Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “acatist”

05 ian. 2025

5 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor.

Matei 18.20

Cei care au o inimă întreagă pentru Hristos doresc să fie în compania Lui și caută în mod instinctiv să fie acolo unde El Se află. Este posibil lucrul acesta? Da – „unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu“. Niciun credincios care este cu adevărat conștient de măreția și de valoarea Persoanei Domnului, ca și de binecuvântarea comuniunii cu El, nu dorește să fie absent din locul în care El Se află.

Neglijarea Cinei Domnului și a strângerilor de rugăciune arată clar o stare de inimă laodiceeană. La început, cei credincioși „stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni“ (Fapte 2.42). Este trist când vedem astăzi lipsa acestei stăruințe.

Domnul spune către Tatăl: „În mijlocul adunării voi cânta laudele Tale“ (Evrei 2.12). Credem noi că El nu va observa prezența sau absența noastră din locul în care se înalță laudele pe care El le conduce? Într-o zi viitoare, la scaunul de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5.10), vom vedea deslușit cum complacerea, confortul, o vreme puțin nefavorabilă sau o mică neînțelegere cu un frate sau cu o soră în Hristos ne-au determinat uneori să nu dăm curs dorinței dragostei Sale: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea“ (Luca 22.19).

Este pe deplin smeritor gândul că cineva care a gustat dragostea Domnului își poate permite să doarmă mai mult duminică dimineața, ori să întreprindă sau să primească vizite, în loc să fie acolo unde Domnul este în mijlocul celor ai Săi! Se pierd astfel prilejuri prețioase de a mulțumi inima Domnului și de a exprima atașamentul față de El, aici, unde Domnul a fost lepădat. Nu este altceva decât batjocură să spui mereu: „Vino, Doamne Isuse!“, în timp ce îți demaști indiferența față de prezența Lui aici pe pământ.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus spunea: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac“.

Luca 23.34

„Tată, iartă-i“

Mulți cititori cunosc foarte bine aceste cuvinte ale Domnului Isus. Dar înțelegem noi în ce împrejurări au fost ele spuse? El era atârnat pe cruce, cu răni la mâini și la picioare, suferind de chinuri mari și de sete. În jurul locului de execuție stăteau soldații care tocmai Îi bătuseră cuiele în mâini și în picioare. Probabil că făcuseră aceasta cu insensibilitatea caracteristică meseriei lor, în mijlocul batjocurilor camarazilor lor grosolani. Biblia consemnează despre disprețul batjocoritor al conducătorilor evreilor. Spectatorii care aveau un strop de simpatie poate ar fi gândit: „Nu se poate ca ei să fie atât de duri și să-I ia viața“; dar chiar aceasta era intenția lor. Unii poate gândeau că o persoană atât de neajutorată ar avea nevoie de un sprijin. Alții ar fi vrut să împiedice aceasta, crezând că numai criminalii de rând nu merită nici măcar un pic de compasiune.

Cu puțin timp înainte, Pilat întrebase: „Dar ce rău a făcut Acesta?“. De două mii de ani, nimeni nu a dat vreun răspuns la această întrebare. Nu exista niciun motiv pentru condamnarea și executarea Acelui nevinovat! Aceasta era situația în care Domnul S-a rugat pentru vrăjmașii Săi. Isus, chiar și în suferința Lui, S-a gândit la iertarea vrăjmașilor Săi, la iertarea de care avem nevoie noi toți. Ați remarcat momentul când El a rostit acestea?

Abia după ce mulțimea se dezlănțuise și Îl scuipase și călăii acționaseră și își epuizaseră toată răutatea, nu înainte, ca s-o mai stăvilească cumva. Aceasta este iubirea care biruie totul! Rugăciunea Lui suverană îl pune pe păcătos la adăpost. Privind la acest tablou, suntem noi mișcați de sentimente de afecțiune pentru un Mântuitor așa de minunat?

Citirea Bibliei: Osea 5.1-15 · Iacov 2.14-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 3:1-11

În această carte a Judecătorilor vom vedea constant reproducându-se acelaşi ciclu.

Poporul începe prin a-L abandona pe Domnul. Atunci El îi foloseşte pe vrăjmaşii lor pentru a le trezi conştiinţa.

În cele din urmă, Israel strigă către Dumnezeu care, plin de îndurare, îl scapă dându-i un judecător (vezi şi Psalmul 107.6, 13, 19, 28).

Ciclul acesta, vai, se repetă prea adesea în viaţa fiecăruia dintre noi. Când, uitându-L pe Domnul, intrăm sub influenţa lumii, El Se folosește uneori de ostilitatea acesteia pentru a ne trezi.

Versetul 2 ne aminteşte de felul în care Dumnezeu ne păstrează într-o stare de alertă şi ne exersează pentru luptă. El permite existenţa vrăjmaşilor tocmai cu scopul acesta. Pregătirea militară include în mod necesar exerciţii şi manevre fără de care un soldat n-ar fi capabil să lupte când s-ar ivi situația.

„Luptă-te lupta cea bună a credinţei” este un îndemn permanent pentru credincios (1 Timotei 6.12). Şi aceasta, deoarece credinţa are o dublă certitudine: cea dintâi, că lumea este un vrăjmaş; cea de-a doua: că lumea este un vrăjmaș învins.

„Eu am învins lumea”, sunt ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos adresate alor Săi înainte de cruce. Pe acestea trebuie să le luăm în stăpânire prin credinţă, pentru ca să câştigăm victoria asupra lumii (Ioan 16.33;  1 Ioan 5.4, 5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OFERĂ-LE COPIILOR TĂI PRINCIPII SĂNĂTOASE! | Fundația S.E.E.R. România

„Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi…” (Deuteronomul 6:6-7)

Dacă ești părinte, încerci să-i ții pe copiii tăi sub cheie pentru a-i feri de probleme? Sau dacă ești profesor sau învățător de școală duminicală, încerci să le impui reguli stricte? Nu va funcționa! Nu-i ții departe de necazuri, ci pur și simplu le amâni. Lucruri precum: ora stingerii, codurile vestimentare, limitarea utilizării Internetului și verificarea prietenilor, fac parte dintr-o bună educație parentală și o bună învățătură. Dar când sau dacă nu ești lângă ei pentru a-i îndruma, atunci au nevoie de principii solide după care să trăiască. Iar aceste principii pot fi găsite în Cuvântul lui Dumnezeu!

Biblia spune: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.” (Deuteronomul 6:6-9).

Nu-i așa că-i interesant faptul că fiecare generație o consideră pe cea precedentă ca fiind demodată și depășită? Dar asta nu este în totalitate greșit. Fiecare generație crede că există un mod mai bun de a face lucrurile, iar acesta este fundamentul creșterii și al dezvoltării. Și acesta este și motivul pentru care zborul din Liverpool la New York durează doar șapte ore cu avionul, în loc de trei săptămâni cu vaporul.

Cuvântul lui Dumnezeu poate rezista testului de examinare. Așa că, în loc să le închizi gura, invită-i pe copii să pună întrebări și să conteste presupunerile, apoi ajută-i să capete convingeri biblice solide după care să trăiască. Dacă ești părinte sau o persoană care are grijă de copii, să știi că nu există un dar mai mare pe care li-l poți face!

Așadar, oferă-le copiilor tăi principii sănătoase după care să trăiască!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 sept. 2024

19 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel, apostol chemat de Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Sosten, către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfințiți în Hristos Isus, sfinți chemați, împreună cu toți cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos, Domn și al lor și al nostru.

1 Corinteni 1.1,2 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În mod popular, termenul „sfânt“ desemnează o persoană deosebită și sfântă. Bisericile tradiționale încă produc sfinți prin procesul «canonizării». Dacă am trăi în mijlocul acelora care compun această biserică și am vorbi despre «a merge în vizită la sfinți», ei probabil că și-ar imagina că vom vizita un locaș de cult și că vom invoca ajutor de la lumea spiritelor, din partea unora dintre acești oameni canonizați.

Chiar și aceia care nu fac parte dintr-o biserică tradițională tot nu au scăpat cu totul de aceste idei. Un sfânt nu este un om de o evlavie ieșită din comun, care după moarte capătă dreptul să fie reprezentat printr-o sculptură sau printr-o pictură, având o aură în jurul capului, ci este un simplu credincios – fiecare dintre aceia care au fost puși deoparte pentru Dumnezeu prin sângele lui Hristos și prin primirea Duhului Sfânt.

Deoarece fiecare dintre credincioșii adevărați sunt sfinți, înseamnă că toți aceștia au responsabilitatea de a urmări sfințenia. Poate că unul dintre motivele pentru care ideea bisericească persistă atât de puternic este că îi determină pe oameni să simtă că sfințenia nu trebuie să fie o preocupare a tuturor, ci doar a câtorva. Ei gândesc că acele câteva persoane speciale pot urmări sfințenia; restul dintre noi putem trăi ușuratic, în conformitate cu lumea.

Să avem grijă să menținem gândul Scripturii!

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu știți că, dacă vă supuneți robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie de păcat, care duce la moarte, fie de ascultare, care duce la dreptate?

Romani 6.16

Bobina de ață

Mai demult am fost nevoit să călătoresc mult, având multe delegații. Pentru familia mea, aceasta a fost o povară destul de greu de suportat. Într-o seară, când m-am întors acasă de la serviciu, fetița mea a avut ideea de a mă lega, astfel ca eu să nu mai pot pleca. A luat o bobină de ață și a început să se plimbe în jurul meu, derulând firul pe măsură ce mergea. După câteva ture, ea s-a oprit triumfătoare: „Tata, încearcă să te eliberezi!“. Desigur, aș fi putut atunci rupe cu ușurință cele câteva fire, dar nu am vrut să-i stric fetei distracția. Așa că ea a continuat să alerge în jurul meu cu bobina în mână, îndemnându-mă mereu: „Eliberează-te!“. Am jucat cu ea jocul și bineînțeles că i-a plăcut foarte mult!

După un timp mi-am dat seama că jocul a devenit serios. De fapt, nu mă mai puteam elibera. Erau prea multe fire. „Ești prins!“, s-a bucurat micuța mea și a trebuit să-mi chem soția să mă ajute să mă eliberez.

Această experiență mi-a amintit de tehnica păianjenului, care își folosește firavul fir pentru a-și înfășura prada până când aceasta este captivă.

Diavolul, dușmanul lui Dumnezeu și al credincioșilor, folosește și el această tehnică. El se străduiește să transforme păcatele în obiceiuri. Unul singur este mai puternic decât păcatul și decât diavolul: Isus Hristos. Doar El ne poate elibera atât de păcat, cât și de obiceiurile rele!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 22.19-40 · Ioan 15.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 32:16-42

Oferindu-se să-şi ajute fraţii să cucerească ţara Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad dau dovadă de zel, de curaj şi chiar de dezinteres. Toate acestea nu pot ţine loc, în ochii Domnului, de dragostea pentru El şi pentru ţara pe care a dăruit-o. Războinicii din cele două seminţii vor cunoaşte ţara promisiunii. Vor trece Iordanul pentru a-şi ajuta fraţii. Dar soţiile şi copilaşii lor nu vor intra în ea. Din cauza greşelii lor, aceşti micuţi nu se vor bucura de promisiunea Domnului (14.31). Ne amintim că odinioară faraon a fost cel care a încercat să-i împiedice pe prunci să părăsească Egiptul (Exod 10.10-11). De data aceasta, cei care ridică obstacole în calea sosirii lor în Canaan sunt chiar părinţii lor. „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine“ – spune cu mâhnire Domnul Isus –: „nu-i opriţi“ (Marcu 10.14). Există, din nefericire, multe mijloace de a opri un copil să vină la Isus!

În păşunile grase ale Galaadului, turmele vor prospera, cu siguranţă. Dar, pe de altă parte, familiile aveau să decadă, aşa cum o va dovedi istoria ulterioară a acestor seminţii.

Dragi prieteni, ce este mai important? Prosperitatea afacerilor noastre, sau cea a sufletului nostru? Acestea două sunt departe de a merge totdeauna împreună.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU ÎNCETA NICIODATĂ SĂ ÎNVEȚI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău… cu tot cugetul tău…” (Marcu 12:30)

Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a învăța mereu, până în ziua în care vom muri, fapt pe care nu ar trebui să-l desconsideri. Creierul obișnuit cântărește aproximativ un kilogram și, cu toate acestea, neurologii estimează că avem capacitatea de a învăța ceva nou în fiecare secundă, din fiecare minut, din fiecare oră, și din fiecare zi pentru următorii trei sute de milioane de ani! Extraordinar, nu-i așa? Dar e mai mult decât atât: e o obligație minunată. Învățarea nu este un moft, ci o chestiune de administrare. Domnul Isus a spus: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta…” Este imposibil să determinăm procentajul folosit din mintea noastră, dar toți avem un potențial neexploatat. Imaginația ta este capabilă de mult mai mult decât poți visa. Cu toate acestea, undeva pe parcurs, cei mai mulți dintre noi încetează să mai trăiască din imaginație și încep să trăiască din memorie. Nu mai proiectăm viitorul și începem să copiem trecutul. Și aceasta este ziua în care încetăm să mai trăim și începem să murim. De ce? Pentru că nu ne mai educăm pe noi înșine! A-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul tău presupune să-ți exploatezi mintea la maximum, prin a învăța cât mai multe lucruri despre cât mai multe lucruri. Adevăratul test al maturității spirituale nu este cantitatea de informație pe care o deții, ci recunoașterea cantității de informație pe care nu o știi. Înseamnă să te împaci cu realitatea că Dumnezeu nu este un obiect al înțelegerii, ci o sursă de uimire. Iar acest sentiment sacru de uimire aprinde o curiozitate sfântă de a continua să înveți tot mai multe despre Creator și despre creația Sa!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 aug. 2024

10 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Taina cea ascunsă [față] de veacuri și [față] de generații, dar arătată acum sfinților Săi, cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care este bogăția gloriei tainei acesteia printre națiuni, care este Hristos în voi, speranța gloriei; pe care noi Îl vestim, îndemnând pe orice om și învățând pe orice om, în toată înțelepciunea, ca să prezentăm pe orice om desăvârșit în Hristos.

Coloseni 1.26-28

Dumnezeu i-a încredințat apostolului Pavel o lucrare cu totul specială: aceea de a le arăta credincioșilor Persoana lui Hristos în cer și felul cum El este legat de ei pe pământ. Fiind sfinții Lui, cei credincioși – chemați în mare măsură dintre națiuni, dar și dintre iudei – sunt acum uniți într-un singur trup. În felul acesta, ei formează un grup de oameni care au fost chemați, mântuiți și puși deoparte pentru Dumnezeu în această lume. Lor le face Dumnezeu cunoscut bogățiile gloriei lui Hristos, așa cum este El acum în cer.

Prin Duhul Său, Hristos locuiește acum în cei credincioși pe pământ: „Hristos în voi“. Există de asemenea și aspectul viitor, „speranța gloriei“, când Hristos Se va arăta lumii, în și prin noi, iar noi ne vom arăta împreună cu El. Aceasta este Persoana minunată prezentată de Pavel în mesajul evangheliei. Un astfel de mesaj nu putea fi proclamat înainte de venirea lui Hristos în această lume și înainte de moartea, învierea și înălțarea Sa. Acum Pavel fusese chemat de către Hristos aflat în cer să proclame vestea bună; nu o filosofie, nici o doctrină nouă, ci o Persoană.

Toți ceilalți oameni au fost dați la o parte de Dumnezeu, care nu mai așteaptă nimic din partea omului, așa cum fusese cazul sub Lege. El așteaptă totuși un răspuns la predicarea evangheliei, atunci când Persoana prezentată de Pavel intră în viețile celor care cred. Mai mult, Pavel îi instruia pe toți pentru a umbla pe calea corectă, cu o gândire corectă. Această slujire este necesară tuturor celor credincioși, fiindcă doar astfel ne putem conforma în mod practic poziției noastre în Hristos.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, pentru Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!

2 Corinteni 5.20

Atât timp cât torța arde (2)

Prin natura noastră, cu toții suntem răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și ne-am dovedit a fi dușmani ai Domnului domnilor și ai Împăratului împăraților. „Fiecare își vedea de drumul lui“ (Isaia 53.6). Cu toții am strigat, dacă nu prin cuvinte, atunci prin faptele noastre: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi“ (Luca 19.14).

Dar, în ciuda păcatelor și a dușmăniei noastre, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, „Prințul Păcii“, pentru a ne împăca cu El și a ne mântui prin sângele Său. „Am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său“ (Romani 5.10). Dumnezeu ne oferă harul Său și pacea Sa. „Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu“ (Romani 5.1).

De când a murit Isus Hristos, lumina harului lui Dumnezeu arde și îi invită pe păcătoși să se întoarcă la El pentru a primi iertarea păcatelor și binecuvântările dragostei Sale. Mulți au răspuns la apel. Ei s-au întors la Dumnezeu, și-au mărturisit păcatele și au obținut harul. Ei sunt acum fericiți în slujirea lor pentru Dumnezeu. „V-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat“ (1 Tesaloniceni 1.9).

Nu vrei să vii și tu? Într-o zi, lumina harului lui Dumnezeu se va stinge și atunci va fi veșnic prea târziu pentru a te întoarce la Domnul. „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 5.1-18 · Ioan 5.19-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 8:15-26

Înainte de a fi prezentaţi ca un dar legănat, leviţii erau curăţiţi şi se aduceau jertfe pentru ei. Trebuia să se radă cu briciul peste tot trupul (v. 7) şi să-şi spele hainele. Am văzut deja aceste simboluri legate de consacrarea preoţilor şi curăţirea leproşilor. Ele nu reprezintă nicidecum convertirea, ci lucrarea pe care o face Duhul Sfânt prin mijlocirea Cuvântului pentru ca cei credincioşi să fie păstraţi curaţi. Briciul este un simbol al judecăţii pe care o avem de purtat peste tot ceea ce vine din carne. La un slujitor, mai ales mândria creşte repede, dacă briciul n-ar fi acolo pentru a-i supraveghea apariţia. Pe de altă parte, când venim să ne spălăm, nu ne place să îmbrăcăm din nou haine murdare. Şi pentru a sluji Domnului ne trebuie nu numai o conştiinţă curată, ci şi o mărturie practică ireproşabilă.

Numai „după aceea“ levitul îşi putea face datoria  (v. 22). Lecţie însemnată! Nu are importanţă care anume, orice îndeletnicire cere o ucenicie, o perioadă de pregătire. Cu atât mai mult slujirea pentru Domnul. Înainte de a începe în grabă o lucrare pentru Hristos, să-L lăsăm să realizeze ceea ce, în harul Lui, doreşte să împlinească în noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂSTREAZĂ SIMPLITATEA! | Fundația S.E.E.R. România

„Vă voi da păstori după inima Mea şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune.” (Ieremia 3:15)

Dorind să-și impresioneze adunarea, un tânăr absolvent al Institutului Teologic a inclus în predica sa, de duminică dimineața, cele mai sofisticate cuvinte pe care le-a putut găsi. A fost un dezastru! Coborând de la amvon, s-a întâlnit cu pastorul senior care i-a spus: „Fiule, ai vorbit peste capetele oamenilor!” Iritat și defensiv, tânărul seminarist i-a răspuns: „Atunci, de ce nu și-au întins gâtul?” La care bătrânul predicator i-a replicat: „Domnul Isus a spus: ‘Paște oile Mele’, nu girafele!”

Deci, fie că te afli la amvon, într-o sală de clasă, la o ședință a consiliului de administrație sau discuți cu cineva la o cafea, trebuie să știi întotdeauna care este scopul tău: să impresionezi oamenii sau să-i ajuți. Dumnezeu a spus: „Vă voi da păstori după inima Mea şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune.”

Scopul tău nu ar trebui să fie doar să comunici cunoștințe – ci și să dovedești înțelegere. Măsura unui profesor bun nu este dată de ceea ce știe, ci de cum ajută elevul să rețină. A face lucrurile simplu este o abilitate necesară dacă dorești să ai relații cu oamenii. Albert Einstein a spus-o în felul următor: „Dacă nu poți explica simplu, înseamnă că nu înțelegi suficient.”

Așa că, dacă vrei și încerci cu adevărat să ajungi la oameni, ține bine minte aceste patru cuvinte:

1) Inimă. Pentru a mișca pe cineva, trebuie să-l atingi la nivel emoțional.

2) Speranță. Dacă le spui care le sunt potențialul și posibilitățile, îi vei inspira să încerce.

3) Ajutor. Arată-le cum să aplice în mod concret ceea ce le spui.

4) Umor. Râzând de propriile tale greșeli, îi ajuți pe oameni să priceapă că toți greșim și avem puncte slabe… iar pentru cineva care se luptă, asta poate fi de mare ajutor.

Așadar, păstrează simplitatea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 iul. 2024

24 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte; și s-a rugat Domnului și El i-a vorbit și i-a dat un semn. Dar Ezechia n-a răsplătit după bunătatea făcută lui, pentru că i s-a înălțat inima.

2 Cronici 32.24,25

Lecții din viața lui Ezechia (3) – A nu-I da gloria cuvenită lui Dumnezeu

Ezechia fusese vindecat în mod miraculos, iar Iuda fusese izbăvit în mod miraculos de atacul împăratului Asiriei. Dumnezeu a îngăduit ca Ezechia să fie pus la încercare prin intermediul vizitei trimișilor din Babilon, pentru a se arăta ce era în inima lui. Veștile despre vindecarea lui miraculoasă și despre marea eliberare dată poporului ajunseseră până departe. Avea Ezechia să fie îndeajuns de smerit și să-I dea glorie lui Dumnezeu pentru toate acestea, sau avea să se înalțe în ochii oamenilor?

Citim că „n-a fost nimic în casa lui, nici în împărăția lui pe care să nu li-l fi arătat Ezechia“ trimișilor Babilonului (2 Împărați 20.13). Dumnezeu îl binecuvântase mult pe Ezechia, chiar într-un fel miraculos, însă el a folosit aceasta pentru a se înălța pe Sine și „n-a răsplătit după bunătatea făcută lui, pentru că i s-a înălțat inima“ (2 Cronici 32.25).

Ce lecție importantă pentru noi! Când vorbim despre lucrările bune pe care Dumnezeu le-a făcut în viața noastră, oare o facem pentru a-I da Lui glorie, sau pentru a atrage atenția spre noi înșine? Să avem grijă să nu ne înălțăm pe noi înșine prin intermediul lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a dăruit!

Domnul nostru Isus a căutat întotdeauna să-I dea glorie lui Dumnezeu și n-a căutat niciodată gloria oamenilor. El a spus: „Eu Îl onorez pe Tatăl Meu“ și „Eu nu caut gloria Mea“ (Ioan 8.49,50). În toată viața Sa, Domnul L-a glorificat în mod perfect pe Tatăl – „Eu Te-am glorificat pe pământ“ (Ioan 17.4).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.14,15

Născut din nou (14)

În discuția cu teologul iudeu Nicodim, Isus Hristos a prezentat o situație din istoria poporului Israel. Pe parcursul călătoriei din Egipt până în Canaan, poporul s-a răzvrătit în mod repetat împotriva lui Dumnezeu. Într-una dintre aceste ocazii, Dumnezeu a trimis printre oameni șerpi veninoși, care i-au ucis pe mulți. Atunci israeliții au conștientizat vina lor și i-au cerut lui Moise să intervină pentru ei la Dumnezeu.

Moise L-a implorat pe Dumnezeu să izbăvească poporul de această plagă, iar Dumnezeu a poruncit ca un șarpe de aramă să fie pus într-o prăjină. Și toți cei care au privit spre acel șarpe de aramă, încrezându-se în promisiunea lui Dumnezeu, au fost vindecați de efectele mușcăturilor de șarpe.

Israeliții nu se puteau ajuta singuri; nimeni nu putea rezista la veninul șarpelui și nimeni nu avea un leac. Vindecarea nu putea veni decât de la Dumnezeu și trebuia să fie acceptată prin credință. Oricine și-a recunoscut păcatul, conștient că este condamnat la moarte prin otrava șarpelui, nu mai avea decât un singur lucru de făcut: să se încreadă pe deplin în promisiunea lui Dumnezeu și să asculte de porunca Lui. Cine se uita la șarpele de aramă era vindecat.

Natura umană este infectată de otrava păcatului, iar omul este pierdut, pentru că nu are niciun remediu și nu se poate salva. Numai privind prin credință spre Hristos, care a fost „înălțat“ pe crucea de la Golgota, putem primi mântuire și viață.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 21.1-11 · Filimon 13-25

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 27:1-15

Acest capitol se ocupă de legămintele (v.1 nota a: pro­misiuni de bunăvoie care, odată făcute, nu se mai puteau schimba) pe care le puteau face copiii lui Israel, cât şi de modul în care preotul avea să le estimeze. În cap. 30 din Exod atenţia noastră a fost atrasă de faptul că preţul răscumpărării era identic pentru toţi. Aici, dim­po­trivă, aprecierile variază de la unul la altul. Într-adevăr, nu se pune în discuţie ceea ce reprezintă mântuirea noastră, ci mai degrabă capacităţile pe care le posedă fiecare. Răscumpăraţi cu ace­laşi preţ: sângele preţios al lui Isus, toţi copiii lui Dumnezeu sunt departe de a fi la acelaşi nivel spiritual, la aceeaşi aptitudine pentru slujire. Şi preo­tul trebuia să intervină pentru a aprecia lucrarea fiecăruia: „potrivit cu preţuirea preotului, aşa va fi“      (v. 12). Dacă vom avea tendinţa să criticăm ceea ce fac sau nu fac alţi credincioşi, ar trebui să ne amintim că Cel care ju­decă este Domnul şi că, în trupul lui Hristos, fie­ca­re mădular are importanţa sa şi funcţiunea sa parti­culară (1 Cor. 4.4, 5).

Persoane, animale sau case, toate puteau fi ­consacrate Domnului. Cu siguranţă, nu avem nimic mai de preţ să dedicăm Domnului decât propria persoană. A­ceasta au făcut macedonenii despre care vorbeş­te apos­tolul: „întâi s-au dat pe ei înşişi Dom­nului“. Şi toată slujirea lor, promptă, abundentă în bucurie, a iz­vo­rât din această dăruire iniţială (2 Corinteni 8.2-5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ACASĂ LA DOMNUL | Fundația S.E.E.R. România

„Ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.” (2 Corinteni 5:8)

Oricât am încerca să evităm acest lucru și oricât de reticenți am fi în a discuta despre el, fiecare dintre noi trebuie să dea drumul mâinii celui pe care-l iubește și să-l încredințeze în mâna Celui care ne iubește cel mai mult. Dar haideți să vedem, ce se întâmplă atunci când murim? Și ce se întâmplă cu noi între moartea noastră și revenirea lui Hristos? Apostolul Pavel răspunde: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde…” (1 Tesaloniceni 4:13). Sfânta Scriptură este surprinzător de tăcută cu privire la ceea ce se întâmplă cu noi în perioada dintre moartea noastră și învierea trupului nostru. Nu ne oferă suficiente informații pentru a ne satisface curiozitatea, ci doar cât să ne deschidă apetitul. Apostolul Pavel scrie: „Pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” (Filipeni 1:21-23) Cercetătorul biblic Anthony Hoekema scria: „Ce vrea să spună Pavel aici este că, în momentul în care un copil al lui Dumnezeu pleacă acasă la Domnul, în același moment va fi cu Hristos. Cu alte cuvinte, cerul este cea mai mare vindecare dintre toate! Cei dragi ai tăi au avut dureri aici, dar acolo nu mai au dureri… S-au luptat aici, dar nu mai au lupte acolo. Poate tu te întrebi de ce Dumnezeu i-a luat acasă, dar ei nu se întreabă – pentru că acum înțeleg! Ei sunt, din acel moment, în pace în prezența lui Dumnezeu!” Așadar, fii mângâiat prin aceste cuvinte!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 iun. 2024

21 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie.

Coloseni 1.11

Domnul nu a avut altă voință, decât pe aceea a Tatălui Său (Ioan 4.34; 5.30; 6.38). Acesta a fost suportul vieții Sale constante de răbdare, care nu a cedat niciodată în fața împotrivirii păcătoșilor și a uneltirilor vrăjmașului. Și în cazul nostru, pentru a avea o voință supusă și pentru a manifesta viața din Dumnezeu, prin „orice răbdare și îndelungă-răbdare“, avem nevoie să fim „întăriți cu toată puterea“, cu puterea care vine de sus. Nimic nu face puterea mai evidentă, decât răbdarea; aici nu este vorba de acea răbdare pasivă care se supune și suferă pentru că așa trebuie, ci de o răbdare activă, care rezistă, știind că aceasta este voia lui Dumnezeu. Dovedim noi această răbdare când trecem prin împrejurările neplăcute și dureroase ale vieții? Avem noi acest sprijin constant în relațiile noastre cu ceilalți? Această răbdare nu provine dintr-un caracter natural, apatic sau indiferent, ci din puterea care vine de la Dumnezeu: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“. Răbdarea așteaptă. Ea știe că va veni momentul când durerile și greutățile se vor fi încheiat, atunci când vom ajunge în gloria de unde ne vine, în prezent, această putere. Această perspectivă ne încurajează la răbdare și ne este pusă înainte în mai multe locuri din Cuvânt (Iacov 5.8; 2 Tesaloniceni 3.5).

Pe drumul ascultării și al răbdării se află și bucuria, în pofida a tot ceea ce trebuie să suferim, bucuria care vine de sus, bucuria pe care Domnul Isus o gusta în părtășia Sa constantă cu Tatăl Său, bucuria despre care El spune: „V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan 15.11; 17.13). Este o bucurie care decurge din siguranța că Domnul Isus trăiește în glorie, că avem privilegiul glorios de a-I cere Tatălui, în Numele Domnului Isus, orice lucru în legătură cu nevoile sufletelor noastre; este o bucurie care se bazează pe cunoașterea acestui glorios Mântuitor și care nu ne poate fi luată (Ioan 16.22-24).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Smeriți-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalțe, aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.

1 Petru 5.6,7

Trecerea cărămizilor din mână-n mână

Spurgeon, un predicator bine-cunoscut din Londra, a folosit odată următoarea comparație, pentru a ilustra felul în care putem „arunca“ îngrijorările:

„Ați urmărit vreodată cum lucrează muncitorii la o construcție? Ei stau pe trei niveluri diferite ale schelei și trec cărămizile de pe treapta cea mai de jos pe cea din mijloc și de acolo pe cea superioară. Lucrul merge bine atâta timp cât fiecare cărămidă care ajunge pe o treaptă este trecută imediat pe treapta superioară. Ce s-ar întâmpla dacă omul din mijloc nu ar da mai departe cărămizile imediat ce le-a primit? Ce s-ar întâmpla dacă meșterul de sus ar refuza să ia cărămizile? Bietul om din mijloc aproape că s-ar prăbuși sub povară. Este exact ceea ce ni se întâmplă tot timpul pe tărâmul invizibil. De îndată ce întâmpinăm prima dificultate, nu reușim să trecem la o etapă superioară și deja ne simțim presați și chinuiți. Deja ne așteaptă a doua și a treia problemă. Puterea noastră se epuizează și ne prăbușim sub povară.“

Putem sublinia această comparație potrivită a lui Spurgeon cu versetul de astăzi: Mâinile lui Dumnezeu sunt mereu întinse spre noi. El este întotdeauna gata să ne îndepărteze îngrijorările. „El Însuși îngrijește de voi“ poate fi tradus și prin „Lui Îi pasă de voi“.

Lui Dumnezeu Îi pasă de tine! El vrea să ia poverile de pe umerii tăi! Adu-I-le Lui – în fiecare zi! Și cere-I să te ajute să renunți la ele. El te iubește și Se îngrijește de tine.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 28.15-25 · Coloseni 1.12-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 7:1-21

Epistola către Romani ne învaţă că Dumnezeu a trebuit să Se ocupe de două probleme: cea a păcatelor, până la cap. 5.11, apoi de cea a păcatului, până la cap. 8. A trebuit să condamne pomul tot aşa cum a condamnat şi fructele, păcatul din firea noastră în aceeaşi măsură cu rezultatele lui. Cerând o jertfă pentru vină (fapta comisă) şi o alta pentru păcat (rădăcina acestei fapte), Dumnezeu ne învaţă că lucrarea lui Hristos răspunde la aceste două nevoi ale păcătosului.

Legea jertfei de mulţumire ilustrează condiţiile necesare pentru a fi realizată comuniunea creştină: jertfa de mulţumire era adusă ca urmare a acţiunii iertării (v.12; 1 Cor. 10.16), cu caracter voluntar (de bunăvoie), cu bucurie (v. 16; 2 Cor. 8.4), departe de orice contact cu necurăţia (v.21). În timp ce jertfele pentru păcat erau aduse pentru că cineva nu era curat, la jertfele de pace puteau avea o parte numai israeliţii care erau curaţi      (v. 19). Oricine atingea carnea jertfei pentru păcat devenea sfânt (6.27), în timp ce, invers, orice necurăţie întina jertfa de pace. Noi ne îngrijim de curăţia alimentelor noastre. Să ne îngrijim şi mai mult ca nici o necurăţie din duhul nostru să nu întrerupă comuniunea a cărei imagine este această jertfă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE ÎN CONTROL, ÎNCREDE-TE ÎN EL! | Fundația S.E.E.R. România

„În Tine îmi este nădejdea.” (Psalmul 39:7)

Viața rareori se desfășoară exact așa cum speram sau credeam noi că se va desfășura. Când Iov a pierdut totul, el a spus: „La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie? Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?” (Iov 6:11, 13). Totuși, la urmă, Iov a primit înapoi de două ori mai mult decât a pierdut. Dar experiențele și necazurile prin care a trecut i-au schimbat profund atitudinea față de Dumnezeu. El spune: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. Adică: știu că Tu poți să faci totul, și niciun scop al Tău nu poate fi zădărnicit! Și continuă: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:2, 5) Ce a descoperit Iov? Că Dumnezeu este suveran! El nu este angajatul nostru, noi suntem robii Lui! Noi trebuie să ascultăm de Cuvântul Său pentru a umbla în binecuvântarea Sa… dar rezultatul final al tuturor lucrurilor se află în mâinile Sale și nu în ale noastre. Mulți dintre noi se luptă cu controlul. Vrem să avem control nu numai asupra circumstanțelor noastre, ci și asupra obiectivelor, planurilor, relațiilor și a tot ceea ce ne privește. O astfel de atitudine este adesea un indiciu al dorinței noastre lăuntrice de a fi independenți de Dumnezeu; de a fi stăpânii propriului nostru destin. Uneori acest lucru se întâmplă deoarece am crescut într-un mediu haotic și am decis să nu mai repetăm niciodată experiențele din prima parte a vieții. Să nu trăiești cu impresia, falsă de altfel, că deții controlul asupra vieții tale datorită realizărilor educaționale, financiare sau de altă natură. Nu este adevărat! Dumnezeu ți-a îngăduit să faci tot ceea ce ai făcut. Iar apostolul Pavel confirmă acest lucru: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” (1 Corinteni 15:10). Așadar, Dumnezeu este în control – încrede-te în El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 mai 2024

31 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea.

Ioan 15.9

Domnul spune: „Rămâneți în dragostea Mea“. Savurarea binecuvântărilor noastre și puterea noastră în mărturie depind de rămânerea în simțământul dragostei lui Hristos. Acele cuvinte solemne ale Domnului, „ți-ai părăsit dragostea dintâi“, arată primul pas pe drumul care duce la ruina și la divizarea mărturiei creștine pe pământ (Apocalipsa 2.4,5). Când creștinii au savurat cu adevărat dragostea divină, nimic n-a putut sta împotriva mărturiei lor unite. Când însă și-au pierdut dragostea dintâi pentru Hristos, prin pierderea simțământului dragostei Lui pentru ei, au încetat să mai prezinte o mărturie unită înaintea lumii.

Cât de des s-a repetat istoria Bisericii, la scară mică, în adunările celor credincioși! Dacă însă dăm ascultare cuvintelor Domnului și rămânem în dragostea Lui, trebuie să luăm seama la îndrumările Lui, fiindcă El ne arată calea. Putem rămâne în dragostea Lui doar dacă umblăm pe o cale a ascultării: „Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea“. Copilul care își urmează propria voință, în neascultare de părinți, are o foarte mică apreciere cu privire la dragostea lor. La fel este și cu creștinul: doar dacă umblă în ascultare de gândul Domnului va putea rămâne în savurarea dragostei Lui.

S-a spus pe drept că noi rămânem în dragostea lui Hristos așa cum cineva rămâne în căldura razelor soarelui stând în locul unde bate soarele. Dragostea lui Hristos este gustată pe calea ascultării și strălucește pe calea poruncilor Lui. Păzirea poruncilor Sale nu produce dragoste, la fel cum a sta în locul însorit nu creează lumina soarelui. Prin urmare, îndemnul nu este de a căuta, nici de a merita, nici de a obține dragostea, ci de a rămâne în ea.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul a devenit un suflet viu.

Geneza 2.7

Sufletul viu

Când Dumnezeu a creat plantele, El a spus: „Pământul să producă vegetație, plante cu sămânță, pomi roditori care să facă rod după specia lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ“. Când a creat animalele acvatice și păsările, El a spus: „Să mișune apele de viețuitoare și să zboare păsări deasupra pământului, pe întinderea cerului“. Iar cu privire la animalele terestre, El a spus: „Să dea pământul viețuitoare după specia lor, vite, reptile și animale sălbatice ale pământului, după specia lor“.

Când însă a venit vorba de om, Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ“ (Geneza 1.9-31).

Așadar, dincolo de toate dezbaterile, studiile și discuțiile științifice, să reținem că Sfânta Scriptură ne asigură că omul a fost creat ca o ființă specială: „Omul a devenit un suflet viu“. Acest suflet viu se deosebește de sufletul animalelor (Geneza 1.30). Materia extrasă din pământ, care este comună omului și celorlalte viețuitoare, primește aici un suflu divin, special. Acesta îi conferă omului capacități care îl diferențiază de animale, ca o reflectare a anumitor caracteristici divine. Iar când trupul se întoarce în pământ, „duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat“ (Eclesiastul 12.7). Această relație dintre om și Creatorul său dă naștere unei responsabilități. Și chiar dacă omul păcătos neagă sau ignoră această răspundere, nicidecum nu o poate anula, pentru că ea există.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.31-40 · Psalmul 104.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 35:1-19

Cortul era pe cale să fie construit. Cu această ocazie sunt enumerate pentru a doua oară diversele materiale folosite, pentru a ne aduce aminte că una este a cunoaşte şi alata este a face. În acest timp, înainte de începerea lucrului, este din nou pusă problema sabatului (v. 1-3). Înainte de a întreprinde o lucrare, oricare ar fi aceasta, este necesar să fi petrecut timp în prezenţa Domnului, să fi stat «jos» înaintea Lui, odihnindune sufletul şi duhul în sentimentul dependenţei noastre. La picioarele Domnului Isus a învăţat Maria să slujească cu înţelepciune (Luca 10.39). Şi tot acolo a cunoscut momentul potrivit de a-şi aduce mirul (comp. cu v.8) pen­tru a-l răspândi pe picioarele Învăţătorului.

Remarcăm numărul variat de obiecte pe care trebuia să le aducă israeliţii, de la aur şi pietre preţioase, până la cârligele cortului şi frânghiile care susţineau edificiul (pentru a susţine adevărul). În această lungă listă, fiecare putea găsi ceva de adus. Şi voi, dragi prieteni care-L cunoaşteţi pe Domnul, puteţi contribui la zidirea Adunării. O slujbă făcută în mod discret, bucuria de a „face milostenie“ (Romani 12.8) şi rugăciunile zilnice pentru mărturia creştină sunt la îndemâna oricui. Şi sunt plăcute Domnului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PERSOANE POTRIVITE ȘI MEDIU POTRIVIT | Fundația S.E.E.R. România

„El… i-a scos pe toţi afară…” (Luca 8:54)

Biblia spune că, în timp ce vorbea Isus, a venit „unul din casa fruntaşului sinagogii şi i-a spus: „Fiica ta a murit”… Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai şi va fi tămăduită.” Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi pe mama fetei. Toţi plângeau şi o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.” Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise. Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!” Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât.” (Luca 8:49-55). Învățătura pe care o primim din această întâmplare este una foarte importantă. Pentru a experimenta puterea lui Hristos care poate învia morții, ai nevoie de persoanele potrivite și de mediul potrivit. Așa cum uleiul și apa nu se amestecă, nici credința și îndoiala nu pot sta împreună. Să reținem faptul că Domnul Isus i-a luat pe apostolul Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei cu El în casă și i-a scos pe ceilalți afară. Oare s-au simțit ofensați unii dintre ei și l-au criticat pentru asta? Cu siguranță, dar când te afli într-o criză, trebuie să te înconjuri cu oameni care se încred în Cuvântul lui Dumnezeu cel puțin la fel ca tine, și care cred că El are răspunsul. Când Iair a auzit că fiica sa a murit, cu siguranță că s-a gândit: „Până aici mi-a fost; nu se mai poate face nimic!” Dar nu așa a gândit și Domnul Isus! În textul original din limba greacă, Domnul Isus a zis: „Nu te teme, crede numai și continuă să crezi, și ea se va face bine.” Așadar, când ai de înfruntat probleme mari sau încercări puternice, tu ai nevoie de oameni ai credinței lângă tine. Ei vor continua să creadă, împreună cu tine, că Dumnezeu are soluția! Așadar, azi – asigură-te că ești într-un mediu potrivit, lângă persoanele potrivite!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 mai 2024

19 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și I-a spus lui Isus: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“.

Luca 23.42

Scripturile au prezis că Mesia avea să fie răstignit împreună cu cei fără de lege (Isaia 53.12) nu numai prin profeția directă, ci și cu ajutorul imaginilor, așa cum este de exemplu cea a lui Iosif (Geneza 40.21,22). Iosif, care era nevinovat, a fost aruncat în închisoare, unde a stat împreună cu mai-marele paharnicilor și cu mai-marele brutarilor. El a fost pus în rândul celor fără de lege. Unul dintre aceștia a fost condamnat, iar celălalt a fost restabilit – o imagine remarcabilă a ceea ce avea să se întâmple cu cei doi tâlhari răstigniți de o parte și de cealaltă a lui Hristos.

Luca menționează cu privire la cei doi tâlhari un lucru pe care celelalte trei Evanghelii nu-l arată: unul dintre ei s-a pocăit și a crezut în Hristos. Matei ne spune că amândoi tâlharii Îl batjocoreau pe Domnul la începutul suferințelor Sale pe cruce (Matei 27.44). Apoi, după cum ne spune Luca, a avut loc o schimbare radicală într-unul dintre ei.

Ce s-a întâmplat? Harul lui Dumnezeu a lucrat în conștiința acelui tâlhar și, pe măsură ce orele se scurgeau, el a fost cercetat de cuvintele și de purtarea plină de evlavie a lui Hristos. El credea în mod clar în existența unei alte vieți, dincolo de moarte, și știa că nu era pregătit pentru ea. Și-a mărturisit păcătoșenia și L-a mărturisit pe Hristos ca Domn, spunând: „Doamne, adu-Ți aminte de mine!“. Răspunsul binecuvântat a fost: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23.43). Acest om, proaspăt mântuit, nu trebuia să aștepte până la instituirea Împărăției, pentru ca Domnul să-Și aducă aminte de el, ci avea să fie în rai în chiar acea zi. Domnul însă dorește ca noi să ne aducem aminte de El la Cina pe care El a instituit-o. Tâlharul pocăit n-a avut această oportunitate aici pe pământ, fiindcă a plecat imediat în cer. Cu noi însă, lucrurile stau altfel. Să ne folosim deci de această oportunitate atât timp cât suntem aici! Raiul și Împărăția vor veni, însă acum este timpul să vestim moartea Lui.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Evrei 12.2

Căpetenia credinței noastre

Ne putem îndrepta mereu privirea spre acest Domn slăvit. El ne este prezentat drept Căpetenia și Desăvârșitorul credinței. Căpetenie înseamnă conducător, adică unul care face primul pas și care merge înaintea celorlalți. Domnul Isus este Modelul și Exemplul nostru. El a parcurs cu fidelitate fiecare pas pe această cale și a ajuns la țintă. Drumul Său a fost unul nespus de dificil, trecând pe la cruce. Dar El nu S-a uitat la cruce și la rușinea ei, nici la suferințele pe care trebuia să le îndure, ci S-a uitat la ceea ce se afla în spatele crucii, și aceasta a fost bucurie pentru El.

În ce consta această bucurie care se afla înaintea Lui? El S-a gândit, cu siguranță, la mântuirea celor pe care îi iubea și pentru care avea să-Și dea viața. Dar privirea Sa era fixată și asupra învierii și a înălțării Sale la Tatăl. Iar ca Om, El urma să fie primit sus în glorie. Știa că doar în acest fel ne va pregăti un loc, pentru ca noi să fim acolo cu El pentru totdeauna. Ce bucurie pentru El să fie înălțat sus în glorie după o viață atât de dificilă, care s-a încheiat cu moartea rușinoasă pe cruce! El S-a gândit la acest aspect pe tot parcursul suferinței și umilinței Sale. Această bucurie L-a susținut. În mod profetic, Îl auzim spunându-I lui Dumnezeu în Psalmul 16: „Înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice la dreapta Ta“. – Acum, această bucurie este împlinită și El ocupă locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 12.16-13.5 · Psalmul 95.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 29:31-46

Berbecul pentru consacrare trebuia să fie întâi jertfit, apoi mâncat de preoţi. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, credinciosul trebuie să se hrănească din Cel care până la moarte a fost în totul consacrat lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă“ (Efeseni 5.2). Preotul trebuia să mănânce carnea pentru consacrare „la uşa cortului întâlnirii“, adică înainte de a sluji în Locul Sfânt. În fiecare din cele şapte zile trebuia adusă o nouă jertfă, ca urmare a exercițiilor spirituale şi a afectivităţii înnoite zi de zi.

Sfârşitul capitolului spune despre jertfele care trebuia aduse „necurmat“, „din generaţie în generație“ (Numeri 28.3, 6, 10; Ezra 3.5), pentru a preamări necontenit înaintea lui Dumnezeu lucrarea crucii.

După sfinţirea cortului, a altarului şi a familiei preoţeşti, Dumnezeu va putea locui în mijlocul alor Săi într-o ordine potrivită cu gloria Sa. Apostolul Pavel arată că există aceeaşi relaţie între locuirea în prezent a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în cei credincioși şi sfinţenia ce trebuie să-i caracterizeze pe aceştia (1 Corinteni 3.16, 17; 6.19).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CEVA ASTĂZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:18)

Când un multimilionar a fost întrebat de câți bani este nevoie pentru a fi fericit, el a răspuns: „Doar de puțin mai mult!” Acum să presupunem că și tu ai mulți bani, dar îți pasă de ceilalți. Întrebare: „Ești implicat în împlinirea nevoilor oamenilor?” Pentru că citim în Biblie: „Cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:17-18). Acest verset se poate reduce la două cuvinte: Fă ceva! În pilda samariteanului milostiv, doi oameni religioși au trecut pe lângă omul aflat pe moarte pe drumul Ierihonului, fără să se oprească să-l ajute. De ce? Nu era oare o bună ocazie de a pune în practică ce credeau și predicau? Cum deveniseră oare atât de insensibili și de indiferenți? S-au gândit oare: „Problema este prea mare, nu pot face nimic?” Erau ei atât de concentrați pe agenda comunității sau lucrării lor, încât au socotit că era mai importantă decât să dedice timp și resurse ca să-l repună pe picioare pe acest om? Domnul Isus a spus: „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:33-34). Să reținem cuvântul „milă”; bunul samaritean a fost dispus să se implice emoțional. Și tu trebuie să faci la fel! Bob Pierce, fondatorul organizației World Vision s-a rugat odată: „Vreau ca inima mea să fie frântă de lucrurile care frâng inima lui Dumnezeu!” Ai vrea să poți rosti și tu o astfel de rugăciune? Atunci Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fă ceva!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 mai 2024

13 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ape multe nu pot stinge dragostea, nici șuvoaiele n-o îneacă. Chiar dacă cineva ar da toată averea casei lui pentru dragoste, ar fi profund disprețuit.

Cântarea Cântărilor 8.7

Dragostea curată este puternică, plină de vitalitate și de nestins. Nicio împrejurare din univers nu poate stinge flacăra ei vie. Cât de nespus mai înaltă este ea decât simpla afecțiune a oamenilor unii pentru alții! Mulțimea divorțurilor arată limpede deșertăciunea rușinoasă a așa-numitei iubiri dintre bărbat și femeie, care stau căsătoriți pentru un timp, după care nu se mai iubesc unul pe altul. O mică încercare, câteva împrejurări spinoase, acestea sunt de ajuns să stingă flacăra pâlpâitoare a unei iubiri care a fost la început afirmată cu putere.

Însă „apele cele mari“, adâncurile suferinței și ale agoniei de nedescris, valurile mari și talazurile, nu numai ale încercărilor generate de împrejurări pământești, ci ale celor generate de judecata cumplită a lui Dumnezeu împotriva păcatului, acea suferință de a fi singur, părăsit, sub șuvoiul vinei păcatelor noastre – toate acestea n-au putut stinge dragostea pură a inimii binecuvântatului nostru Domn Isus, iubire manifestată față de cei păcătoși și lipsiți de orice merit. Ce iubire minunată!

Dragostea este chiar natura Lui, infinit mai înaltă și mai prețioasă decât toate bogățiile acestui univers. Oamenii, în neghiobia lor, încearcă să cumpere dragostea copiilor lor cu averea, cu daruri scumpe sau cu orice alt lucru material, doar pentru a descoperi că aceștia îi tratează cu cel mai profund dispreț. Astfel de daruri nu vor naște dragostea. Domnul ne-ar fi putut da tot ceea ce ar fi fost necesar să împlinească poftele noastre, însă El S-a dat pe Sine Însuși, n-a dat lucruri. Aceasta este dragostea pură, prețioasă și reală! Fiindcă ne-a iubit, El S-a dat pe Sine; și doar această dragoste neprefăcută poate produce un răspuns din partea inimilor noastre – „Noi iubim fiindcă El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19).

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?“. Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela și a făcut ca fierul să plutească.

2 Împărați 6.6

„Unde a căzut?“

În timpul lucrărilor de construire a unei locuințe mai mari pentru fiii profeților, toporul unuia dintre tineri a căzut în apă și s-a scufundat, părând să se fi pierdut pentru totdeauna. Toporul era împrumutat, iar aceasta făcea ca pierderea să fie și mai mare.

Elisei, omul lui Dumnezeu, a fost rugat să meargă în acel loc. Acolo profetul l-a întrebat pe tânăr „unde a căzut“ toporul, iar el i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în acel loc și – împotriva tuturor legilor materiei – fierul a plutit. Toporul a fost recuperat.

Acest tablou poate reprezenta o pagină din viața noastră. Evenimentele schimbătoare, dezamăgirile, înfrângerile, greșelile, păcatele, toate ne apasă și copleșesc. Ele nu pot fi îndepărtate și ne provoacă suferință amară. Când Elisei a întrebat: „Unde a căzut?“, tânărul i-a arătat locul. Care este problema care te frământă? Spune-o pe nume înaintea lui Dumnezeu! El are deja pregătită o rezolvare.

Abia după ce i s-a arătat locul, Elisei a trecut la acțiune și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să facă o minune. Când ne ascundem eșecurile și păcatele, când nu ne recunoaștem dezamăgirile și înfrângerile, când ne reprimăm problemele din viață, suferim pierderi grele. Dumnezeu așteaptă de la noi să Îi arătăm locul. Numai atunci putem experimenta că El „face fierul să plutească“. Ce răspuns minunat din partea lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.1-14 · Psalmul 91.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

                                                            Exod 27:9-21

Împrejurul Cortului se întindea curtea, un fel de teren mare împrejmuit, în care toţi israeliţii puteau intra cu jertfele lor (Psalmul 96.8). Era delimitată de pânze de in susţinute de stâlpi aşezaţi pe piedestale de bronz. Aceste pânze de in subţire răsucit (conform cu umanitatea fără pată a lui Hristos), vorbesc despre mărturia de sfințenie practică pe care sfinţii răscumpăraţi trebuie s-o poarte în faţa unei lumi ignorante şi ostile. O asemenea mărturie este însoţită de suferinţe din cauza dreptăţii şi toate trebuie să aibă ca bază piedestale de bronz, din acelaşi material ca şi altarul pentru jertfe, unde, în mod simbolic, Hristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un model …       (1 Petru 2.21). Strălucind în soarele deşertului, împrejmuirea curţii trebuia să fie văzută de departe, proclamând că Dumnezeu era acolo. Să ne ajute Domnul să dăm înaintea lumii o aseme­nea măr­turie colectivă fără greşeală!

Sfârşitul capitolului ne aminteşte care este sursa şi puterea interioară a unei asemenea mărturii: Duhul Sfânt. Pentru ca cele şapte lămpi ale sfeşnicului să strălucească neîncetat, în ele trebuia pus „untdelemn curat de măsline bătute“, imagine a exerciţiului continuu al credincioşilor de a acorda Duhului Sfânt locul care Îi aparţine de drept.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele…” (Proverbele 8:11)

Când împăratul Solomon i-a cerut lui Dumnezeu înțelepciune în loc de putere, faimă sau bogății, Dumnezeu i-a spus: „fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti – înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.” (2 Cronici 1:11-12). Și-a ținut Dumnezeu promisiunea? Da! Solomon a devenit persoana cea mai faimoasă, cea mai bogată, cea mai puternică și cea mai înțeleaptă de pe planetă! Această descriere îi este atribuită lui Solomon. El a domnit peste cel mai important imperiu din lume. Corăbiile sale comerciale au navigat peste mări, aducându-i comorile pământului. A proiectat și a construit câteva dintre cele mai importante clădiri ale lumii, inclusiv Templul. A construit rezervoare, parcuri, grădini și vii. A fost un maestru al comerțului, științei și literaturii. A devenit un distins scriitor și un muzician talentat. A învățat incredibila valoare a înțelepciunii, s-a bucurat de beneficiile ei și a scris: „Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (Proverbele 8:10-11) Cartea Proverbele sau Pildele lui Solomon are 31 de capitole – câte unul pentru fiecare zi a lunii. Așadar, ce s-ar întâmpla dacă ai citi câte un capitol pe zi în următoarele douăsprezece luni? Cu siguranță, vei deveni mai înțelept!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 mai 2024

8 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Învingătorului îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu … Veți avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții … Învingătorul va fi îmbrăcat în veșminte albe și nicidecum nu-i voi șterge numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Săi.

Apocalipsa 2.7,10; 3.5

Adunările din Apocalipsa 2 și 3 au experimentat împreună multe dificultăți pe drumul credinței. Alături de persecuții severe, ele s-au confruntat cu erori doctrinare, cu motivații și cu afecțiuni nepotrivite, precum și cu pericolul mulțumirii de sine. Totuși, fiecare mesaj către aceste adunări include chemarea către cei credincioși de a fi biruitori. La această chemare trebuie să luăm și noi seama în zilele noastre.

Este instructiv să privim la mesajul vieții pentru cei biruitori. Mai întâi, lor le este dăruit rodul pomului vieții. Cu excepția câtorva apariții în cartea Proverbe, acest pom nu mai fusese menționat în Scriptură de la căderea omului. Aici însă vedem că Dumnezeu a păstrat acest pom, în tot acest timp, pentru credinciosul biruitor. Cununa vieții este de asemenea o promisiune minunată. În zilele împăraților, lui David i-a fost oferită o cunună a morții, ca să zicem așa, anume coroana împăratului Saul, prezentată ca dovadă că Saul murise în bătălie. Domnul Isus însă, marele nostru David, va dărui El Însuși cununa vieții celor care au suferit necazurile cu credincioșie, datorită dragostei pentru El (Iacov 1.12).

Apoi avem menționată cartea vieții. Biruitorilor li se promite nu numai că numele lor vor rămâne scrise în ea, ci și că Domnul le va oferi dovada aprobării Lui. Ce onoare să fii recomandat de un Stăpân atât de glorios! Să luăm seama la ceea ce Duhul spune adunărilor, iar aceste promisiuni să aprindă în noi dorința de a birui toate de dragul Lui!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Nicodim] a venit noaptea la Isus.

Ioan 3.2

Născut din nou (3)

În ciuda evlaviei sale personale, a erudiției și a poziției sale înalte, lui Nicodim îi lipsea ceva esențial. În inima lui s-a trezit o dorință care trecea dincolo de orice întrebare teologică. Cu ea nu se putea duce la niciunul dintre colegii săi. Oare Isus îl va putea ajuta?

Spre deosebire de mulți alții din Ierusalim, Nicodim a simțit o nevoie spirituală profundă. Și s-a simțit atras de Isus. Acesta este întotdeauna un semn al lucrării lui Dumnezeu în inima omului (Ioan 6.44; Romani 2.4).

La ceilalți cărturari, Nicodim ar fi putut merge ziua. La Isus a venit însă noaptea. Nu dorea să fie văzut de nimeni. Își făcea griji pentru demnitatea sa de „învățător al lui Israel“. Cum să vină învățătorul la Isus, pentru a învăța de la El? Nicodim a simțit că lumea era împotriva acelora care voiau să vină la Isus. Așa că a venit noaptea.

Sunt multe obstacole care îi împiedică pe oamenii religioși să vină la Hristos. Nicodim a venit la El noaptea, dar a venit! El a mers la singura Persoană care îl putea ajuta cu adevărat, care putea răspunde la toate întrebările referitoare la veșnicie și care îi putea împlini dorința lui profundă.

Și astăzi, Duhul Sfânt îl conduce pe om nu la un predicator, ci întotdeauna doar la Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El îl primește pe om chiar și în timpul nopții! – El te acceptă atunci când vii la El. Nu vrei și tu să mergi la El cu întrebările și cu poverile tale?

Citirea Bibliei: 1 Samuel 5.1-12 · Efeseni 6.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 25:1-22

În acest capitol încep instrucţiunile cu privire la închinare. Cortul, „imaginea şi umbra celor cereşti“ (Evrei 8.5), ne prezintă, prin detaliile sale, ca o serie de simboluri, condiţiile în care: 1) Dumnezeul Cel Sfânt poate locui în mijlocul alor Săi; 2) cum noi, care suntem păcătoşi, ne putem apropia de acest Dumnezeu sfânt. Aceste chestiuni privesc adevărurile de bază ale mântuirii noastre şi locul lor în ordinea divină.

Când dorim să descriem o casă, nu începem cu mobila. Aici, dimpotrivă, chivotul ocupă primul loc, pentru că Îl reprezintă pe Hristos, centrul planurilor lui Dumnezeu. Era făcut din lemn de salcâm (copac ce creşte în soluri aride, nestricăcios, imagine a umanităţii lui Hristos – Isaia 53.2), poleit cu aur, semn al divinităţii Sale. Capacul ispăşirii, din aur curat, care acope­rea chivotul, spune despre un Dumnezeu binevoitor, împăcat prin sângele care era adus (Romani 3.25) şi care îl poate întâlni acolo pe omul păcătos (v. 22). „Heruvimii gloriei“, ale căror feţe erau întoarse (Evrei 9.5), ne spun că acolo sunt taine divine adânci, în care „îngerii doresc să privească“ (1 Petru 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău…” (Matei 6:13)

În rugăciunea „Tatăl nostru”, Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm așa: „Și nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” Să înțelegem un lucru: Satan încearcă mereu să ne ducă în ispită, în timp ce Duhul Sfânt care locuiește în noi încearcă mereu să ne izbăvească de ispită. Ne este de ajutor să știm că diavolul este numit „ispititorul”, și în același timp și „pârâșul”. Biblia adeverește acest lucru: „Pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10). Nu există fair-play la diavol. De îndată ce te face să cazi în ispită, el își va schimba rolul și va încerca să te convingă că din cauză că ai cedat, ai ieșit din sfera harului și răscumpărării lui Dumnezeu. Dar Satan este mincinos și în el nu este adevăr. Numai când îți negi păcatul și respingi mila lui Dumnezeu, ai ieșit de sub răscumpărarea lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8-9). Unii oameni sunt izbăviți din ispită pe loc; alții se luptă cu ea vreme îndelungată, înainte să obțină izbăvire și victorie. Nu se pune problema că Dumnezeu nu dorește să-Și extindă harul peste noi, doar că noi nu suntem în stare să-l primim. Așadar, fie că alegi calea simplă, fie calea dificilă, câtă vreme dorința ta este să apelezi la Dumnezeu, El (vezi 1 Corinteni 10:13) „a pregătit şi mijlocul ca să ieși” din ispită!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 apr. 2024

23 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, având încinse coapsele minții voastre, fiți treji, sperați în mod desăvârșit în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.13

Toate îndemnurile din această epistolă nu sunt altceva decât prezentarea ascultării, a umblării și a purtării lui Hristos (versetele 2 și 15), care trebuie să devină, prin urmare, ascultarea, umblarea și purtarea noastră. Întreaga epistolă ne vorbește despre suferințele lui Hristos pe acest drum și despre gloriile care urmează acestor suferințe, ceea ce ne angajează și pe noi pe același drum de suferință, dar cu speranța gloriilor la care, spre deosebire de El, noi încă nu am ajuns.

Acești credincioși evrei sunt îndemnați să-și „încingă coapsele minții lor“. În Efeseni 6, adevărul, Cuvântul, este centura cu care suntem încinși pentru luptă; aici, el este centura minții pentru umblare. În ambele cazuri, centura ne este absolut necesară. Un alt îndemn este: „fiți treji“. Dacă ne lăsăm antrenați în lucrurile acestei lumi, care ne amețesc sufletul, vom pierde puterea de a umbla în ascultare, deoarece ascultarea este aceea care ne desparte întotdeauna de lucrurile pe care lumea ni le-ar putea oferi.

În această stare, având coapsele minții încinse și fiind treji, suntem capabili să sperăm în mod desăvârșit, chiar dacă nu am ajuns încă la favoarea care ne va fi adusă la descoperirea lui Isus Hristos. Acest har este mereu prezent înaintea noastră, pentru că el este realizat prin credință și nimic nu-l poate clinti din inimile noastre. El ne va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

Nu la fel este privit harul de către apostolul Pavel; el ne spune că avem intrare liberă, prin credință, la acest har sau favoare în care suntem. Totuși, în ambele cazuri, harul este la fel de desăvârșit. Când avem mijlocul încins și când suntem treji, suntem făcuți capabili să privim spre descoperirea lui Isus Hristos nu numai într-o stare de liniște, dar și cu o imensă bucurie.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință … Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni … Am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.8-10

Ce așteaptă Dumnezeu de la noi

Femeia credea în Dumnezeu și era evlavioasă. Ea a reacționat cu atât mai consternată, cu cât predicatorul i-a spus că trebuie să Îl aibă pe Isus Hristos ca Mântuitor personal: „Nu am lipsit niciodată duminica de la biserică, am citit Biblia și m-am rugat zilnic, am făcut bine vecinilor mei și, după părerea mea, am făcut tot ce trebuie să facă un creștin! Și acum îmi spuneți că toate acestea nu sunt esențiale?“.

Cu mai multe versete din Biblie, predicatorul i-a arătat că toți oamenii sunt păcătoși și că nu se pot salva singuri. Trebuie să credem că Isus a primit pedeapsa divină, dreaptă, pentru păcatele noastre, pe cruce. Mântuirea este numai prin har, prin credința în El. Cei care vor să se bazeze pe propriile lor fapte bune sunt pierduți.

Pentru femeie a început o mare luptă. A stat mult timp cu fața îngropată în mâini. Deodată a exclamat: „O, Doamne, oare toate faptele mele bune nu-mi vor fi de niciun folos? Atunci nu am cu ce să stau în fața Ta!“. Conștiința i-a fost trezită și ea și-a dat seama că nu putea sta în fața sfințeniei lui Dumnezeu. L-a acceptat din toată inima pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor.

Fără îndoială, Dumnezeu așteaptă de la noi „fapte bune“, dar după ce omul este mântuit prin credința în Hristos. Și, din recunoștință, ar trebui să facă toate acele fapte bune pe care Dumnezeu „le-a pregătit mai dinainte“ pentru el și care arată dragostea pe care o are față de Domnul său.

Citirea Bibliei: Deuteronom 31.19-29 · Efeseni 1.9-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 16:1-12

Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna“ (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). Dragi răsumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.

Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea … Ajunge zilei necazul ei“ (Matei 6.25, 34; de văzut şi Psalmul 23.1)? El Însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleșugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încre­derea, răspun­sul la nevoile Sale.

Câtă răbdare a arătat Domnul! În loc să pedepsească poporul, El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VREMEA CERNERII | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

„Domnul a zis: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31)

     Domnul Isus a știut că Petru se va lepăda de El, și – cu toate acestea – l-a chemat să-i fie ucenic, și i-a spus: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32). Greșelile pe care le faci și necazurile pe care le creezi în general, nu au loc la întâmplare, ci prin alegere. Cu toate acestea, ele nu te plasează dincolo de harul lui Dumnezeu! Secretul victoriei este să-L lași pe Dumnezeu să-ți folosească greșelile pentru a te dezvolta, și să nu-l lași pe Satan să le folosească pentru a te distruge. Să remarcăm cuvintele: „Satana v-a cerut…” Satan dorește să recupereze ce a pierdut – pe tine. Când ai îndoieli, pentru că el are puterea de a te doborî, tu îți pregătești terenul pentru eșec. Ai văzut cum trece grâul prin procesul treieratului? Nu e o imagine prea drăguță… Și când la fel se întâmplă și în viața ta, nu te simți bine. Așadar, dacă Petru, unul dintre ucenicii aleși personal de Hristos, a putut să cadă, cu atât mai mult ți se poate întâmpla și ție. Și atunci, ce crezi că vrea Domnul să împlinească prin asta? Poate că viața ta este „cu susul în jos” acum, dar dacă te întorci la Dumnezeu, El poate face ceva frumos din ea. Și încă un gând: Domnul Isus i-a mai zis lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine.” Da, și astăzi, Domnul Isus Se roagă și pentru tine! Citim în Sfânta Scriptură că: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1). Deci, dacă ai căzut, Domnul Isus te va ridica și te va restaura – dacă vrei, și-L lași!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole