot pe ucenicii iubiţi în rugăciunea către Tatăl Său? Ei sunt numiţi „cei pe care Mi i-ai dat Tu“ (Ioan 17.9,12,24…).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI POATE ȘTERGE TRECUTUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30)

Una dintre ultimele rostiri ale lui Hristos pe cruce a fost: „S-a isprăvit!” În originalul grecesc, este un singur cuvânt: Tetelestai, care înseamnă „plătit în întregime.” Era cuvântul pe care negustorii îl scriau pe o factură atunci când aceasta era achitată. Era, de asemenea, cuvântul ștampilat pe un document care anunța că o sentință a fost schimbată. Domnul Isus a plătit în întregime prețul pentru fiecare păcat pe care l-ați comis vreodată! De aceea, Biblia spune: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1) Așadar, dacă Dumnezeu îți uită păcatul în clipa în care îl mărturisești, nu crezi că ar trebui să-l uiți și tu? Cât timp te mai gândești la o factură pe care ai plătit-o? Ai uitat-o în momentul în care ai plătit-o! La fel, de vreme ce Hristos ți-a plătit factura în întregime, nu mai trebuie să ți-o amintești. Apostolul Pavel, care s-a descris pe sine ca fiind „cel dintâi dintre păcătoși” (vezi 1 Timotei 1:15), a scris: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14). Putem scurtcircuita puterea lui Dumnezeu în viața noastră, dacă nu avem încredere că El ne-a iertat cu adevărat, sau dacă decidem să nu ne iertăm pe noi înșine. De ce facem acest lucru? Uneori din cauza modului în care am fost crescuți. Părinții noștri ne-au spus: „Te iert”, dar au adus constant în discuție greșeala ta, după aceea… Iată însă vestea bună: Tatăl tău ceresc este diferit de părinții tăi pământești. Când îți iartă păcatul, El îți șterge zapisul, îți anulează trecutul, nu-Și mai amintește de el, nu mai vorbește despre el și nu-l va mai aduce niciodată în discuție. Așa că, astăzi, acceptă iertarea Lui. Și dacă este nevoie, iartă-te pe tine însuți – și mergi mai departe!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 iul. 2024

28 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să aducă din jertfa de pace o jertfă prin foc pentru Domnul: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care este pe măruntaie.

Levitic 3.3

Intestinele sunt partea cea mai lăuntrică a omului; ele vorbesc despre sentimentele cele mai lăuntrice. Și aici este vorba despre sentimentele lăuntrice ale Domnului Isus, pe când săvârșea lucrarea de pe cruce. Putem afla ceva din acestea când citim Psalmii și, în mod deosebit, pe cei din prima carte; mulți Psalmi vorbesc despre sentimentele Domnului Isus pe când Se îndrepta spre cruce. Să ne gândim la Psalmul 16, unde este arătat cum El Se încredea în Dumnezeu, la Psalmul 22.10, unde găsim ce a fost în inima Lui în timpul acelor trei ore de întuneric: „Din pântecele mamei, Tu ești Dumnezeul Meu“. În Psalmul 40, El vorbește despre Sine că S-a cufundat în fundul mocirlei, iar după aceea spune cum inima Lui s-a încrezut în Dumnezeu (vedeți și Psalmul 69.102). Putem înțelege și noi ceva din cât de prețioase erau, pentru Dumnezeu, sentimentele Domnului Isus?

„Măruntaiele“ vorbesc despre acest singur Om care simțea numai dragoste față de Tatăl și care, din dragoste pentru El, a acceptat ca păcatele noastre să fie aruncate asupra Lui și, de asemenea, care, din dragoste față de Tatăl și față de noi, a acceptat să fie făcut păcat și apoi să fie lovit de Însuși Dumnezeu. Sentimentele Sale nu au fost numai atât cât să poată fi Dumnezeu satisfăcut cu ele, ci au fost nespus mai mult decât era necesar, mult mai mult decât cerea dreptatea lui Dumnezeu, așa că inima lui Dumnezeu a găsit toată plăcerea în ele și, în momentul în care Dumnezeu a trebuit să-Și ascundă fața de la El – pe când El suferea acolo pe cruce sub judecata Sa – a privit în jos spre El cu o plăcere așa de mare, cum niciodată înainte n-o mai făcuse. Și Dumnezeu ne spune: «Priviți-L! Citiți în Psalmi și vedeți ce sentimente de încredere și de dragoste față de Mine erau în inima Lui! Eu știu că sunt prea mari pentru voi. Nu le puteți înțelege în totalitate. Voi nu veți înțelege niciodată ce înseamnă această dragoste a Fiului Meu pentru Mine, în acele momente îngrozitoare. Însă luați-le în inimile voastre și aduceți-le la Mine. Vreau să le primesc din mâna voastră, căci sunt foarte prețioase pentru inima Mea».

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți cei care se aflau în sinagogă aveau privirile ațintite spre El. Și El a început să le spună: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta, pe care ați auzit-o“.

Luca 4.20,21

Anul de îndurare

Atunci când Și-a început slujba în public, Domnul Isus a mers, conform obiceiului Său, în sinagogă. Acum Se afla în sinagoga din Nazaret, orașul Său natal.

Tocmai a citit un pasaj din profetul Isaia, iar toți cei de acolo se uitau „cu privirile ațintite spre El“, nerăbdători să afle ce mesaj avea pentru ei. Domnul Isus le-a explicat că acest pasaj din Vechiul Testament – care vorbea despre Mesia și despre harul și îndurarea cu care va veni El – se împlinea chiar atunci, pentru că El era Hristosul: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc captivilor eliberarea și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului“ (Luca 4.18,19). Ca urmare, înțelegem reacția ascultătorilor: „Toți se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“.

„Anul de îndurare“ s-a întins până în clipa de față. Foarte curând însă se va sfârși. Atunci se va împlini ceea ce citim în Apocalipsa 5, unde în centru Îl vedem tot pe Domnul Isus, asupra Căruia sunt îndreptate din nou toate privirile. Însă cartea pe care o va ține atunci în mână nu va mai vorbi despre îndurare, ci despre judecată. Când o va deschide, mânia Mielului va veni asupra tuturor celor care au respins dragostea Lui – precum locuitorii din Nazaret care, indignați că harul lui Dumnezeu îi cuprindea și pe cei dintre națiuni, L-au amenințat pe Domnul Isus cu moartea.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.33-51 · Ioan 1.29-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:38-54

Toţi fiii lui Israel recenzaţi în acest capitol trecuseră Marea Roşie cu un an în urmă. Fuseseră „botezaţi pentru Moise în nor şi în mare“; avuseseră parte de toate privilegiile legate de calitatea de a fi popor al DOMNULUI: mana, apa din stâncă (1 Corinteni 10.2 …). Dar din cei peste şase sute de mii număraţi în v.46, câţi vor atinge ţara? Numai doi, în care Dumnezeu Îşi va putea găsi plăcere pentru că au credinţă (compară cu 1 Corinteni 10.5 şi cu Evrei 11.6).

Din mulţimea celor care poartă astăzi numele de creştini, numai Domnul cunoaşte câte suflete Îi aparţin Lui cu adevărat (2 Timotei 2.19). Să repetăm aceasta, că nu botezul, ci credinţa în Isus Hristos ne face oameni din poporul lui Dumnezeu.

Fiii lui Levi nu au fost număraţi în rândul oamenilor de război (v. 47). Forţa şi puterea nu intră în calcul când este vorba de slujire pentru Domnul. Să observăm totuşi că cel credincios este astăzi înrolat prin credinţă şi în rândul ostaşilor şi în rândul slujitorilor Templului. El trebuie să fie apt ca şi Timotei să lupte „lupta cea bună“ (1 Timotei 6.12) şi în acelaşi timp, la fel ca tânărul Arhip, trebuie să ia aminte la slujba pe care a primit-o „în Domnul“ (Coloseni 4.17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Dumnezeu iti poate sterge trecutul (1) | Fundația S.E.E.R. România

„A sters zapisul cu poruncile Lui, care statea impotriva noastra...” (Coloseni 2:14)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 iul. 2024

26 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti“, spune Domnul.

Romani 12.19

Pavel a suferit mai mult decât oricare alt credincios din Noul Testament. „În lovituri, peste măsură; în închisori, mult mai mult; deseori în pericol de moarte. De la iudei, de cinci ori am primit patruzeci de lovituri fără una. De trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost lovit cu pietre … Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine se poticnește și eu să nu ard?“ (2 Corinteni 11.23-25,29). Fiind în închisoare, el i-a scris lui Timotei pentru a-l avertiza cu privire la Alexandru căldărarul. Pavel era mult prea preocupat cu Hristos și cu slujirea pentru El, ca să-și irosească energia cu cei care îi provocau suferințe și se mulțumea să lase lucrurile în mâna Domnului. Cu privire la iudei, frații săi după carne, cei din partea cărora suferise cel mai mult, el a scris: „Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este spre mântuire“ (Romani 10.1).

Celor credincioși care suferă din partea oamenilor, el le scrie: „Binecuvântați pe cei care vă persecută; binecuvântați și nu blestemați … neîntorcând nimănui rău pentru rău; îngrijind de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor; dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăind în pace cu toți oamenii; nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci dați loc mâniei, pentru că este scris: «A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti», spune Domnul. «Deci, dacă vrăjmașului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; pentru că, făcând aceasta, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui». Nu fi învins de rău, ci învinge răul prin bine“ (Romani 12.14,17-21).

Când răspundem cuiva cu bine la rău, este ca și cum am îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui – acest lucru va avea ca rezultat fie împietrirea inimii acestuia, fie căință pentru răul pe care ni l-a făcut. De cele mai multe ori este al doilea rezultat.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel care o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.

Isaia 28.16

Ghidajele de aterizare

Din avionul aflat deasupra norilor am avut o priveliște magnifică asupra întregului lanț alpin. Acum călătoria se apropia de sfârșit. Sub nori nu am mai avut parte de niciun peisaj, pentru că am fost înconjurați de o ceață extrem de densă. Cu toate acestea, piloții s-au pregătit să înceapă aterizarea. În cabina lor de pilotaj nu era nici urmă de agitație, iar în timpul coborârii avionul s-a aflat mereu în siguranță. Cu calm, ei s-au concentrat să urmărească în totul ghidajele de aterizare. Acestea aveau să îi dirijeze până când aeronava urma să atingă în siguranță pământul, cu condiția să le acorde până la sfârșit încredere și să execute riguros ordinele afișate de ele.

Ca și acești piloți, să ne încredem și noi „orbește“ în Dumnezeu. Chiar dacă noi nu vedem drumul, El îl vede și are imaginea de ansamblu. Cei care se bazează pe El rămân liniștiți. Dar poate că cineva se întreabă: Poate Dumnezeu să aibă grijă de fiecare om în parte? Nu cumva suntem prea mulți oameni pe pământ, încât El să nu mai poată avea grijă de toți? Cu siguranță, El poate avea grijă de fiecare om! Domnul Isus a spus: „Nu se vând oare două vrăbii cu un ban? Totuși, niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii de pe cap, toți vă sunt numărați“ (Matei 10.29,30). Altcineva poate că se îndoiește că Dumnezeu ar fi aproape de el în tot ce îl frământă. Iată însă ce asigurare puternică avem și am face atât de bine dacă i-am respecta riguros instrucțiunile: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus“ (Filipeni 4.6,7)!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.1-19 · Ioan 1.14-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:1-21

Instrucţiunile din Levitic priveau închinarea şi comuniunea. Numeri reia istoria poporului despre traver­sarea pustiului pentru a ne vorbi de alte aspecte ale vieţii creştine: umblarea şi sluji­rea. Domnul începe prin procedeul numărării („Numerele“) seminţiilor lui Is­rael: ostaşi, leviţi, preoţi. Fiecare avea să-şi declare filiaţia (v.18). În timpul lui Ezra, cei care vor urca din captivitate va trebui să fie verificaţi dacă fac parte din Israel. Şi câţiva preoţi vor fi îndepărtaţi ca necuraţi pentru că nu vor putea, din neglijenţă, să-şi găsească „înregistrarea genealogică“ (Ezra 2.59, 62).

Dragi prieteni, fiecare dintre noi trebuie să ştie în primul rând dacă este sau nu un copil al lui Dumnezeu. Şi trebuie să fie gata să declare aceasta înaintea altora (Romani 10.9). Dar, atenţie! Erau israeliţi toţi cei ai căror părinţi aparţineau uneia din cele douăsprezece seminţii. Spre deosebire, astăzi cineva devine creştin numai când crede personal în Domnul Isus Hristos. Atunci face parte din poporul ceresc, a cărui numărătoare exactă şi la zi o ţine Dumnezeu în „registrul Său de naşteri“ sau mai degrabă în „Cartea vieţii“. Dacă astăzi veniţi la Isus, numele vostru va fi înscris acolo. Pentru că „tuturor celor care L-au primit, le-a dat drep­tul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STAI ÎN CREDINȚĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23)

Într-o zi, un tată tulburat a venit la Isus și i-a spus: „fiul meu… de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.” (Matei 17:15-16). Să reținem că acest tată n-a spus: „Poate că fiul meu a moștenit această problemă de la mine” sau „Dacă l-aș fi crescut altfel…” Nu, el a aruncat responsabilitatea asupra ucenicilor, care erau ei înșiși în formare. Ori de câte ori avem probleme, ne place să dăm vina – pe pastor, pe biserică, pe soț/soție, pe șeful nostru, pe familie, pe aspectul nostru, pe statutul nostru social, sau să găsim orice altă scuză… Nu putem sau nu vrem să recunoaștem că ne-am băgat singuri mâna în foc sau că aproape ne-am înecat sărind cu capul înainte, deși nu știam să înotăm. După ce Domnul Isus l-a vindecat pe băiat, ucenicii Lui L-au întrebat: „De ce nu putem face și noi ce faci Tu?” (vezi Matei 17:19). Este ca și cum am întreba: „De ce nu se schimbă situația mea?”, atunci când nu am adus problema în fața lui Dumnezeu, nu ne-am rugat pentru ea, nu ne-am încrezut în puterea Sa transformatoare. Domnul Isus a răspuns: „Din pricina puţinei voastre credinţe…” (Matei 17:20) Uneori, ai nevoie de genul de credință care te face să pari puțin ciudat; genul care nu are nevoie de aprobarea celorlalți și căruia nu-i pasă dacă te integrezi sau nu… Este genul de credință care l-a făcut pe Noe să spună: „Chiar dacă nu a plouat niciodată și nimeni din generația mea nu crede, eu tot voi face ce mi-a spus Dumnezeu!” (vezi Geneza 6:22) Și în consecință, a trecut prin potop! Apostolul Pavel scrie: „să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:13). Și care este rețeta ca să rămânem în picioare? Să ne bazăm pe ceea ce ne-a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, pentru că, în cele din urmă, acesta este lucrul care va funcționa!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 iul. 2024

22 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și așa erați unii dintre voi. Dar ați fost … sfințiți … în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru.

1 Corinteni 6.11

Sfințirea credincioșilor înseamnă pentru mulți oameni, poate pentru cei mai mulți, un proces prin care ei devin tot mai sfinți și mai plăcuți lui Dumnezeu, în timp ce semnificația primară este că, printr-o acțiune a lui Dumnezeu, ei au fost puși deoparte pentru Sine Însuși și, drept consecință, creșterea lor în sfințenie devine o necesitate.

Ideea pe care o subliniază rădăcina cuvântului sfințire, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, este cea a punerii deoparte pentru Dumnezeu. Persoanele sau lucrurile sfințite sunt puse deoparte de la folosirea obișnuită, pentru a fi posesiunea lui Dumnezeu și pentru a sluji folosului și bucuriei Sale. În contrast cu sfințirea stă profanarea. Preotul din timpul lui Aaron trebuia „să nu se întineze, profanându-se singur“ (Levitic 21.4). Preoții din timpul Mileniului vor trebui să „învețe pe poporul Meu diferența între ceea ce este sfânt și ceea ce este profan“ (Ezechiel 44.23). Cuvântul folosit aici înseamnă lucru comun sau necurat. Înțelegem cu ușurință că, atunci când un lucru este pus în folosința comună, acesta devine necurat. Acest lucru este ușor de observat în împrejurările normale ale vieții. Când o bucată de teren este lăsată la dispoziția publicului larg, ea devine „comună“ și concomitent trebuie făcute reguli pentru ca ea să fie păstrată într-o stare curată și decentă. Lăsată fără reguli, ea va deveni, mai curând sau mai târziu, un morman de gunoi.

În primul sens al cuvântului, fiecare credincios a fost pus deoparte pentru Dumnezeu. Acesta este un fapt de o natură absolută. Aceasta o putem denumi sfințire pozițională. În cel de-al doilea sens, orice credincios trebuie să fie pus deoparte pentru Dumnezeu. Aceasta nu este sfințirea pozițională, ci sfințirea progresivă. Primul sens definește un fapt obiectiv; cel de-al doilea, o experiență subiectivă, care trebuie întotdeauna să urmeze și să decurgă din faptul obiectiv. Dacă permitem experienței subiective să eclipseze faptul obiectiv, așa cum fac mulți, lucrurile nu își vor mai păstra locul lor, iar în mințile noastre se va produce confuzie.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit mirele; cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și s-a închis ușa. Mai pe urmă au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!“. Vegheați deci, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

Matei 25.10-13

Dacă se închide o ușă, se deschide alta

Când predicatorul George Whitefield a prezentat odată în Scoția parabola celor zece fecioare, a subliniat în mod deosebit cuvintele: „Și s-a închis ușa“. În spatele sălii, printre ascultători, se aflau doi tineri care îl ironizau. O femeie care stătea lângă ei i-a putut auzi cum își spuneau în șoaptă: „Ce are a face? Dacă se închide o ușă, se deschide alta“.

Cei doi batjocoritori s-au speriat foarte tare când deodată Whitefield a spus: „S-ar putea să fie cineva aici care vrea să răpească puterea acestui cuvânt al lui Dumnezeu, gândindu-se cu ușurătate: Ce are a face? Dacă se închide o ușă, se deschide alta“. – Tinerii s-au privit consternați unul pe altul. Cum a putut predicatorul să le ghicească gândurile?

Whitefield a continuat: „Da, într-adevăr, se va deschide o altă ușă. Și vă voi spune care va fi aceea care se va deschide când ușa cerului va fi închisă: Este ușa către groapa fără fund, ușa către iad și către condamnare veșnică!“.

„Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află“ (Matei 7.13,14).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 19.25-43 · Tit 3.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 26:14-33

Domnul îl pusese în gardă încă o dată pe poporul Său cu toată seriozitatea asupra idolatriei (v. 1). Vai! – va mai fi necesar şi un cuvânt din partea profetului Amos (Amos 5.25-27), citat de Ştefan (Fapte 7.42, 43), pentru ca noi să ştim aceasta: că încă în deşert, casa lui Israel a adus omagiu idolilor pe care şi-i făcuse, mai ales înaintea groaznicului Moloh (vezi cap. 20.1-5). De aceea se vor fi împlinit ulterior toate acele ameninţări din ce în ce mai serioase împotriva poporului vinovat. Cât de dură este inima omului! Pentru a o zdrobi, Dumnezeu este constrâns să lovească din ce în ce mai tare. Uneori este obligat să Se poarte aşa şi cu noi. Începe prin a ne corecta cu blândeţe, dar, dacă nu ascultăm, vocea Sa devine din ce în ce mai imperioasă. Proverbe 29.1 avertizează că „omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată şi fără leac“.

Să învăţăm deci să recunoaştem imediat glasul Domnului şi să nu refuzăm să fim îndreptaţi de El (Psalmul 141.5). Pentru că ne iubeşte, nu ne va pedepsi niciodată mai mult decât va fi necesar pentru ca lecţia să fie învăţată. Pentru că este credincios, va stărui până când această lucrare a răbdării va întoarce spre El gândurile şi inimile noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND DUMNEZEU ÎȚI DĂ O „VEDENIE” (1) | Fundația S.E.E.R. România

„N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti…” (Faptele apostolilor 26:19)

Apostolul Pavel a avut într-adevăr o „vedenie cerească”, dar sunt unii care „spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” (Ieremia 23:16) Așadar, tu trebuie să fii sigur că acționezi în conformitate cu planul lui Dumnezeu, nu cu al tău sau al altcuiva, pentru că istoria Turnului Babel ne învață două lucruri:

1) Atunci când oamenii se hotărăsc să facă ceva, adesea reușesc.

2) Succesul nu înseamnă că ești în voia lui Dumnezeu. Cuvântul Babel (care înseamnă „confuzie”) vrea să spună că alții pot crede că ai dreptate, dar cu toate acestea să nu ai. Poate că te întrebi: „Dar nu este în regulă să faci planuri și să stabilești obiective?” Ba da, dar planurile și obiectivele tale trebuie să se nască dintr-o viziune pe care ți-a dat-o Dumnezeu.

Când apostolul Pavel a spus: „N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti”, el a vrut să spună că există un singur răspuns acceptabil la planul lui Dumnezeu: ascultarea… deplină! Ascultarea parțială, ascultarea selectivă sau ascultarea întârziată sunt tot neascultare. William Carey, care este considerat „părintele misiunilor moderne”, a renunțat la confort și avere pentru a merge în India ca să prezinte Evanghelia. Una dintre cele mai memorabile fraze ale sale este următoarea: „Încearcă lucruri mari pentru Dumnezeu, așteaptă lucruri mari de la Dumnezeu!” Dar poți spune asta cu convingere doar atunci când știi ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Ceea ce El rânduiește, El susține! Atunci când îți stabilești propriile obiective, îți va lipsi acea încredere profundă (din inimă) că Dumnezeu face lucrarea, așa că te epuizezi crezând că totul depinde de tine. Dar când știi că Dumnezeu ți-a dat o viziune pentru viața ta, te încrezi în El, chiar și atunci când nu vezi nicio modalitate de-a o duce la îndeplinire. Așadar, ai grijă ca „vedenia” ta să fie „cerească”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →