Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “-121–-daniel”

30 sept. 2025

30 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: „Ia toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor, și ea își va da apele; și să le scoți apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor“. Și Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, așa cum îi poruncise El.

Numeri 20.7-9

     Toiagul lui Aaron (1)

Pentru a înțelege ceea ce s-a petrecut aici, este important să observăm că Moise a luat două toiege în mână: toiagul lui Aaron și propriul său toiag.

Toiagul lui Moise era toiagul puterii și al judecății lui Dumnezeu:

• Cu acest toiag, Moise a lovit râul în Egipt: aceasta a fost o judecată de pedepsire a celor fără de lege.

• Tot cu acest toiag, Moise și-a întins mâna peste Marea Roșie, și ea s-a despicat: aici observăm, în imagine, cum puterea lui Dumnezeu l-a distrus pe diavol și, drept urmare, l-a eliberat pe cel credincios din robia sa.

• Și tot cu acest toiag, Moise a lovit stânca (vedeți Exod 17) și din ea a ieșit apă: aceasta ne vorbește despre felul cum Dumnezeu a executat în cele trei ore de întuneric judecata asupra lui Isus Hristos, ca noi să putem fi binecuvântați.

Toiagul lui Aaron este toiagul harului lui Dumnezeu. El se afla înaintea Domnului în chivot. Era toiagul care într-o noapte a înverzit, a înflorit și s-au copt migdale, adeverind prin aceasta că preoția lui Aaron făcea posibil ca Dumnezeu să nu-l nimicească pe poporul Său, ci să-l ducă în țara promisă (Numeri 17).

Acest toiag ne vorbește despre slujba Domnului Isus ca Mare-Preot și ca Mijlocitor. Numai prin această dublă acțiune, pe care o face Hristos pentru noi în cer, vom atinge ținta cerească.

• Faptul că poporul s-a răsculat, aceasta a fost păcat. În cazul păcatului, Mijlocitorul devine activ. El lucrează la conștiință, pentru ca 1 Ioan 1.9 să se împlinească: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“.

• Dar la popor exista și slăbiciune. El suferea de o mare sete. Astfel, când nu mai vedem nicio cale de ieșire din slăbiciune, avem parte de ajutorul Marelui nostru Preot, care ne salvează și ne duce la țintă.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face.

Evrei 4.13

Nimic ascuns

Niciunul dintre noi nu ar putea suporta ca toată comunitatea să știe ce facem, ce spunem sau ce gândim noi pe parcursul unei zile. Cât de umilitor ar fi ca secretele noastre cele mai josnice să fie date la iveală și transmise în plină zi! Cu toate acestea, orice se întâmplă înăuntrul nostru, absolut orice gândim, spunem și facem, totul este cunoscut de Dumnezeu. Iar evaluarea Lui ar trebui să ne îngrijoreze mai mult decât cea a semenilor noștri. Curând va trebui să Îi dăm socoteală de toate detaliile existenței noastre, de cum am trăit fiecare clipă a vieții pe care El ne-a dat-o.

Cunoașterea perfectă pe care o are Dumnezeu l-a umplut de îngrijorare pe scriitorul Psalmului 139, așa că a strigat: „Unde să mă duc de la Duhul Tău și unde să fug de la fața Ta?“ (versetul 7).

O astfel de îngrijorare se poate însă preschimba într-o bucurie de negrăit! Aceasta are loc atunci când, conștientizând că sunt păcătos, recunosc acest fapt și îl mărturisesc cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu. Și, în acord cu El, iau locul care mi se potrivește, acela al unei persoane vinovate. Atunci Dumnezeu Se poate arăta ca Dumnezeul oricărui har. Iar strigătul „unde să fug“ se transformă într-o plăcută confesiune și rugăciune către Dumnezeul Mântuitor: „Cât de scumpe îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule … Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile … și condu-mă pe calea eternă“ (Psalmul 139.17,23,24).

Citirea Bibliei: Isaia 30.1-33 · Evrei 2.1-4

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 7:1-10

Ca răspuns la rugăciunea împăratului, focul coboară peste arderea-de-tot. Şi, pentru a doua oară (vezi 5.14), gloria Domnului umple Casa. De aici şi până în perioada lui Ezechiel (Ezechiel 10.18; 11.23), ea va locui aici.

Teama pe care o inspira acea glorie îi împie­dica pe preoţi să intre în casă (5.14; 7.2). În contrast cu aceasta, să ne gândim la poziţia noastră eternă. Dom­nul doreşte să-i aibă pe ai Săi în jurul Său în glo­rie. Deja pe muntele sfânt El este pre­zentat aşa ucenicilor, Moise şi Ilie aflându-se cu El în norul luminos, numit „gloria minunat㓠(Matei 17.5; 2 Petru 1.17).

Tot poporul se pleacă cu faţa la pământ, intonând imnul care va fi şi al împărăţiei de o mie de ani: „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun; căci îndurarea Lui ţine în veac!“ (v. 3; Ps. 136). După aceea se aduce un număr mare de jertfe: două­zeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Ce contrast există aici, de aseme­nea, cu „singura jertf㓠prin care am fost sfinţiţi şi făcuţi desăvârşiţi: aceea a „trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdea­una“ (Evrei 10.10, 14)!

Apoi, pentru poporul marelui împărat, rămâne bucuria neumbrită a Sărbătorii Corturilor.

DĂ DOVADĂ DE COMPASIUNE FAȚĂ DE TOȚI OAMENII (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine…” (Luca 14:13-14)

 Iată cum își începe capitolul 14 evanghelistul Luca: „Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.” Cu acel prilej, Domnul a răsturnat una dintre cele mai prețuite tradiții religioase ale lor, spunându-le: „Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” (vers. 13-14)

Fariseii considerau că orice era imperfect nu era potrivit pentru a reflecta sfințenia desăvârșită a lui Dumnezeu. Prin urmare, ei nu permiteau nimic defect sau întinat în preajma Templului. Mai mult, deoarece credeau că Templul fusese maculat de Roma, ei credeau că Îl pot onora pe Dumnezeu tratându-și casele ca pe niște mici temple.

Faptul că Domnul Isus i-a spus acestui fariseu fruntaș, în mod intenționat, să invite ființe umane cu malformații și defecte în micul său templu sfânt, a fost ca o palmă dată în mod deliberat. Domnul Isus îl învăța să pună pe lista sa de invitați oameni ale căror defecte îl jigneau! Compasiunea lui Isus venea din dragostea Sa pentru toți oamenii, și din durerea Sa atunci când cineva nu era prețuit. În Scriptură, nu ni se spune niciodată că Isus a avut compasiune pentru cineva pentru că a meritat-o, ci pentru că avea nevoie!

Nu ocoli ce a spus Isus! El a promis că vei fi binecuvântat în această viață și răsplătit în cea viitoare, atunci când vei arăta bunătate și compasiune celor care „n-au cu ce să-ţi răsplătească”! Ține minte acest lucru atunci când ești tentat să treci cu vederea pe cineva, pentru că are o anumită problemă care nu-ți place… Și învață să arăți compasiune fără să te uiți la fața omului!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 sept. 2025

22 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea în adunări. Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață.

Apocalipsa 22.16

Noul Testament pe scurt (27) – Apocalipsa

Apocalipsa este o carte profetică, scrisă de apostolul Ioan, care prezintă un sumar al căilor lui Dumnezeu cu omul. Istoria omului, care a început în Geneza într-o atmosferă de puritate, se încheie în Apocalipsa într-o sferă de judecată cauzată de vinovăția și de nelegiuirea omului, acumulate de-a lungul miilor de ani. Dumnezeul nostru măreț însă, cu calm și destoinicie, descurcă toate ițele încurcate de om și face judecata la momentul potrivit, după înțelepciunea Lui divină.

Apocalipsa are trei părți importante, prezentate în capitolul 1.19. Dacă ținem seama de ele, vom înțelege mai ușor această carte. Ele sunt acestea:

• „lucrurile pe care le-ai văzut“ (cele prezentate în capitolul 1);

• „lucrurile care sunt“ (cele prezentate în capitolele 2 și 3);

• „lucrurile care vor avea loc după acestea“ (cele prezentate în capitolele 4–22).

Prima secțiune este trecută; cea de-a doua se desfășoară în prezent; cea de-a treia este viitoare. În capitolele 2 și 3, Domnul Isus este prezentat ca Judecător al stării celor șapte adunări din Asia Mică, acestea oferind totodată o perspectivă profetică asupra istoriei Adunării, de la formarea ei și până la răpirea ei de către Domnul. Judecata trebuie să înceapă de la casa lui Dumnezeu.

Biruința completă a Domnului Isus, Împărăția Lui milenială, tronul Său de judecată mare și alb, gloria eternă a lui Dumnezeu în cerurile și pământul nou, toate acestea formează marile subiecte ale cărții. Ce apogeu glorios al planurilor mărețe ale lui Dumnezeu! Cât de potrivit, de asemenea, este că această ultimă carte din Cuvântul lui Dumnezeu declară binecuvântarea celor care o citesc, o ascultă și păzesc adevărurile ei sfinte!

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, ridicându-L pe Slujitorul Său, vi L-a trimis întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare de la răutățile voastre.

Fapte 3.26

Rakoto

În septembrie 2017, Rakoto a trebuit să facă o lungă călătorie cu motocicleta printr-o regiune din Madagascar, care era bântuită de tâlhari. Obosit din cauza condițiilor dificile de călătorie, s-a hotărât să se odihnească puțin. Locul părea abandonat, așa că s-a așezat la umbra unui copac și a adormit. La scurt timp însă s-a trezit înspăimântat; un bărbat stătea aplecat înspre el. Speriat, Rakoto a sărit imediat în picioare, însă bărbatul l-a asigurat că nu avea intenții rele.

„Cred că te-am recunoscut“, a spus acela, „altfel aș fi profitat de ocazie să te atac și să te jefuiesc de tot ce ai. Eram în închisoare anul trecut când ai venit să ne vorbești despre Isus și despre dragostea Lui. Ai lăsat un calendar cu versete din Scriptură pentru fiecare celulă. Am citit câteva rânduri care explicau ceva nou: că fiecare dintre noi este unic în ochii lui Dumnezeu. Nu m-am gândit niciodată că Isus a venit să ne mântuiască și să ne întoarcă de la răutățile noastre, ci eu credeam că a venit să ne condamne. M-a atras ideea că aș putea găsi în El puterea să trăiesc viața mea de zi cu zi în alt fel și să nu cad în căile mele vechi“.

Fostul hoț avea dreptate. Dumnezeu spune în Biblie că El nu Își găsește plăcerea în moartea celor răi, ci dorește ca ei să se întoarcă de la calea lor și să trăiască (Ezechiel 22.11). Primul pas este să crezi.

Citirea Bibliei: Isaia 19.1-25 · Fapte 26.19-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 1:1-17

Suntem introduşi dintr-o dată în î măreţului Solomon. Numele lui, semnificând „cel plin de pace“, ne atrage atenţia asupra lui Hristos, „Prinţul păcii“ (Isaia 9.6), a cărui domnie viitoare este frumos ilustrată în pasajele şi descrierile pe care urmea­ză să le citim. Facem precizarea că aceste capitole surprind în principal împărăţia şi adorarea  pe pământ a lui Mesia al lui Israel. Şi încă o dată gândurile noastre se îndreaptă, prin analo­gie sau prin contrast, asupra Bisericii şi a Capului ei.

Cererea pe care Domnul o discerne în inima tâ­nărului împărat este similară celei a apostolu­lui Pavel făcută în favoarea efesenilor. Pavel i-a amintit în rugăciune, pentru ca Dumnezeul Dom­nului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să le dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea deplină a Lui, iar ochii inimii lor să fie luminaţi (Efeseni 1.16-18).

„Pentru că Domnul dă înţelepciune; din gura Lui ies cunoştinţa şi priceperea“, a scris Solomon în cartea Proverbe (2.6). Fie ca să dorim să ne aflăm în posesia acelei înţelepciuni de sus şi să o cerem de la Cel „care dă tuturor cu dărnicie şi nu reproşeaz㓠(Iacov 1.5).

IMPORTANȚA DE A FI SINGUR CU DUMNEZEU

„După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte.” (Matei 14:23)

Domnul Isus a fost deopotrivă Om și Dumnezeu. Deoarece tindem să ne gândim la El ca la Fiul lui Dumnezeu mai mult decât ca la Fiul omului, trecem cu vederea ceea ce putem învăța din experiența Sa umană. Când Isus a hrănit în mod miraculos cinci mii de oameni, s-au manifestat puterea și prerogativele Sale divine (vezi Matei 14:13-21).

Cu toate acestea, după eveniment, vedem umanitatea Sa în moduri cu care ar trebui să ne putem identifica. După ce a dat drumul mulțimii și i-a trimis pe ucenici, Isus S-a retras într-un loc izolat de pe munte pentru a fi singur cu Dumnezeu.

După o astfel de minune, majoritatea dintre noi ar fi sărbătorit. Iar celor din jurul nostru le-ar fi fost greu să înțeleagă de ce i-a trimis departe pe ucenici. Dar Domnul Isus a înțeles că puterea Sa nu venea de la mulțime, ci de la Tatăl Său, așa că a pus deoparte timp pentru a fi singur cu El. Relația pe care Isus a avut-o cu Tatăl Său este o imagine a relației pe care și tu o poți avea cu Dumnezeu.

Trei lucruri o descriu:

1) Intimitatea: „Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face” (Ioan 5:20);

2) Dependența: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai” (Ioan 5:19).

3) Ascultarea. „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi… pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30).

Așadar, tu ce lucruri trebuie să dai la o parte pentru a avea o astfel de relație cu Domnul?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 aug. 2025

29 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cel dinăuntru, răspunzând, va spune: „Nu mă supăra; ușa este deja închisă și copiii mei sunt cu mine în pat; nu pot să mă ridic să-ți dau“.

Luca 11.7

Dinăuntru (2)

Hristos niciodată n-a fost deranjat de mulțimea de oameni care veneau la El cu diversele lor nevoi. Nu S-a plâns niciodată, ci „a umblat mereu făcând binele“. Mâncarea și băutura Lui au fost să facă voia Celui care L-a trimis și să sfârșească lucrarea Lui (Ioan 4.32). Cei sărmani și nevoiași, cei trudiți și cu inima zdrobită, cei respinși și alungați, cei fără cămin și străini, văduvele și orfanii, cei bolnavi și cei părăsiți, toți puteau veni cu siguranța deplină că vor găsi în El un izvor nesecat de putere și de compasiune față de orice nevoie omenească. Ușa inimii Lui a fost întotdeauna larg deschisă. Niciodată n-a refuzat pe nimeni în nevoie sau în suferință, ci a fost mereu gata să Se ridice și să meargă cu cei care Îl solicitau și astfel să le ofere toate lucrurile de care aveau nevoie.

Așa a fost Isus aici pe pământ și așa este El și acum, când gloria Lui umple toate cerurile. Ușa Lui este deschisă pentru orice om, oricât de păcătos, de vinovat și de rău ar fi. Păcatele unora ca aceștia pot fi spălate cu sângele Său ispășitor, ei pot dobândi iertare și pace, viață și îndreptățire, împreună cu cerul și cu gloria lui – toate ca daruri ale harului divin. Apoi, în drumul lor către glorie, ei pot beneficia de toată dragostea inimii Sale și de toată puterea umerilor Săi – de inima Lui care Și-a arătat dragostea la cruce și de umerii Lui puternici care vor purta greutatea întregii guvernări divine, pentru totdeauna.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă dorește cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta, dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.

Ioan 7.17

Dumnezeu ne răsplătește încrederea

Conducătorii iudeilor au fost uimiți de învățătura lui Isus din Nazaret, fiindcă El nu fusese niciodată la vreo școală de rabini. Versetul de astăzi este explicația lui Isus. Dacă ei s-ar fi străduit să facă voia lui Dumnezeu, L-ar fi recunoscut cu mult înainte ca fiind Cel trimis de Dumnezeu. Mai mult, ar fi acceptat învățătura Sa ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Problema consta în atitudinea lor greșită.

Din această afirmație a Domnului se desprinde un principiu general: Dumnezeu le permite cunoașterea gândurilor și a intențiilor Sale numai celor care își propun să facă voia Lui.

Secretul este să recunoaștem care este voia lui Dumnezeu pentru viața noastră. Uneori se poate să fi luat singuri deciziile mai devreme și să căutăm ulterior voia Lui, pentru a fi liniștiți. În acest caz nu avem promisiunea Lui că ne va descoperi gândurile Sale. Dar, dacă suntem sinceri în dorința noastră de a face voia Sa și ne încredem în înțelepciunea și bunătatea Lui, El ne va descoperi gândurile Sale și ne va călăuzi pe o cale binecuvântată.

Nu am experimentat noi adesea că Dumnezeu ne răsplătește încrederea? A refuzat vreodată dragostea Lui ceva care era bun pentru noi? Să ne încredem așadar în călăuzirea Sa zi de zi. Astfel, ne vom deprinde să recunoaștem semnele pe care El le dă și să le ascultăm. Atunci vom putea să recunoaștem voia Lui în decizii importante, care contează cu adevărat.

Citirea Bibliei: Iov 38.1-18 · Fapte 18.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 11:15-47

Odată ajuns pe tron, David nu i-a ui­tat pe însoţitorii din peştera Adulam. Oare îi va uita Domnul pe cei care caută să-L urmeze şi să-I ser­vească aici jos? Ştim că lucrul acesta este abso­lut imposibil. În momentul când Domnul ur­ma să-Şi dea viaţa pentru ucenici şi în timp ce ei dispu­tau cine va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor, ce le spune Învăţătorul? „Voi sunteţi aceia care aţi rămas mereu cu Mine în încer­cările Mele. Şi Eu vă rânduiesc o împărăţie, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit Mie“ (Luca 22.28-29).

Între aceşti oameni puternici există o anumită ierarhie. Ea nu depinde de forţa fizică a fie­că­ruia, pentru că toţi sunt puternici, ci de devo­ta­mentul lor, fie că este vorba de serviciu, ca în cazul celor trei viteji care au mers să scoată apă, fie de luptă, ca în cazul lui Benaia. Şi la fel este printre credincioşi astăzi. În toate cercurile creştine, unii ies în evidenţă faţă de alţii prin zelul şi ataşamentul lor faţă de Domnul. Într-o zi, în cer, vom afla faptele lor de valoare. Nu doreşti să fii găsit printre ei? „Pentru că astfel vi se va da din belşug intrare în Îm­părăţia eternă a Domnului şi Mântuitorului nos­tru Isus Hristos“ (2 Petru 1.11).

SMERENIA ESTE CALEA SPRE ONOARE | Fundația S.E.E.R. România

„Elisei… turna apă pe mâinile lui Ilie.” (2 Împărați 3:11)

Elisei a început prin a-l sluji pe Ilie… iar în anumite privințe, a ajuns să-l depășească! În vremurile biblice, slujitorii spălau mâinile și picioarele stăpânilor lor. Elisei a făcut asta. El a început cu umila sarcină de a turna apă pe mâinile lui Ilie, și a sfârșit prin a primi mantia lui Ilie și a folosi-o pentru a despărți în mod supranatural apele râului Iordan.

Ani de zile a gătit, a spălat haine și a instalat cortul lui Ilie… Iar când Ilie a fost ridicat la ceruri, Elisei a primit o porție dublă din duhul lui Ilie… fapt pentru care a ajuns să facă de două ori mai multe minuni decât Ilie! Există o lecție importantă aici: dacă intri în slujba Domnului dorind să începi de sus, vei eșua. De ce? Pentru că singura promovare care contează vine de la Domnul (vezi Psalmul 75:6-7).

Știind că timpul său pe pământ era limitat, apostolul Pavel a pus la punct un plan de succesiune privind slujirea lui. Și tu, dacă ești înțelept, vei face la fel! Adresându-se lui Timotei, succesorul său desemnat, Pavel scria: „robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi…” (2 Timotei 2:24)

Atunci când încerci să concurezi cu alții sau să exploatezi circumstanțele în avantajul tău pentru a ajunge în vârf, să nu fii surprins dacă Dumnezeu îți blochează calea.

Când Petru și-a început slujirea, era ca un cal de curse care nu fusese antrenat: foarte încordat, impulsiv, ambițios… Mai târziu, el a scris: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6)

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: smerenia este calea spre onoare!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 aug. 2025

20 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine merge înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, acela Îl are și pe Tatăl și pe Fiul.

2 Ioan 9

Noul Testament pe scurt (24) – 2 Ioan

Cea de-a doua Epistolă a lui Ioan este singura din Scriptură adresată unei femei. Prima Epistolă a sa ne-a prezentat principiile binecuvântate cu privire la lumină, sau la adevăr, și cu privire la dragoste, așa cum au fost ele revelate în Persoana Fiului lui Dumnezeu. Acum această a doua epistolă pune accentul pe menținerea cu credincioșie a adevărului, chiar și de către o femeie.

Mulți înșelători circulau în acea vreme, iar scopul principal al lui Satan era să atace căminul. Pentru aceasta, el apela cu precădere la natura sensibilă și amabilă a femeilor. Deși Ioan intenționa să viziteze curând acel loc, totuși Dumnezeu l-a îndemnat să scrie fără întârziere. Această femeie evlavioasă trebuia protejată de nelegiuirea care încerca să se strecoare peste tot. Astfel de înșelători s-au înmulțit astăzi – aceia care nu-L mărturisesc pe Isus Hristos venit în trup. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată și pură sunt chestiuni vitale. Dacă cineva o ia înainte în această privință, pretinzând că are un adevăr avansat și o cunoaștere care trece peste cea revelată în Persoana lui Hristos, unul ca acesta „nu-L are pe Dumnezeu“ (versetul 9).

Mulți din această categorie, precum martorii lui Iehova, mormonii și alții ca ei, caută să pătrundă în case cu doctrinele lor subtile și ucigătoare. „Aleasa doamnă“ era chemată nu numai să nu-i primească pe unii ca aceștia, ci nici măcar să nu-i salute, căci a-i saluta însemna să se asocieze cu ei în lucrările lor rele. Ea nu trebuia să arate nicio dragoste față de rău, fiindcă dragostea trebuia să fie „în adevăr“. Acesta este un exemplu puternic cu privire la învățătura despre ce înseamnă asocierea. Nu este nevoie ca cineva să creadă doctrina falsă cu care se asociază; dacă se asociază cu persoana care o aducea, se asociază și cu învățătura adusă.

Să urâm cu tot sufletul un astfel de rău și să ne detașăm complet de el, cu un adevărat devotament față de Cel care este „Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste“ (versetul 3)!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ei și-au întors spre Mine spatele, și nu fața; dar în timpul necazului lor vor zice: „Ridică-Te și salvează-ne!“.

Ieremia 2.27

Cel mai potrivit moment

Un creștin i-a spus odată vecinului său necredincios: „Pentru a fi mântuit, nu este suficient să spui «Dumnezeul meu!» atunci când cazi de pe scară“. Sunt foarte mulți cei care strigă la Dumnezeu după ajutor, în mod instinctiv, când sunt cuprinși de teamă, apoi uită de El după ce pericolul a trecut. În război sau la înălțime, în avioane sau pe nave, în situații periculoase sau în diferite calamități naturale, câți nu Îl cheamă pe Dumnezeu, fie în tăcere, fie strigând? Dar au ei credință adevărată? Dumnezeu știe! Deseori El poate spune: „Mi-ai întors spatele, iar acum vrei să te ajut?“.

Dacă aceasta este situația ta, doresc să te invit să te întorci la Dumnezeu și să te rogi Lui cu onestitate. Biblia spune: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2). Dar ziua mântuirii nu va fi pentru totdeauna. Deocamdată, Dumnezeu îți întinde mâna în har, dar El va fi mereu Dumnezeul cel sfânt. Înaintea Lui nimeni nu va fi capabil să găsească scuze sau să se justifice pentru că a refuzat să creadă. Se poate să vină timpul când nu vei mai avea nicio ocazie de a veni la El, pentru că ziua harului s-a încheiat sau pentru că ți-ai împietrit prea tare inima. Astăzi trebuie să crezi și să te rogi Lui, spunând: „Vin așa cum sunt“. Nu disprețui chemarea lui Dumnezeu când îți oferă mântuirea! „Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi, chemați-L cât timp este aproape“ (Isaia 55.6)!

Citirea Bibliei: Iov 31.1-40 · Fapte 15.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 1:1-34

Acum, după ce omul a falimentat în totalitate pe terenul propriei responsabilităţi, urmează să-l vedem pe Dumnezeul harului reluând totul, de la început, în aceste cărţi ale Cronicilor. Istoria rasei umane este într-un fel recapitulată aici, însă fără să se mai pună accentul pe răul produs de om (ca în cărţile lui Samuel şi ale Împăraţilor), ci subliniindu-se binele gânditşiîmplinitde Dumnezeu ca răspuns la acest rău. Iată deci această istorie a omenirii recapitulată, mergând înapoi în genealogie până la Adam! Şi este de remarcat că semnificaţiile primelor zece nume permit să se citească o frază care este ca un rezumat al întregii Evanghelii.

(Adam:) Omul  (Set:) a luat locul lui (Enoş:) mortal, incu­rabil, (Cainan:) plângând; (Mahalaleel:) Dumnezeul preafericit, (Iared:) coborât, (Enoh:) consacrat, instruit, (Metuşala:) aduce prin moartea lui, (Lameh:) pentru cel care a călcat legea, (Noe:) consolare şi odihnă.

Nu este aici în primul rând o concluzie asupra a tot ce fusese înainte, adică declaraţia asupra ruinei ireme­diabile a creaturii? Dar, în acelaşi timp, este şi o admi­rabilă introducere la dez­văluirea planului divin, pe care îl vom urmări ca pe un fir de aur, de-a lungul întregului curs al acestor două cărţi!

VALOAREA UNEI OI PIERDUTE | Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11)

Domnul Isus a spus și pilda păstorului care avea o sută de oi. Când una dintre ele s-a rătăcit, el le-a lăsat pe celelalte nouăzeci și nouă în turmă și a căutat până ce-a găsit și oaia pierdută. Apoi a pus-o pe umerii săi și s-a bucurat când a adus-o acasă. Păstorilor buni nu le pasă de o parte din turmă, sau de cea mai mare parte a turmei, ci de toată turma.

Acest lucru devine cel mai evident atunci când o singură oaie se pierde. Există o povestire despre o fetiță care s-a rătăcit prin pădure și s-a pierdut. Pe măsură ce se lăsa întunericul, frica îi strângea inima. A țipat și a plâns până când, epuizată, s-a întins și a adormit. Tatăl ei, cu vocea răgușită de atâta strigat, o căuta de mai multe ore când a văzut-o întinsă, într-o zonă cu iarbă. Strigând-o din răsputeri, el s-a repezit spre ea. Fetița s-a trezit, i-a sărit în brațe, l-a îmbrățișat și i-a spus: „Tati, ce fericită sunt că te-am găsit!”

Acesta este finalul povestirii… dar transpusă în plan spiritual, să înțelegem că nu noi Îl găsim pe Isus; El ne găsește pe noi. Iar El ne găsește pentru că ne caută constant. Domnul Isus Și-a încheiat parabola prin aceste cuvinte: „Vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă.” (Luca 15:7).

De fiecare dată când o persoană pierdută este găsită, cerul sărbătorește. S-ar putea să ai îndoieli și să întrebi: „Vrei să spui că eu contez atât de mult pentru Dumnezeu?” Da! La fel cum păstorul din pildă a lăsat nouăzeci și nouă de oi pentru a o căuta pe cea care se pierduse, Isus te iubește și a murit pentru a te salva, și nu Se va opri căutându-ne… Așa că, astăzi – vino la El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole