Mana Zilnica

Etichetă: articole

  • 13 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Totuși Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinței. Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță, Își va lungi zilele și plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui.

    Isaia 53.10

    Faptul că Domnul a trebuit să-L zdrobească pe Fiul Său este un lucru cu totul solemn și mișcător. Jertfa lui Hristos a fost de o mireasmă plăcută lui Dumnezeu, însă aici se spune că scopul lui Dumnezeu, sau buna plăcere a voii Sale, a fost să-L zdrobească și să-L supună suferinței. Cuvântul „suferință“ înseamnă aici „boală“, iar el descrie agonia profundă pe care Mesia a îndurat-o pe cruce. Sufletul însuși al lui Hristos a fost adus ca jertfă pentru vină.

    Duhul Sfânt, prin intermediul lui Isaia, ne îndreaptă apoi atenția asupra învierii lui Mesia – măreț adevăr! El a fost înviat dintre cei morți „potrivit Scripturilor“ (1 Corinteni 15.4), iar Isaia 53.10 este una dintre aceste Scripturi. El va vedea „o sămânță“, adică pe cei pentru care lucrarea Sa a fost împlinită. În dimineața învierii, El Și-a strâns laolaltă oile împrăștiate pentru care murise. I-a vizitat pe cei ai Săi, și la fel pe toți cei care au crezut în El de atunci încoace. Lucrarea Lui n-a rămas fără răsplată și fără rod.

    Mesia „Își va lungi zilele“. Nu ni se spune aici până când, însă noi știm că El trăiește pururea, ca Om înviat și ca Preot al nostru (Evrei 7.24,25). Plăcerea (sau scopul) lui Dumnezeu va prospera în mâna Lui. „Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui“ (Ioan 3.35; 13.3). Cât de încurajator este să știm că toate lucrurile din cer și de pe pământ sunt în mâinile Celui înviat!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Este Împăratul lui Israel: să coboare acum de pe cruce și vom crede în El!

    Matei 27.42

    „Este Împăratul lui Israel“

    Nemulțumirea conducătorilor evrei a mers și mai departe. Acum ei spuneau că „este Împăratul lui Israel“. Aceasta fusese acuzația lor înaintea guvernatorului Pilat, pe care au folosit-o ca să împiedice eliberarea lui Isus. Acuzația scrisă deasupra crucii Lui a fost: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“ (Matei 17.11,37). Pretindeau că, dacă Domnul Isus ar fi coborât de pe cruce, ei ar fi crezut în El. De fapt doreau să vadă alt miracol. Credința lor avea nevoie de dovezi palpabile, ceea ce contrasta cu descrierea biblică potrivit căreia: „Credința este … o convingere despre lucrurile nevăzute“ (Evrei 11.1). Adevărata credință, fundamentată pe Cuvântul lui Dumnezeu, recunoaște că Dumnezeu S-a revelat în Isus Hristos și că învierea Lui demonstrează că El este Fiul lui Dumnezeu. În ceea ce privește lucrurile care nu se văd, cel care are credință se încrede în Dumnezeu și în promisiunile Sale.

    Obiecțiile ridicate cu privire la Persoana lui Hristos sunt similare și în zilele noastre. Oamenii sunt pregătiți să creadă în Dumnezeu doar dacă dorințele lor sunt îndeplinite, dacă au succes și dacă experimentează miracole. Credința însă trebuie să fie prezentă înainte ca dovezile a ceea ce trebuie crezut sau sperat să fie în fața ochilor noștri. Conducătorii poporului evreu avuseseră suficiente dovezi că Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu, și nu „un păcătos“, așa cum murmurau ei.

    Bucuria și puterea vieții eterne, care vin odată cu credința în lucrarea Sa de răscumpărare, sunt incontestabile.

    Citirea Bibliei: Daniel 8.1-14 · Fapte 2.25-36

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 5:15-27

    Primul lucru pe care îl face Naaman după vin­decare este să meargă să-i mulţumească celui care a contribuit la aceasta − fapt ce ne aminteşte de acel unul dintre cei zece leproşi curăţiţi de Domnul, care, „văzând că a fost vindecat, s-a întors (înapoi), glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare“ (Luca 17.15). Şi era tot un străin.

    Naaman trebuie apoi să înveţe că mântuirea este absolut gratuită. Atât de mulţi oameni nu ajung niciodată să accepte acest fapt care este cu atât mai clar cu cât ei îi văd pe unii membri ai cle­rului trăgând profit personal din religie: cel nu­mit „câştig josnic“ (1 Timotei 3.8; Tit 1.7;  1 Pe­tru 5.2). Ghehazi ne face să ne gândim la aceasta. Purtarea lui, dictată de dragostea de bani, a prejudiciat înţelegerea lui Naaman cu privire la gra­tuita­tea darului lui Dumnezeu. Inima omu­lui lui Dumnezeu, preocupată de acest „nou con­vertit“, a urmă­rit în între­gime scena. Fapta ne­cin­stită este adusă la lumină şi laco­mul îşi pri­meşte pedeapsa (comp. cu Fapte 5.1-11). „Este timp de luat argint, … haine?“ întrea­bă Elisei, a cărui întreagă avere era mantaua sa de profet. În­trebare serioasă pentru fiecare dintre noi! Ca ucenici ai unui În­vă­ţător care a fost „Cel sărac“, veghind la întoarcerea Sa, nu este timpul să ne îmbogăţim şi să căutăm sa­tisfacţii aici jos! (vezi şi Iacov 5.3 şi Hagai 1.4).

    CE SPUNE BIBLIA DESPRE DĂRNICIE (1)

    „Daţi, şi vi se va da…” (Luca 6:38)

    Dacă vrei să devii o persoană darnică, gândește-te la tine ca la un râu și nu ca la un rezervor. Rezervoarele primesc apă în mod continuu, dar numai pentru a se umple. În schimb, râul curge – orice apă pe care o primește, o dăruiește.

    Să reținem ce a spus Domnul Isus despre dărnicie: „Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38).

    Atunci când îți oferi timpul, experiența și resursele fără să aștepți nimic în schimb, pui în practică ceea ce a predicat Isus. Și iată un adevăr interesant: atunci când te concentrezi mai mult pe dorințele și nevoile celorlalți, vei vedea că mai multe din propriile tale dorințe și nevoi sunt satisfăcute!

    În schimb, atunci când alegi doar să acumulezi în loc să și dăruiești, devii centrul stingher al propriului tău univers singuratic! Și devii mai puțin mulțumit, nu mai mult! Ca urmare, respingi atât oamenii, cât și potențiala binecuvântare a lui Dumnezeu. Amintirea bunătății lui Dumnezeu față de tine trebuie să te conducă întotdeauna la recunoștință! (vezi Psalmul 103:1-5) Iar recunoștința duce la dărnicie.

    Oamenii nerecunoscători nu sunt darnici; ei se gândesc doar la ei înșiși, și rareori la alții… Viața lor se învârte doar în jurul propriilor interese. Ei caută persoane care să-i ajute, să le dea și să le împlinească așteptările. Și ori de câte ori ceilalți nu reușesc să îndeplinească aceste așteptări, se întreabă de ce. Egoismul lor îi împiedică să semene, iar lipsa lor de mulțumire îi face să se întrebe de ce nu culeg.

    În ce fel îți poți arăta recunoștința? Luând o parte din binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat în viața ta și turnându-le în viața altora. Cu alte cuvinte, fii darnic!

  • 11 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu te uita la vin când este roșu, când sclipește în pahar și alunecă ușor […] vei fi asemenea celui culcat în inima mării și asemenea celui culcat pe vârful unui catarg: „M-au bătut, dar nu mă doare! m-au lovit, dar n-am știut! Când mă voi trezi? Îl voi căuta din nou!“.

    Proverbe 23.31,34,35

    Aici vedem o imagine a unuia care se trezește după o noapte de băutură. Deși se simte groaznic, el intenționează „să caute din nou“ vinul. Așa cum spune Evrei 11.25, plăcerea produsă de păcat este una de foarte scurtă durată; în plus, la fel ca femeia seducătoare din Proverbe 7, dependențele niciodată nu arată de la început prețul pe care îl avem de plătit mai târziu. „Ea i-a doborât pe mulți, rănindu-i, și toți cei uciși de ea au fost puternici“ (versetul 26). Cu adevărat, mulți dintre cei care au fost odată sănătoși din punct de vedere spiritual au fost biruiți de diverse dependențe.

    Prin urmare, este bine să tratăm dependențele cu adevărul biblic, „înrobind orice gând ascultării de Hristos“ (2 Corinteni 10.5). Trebuie să spunem: «Da, acest păcat poate aduce o scurtă satisfacție, însă ea va fi urmată de rușine, de vinovăție și de pagubă spirituală». Trebuie să știm bine că, dacă ne vom atinge de cărbuni aprinși, ne vom arde (Proverbe 6.27,28); că semănatul în carne va produce întotdeauna o recoltă a stricăciunii (Galateni 6.8); și că, dacă vom semăna vânt, vom culege furtună (Osea 8.7).

    Dumnezeu va pregăti „o scăpare“ pentru noi atunci când suntem ispitiți (1 Corinteni 10.13), însă acest lucru poate necesita schimbarea obiceiurilor noastre zilnice. Apostolul Pavel a vorbit despre ținerea în supunere a trupului (1 Corinteni 9.27). În cele mai multe cazuri, dependențele trebuie înlocuite cu preocupări sănătoase. Puterea voinței nu este suficientă, ci avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu, de Cuvântul lui Dumnezeu și de activități sfinte care să umple inimile noastre.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă, fiind vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin viața Lui.

    Romani 5.10

    Predicatorul Peter Miller

    În timpul Războiului de Independență american, în statul Pennsylvania locuia un predicator pe nume Peter Miller. Era apreciat de enoriașii săi, dar avea și un vecin care îl ura și îl insulta adesea. Într-o zi, acel vecin a fost arestat în orașul Philadelphia și condamnat la moarte pentru trădare. Când a fost anunțată sentința, Miller nu a ezitat să meargă în audiență la generalul Washington, cel care mai târziu avea să devină președintele Statelor Unite. Miller a pledat vehement pentru prizonierul condamnat, dar Washington a replicat: „Îmi pare rău, dar nu-l pot grația pe prietenul tău“. — „Prietenul meu?“, a exclamat Miller. „Omul acesta este cel mai mare dușman pe care îl am în lume!“ — „Cum?“, a întrebat Washington uimit, „ai venit cale de 60 de mile [96 km] pentru a salva viața unui dușman? Aceasta schimbă situația. Așadar, pentru intervenția ta, el va fi grațiat“.

    Miller a primit documentul de anulare a sentinței și a pornit alte 15 mile [24 km] pentru a împiedica execuția care urma să aibă loc în acea după-amiază. A ajuns exact la timp. Condamnatul l-a recunoscut și a strigat cu amărăciune: „Hei, Miller, ai venit până aici ca să te răzbuni, să vezi cum sunt spânzurat?“.

    Cât de uimit a fost atunci când Miller a prezentat documentul care i-a salvat viața! Dragostea lui Dumnezeu este și mai mare. El ne-a oferit nouă, dușmanilor Săi, har și viață, însă, pentru a face acest lucru, a trebuit să Îl dea la moarte pe propriul Său Fiu. Să respingi o astfel de ofertă ar fi cel mai ofensator și mai necugetat păcat.

    Citirea Bibliei: Daniel 7.1-14 · Fapte 2.1-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 4:32-44

    Întocmai cum vorbeşte Evrei 11, ca­pi­tolul credinţei: „femeile i-au primit pe morţii lor prin în­viere“ (Evrei 11.35), la fel a fost cu văduva din Sarepta, iar acum cu fericita sunamită. Dar ce contrast cu scena de la mor­mântul lui Lazăr, unde o simplă chemare a Stăpânului Vieţii este suficientă să rea­ducă la viaţă un om mort de patru zile! În cu­rând, toţi răscumpăraţii adormiţi vor auzi „strigătul de strângere laolalt㓠al Celui care a învins moartea şi vor fi înălţaţi cu putere (1 Tesaloni­ceni 4.16).

    Incidentul cu colocinţii (curcubeţii) din oală ne arată cum omul, cu bune intenţii uneori, nu face decât să strice ceea ce Dumnezeu doreşte să-i ofere. Să veghem deci ca nimic să nu adăugăm la Cu­vânt, hrana sufletelor noastre (Gala­teni 1.7, 8). Ce multe sunt scrierile religioase în care se găseşte amestecată cu ade­vărul divin şi puţină otravă!

    Omul din Baal-Şalişa, al cărui sac devine pentru Elisei mij­­locul de a hră­ni o sută de oameni, ne aminteşte încă o da­tă de scenele din evanghelii (Matei 14.15-21; 15.32-38). Dar şi acolo este vizibilă diferenţa din­tre profet şi Cel care face mulţimea să se aşeze pentru a-i hrăni cu miile în virtu­tea propriei Sale puteri (Psal­mul 132.15).

    FII PREZENT! | Fundația S.E.E.R. România

    „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24)

    Un autor a scris: „Una dintre strategiile pe care le folosesc este să aloc suficient timp fiecărui lucru în parte, astfel încât să nu mă gândesc deloc la lucrul următor pe care trebuie să-l fac. Cred că cel mai bine este să aștept până când pot investi mai mult de câteva minute pentru a fi cu cineva, astfel încât persoana respectivă să nu fie frustrată că atenția mea este împărțită și că am programul încărcat!”

    Dacă vei continua să-i privezi pe cei dragi de timpul cu ei, s-ar putea să vină o zi în care nu vor mai avea ei timp pentru tine!

    Întreabă-te: „Această persoană contează pentru mine mai mult decât planul, proiectul, problema sau presiunea cu care mă confrunt?”

    Învață să te bucuri de moment și să te concentrezi asupra persoanei cu care ești. Pune întrebări deschise care s-o încurajeze să răspundă nu doar cu „da” sau „nu”. Ascultă cu atenție și pune întrebări suplimentare. Acest lucru îi ajută pe oameni să simtă că te implici în viața lor și că-ți pasă de răspunsurile lor. Da, este posibil ca gândurile tale să zboare cine știe unde pentru câteva secunde, dar adu-le degrabă înapoi, în imediatul de față – și respinge alte preocupări. Vei putea reveni la ele mai târziu. Vei simți o mare plăcere făcând asta, după ce ajungi să te obișnuiești…

    Un poet a scris: „Am vrut să trăiesc cu grijă, pe îndelete… ca să nu descopăr, când voi muri, că nu am trăit!”

    Pentru a te asigura că acest lucru nu ți se va întâmpla, ascultă cuvintele înțeleptului Solomon: „faptul că un om mănâncă… şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:13)

    Așa că, dacă trebuie să te descurci cu mai puțin pentru a te bucura mai mult de oamenii pe care îi iubești, fă-o – nu vei regreta niciodată! Este stropul de înțelepciune pentru azi!

  • 10 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă dorește cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta, dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.

    Ioan 7.17

    Dacă am părtășie cu Domnul, voi constata de îndată dacă vocea care-mi vorbește este a Păstorului cel bun. „Oile Mele ascultă glasul Meu […] și ele Mă urmează“, spune Domnul în Ioan 10.27. Dacă n-am niciun sentiment pentru glasul Lui, aceasta este dovada că nu sunt destul de aproape de Domnul și că inima mea nu ascultă în mod necondiționat. Cu privire la desele plângeri, că este așa de greu să recunoști voia Domnului în anumite cazuri concrete, există un principiu important. Cei mai mulți credincioși, fie tineri, fie bătrâni, se plâng în această privință. În mod obișnuit, cauza constă în aceea că se dorește urmărirea propriului drum, ales după propria voință sau după propriile dorințe. La aceia care doresc să asculte cu adevărat de Domnul, pricina constă în faptul că ei sunt prea puțin obișnuiți să asculte de Domnul și, de aceea, în practică, recunosc prea puțin vocea Păstorului. Desigur, vorbesc acum numai despre cazurile în care, în viața practică a credinciosului, nu este prezentă nicio neascultare, vădită sau ascunsă, adică păcate descoperite. Dacă acesta este cazul (neascultare), Domnul nu dă niciun răspuns, ca să-l trezească din indolență sau ca să descopere ce este prezent în inima acelui credincios.

    Cât de des vedem ceva de felul acesta în viața practică a celor credincioși! Ei se justifică: «Nu-mi dau seama de lucrul acesta», sau: «Aceasta poate să însemne totuși și altceva», sau: «Aceasta se potrivea pentru timpurile de atunci, însă nu se potrivește pentru timpul și împrejurările în care trăim noi». Ei se consideră liberi să trăiască după dorințele propriei firi. Însă în Levitic 5.17 citim: „Chiar dacă n-a știut, totuși este vinovat și își va purta nelegiuirea“. Dacă nu înțeleg vreuna dintre hotărârile Cuvântului lui Dumnezeu – sau nu vreau să înțeleg – prin aceasta nu sunt scuzat. Părtășia cu Tatăl este întreruptă și nu va fi refăcută înainte ca eu să aduc jertfa mea pentru vină și să-mi plătesc vina. Atât timp cât îmi port fărădelegea, Dumnezeu, în cârmuirea Sa, îmi va sta împotrivă.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar prin fapte Îl tăgăduiesc.

    Tit 1.16

    Una mărturisesc, alta înfăptuiesc

    Oricine spune „Îl cunosc pe Dumnezeu“ trebuie să fie conștient de responsabilitatea pe care o poartă rostind această afirmație este peste măsură de cuprinzătoare. Iată ce ar putea cuprinde ea: „Știu că El este Creatorul meu și că mi-a dat viața, iar posibilitățile pe care mi le oferă viața sunt nemăsurate. Știu că El poate să-mi ia viața și că într-o zi va face aceasta. Știu că El are dreptul să mă judece și să decidă soarta mea, pentru că este Dumnezeu. Tot ceea ce face El este drept și bun. În calitate de Dumnezeu și de Creator, El poate cere pe bună dreptate ca eu să îmi asum responsabilitatea pentru faptele mele. El este Cel care definește binele și răul și mi-a dat o conștiință, pentru a distinge aceste concepte. Criteriul neschimbător pentru ele este stabilit în Cuvântul Său, Biblia“.

    Dar simpla afirmare a cunoașterii lui Dumnezeu nu este suficientă! Faptele noastre vor arăta dacă Îl cunoaștem sau nu. Dacă nu dorim să Îl negăm prin fapte, viața trebuie să fie în acord cu ceea ce ne spune Biblia. Ar fi cu totul greșit să-L dăm pe Dumnezeu la o parte din cauza fricii. El Se descoperă ca fiind plin de dragoste tuturor celor care doresc să-L cunoască. Cine Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu știe că El nu poate trece cu vederea păcatul, nici nu îl poate tolera, dar de asemenea știe că Dumnezeu acționează în har față de toți cei care își recunosc vinovăția și Îi cer ajutorul. Dumnezeu oferă tuturor iertarea prin Isus. Oricine crede în El experimentează dragostea lui Dumnezeu, iertarea și călăuzirea Lui. De atunci încolo, faptele și viața lui Îl vor reflecta pe Mântuitorul.

    Citirea Bibliei: Daniel 6.19-28 · Fapte 1.15-26

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 4:18-31

    Domnul i-a dat un copil evlavioasei sunamite. Dar El doreşte să facă pentru ea şi mai mult decât atât: vrea ca ea să-I cunoască pu­terea de a învia morţii. Un nou copil sosit în fami­lie este o sursă de bucurie pentru părinţi şi, de asemenea, pentru fraţii şi surorile lui. Darceea ce va avea mai mare preţ în ochii lui Dumnezeu va fi naşterea din nou a acestui copil; cerul întreg se va bucu­ra. Nu este oare cea mai mare minune când un om trece de la moarte la viaţă? Aceasta se numeşte conver­tire. Isus o împli­neşte încă în familiile noastre în aceste zile. Am trecut noi printr-o astfel de experienţă?

    Să-L privim pe Mântuitorul aflat în casa Martei, în Betania. Ajungând acolo, El era primit cu respect şi afecţiune, asemeni lui Elisei la sunamită. Dar a fost nece­sar ca această familie să-L cunoască sub un nume nou: „Învierea şi Viaţa“ (Ioan 11.25). Isus nu Se afla acolo în momentul când ei erau loviţi de doliu, iar întârzierea Sa putea fi luată drept indiferenţă. Dar a fost necesar să fie încercată credinţa lor, întocmai ca cea a sunamitei din textul nostru. „Este bine“, spune ea, în ciuda tuturor apa­renţelor. Cât despre noi, care ne plângem în faţa unor lucruri atât de mărunte, să nu uităm, în nici una din dificultăţile prin care trecem, de acest cuvânt de încredere deplină: „Este bine“!

    GĂSEȘTE-ȚI O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ (4)

    „Domnul… mă povățuiește pe cărări drepte…” (Psalmul 23:3)

    Domnul te „povățuiește pe cărări drepte”… și la fel trebuie să facă și călăuza spirituală! Sfătuitorii pe care îi alegi trebuie să fie disponibili pentru tine. Domnul Isus le-a spus celor pe care i-a îndrumat: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.” (Ioan 15:15)

    Tu trebuie să petreci timp cu mentorul tău, să-i pui întrebări și să înveți din întrebări și răspunsuri. Dr. John Maxwell scria: „Cel mai bun sfat pe care ți-l pot da în domeniul disponibilității este ca, atunci când cauți un mentor, să nu țintești prea sus de la început!

    Dacă te gândești să intri în politică pentru prima dată, nu ai nevoie de sfatul președintelui Statelor Unite. Dacă ești un elev de liceu care se gândește să învețe să cânte la violoncel, nu ai nevoie să fii îndrumat de celebrul Yo-Yo Ma! Dacă ești la început de carieră, nu te aștepta să beneficiezi de prea multă îndrumare din partea directorului general al organizației tale! „Și de ce nu?!” ai putea întreba tu. În primul rând, dacă ești la început de drum, aproape toate întrebările tale pot primi răspuns de la cineva cu două sau trei niveluri în fața ta (nu cu zece!); răspunsurile acelei persoane vor fi actuale, deoarece s-a ocupat recent de problemele cu care te confrunți tu. Iar în al doilea rând, directorii executivi trebuie să-și petreacă timpul răspunzând la întrebările persoanelor de același nivel care sunt în procesul învățării.

    Nu spun că nu ar trebui să fii instruit de cei din vârf, dar ar trebui să-ți petreci cea mai mare parte a timpului fiind îndrumat de oameni care sunt disponibili, dornici și potriviți pentru stadiul carierei tale.” Așadar, când îți cauți un model de urmat sau un mentor nu căuta printre „elite”, pentru că nu-l vei găsi acolo!

  • 8 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să vă puneți deci aceste cuvinte ale Mele în inimă și în suflet și să le legați ca semn pe mâna voastră și să vă fie ca fruntare între ochii voștri. Și să învățați în ele pe fiii voștri, vorbind despre ele când ești în casă și când mergi pe drum și când te culci și când te scoli. Și să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale: ca să se înmulțească zilele voastre și zilele fiilor voștri pe pământul pe care a jurat Domnul părinților voștri că li-l va da, cât zilele cerurilor deasupra pământului.

    Deuteronom 11.18,19,21

    Inima, sufletul și puterea (duhul, sufletul și trupul) israelitului sunt toate implicate în predarea ștafetei adevărului către copiii săi, viața lui personală și de familie fiind o oglindire a ceea ce spune Cuvântul, așa cum vedem în capitolul 6 din Deuteronom. Rezultatul acestei ascultări este o viață lungă pentru el și pentru copiii săi. Această viață are o calitate în plus – ea este „cât zilele cerurilor deasupra pământului“. Să remarcăm că lucrurile care caracterizează pământul nu caracterizează cerul. Pentru cel credincios, această promisiune vorbește despre o prosperitate spirituală la superlativ.

    Îi mulțumim lui Dumnezeu că Scriptura descrie această prosperitate. Pe măsură ce noi, care suntem binecuvântați cu orice binecuvântare cerească în locurile cerești în Hristos, trăim în mod practic în aceste binecuvântări și le transmitem mai departe copiilor noștri – copiilor biologici și celor în credință – savurăm tot mai mult partea noastră cerească. Inimile și sufletele noastre sunt aduse astfel într-o sferă de lucruri de un caracter în întregime diferit. Este un lucru vital ca acțiunile noastre să fie aduse în acord cu lucrurile din această sferă.

    Rezultatul va fi savurarea lucrurilor cerești, iar zilele noastre vor fi trăite în atmosfera cerului, în mijlocul împrejurărilor de pe acest pământ. Trăim astfel vieți cerești, în timp ce suntem înconjurați de atitudini și de purtări carnale, și reproducem pe pământ viața lui Hristos, prin puterea Duhului. Cuvântul lui Dumnezeu, promisiunile Lui și binecuvântările Lui trebuie să ne umple în așa măsură inima și sufletul, încât acțiunile noastre să reflecte o supunere totală față de Dumnezeu și față de lucrurile Lui. Doar atunci vom putea trăi zile ca „zilele cerurilor deasupra pământului“.

    H. Hall

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și ei au venit la Isus și l-au văzut pe cel care fusese demonizat … îmbrăcat și întreg la minte; și s-au temut … Și au început să-L roage să plece din ținuturile lor.

    Marcu 5.15,17

    Demonizatul (2)

    Starea îngrozitoare a omului posedat de demon îi ținuse până atunci pe toți la distanță. Acum, puterea și mila Fiului lui Dumnezeu îi țin pe toți în alertă. Era clar că ei se temeau și de diavol și de puterea satanică, dar și de Isus și de bunăvoința Sa. Oamenii au venit să vadă ce se întâmplase și au fost brusc confruntați cu puterea și cu harul Domnului Isus. Acela de care toți se temeau, și pe care nimeni nu putea să-l stăpânească, stătea acolo îmbrăcat și întreg la minte. El îl ilustrează pe omul eliberat de sub puterea lui Satan, care și-a găsit pacea în Isus; pe omul declarat drept și împăcat cu Dumnezeu, pentru că vina i-a fost iertată; pe omul fără vrăjmășie față de Isus.

    Oamenii care veniseră aici L-au văzut pe Isus și dovada puterii Sale divine „și s-au temut“. Cei vinovați trebuie să se teamă de Dumnezeu! Când Adam, primul om, a păcătuit, el s-a temut de Dumnezeu. Indiferent cum s-au întâlnit oamenii cu Dumnezeu, fie pentru a fi acuzați, ca în cazul lui Adam, fie pentru a fi ajutați într-o situație disperată, ca aici, prezența Lui este insuportabilă pentru cei vinovați. Așa că L-au implorat pe Isus, care acționase cu bunăvoință, vindecându-l pe acel biet nenorocit, să părăsească ținuturile lor. El le-a respectat dorința și a plecat. Prin contrast, cel care fusese vindecat a vrut să-L urmeze pe Mântuitorul său. Dar Domnul i-a dat o altă misiune de îndeplinit, iar el a ascultat: să vestească în tot ținutul acela ce făcuse Isus pentru el (Marcu 5.18-20).

    Citirea Bibliei: Daniel 5.13-31 · Fapte 1.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 3:15b-27

    Din partea Domnului, Elisei face cunoscut mijlocul de scăpare şi, ca întotdeauna, acest mijloc este credinţa. Înainte să primească ceva, ei trebuie să înceapă prin a săpa gropi. Cu cât vor săpa mai mult, cu atât va fi mai multă apă. Însă această apă, să remarcăm, a venit „dimi­neaţa, pe când se aducea darul de mâncare“ (v. 20). Oare nu la Ieru­salim, departe de acest ţinut, era locul unde se oferea jertfa? Cu toate acestea, datorită acestei jertfe, apa începe să curgă. Înţelegem ce sem­nifică aceasta: Toate binecuvântările noastre decurg din lucrarea Domnului la cruce.

    Dar apele, care ar putea ilustra salvarea pen­tru armatele lui Israel, aduc în urma lor distruge­rea moa­biţilor. Ca o paralelă, moartea lui Isus, care înseamnă mântuire pentru cei care cred, reprezin­tă, în acelaşi timp, con­damnarea lumii (Ioan 16.8).

    Înşelaţi de aparenţe, moabiţii sunt învinşi, iar ţara le este devastată. Iar ceea ce face împăratul lor – oribilul sacri­ficiu al fiului său întâi-născut – produce consternare în tabăra învingătorilor. În final, cele trei armate se despart, fără ca participanţii la această expediţie neplă­cută să fi reali­zat vreun beneficiu real. Să fim siguri că rezulta­tul a ceea ce nu întreprindem cu Dumnezeu va fi întot­dea­unaacelaşi.

    GĂSEȘTE-ȚI O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ (2)

    „Învăţaţi de la Mine… și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)

    Domnul Isus a afirmat: „Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:18) Când a rostit aceste cuvinte, liderii religioși din vremea Sa complotau să-L omoare, societatea în care trăia era controlată de puterea Romei, iar urmașii Săi erau dintre cei mai banali și comuni…

    Din punct de vedere uman, ceea ce Domnul a promis a fost un lucru îndrăzneț, dar probabilitatea ca el să se întâmple era zero! Cu toate acestea, așa s-a întâmplat! Două mii de ani mai târziu, Domnul Isus este cel mai citat autor din lume, iar valorile noastre se bazează pe principiile pe care El le-a propovăduit. Cum a reușit să facă acest lucru? Prin faptul că i-a îndrumat pe alții.

    Așadar, atunci când cauți un sfătuitor bun, încearcă să găsești pe cineva care exemplifică calitățile și caracterul pe care le-a arătat Hristos. Cum era Hristos? „Blând și smerit” – El a spus: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:29-30)

    Când a vorbit despre purtarea poverilor, Domnul Isus a folosit o ilustrație din domeniul agriculturii pe care ascultătorii săi s-o poată înțelege. Pentru a obține cea mai mare productivitate de la un bou, jugul din jurul gâtului său trebuia să fie confortabil. Iar un sfătuitor bun este acea persoană care te înțelege și care știe ce este potrivit pentru temperamentul și darurile tale.

    Călăuza spirituală este o pereche suplimentară de ochi și de urechi, și ea caută întotdeauna binele tău – imediat, dar în primul rând veșnic! Așadar, a avea un sfetnic duhovnicesc este una dintre cele mai bune investiții pe care le poți face în viitorul tău! Gândește-te la asta, azi!

  • 6 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ce va rămâne din carnea jertfei să se ardă cu foc a treia zi. Și dacă va mânca cineva din carnea jertfei sale de pace a treia zi, nu va fi primită, nu se va socoti celui care a adus-o: va fi o urâciune; și sufletul care va mânca din ea își va purta nelegiuirea.

    Levitic 7.17,18

    Nimic, în afară de ceea ce este în legătură cu Hristos, nu are valoare înaintea lui Dumnezeu. Poate să existe o lucrare dezinvoltă, care pare a fi închinare, dar care este, totuși, doar manifestarea sentimentelor naturale. Împotriva tuturor acestor lucruri sunt chemați să vegheze aceia care doresc să-și amintească faptul că „Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr“ (Ioan 4.24).

    Scump cititor, ia aminte la aceste lucruri! Ai grijă ca închinarea ta să fie legată inseparabil de lucrarea de la cruce! Veghează ca Hristos să fie temelia și subiectul închinării tale, iar Duhul Sfânt să-i fie puterea! Fii cu luare-aminte ca închinarea exterioară să nu treacă dincolo de puterea lăuntrică! Este necesară multă veghere pentru a ne feri de acest rău. Putem începe o cântare într-un spirit de închinare adevărat și, din cauza lipsei de putere spirituală, putem, înainte de a o încheia, să cădem în răul care corespunde actului ceremonial de „a mânca din carnea jertfei de pace, a treia zi“. Singurul mijloc de apărare împotriva acestui rău este să rămânem aproape de Domnul Isus. Dacă ne înălțăm inimile în mulțumire, pentru anumite îndurări speciale pe care le-am primit, să facem acest lucru în puterea Numelui și jertfei Domnului Isus. În acest fel, închinarea noastră va fi caracterizată de acea prospețime, de acea mireasmă, de acel ton profund și de acea înălțime morală, care sunt rezultatul faptului că Îl avem pe Tatăl ca destinatar, pe Fiul ca temelie, iar pe Duhul Sfânt ca putere a închinării noastre.

    Doamne, fă ca acest lucru să fie adevărat pentru tot poporul Tău de închinători, până la momentul în care vom ajunge cu toții, trup, suflet și duh, în siguranța eternă a prezenței Tale, în afara sferei în care putem fi atinși de orice influență a închinării false și a religiei corupte și, de asemenea, în afara oricărei atingeri a diferitelor piedici care se ridică din aceste trupuri de păcat și de moarte pe care încă le purtăm!

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Adevărat, adevărat vă spun: dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod.

    Ioan 12.24

    Bobul de grâu

    În Evanghelia după Ioan, întâlnim douăzeci și cinci de locuri în care Domnul Își începe comunicarea spunând: „Adevărat, adevărat“, fapt care atrage atenția că are o mare semnificație. În textul de astăzi, El vorbește despre grăuntele de grâu căzut în pământ; am spune că este un proces normal, care se întâmplă de mult timp, în fiecare an. Aici, aspectul neobișnuit este că El Însuși este Grăuntele de Grâu. Omul Isus Hristos a suferit moartea, deși El este singura persoană care nu avea nevoie să moară. Când oamenii mor, nu acela este sfârșitul lor: ei toți vor fi înviați într-o zi. Dar care dintre ei ar putea aduce vreodată „mult rod“ prin moartea sa?

    Ce valoare de necuprins se află în moartea și în învierea lui Isus! Dacă El nu ar fi murit, cerul ar fi rămas gol. Dar El a murit, astfel încât oamenii să poată avea parte de chiar viața Lui. Ideea centrală aici este aceasta: rod de același fel. Profetul a prezis cu secole înainte: „Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță“ (Isaia 53.10). Oricine crede că Isus a murit în locul său are aceeași viață eternă ca a Salvatorului său. Chiar și trupul credinciosului va fi transformat, pentru a se asemăna cu trupul gloriei Sale (Filipeni 3.21). Astfel va fi împlinit versetul: „Asemenea Celui ceresc [Hristos], așa sunt și cei cerești [credincioșii]“ (1 Corinteni 15.48). „Cel care merge plângând, purtând sămânța de semănat, se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-și snopii“ (Psalmul 126.6).

    Citirea Bibliei: Daniel 4.25-37 · Psalmul 41.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 2:15-25

    „Fiii“ profeţilor erau în realitate ucenicii lor, trăind împreună, învăţaţi de Cuvânt şi folosiţi de Domnul în serviciul Său. Cei din Ierihon, aseme­nea lui Toma mai târziu, nu pot să creadă miste­riosul eveniment care tocmai avusese loc.

    Elisei, la Ierihon, Îl reprezintă pe Hristos venit prin har în această lume, o lume purtând sigiliul morţii şi al sterilităţii. Viaţa îi poate fi adusă nu­mai prin puterea purificatoare a harului (sarea), conţinută şi manifestată în omul cel nou (vasul nou). Fiecare credincios este de asemenea chemat să fie în aceeaşi lume „un vas spre onoare, sfinţit, fo­lo­sitor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bun㓠(2 Timotei 2.21).

    Înfricoşătoarea scenă care urmează ne aminteşte de ju­de­căţile pregătite pentru batjocoritori (Prov. 19.29). Băie­ţaşii din Betel L-au insultat pe Dom­­­nul Însuşi. „Suie-te, chelule“ era o sfi­dare la adresa lui Elisei, pentru a fi răpit la cer ca Ilie. Apostolul Petru ne spune că în zilele din ur­mă vor veni batjocoritori umblând după poftele lor şi zi­când: „Unde este promisiunea venirii Lui?“ (2 Pe­t.3.3, 4).

    Apoi vin ursoaicele. Ursul este asociat în Biblie cu leul: Satan. Cât de solemn este acest lucru! Dacă copiii dis­preţuiesc Cuvântul, Dumnezeu va putea permite ca ei să ajungă pra­da lumii şi a prinţului ei, de altfel, o soartă mai rea decât moar­tea, pen­tru că în joc se află mântuirea sufletu­lui lor.

    CÂND SLUJEȘTI, TE POȚI SIMȚI SINGUR | Fundația S.E.E.R. România

    „Nimeni n-a fost cu mine… însă Domnul a stat lângă mine…” (2 Timotei 4:16-17)

    Ceea ce lucrătorii spirituali experimentează adesea este că mulți dintre cei care nu se califică, conform Bibliei, să slujească în biserică sunt totuși gata să critice la orice pas orice slujire, și să spună tuturor că ei știu mai bine ce e greșit și cum se face!

    Deși putem realiza întotdeauna mai multe lucrând cu alții, nu te poți baza întotdeauna pe susținerea sau aprecierea/aprobarea tuturor! Indiferent de ce și cum faci, mereu se vor găsi unii negativiști. Așadar, trebuie să rămâi concentrat pe obiectivele pe care ți le-a dat Dumnezeu, să fii persoana pe care te-a creat Dumnezeu să fii, și să te încrezi în Dumnezeu pentru a face ceea ce tu singur nu poți face.

    Adevărații slujitori iau decizii dificile, chiar și atunci când asta înseamnă să fie mai puțin populari! Drumul către o slujire după voia lui Dumnezeu poate însemna și să fii singur… Dar odată ce-ți atingi obiectivele pe care ți le-a trasat Dumnezeu, recompensele sunt enorme! Apostolul Pavel scria: „Nimeni n-a fost cu mine… toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească!” (2 Timotei 4:16-18).

    Chiar dacă toți din comunitatea ta te vor părăsi, dacă inima și viața ta sunt curate, Domnul va sta alături de tine – Domnul te va întări, Domnul te va elibera, Domnul te va răsplăti! Tu ești chemat să-i iubești pe ceilalți și să lucrezi cu ei. Și dacă descoperi că, fără să-ți dai seama, faci lucruri care-i îndepărtează, îi descurajează sau duc la conflict, cere-I lui Dumnezeu înțelepciune și discernământ pentru a îndrepta situația.

    Dar să știi un lucru: atunci când nu vei mai avea pe nimeni lângă tine, în afară de Dumnezeu – vei descoperi că Dumnezeu îți este îndeajuns!

  • 3 Iulie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Socotiți ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin felurite ispite [încercări], știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.

    Iacov 1.2,3

    Iacov se ocupă în epistola sa cu încercările din afară cu care se confruntă cei credincioși. Sunt încercări pe care Dumnezeu ni le trimite pentru a aduce în viața noastră un rezultat binecuvântat, spre gloria Lui.

    Expresia „felurite ispite“ indică faptul că încercările pot fi foarte diferite. Poate fi vorba, de exemplu, despre o boală, o problemă la serviciu, un necaz în familie, o greutate în adunarea locală sau în lucrarea pentru Domnul. Toate aceste încercări vin din afară.

    „Trecem“ prin ele. Pe de o parte, aceasta ne arată clar că nu sunt bagatele, ci sunt încercări grele care ne pot schimba radical viața. Pe de altă parte, această „trecere“ ne arată și că, în ciuda inteligenței și a puterii noastre omenești, nu le putem împiedica. Nu le putem evita. Dimpotrivă! Cădem implacabil în ele.

    Și totuși, trebuie să ne bucurăm. Cum putem înțelege aceasta? Trebuie să ne bucurăm în privința greutăților? Nu, nu este vorba despre aceasta. Dumnezeu știe că încercările pe care El ni le-a trimis ne aduc necaz. Ar fi anormal dacă ar trebui să ne bucurăm de ele. Dar El dorește să ne bucurăm de rezultatul pe care Domnul îl scoate din încercare, spre gloria Sa. Acest lucru ni-l spune clar versetul 3 care, odată cu gândul rezultatului, ne oferă și motivul pentru bucurie.

    Aprobarea credinței noastre devine vizibilă în vremuri grele și în situații dificile. Atunci vom înțelege clar în viața noastră care sunt caracteristicile omenești pozitive și ce anume a fost lucrat de Dumnezeu prin Duhul Său.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A doua zi, El a vrut să meargă în Galileea; și Isus l-a găsit pe Filip și i-a spus: „Urmează-Mă“.

    Ioan 1.43

    „Urmează-Mă“

    Aceste două cuvinte pe care Isus i le-a spus lui Filip au avut inițial forma unei porunci, iar Filip s-a supus fără să stea pe gânduri. Scriptura nu ne spune dacă la acest moment el Îl cunoștea pe Domnul. Chemarea însă și-a produs efectul. Mai târziu, Filip a devenit unul dintre cei doisprezece apostoli.

    În zorii creației, Dumnezeu a spus: „Să fie lumină!“. Și a fost lumină. Dumnezeu a chemat lumina, iar răspunsul a venit imediat. Mai târziu, apostolul Pavel a explicat: „Dumnezeu … cheamă cele care nu sunt ca și cum ar fi“ (Romani 4.17). Și, deși acest lucru depășește înțelegerea noastră, lucrurile așa stau. Dumnezeu cheamă. Iar cuvântul Său atotputernic are un răspuns imediat. Numai Dumnezeu poate face aceasta, în virtutea autorității Sale.

    Dumnezeu îi cheamă și astăzi pe oameni. Cum răspund ei? Dumnezeu i-a dat omului libertatea de a decide, spre deosebire de restul creației. Mulți își iau libertatea de a spune nu. Acesta este un afront pentru Dumnezeul nostru Creator. El nu obligă pe nimeni să ia decizia corectă. Însă un nu din partea omului cu voință proprie duce la chinuri veșnice. Decizia lui Filip a fost alta. L-a urmat pe Fiul lui Dumnezeu. Istoria bisericii consemnează că a murit ca martir. Este clar că nu a regretat niciodată că a făcut pasul de a-L urma pe Isus.

    „Pentru ce, când am venit, nu era nimeni? Am chemat și nu era nimeni care să răspundă? S-a scurtat, într-adevăr, mâna Mea, încât să nu poată răscumpăra, sau n-am Eu putere să salvez?“ (Isaia 50.2).

    Citirea Bibliei: Daniel 3.19-30 · Psalmul 39.7-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 1:1-10

    De la începutul acestei cărţi îl vedem pe mizerabilul Ahazia făcând încă un pas mai departe în idolatrie. Îmbolnăvindu-se, trimite soli la Baal-Zebub (domnul muştelor sau al murdăriei), ca să-l întrebe. Fapt cu atât mai sinistru cu cât, în spatele acestui idol, se află Satan care se face adorat – el, pe care iudeii îl vor numi Beelzebul, căpetenia demonilor (Matei 12.24)!

    Atunci, din partea Domnului, sfârşitul lui Ahazia este hotărât şi Ilie are misiunea să i-l anunţe, precum altădată tatălui acestuia. Dar, în timp ce Ahab manifestase o oarecare smerenie, Ahazia, din contră, nu se preocupă decât să-l prindă pe profet, chiar prin violenţă, dacă este nevoie. Ne ducem astfel cu gândul la faptele criminale ale unui alt împărat, răutăciosul Irod, împotriva lui Ioan Botezătorul (pe care Cuvântul îl aseamănă frecvent cu Ilie – comparaţi hainele lor în v. 8 şi Marcu 1.6). Această revoltă deschisă împotriva Domnului aduce imediat o pedeapsă solemnă.

    Astfel Ahazia îl întrece pe tatăl său în răutate. El avusese înainte doar exemplul trist al părinţilor săi, Ahab şi Izabela. Dar ce să spunem atunci despre tinerii şi tinerele crescuţi de părinţi evlavioşi şi care, în pofida unui asemenea privilegiu, s-au dus după idolii lumii?

    PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

    „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…” (Ioan 6:35)

    După cel de-Al Doilea Război Mondial, Europa a fost devastată, iar în urma luptelor au rămas între altele și o mulțime de copii flămânzi, orfani și fără adăpost… care au fost adunați în tabere mari, unde primeau hrană și îngrijire. Cu toate acestea, ei nu dormeau bine noaptea; erau nervoși, temători și agitați. Îngrijitorii erau nedumeriți… până când un psiholog i-a învățat să ofere fiecărui copil o bucată de pâine în fiecare seară – nu pentru a o mânca, ci pentru a se culca ținând-o în mână… Rezultatul a fost uimitor. Copiii au ajuns să doarmă mai bine, toată noaptea – pentru că nu se mai temeau că vor suferi de foame a doua zi! Faptul de a strânge pâinea în mâinile lor micuțe le dădea un sentiment de protecție (erau în siguranță), de importanță (cuiva îi păsa de ei) și de speranță și fericire (mâine va fi mai multă pâine)!

    De acestea aveau atunci nevoie acei copii – și tot de ele ai nevoie și tu. Protecția, importanța și speranța pot fi găsite în relația cu Domnul Isus! Când a afirmat: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată”, a vrut să-ți transmită că EL este, pentru sufletul tău, ceea ce hrana este pentru trupul tău. Pâinea este un lucru pe care majoritatea omenirii îl are în comun. Ea nu aparține doar unei anumite regiuni sau națiuni. Este disponibilă în toate formele și dimensiunile. Poate fi vorba despre scones (pâinici dulci sau sărate) în Regatul Unit; despre tortillas (lipie sau clătită) în America de Sud; bagels (covrigei americani) în New York; sau injera (pâine nedospită subțire) – în Etiopia…

    Printr-o simplă afirmație, Isus ne reamintește tuturor că El este hrana noastră – pretutindeni și oricând!… Așadar, asigură-te că citești Biblia în fiecare zi; ea este pâinea ta cea de toate zilele!

  • 29 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și carnea jertfei lui de pace de mulțumire să se mănânce în ziua în care va fi adusă; să nu lase nimic din ea până dimineața.

    Levitic 7.15

    Aceasta este o imagine a faptului că părtășia închinătorului nu trebuie să fie niciodată separată de jertfa pe care această părtășie își are temelia. Atât timp cât o persoană are energie spirituală pentru a menține această legătură, închinarea și părtășia sunt, de asemenea, menținute proaspete și sunt primite de Dumnezeu; dar nu mai mult de atât.

    Trebuie să ne menținem aproape de jertfă, în duhul minții noastre, în afecțiunile inimii și în experiența sufletului. Această poziție va transmite putere și continuitate închinării noastre. Putem începe bine exprimând închinarea inimilor noastre, fiind preocupați în mod direct cu Hristos, dar putem încheia rău, devenind preocupați de ceea ce facem sau spunem, sau de persoanele care ne ascultă, căzând astfel în cursa numită: „Vinovați cu privire la lucrurile sfinte“. Acest pericol este deosebit de serios și trebuie să ne facă să fim foarte veghetori. Putem începe să ne închinăm prin Duhul și să sfârșim prin carne. Trebuie să veghem pentru a nu trece nicio clipă dincolo de energia Duhului, pentru că doar Duhul ne poate ține preocupați în mod direct cu Hristos.

    Dacă Duhul Sfânt produce „cinci cuvinte“ de închinare sau mulțumire, să le exprimăm pe cele cinci și să încheiem. Dacă vom trece dincolo de acestea, „vom mânca din carnea jertfei noastre dincolo de timpul potrivit“; iar aceasta nu va fi nicidecum „primită“, ci va fi o „urâciune“. Se ne amintim de acest lucru și să fim veghetori. Nu trebuie ca aceste lucruri să producă panică. Dumnezeu vrea să fim conduși de Duhul și astfel să fim plini cu Hristos în toată închinarea pe care o aducem. El poate accepta doar ceea ce este divin și, de aceea, El vrea ca noi să prezentăm doar ceea ce este divin.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu avem un mare-preot care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în același fel, cu excepția păcatului.

    Evrei 4.15

    Mărețul nostru Mare-Preot

    Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om cu adevărat – asemenea nouă (Evrei 2.17). Bunătatea și mila Lui sunt dovada grăitoare a acestui lucru. Sunt însă oameni care se folosesc de acest adevăr pentru a răspândi falsa învățătură că El a luat asupra Lui natura noastră păcătoasă și că ar fi putut să păcătuiască. Prin urmare, este extrem de important să ne ținem de învățătura clară a Scripturii în această privință.

    Apostolii Petru, Pavel și Ioan au comentat despre acest subiect în același fel, punând însă accentul într-un mod distinct, potrivit cu personalitatea lor, că Omul Isus Hristos, în esența Lui, era fără păcat.

    Apostolul Petru, om obișnuit să acționeze, Îl prezintă pe Hristos ca fiind Exemplul pentru umblarea celui credincios și Îl descrie ca fiind Cel „care n-a făcut păcat“ (1 Petru 2.22). Domnul Isus nu a păcătuit niciodată. Pentru un credincios adevărat, acest lucru este de necontestat. Niciunul dintre acuzatorii Lui nu L-a putut condamna de păcat (Ioan 8.46). Iar Pilat I-a confirmat nevinovăția de trei ori (Luca 23.4,15,22). Apostolul Pavel, un cunoscător erudit al Sfintelor Scripturi, vorbește despre Hristos ca despre „Cel care n-a cunoscut păcat“ (2 Corinteni 5.21). Concluzia lui merge și mai departe decât cea a apostolului Petru, pentru că arată faptul că până și gândurile și intențiile lui Hristos erau lipsite de păcat, fără excepție. Apostolul Ioan, care dintre cei doisprezece Îl cunoștea cel mai bine pe Domnul Isus, a putut scrie: „În El nu este păcat“ (1 Ioan 3.5). Hristos, în esența Lui, este fără păcat.

    Citirea Bibliei: Daniel 2.1-16 · Psalmul 37.30-40

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 21:15-29

    Asemeni lui Ahab, care îşi însuşeşte printr-o crimă moştenirea lui Nabot, omul s-a debarasat de Hristos, comportându-se ca şi cum lumea îi aparţine. Ahab este un exemplu tipic al omului care doreşte întotdeauna ceea ce nu are. Copleşit cu bogăţii, tot ceea ce-l interesa mai mult era via vecinului său. Inima firească este încontinuu nesatisfăcută.

    Minciuna şi uciderea l-au pus pe împărat în po­se­sia obiectului dorinţei sale. Iată-l că se ridică şi coboară, cu inima veselă, să-şi vadă noua sa proprietate. Dar toată plăcerea îi dispare brusc! Ci­neva, pe care nu-l cunoaş­te chiar foarte bine, îl aşteaptă în via lui Nabot. Este Ilie! Dumnezeu i-a dat misiunea să-l anunţe pe îm­pă­rat cu privire la pedeapsa de­zas­truoasă care-l aşteaptă.

    Apoi, pentru prima dată, Ahab dă semne că se smereşte. El cunoaşte din experienţa predecesori­lor săi că întotdeauna cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte. Oare pur­tarea lui de acum semnific㠄o pocăinţă spre mân­tuire“ (2 Corinteni 7.10)? Nu, după cum ne va arăta în continuare isto­ria lui. Întotdeauna după roade se judecă adevărata pocăinţă. Cu toate acestea, Dum­nezeu, atent la orice semn de întoarcere, ţine cont de atitudinea lui Ahab, suspendându-i tem­porar pedeapsa (Ezechiel 33.11).

    CUM SĂ-ȚI REFACI CĂSNICIA (1)

    „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” (1 Petru 3:7)

    În câteva zile consecutive, vom vorbi despre căsnicie – deoarece este instituția cea mai atacată de Satan și foarte vulnerabilă în aceste vremuri tulburi, pe care le trăim. Un pastor ne sfătuia: „Pentru a recâștiga adevărata intimitate, fizică și emoțională, pentru a restabili apropierea pe care ați împărtășit-o cândva, trebuie să fii dispus să lași ca inima și sufletul tău să se redeschidă.

    Dacă ai fost rănit, acest lucru nu este ușor. Dar trebuie să fii dispus să riști și să te expui la necunoscut, pentru a vă reconecta unul cu celălalt. Să aduci înapoi o căsnicie din pragul divorțului, s-o revitalizezi – nu este ușor; în fiecare uniune, există considerente unice care trebuie rezolvate. Fie că problemele din căsnicia ta provin din circumstanțe externe (precum pierderea unui loc de muncă sau executarea silită a unei case), ori din probleme de relație (cum ar fi o aventură sau probleme de dependență), tu îți poți reconstrui relația doar revitalizând ceea ce ați avut odată și reconectându-vă unul cu celălalt.

    Primul pas în reconectarea cu soțul sau soția ta este să practici arta de a-l cunoaște pe celălalt. Biblia spune: „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre…” Iar înțelegerea nevoilor soțului sau soției tale necesită timp, atenție și efort. Ceea ce se întâmplă de obicei atunci când încercăm, pentru prima dată, să înțelegem o persoană este că o punem într-o cutie în funcție de cine și ce credem noi că este. Apoi lipim pe cutie o etichetă care sperăm că o va însoți tot restul vieții. Să cunoști cu adevărat pe cineva nu înseamnă să decizi cine ar trebui să fie, și apoi să vrei să rămână așa pentru totdeauna. Taina cunoașterii cuiva necesită angajamentul de a învăța pe tot parcursul vieții”.

    Scriitorul francez Andre Maurois a afirmat: „O căsnicie de succes este un edificiu care trebuie reclădit în fiecare zi.” Așadar, dacă vrei cu adevărat să-ți reclădești sau să-ți refaci căsnicia, fă din înțelegerea celuilalt cea mai mare prioritate a ta!

  • 25 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    A venit deci la Simon Petru; și el I-a spus: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?“. Isus a răspuns și i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după acestea“. Petru I-a spus: „Nicidecum nu-mi vei spăla picioarele, niciodată!“. Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine“.

    Ioan 13.6,8

    Spălarea picioarelor (2)

    Această scenă, în care Domnul Isus spală picioarele ucenicilor Săi, este plină de lecții importante pentru noi. Una dintre ele este scoasă în evidență de cuvintele Domnului către Petru: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine“. Acest lucru înseamnă că nu putem avea părtășie cu Domnul dacă picioarele noastre sunt murdare. Picioarele fac referire la umblarea noastră zilnică prin această lume întinată. Este deci nevoie ca picioarele noastre să fie spălate, dacă vrem să avem părtășie cu Dumnezeul nostru sfânt.

    Părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos. Nu putem umbla cu nepăsare și, în același timp, să ne bucurăm de această părtășie, de aceea este nevoie ca picioarele noastre să fie curate. În râvna sa, Petru a răspuns: „Doamne, nu numai picioarele, ci și mâinile și capul“ (versetul 9). Domnul însă i-a spus că cel care are trupul îmbăiat nu are nevoie decât să-i fie spălate picioarele. Acest lucru dovedește că El vorbea despre o spălare spirituală. Cel credincios a fost spălat pe de-a-ntregul atunci când L-a primit pe Hristos ca Mântuitor al său. Această spălare (îmbăiere) n-are nevoie să fie repetată ori de câte ori el se întinează. Însă este nevoie în mod repetat de spălarea picioarelor sale, iar acest lucru este făcut prin apa Cuvântului (Efeseni 5.25-27).

    Domnul însă dorește și ca noi să avem privilegiul de a ne spăla picioarele unii altora, în același fel în care El a făcut-o. El vrea să ne dezbrăcăm de haina noastră, adică să dăm deoparte mândria, și să luăm un loc de umilință, așa încât să nu-i privim de sus pe frații noștri. Trebuie de asemenea să avem grijă să nu spălăm cu apă clocotită, nici cu apă rece ca gheața, ci cu înțelepciune de sus și cu delicatețe față de cei cărora vrem să le spălăm picioarele, pentru ca totul să fie spre gloria Domnului și spre binecuvântarea lor.

    A. M. Behnam

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți.

    1 Petru 1.3

    În El este ceva ce mă atrage

    Poate că vă întrebați cum de ne privește pe noi viața unui Om care a umblat pe acest pământ acum 2000 de ani. Da, ne privește, pentru că acest Om este Isus Hristos, Cel care ne-a deschis calea pentru o nouă relație cu Dumnezeu, pentru o nouă atitudine față de viață și pentru o nouă speranță privind moartea și salvarea de la judecată!

    Când avem de-a face cu Isus Hristos, nu ne aflăm în fața unui om obișnuit, ci înaintea lui Dumnezeu. El ne arată calea spre mântuire. Prin moartea și învierea Lui, Dumnezeu acționează în suveranitate! Domnul Isus a făcut posibilă existența unei noi relații între Dumnezeu și noi. Răstignirea Lui nu este doar un eveniment din trecutul îndepărtat. Încă din clipa în care a avut loc, ea constituie fundația pe care este clădită noua viață a celui credincios (1 Petru 2.24). Fără lucrarea Sa de pe cruce, noi n-am avea astăzi mântuirea. Jertfa lui Hristos a fost prețul răscumpărării plătit de Dumnezeu.

    În Isus Hristos există ceva care atrage, care a supraviețuit secole de-a rândul și care a mișcat nenumărate persoane. Învățătura Sa despre iubire nu ne poate lăsa nepăsători. Autoritatea cu care El vorbește despre problemele adânc înrădăcinate ale omului ne provoacă. Moartea Lui ni se pare atât de nedreaptă, iar mărturiile despre învierea Lui, atât de minunate. Însă tocmai moartea și învierea Lui fac să devină și preocuparea mea în ceea ce-L privește pe El. Crezi și tu toate acestea?

    Citirea Bibliei: Geneza 50.1-14 · Psalmul 36.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 20:1-12

    Domnul îi făcuse cunoscut lui Ilie atât pe suc­cesorul lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, cât şi pe cel al lui Ahab, împăratul lui Israel (19.15, 16). Dar aceste două perso­naje se află încă la putere şi cap. 20 ne relatează con­fruntarea care îi aş­teaptă. Acelaşi lucru şi pentru lumea de astăzi: îi este acordată o simplă amânare, dar aceasta nu-i împiedică pe oameni, în orbirea lor, să acţioneze ca şi cum viitorul le-ar aparţine. Ei uită că Dumnezeu are propriile gânduri cu privire la lume şi că El dirijează cursul istoriei. Şi în timp ce îşi dispută supremaţia, oamenii sunt deja înlo­cuiţi în consiliul divin prin Împăratul pe care Dumnezeu L-a desemnat: Isus Hristos. Asemenea lui Ilie, credincioşii cunosc, din Cuvânt, aceste gânduri ale lui Dumne­zeu cu privire la lume; ei nu tre­buie să se lase distraşi de evenimentele care agită şi care neliniştesc omenirea (Isaia 8.12, 13).

    În faţa provocărilor lui Ben-Hadad, Ahab este lipsit de putere. El ne duce cu gândul la omul care, în condiţia lui păcătoasă, se află la mila puternicului său vrăjmaş, dia­volul. Oare acesta nu l-a privat pe Adam, în doar câ­teva momen­te, de tot ce poseda el în Eden? Dar, prin harul lui Dumnezeu, Satan, omul tare, a găsit în Hristos pe Unul mai tare decât el, care l-a biruit şi care „îm­parte prăzile [luate] de la el“ (Luca 11.22).

    TU DEPINZI DE DUMNEZEU (3)

     | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

    Dacă ne uităm cu atenție în Sfânta Scriptură, putem observa că de fiecare dată când Dumnezeu a chemat pe cineva să facă ceva, persoana respectivă nu a sărit în sus de bucurie spunând: „Nicio problemă, sunt gata!” Relatare după relatare, ei Îi spun lui Dumnezeu de ce nu pot face acel lucru.

    Privim la câțiva dintre ei să ne amintim și să-nvățăm din ce au spus –

    Avraam: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani?” (Geneza 17:17);

    Moise: „eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară… vorba şi limba îmi sunt încurcate.” (Exodul 4:10);

    Ghedeon: „cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” (Judecători 6:15);

    Saul: „Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.” (1 Samuel 10:22) Iar acest lucru s-a întâmplat atunci când Samuel l-a proclamat pe Saul ca rege, iar poporul nu l-a putut găsi și L-a întrebat pe Domnul unde este;

    Estera: „Toţi… ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat, fie femeie, care intră la împărat… fără să fie chemat.” (Estera 4:11);

    Ieremia: „Ah, Doamne… sunt un copil!” (Ieremia 1:6)

    Isaia: „Vai de mine!… Căci sunt un om cu buze necurate…” (Isaia 6:5)

    Tânărul bogat: „a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii” (Matei 19:22).

    Ce listă de scuze: gângav, sărac, prea bătrân, prea tânăr, prea păcătos, prea periculos, prea bogat, prea ezitant – și totuși, Dumnezeu i-a folosit pe fiecare dintre aceștia pentru a-Și împlini planurile! Și apostolul Pavel ne spune cum de a fost posibil: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu…”

    Așadar, nu uita că tu depinzi de Dumnezeu!

  • 14 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine.

    Ioan 15.4

    Care este semnificația spirituală a rodului? Rodul este exprimarea lui Hristos în viața celui credincios. În Galateni 5.22,23 citim că „rodul Duhului este dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, înfrânare“. Ce sunt toate acestea, decât o frumoasă descriere a lui Hristos, așa cum El a umblat în smerenie prin această lume? Prin urmare, dacă un astfel de rod este văzut în cei credincioși, el reprezintă reproducerea vieții lui Hristos în cei ai Săi. Hristos, în mod personal, nu mai este pe pământ, însă Dumnezeu dorește ca trăsăturile Lui să fie văzute în cei ai Săi. Hristos a plecat în casa Tatălui, însă caracterul Lui continuă să fie manifestat aici, pe pământ, prin cei credincioși.

    În mod exact, rodul nu înseamnă exercitarea unui dar, nici împlinirea vreunei slujiri sau lucrări. Suntem într-adevăr îndemnați să umblăm „într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună“ (Coloseni 1.10), iar acest pasaj, deși arată cât de strâns legată este rodirea de faptele bune, face totuși o deosebire clară între ele. Faptele bune trebuie făcute într-un fel identic cu cel în care Hristos le-a făcut, încât ele să fie găsite cu totul plăcute lui Dumnezeu. Omul natural poate face foarte multe fapte bune, însă în ele nu se găsește absolut niciun rod pentru Dumnezeu. Dacă slujirea și lucrarea ar însemna rodul, atunci acest rod ar fi limitat doar pentru cei care au anumite daruri sau abilități; însă dacă rodul înseamnă caracterul lui Hristos manifestat în noi, atunci aducerea de rod devine posibilă, și totodată este un privilegiu, pentru orice credincios, oricât de tânăr sau de bătrân ar fi.

    Dacă Îl iubim pe Hristos și dacă admirăm perfecțiunile Aceluia care este plin de farmec, cum să nu dorim să manifestăm, în orice măsură, harurile Sale și, în felul acesta, cum să nu aducem rod?

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. Marta deci, când a auzit că vine Isus, L-a întâmpinat; iar Maria ședea în casă.

    Ioan 11.19,20

    Inimi îndurerate în Betania

    După ce Domnul Isus a primit vestea cu privire la boala lui Lazăr, a mai rămas două zile în locul în care era, împreună cu ucenicii Săi. Cel mai probabil, călătoria pe jos înspre Betania le-a luat încă două zile. Când au ajuns acolo, Lazăr murise deja și se afla în mormânt de patru zile. Potrivit obiceiurilor din est, înmormântarea a avut loc în ziua morții.

    De altfel, la acea vreme, în Israel nu se practica incinerarea trupului. În vremurile de demult, oamenii își îngropau morții, după cum i-a spus Dumnezeu lui Avraam (Geneza 15.15) și după cum El Însuși l-a îngropat pe Moise (Deuteronom 34.6). Trupul nostru are mare importanță în ochii lui Dumnezeu. Acest lucru devine clar atunci când trupul celor răscumpărați este numit „templu al Duhului Sfânt“ (1 Corinteni 6.19). Mai mult, trupul muritor, care este îngropat, este comparat cu un grăunte semănat, care mai apoi este înviat și schimbat (1 Corinteni 15.35-48). Înmormântarea exprimă așa cum se cuvine acest lucru.

    Mulți dintre iudeii care încercau să le mângâie pe cele două surori din cauza pierderii suferite veniseră să jelească în Betania. Marta, care la vizita anterioară a Domnului Isus era extrem de ocupată, acum a ieșit în întâmpinarea Domnului, în timp ce Maria, care la prima vizită a Domnului se așezase liniștită la picioarele Lui, aici vedem că ședea în casă și aștepta, de data aceasta jelind.

    Citirea Bibliei: Geneza 44.1-17 · Psalmul 31.10-17

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 14:21-31; 15:1-8

    Roboam domneşte în acelaşi timp cu Ieroboam. Deşi împărăţia lui este mai mică, cuprinde partea cea mai bună. Capitala rămâne Ierusalimul, unde se află templul, locuinţa sfântă a Domnului şi centrul de strângere pentru întregul Israel. Roboam însuşi este „fiu“ din David, descendent legitim. Vai, cu toate aceste privilegii, iată cât de departe a mers decăderea poporului lui Dumne­zeu în atât de puţini ani de la zilele glorioase descrise în cap. 8 (v. 65, 66)! Tot aşa cum buruienile pot să infesteze într-un timp atât de scurt cea mai frumoasă grădină, idolatria intro­dusă de Solomon a invadat întrea­ga ţară. Dar a­ceasta nu este totul! Roboam nu este vigi­lent şi inamicul exploatează faptul acesta. Săr­manul îm­părat suferă pierderea în întregime atât a bo­gă­ţiilor sale, cât şi a ceea ce-l proteja (scu­tu­rile). So­lemnă avertizare pentru fiecare dintre noi! Dacă nu veghem asupra pro­priilor inimi, adver­sarul va semăna curând acolo seminţele unor numeroşi idoli. Apoi, când acestea au în­colţit, nu-i va fi greu să ne răpească cele mai preţioase bogăţii pe care ni le-au încredin­ţat, poate, părinţii sau bunicii noştri: Hristos şi Cuvântul Lui.

    Abiiam îi succedă lui Roboam şi cei trei ani ai dom­niei lui sunt de ajuns pentru a proba că perpe­tuează calea tuturor păcatelor făcute de tatăl său.

    MAI AI ÎNCĂ MULTE LUCRURI DE ÎNVĂȚAT | Fundația S.E.E.R. România

    „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!…” (Osea 6:3)

    Este un lucru foarte bun să ai o „mărturisire de credință”, pentru că în felul acesta oamenii pot să-ți cunoască valorile și convingerile, și să afle care-ți este poziția ta în legătură cu anumite probleme. Dar asta implică și un anumit risc: poți ajunge să crezi că știi tot ce este de știut pe această temă, sau cel puțin tot ce este important de știut.

    Biblia ne îndeamnă prin acest verset: „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!”, iar noi ar trebui să luăm aminte, să învățăm și să creștem spiritual. Cuvântul „descoperire” este folosit de treizeci și opt de ori în Sfânta Scriptură (în limba engleză); în mod clar, Dumnezeu vrea să înțelegem că există mai multe de aflat despre El decât ceea ce credem noi că știm. Este motivul pentru care trebuie să-ți păstrezi mereu mintea deschisă.

    Ziua în care vei înceta să-L urmezi pe Dumnezeu sau să-I dai ascultare, este ziua în care vei înceta să înveți mai multe despre El și să crești spiritual. Dumnezeu are mereu lucruri noi să-ți descopere! S-ar putea să te întrebi: „Ce fel de lucruri?” Apostolul Pavel scrie: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” (1 Corinteni 2:9-12).

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: continuă să înveți, mai ai atâtea de descoperit!

  • 13 Iunie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cuvântul este vrednic de încredere și vreau ca tu să insiști asupra acestor lucruri, încât cei care L-au crezut pe Dumnezeu să aibă grijă să fie cei dintâi în fapte bune. Acestea sunt bune și de folos oamenilor.

    Tit 3.8

    Noul Testament pe scurt (17) – Tit

    Epistola către Tit este o altă epistolă adresată unei persoane. Subiectul ei nu este, ca în prima Epistolă către Timotei, manifestarea evlaviei și menținerea adevărului în Adunarea lui Dumnezeu, ci adevărul care produce evlavie și ordine în Adunare. Dacă este vorba de adevăr, atunci el este „potrivit cu evlavia“ (capitolul 1.1).

    Tit rămăsese în Creta cu scopul de a rândui bătrâni în fiecare cetate de acolo. Pavel și Barnaba făcuseră și ei această lucrare, așa cum vedem în Fapte 14.23, iar Pavel îl delegase pe Tit să facă la fel. Probabil că și Timotei a fost delegat de el în această privință, deși nu ni se spune direct acest lucru; însă el i-a scris lui Timotei cu privire la însușirile necesare unui bătrân sau supraveghetor (1 Timotei 3), la fel cum i-a scris lui Tit (capitolul 1.5-9). În Epistola către Tit, apostolul insistă asupra evlaviei necesare cuiva ca să fie rânduit la această lucrare. Astăzi nu mai există niciun om care să aibă autoritatea să rânduiască bătrâni, însă cei credincioși îi pot recunoaște cu ușurință pe cei care au astfel de trăsături, respectându-le experiența și judecata, fără că aceștia să fie rânduiți în vreun fel (1 Tesaloniceni 5.12,13).

    Să remarcăm de asemenea accentuarea evlaviei în diferitele relații în care cei credincioși se află unii cu ceilalți, precum și faptul că Tit însuși este îndemnat să fie un exemplu pentru toți. Cei care au crezut în Dumnezeu trebuiau să fie îndemnați să fie primii în fapte bune. Acest lucru înseamnă nu numai a te înfrâna de la a face răul, ci de a fi angajat în ceea ce este pozitiv și benefic pentru ceilalți.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul este lumina și mântuirea mea … Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, încurajează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!

    Psalmul 27.1,14

    Nu abandonați vasul!

    Căpitanul James Lawrence zăcea muribund pe puntea fregatei americane „Chesapeake“. Cu puțin timp înainte, la 1 iunie 1813, căpitanul fusese lovit de un glonț tras de pe un vas britanic. Marinarii, obosiți de luptă, au făcut tot ce au putut ca el să se simtă cât mai confortabil pe dușumeaua dură de lemn. Adunându-și ultimele puteri, căpitanul Lawrence, privind în ochii lor, le-a spus: „Nu abandonați vasul!“. Cuvintele acelea i-au însuflețit pe oamenii săi, dându-le curaj să continue lupta. Acele puține cuvinte au devenit lozinca Marinei Statelor Unite ale Americii. De atunci, ele au adus curaj celor slabi de inimă în multe lupte. Când oamenii dădeau să fugă de focul inamic, ei erau ținuți la posturile lor prin aceste cuvinte: „Nu abandonați vasul!“.

    Biruința este adesea foarte aproape de înfrângere. Succesul este de cealaltă parte a nereușitei. Astfel că, atunci când lupta este mai cruntă, trebuie să continuăm să o ducem. Biruința va veni. Dar necredința, inspirată de vrăjmașul cel vechi, Satan, șoptește: „Ce rost are să încerci? Înfrângerea este sigură! Nu vezi că eu voi câștiga? Nu vezi cât de mică este biserica ta? Nu poți spera într-o victorie. Părăsește vasul tău! Alătură-te mie! Aici este viață! Aici sunt desfătări lumești“. Să nu ne lăsăm înșelați de acest vrăjmaș de moarte al omenirii! Biruința este aproape. Să lăsăm ca lumina și mântuirea Domnului Isus să fie ținta și conținutul vieților noastre!

    Citirea Bibliei: Geneza 43.16-34 · Psalmul 31.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 14:1-20

    În ciuda avertismentului solemn pe care Dumne­zeu i-l dăduse la Betel, Ieroboam a perseverat pe calea lui păcătoasă. Acum Dumnezeu îi vor­beşte încă o dată, prin boa­la fiului său Abiia. Şi constatăm că împăratul nu aşteap­tă ajutor de la viţelul său de aur, pe care-l recunoaşte a fi total lipsit de putere. Ieroboam se îndreaptă spre Ahiia, profetul care-l anunţase altădată că va fi îm­părat (comparaţi cu Ezechiel 14.3). S-a întors atunci de pe calea lui?

    Vai, nu!

    Minciuna pe care o ticluieşte cu complicitatea soţiei dovedeşte că nu există o smerenie adevă­rată în inima lui. Dar ce prostie să gândeşti că Dum­nezeu poate fi înşelat printr-o deghizare! Regina se vede demas­cată de îndată ce ajunge la uşă. Şi, în loc de cu­vinte plăcute, ca cele pe care Ieroboam le auzise mai înainte din gura omului lui Dumne­zeu, este un mesaj îngrozitor, pe care nefericita lui soţie trebuie să-l ducă chiar în momentul în care tână­rul Abiia moare. Probabil că ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce Domnul nu l-a lăsat cu viaţă pe acest copil, singurul în care s-a găsit „ceva bun“ (v. 13)? În mod sigur pentru că El a vrut să-l scoată din mijlocul unor asemenea împreju­rări rele, pentru a-l aduce în prezenţa Sa.

    Soartă in­comparabil mai bună! (Isaia 57.1, 2).

    CÂND FACI ALEGERI CORECTE | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul dă înţelepciune…” (Proverbele 2:6)

    Poate ești o persoană care anul acesta vei absolvi facultatea și nu știi sigur unde vei lucra. Mai mult ca niciodată, oamenii își schimbă locul de muncă, compania și întreaga carieră.

    În 2014, specialistul în cariere Andy Chan a spus că tinerii adulți se vor confrunta, în medie, cu douăzeci și nouă de locuri de muncă de-a lungul vieții lor. În 2013, cercetătorii de la Oxford au prevăzut că aproximativ jumătate dintre locurile de muncă vor fi înlocuite de tehnologie până în 2033.

    Așadar, cum te adaptezi la un mediu în continuă schimbare? Sau poate că te afli pe un făgaș bun. Viața ta este sigură, dar nu-ți aduce satisfacții. Vrei să faci mai mult sau să fii altceva.

    Poate ești o persoană care se confruntă cu „golirea cuibului”… Descoperi brusc că ai libertate de mișcare, timp și opțiuni care nu ți-au fost disponibile timp de câteva decenii. Care este cel mai bun mod de a le folosi?

    Sau poate urmează să te pensionezi. Oare ce a pregătit Dumnezeu în continuare pentru tine?

    Poate că ai călătorit în străinătate și ai văzut acolo o mare nevoie, sau ai investigat o problemă și dorești să schimbi ceva. Ce ar trebui să faci în continuare?

    Poate că te gândești la căsătorie. Cum poți să-ți dai seama dacă această persoană este cea potrivită? Ce se întâmplă dacă faci o alegere nepotrivită?

    Sau poate suferi din cauza unei oportunități pierdute din trecut. Îți va da Dumnezeu o alta?

    Când cauți răspuns la astfel de întrebări, trebuie să ții cont de două lucruri.

    Mai întâi de toate, Dumnezeu este mai interesat de ceea ce devii decât de locul în care te duci sau de ceea ce faci pentru a-ți câștiga existența. Scopul Lui pentru viața ta este să fii „asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29)!

    În al doilea rând, vei economisi timp, vei fi scutit de necazuri și de posibile atacuri de panică dacă-L consulți pe Dumnezeu înainte de a lua orice decizie. De unde știm? Din Scriptură. Solomon spune: „Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” (Proverbele 2:6).

    Așadar, nu uita să te consulți cu Dumnezeu!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne