Mana Zilnica

23 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că avem mare recunoștință și mângâiere datorită dragostei tale, frate, fiindcă inimile sfinților au fost înviorate prin tine.

Filimon 7

Noul Testament pe scurt (18) – Filimon

Epistola către Filimon nu este, strict vorbind, o epistolă adresată unei singure persoane, fiindcă ea i se adresează nu numai lui Filimon, ci și unei surori, care era probabil soția lui, și lui Arhip, numit „împreună-ostaș“, un credincios dăruit de Domnul pentru slujire (Coloseni 4.17); de asemenea, epistola este adresată adunării care se strângea în casa lui Filimon. Deși epistola are un caracter personal, ea a fost de un mare interes și de o mare importanță pentru întreaga adunare de acolo.

Vedem cum în ea harul divin caută să trezească în inimile sfinților o reală bucurie cu privire la mântuirea unui rob fugar care, convertit prin intermediul lui Pavel, în închisoare, este acum trimis de el înapoi la stăpânul acestuia, la Filimon. Pavel dorea ca Onisim să fie primit ca „un frate preaiubit“ (versetul 16), nu doar de către Filimon, ci și de către soția lui, de către un lucrător în Cuvânt și de către întreaga adunare. Harul își găsește plăcerea să restabilească pe deplin, nu doar într-o anumită măsură.

Cu multă înțelepciune și blândețe, Pavel apelează la Filimon pe baza harului despre care știa că deja lucrase cu putere în acest frate preaiubit, lucru scos în evidență de dragostea lui pentru sfinți, prin care inimile acestora erau înviorate. Recunoștința și încurajarea exprimate de apostol erau menite să înlăture orice eventual resentiment pe care Filimon l-ar fi avut față de Onisim.

Această epistolă prezintă cele mai tandre simțăminte produse de harul care, întotdeauna, dorește să restabilească și să binecuvânteze pe deplin.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.

1 Ioan 4.19

Tânărul surd

După predică am vorbit cu un tânăr. Mi-a dat de înțeles că era surd; așa că, prin limbajul semnelor, i-am spus: „Dumnezeu te iubește“. A clătinat din cap și mi-a explicat: „Nu e adevărat. Mă urăște. Știu asta, pentru că mi s-a spus că o să mă arunce în iad pentru că n-am trăit o viață dreaptă și sfântă și pentru că n-am ținut poruncile Lui. De când am auzit asta, nu m-am mai atins de vreo Biblie: mi-e frică de Dumnezeu“. I-am răspuns că știam motivul pentru care se afla acolo în acea seară, chiar dacă nu înțelesese predica. Trebuia să audă că Dumnezeu îl iubește. Apoi am stat lângă el, mi-am deschis Biblia și i-am arătat două locuri pe care le-am și citit împreună: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“ (Ioan 3.16). „Dumnezeu este dragoste. Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.16,19). Părea nedumerit. Se întreba dacă acele cuvinte erau adevărate și dacă îl priveau și pe el. Apoi am observat că frica i-a dispărut, fiind înlocuită de bucurie.

Oamenii pot fi surzi și din punct de vedere spiritual: ei nu aud când Dumnezeu le vorbește. Și ce măreț este mesajul rostit în urechile lor: Dumnezeu ne iubește. El Și-a arătat dragostea Sa prin faptul că L-a dat pe Fiul Său. Isus Hristos a murit pentru noi. El nu are „nicio plăcere în moartea celui rău“. Dacă aceasta I-ar fi adus plăcere, Hristos nu ar fi trebuit să moară. Dumnezeu vrea ca „cel rău să se întoarcă de la calea lui și să trăiască“ (Ezechiel 33.11).

Citirea Bibliei: Geneza 49.1-18 · Psalmul 35.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 19:1-10

Cine ar recunoaşte mărturia strălucitoare din capitolul precedent în acest om descurajat, fu­gind de ameninţarea unei femei? Dumnezeu nu ne oferă acest detaliu pentru ca să-l judecăm pe preţiosul Său servitor, ci spre învă­ţă­tura noastră: Omul cel mai remarcabil eşuează în întregime când este lăsat pe seama propriilor resurse (citiţi Pro­verbe 29.25). Lui Ilie nu-i mai rămâne altceva decât dispe­rarea. Totuşi, iată cum Dumnezeu Se în­grijeşte de el. Un gând de preţ: chiar atunci când ajungem într-o stare de depri­mare sau de iritare, bună­tatea Lui nu încetează să se exercite asupra noastră.

Spiritul legalist al lui Ilie l-a ­condus la Horeb (o parte a masivului Sinai), lo­cul unde fusese dată Legea. „Ce faci aici, Ilie?“ (v. 9), îl întreabă Domnul. Serioasă între­bare pen­tru cel care abandonase poporul! Dar răspunsul pro­fe­tului nu face decât să-i trădeze falsa poziţie. El se află acolo pentru a acuza! Chiar dacă Moise, în acelaşi loc,  mijlocise pentru popor (Exod 32.11), Ilie „se plânge lui Dumnezeu împotriva lui Israel“, cum trist se remarcă în Ro­mani 11.2.

Să ne amintim bine lucrul acesta: Să acuzi (fapt care poate lua forma unei informări) în­seamnă să faci lucrarea lui Satan (Apocalipsa 12.10). Să mij­loceşti înseamnă, din contră, să acţionezi ase­menea Domnului Isus (Romani 8.34).

TU DEPINZI DE DUMNEZEU (1)

 | Fundația S.E.E.R. România

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

Apostolul Pavel ne împărtășește în acest verset cheia biruinței în viață: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”

Există un sindrom numit „neputința de a se lansa”; este experimentat de cei ce se simt nesiguri în legătură cu viitorul lor. Se pare că ei nu ajung niciodată în punctul în care se simt pregătiți, așa că ratează oportunități. Viața spune: „Pregătit sau nu, eu vin!” Dar inevitabilitatea vieții nu înseamnă că pregătirea este un lucru lipsit de însemnătate; ea este importantă! Dar sentimentul de pregătire este parcă supraevaluat! Noi suntem chemați să „umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Când Dumnezeu i-a dus pe israeliți în Țara promisă, le-a spus să pășească mai întâi în râul Iordan; după aceea, El a despărțit apele. Dacă ar fi așteptat mai întâi dovezi, ei ar fi rămas pe mal.

Credința crește atunci când Dumnezeu spune „Du-te!” și tu spui „Bine, mă duc!” Adevărul este că nu-ți dai seama ce poți face până nu treci la fapte! A fi „pregătit” se întâmplă mai repede dacă ești deja în mișcare. Dacă aștepți să te miști doar când ești complet pregătit, vei aștepta până vei muri. Domnul Isus nu ne spune: „Du-te; ești pregătit!” El ne spune: „Du-te; Eu sunt cu tine!” Vei crește pe măsură ce „înaintezi”; te vei dezvolta pe măsură ce „faci”! Iar ceea ce te face pregătit pentru orice este „Hristos care te întărește” și care infuzează în tine puterea interioară.

Dumnezeu a conceput lucrurile astfel, pentru că vrea ca tu să depinzi de El! Ține minte asta, azi!

22 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif; și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el, acasă și la câmp. Și a lăsat în mâna lui Iosif tot ce avea și, cu el, nu se îngrijea de nimic din ale lui.

Geneza 39.5,6

Privind spre Iosif ca imagine a lui Hristos, este important să ne amintim că planul lui Dumnezeu era să-i dea poziția de onoare supremă și, drept consecință, oricine se supunea supremației lui era binecuvântat. Prin urmare, Potifar este binecuvântat imediat ce îi dă lui Iosif locul suprem în casa lui. Puțin mai târziu, temnicerul îi dă lui Iosif locul suprem în conducerea temniței, iar binecuvântarea vine îndată. În același fel, în ziua supremației lui universale, toți aveau să i se supună și să fie binecuvântați. Lumea va fi constrânsă să I se supună lui Hristos în ziua manifestării puterii Lui, însă credinței îi face plăcere să anticipeze acea zi și să recunoască supremația Lui în ziua lepădării Sale. Iar în măsura în care ne supunem, pe noi înșine, viețile noastre, tot ceea ce avem și tot ceea ce suntem, supremației lui Hristos, vom fi binecuvântați, tot așa cum lumea va fi binecuvântată când se va supune domniei Sale universale. Supremația lui Hristos are drept condiție supunerea omului, iar supunerea omului conduce la binecuvântarea lui, chiar dacă în aceste zile ale lepădării lui Hristos binecuvântarea este mai degrabă spirituală decât materială.

În casa egipteanului, Iosif a fost un om supus, un om prosper, un martor pentru Domnul, un om de încredere și respectat și, de asemenea, o sursă de binecuvântări. Astfel de caracteristici constituie o viață completă, de aceea nu suntem surprinși să citim că „Iosif era frumos la statură și frumos la înfățișare“. Această viață frumoasă înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor este exemplificată în acest credincios al Vechiului Testament.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce să fac deci cu Isus?

Matei 27.22

„Ce să fac deci cu Isus?“

Întrebarea aceasta este la fel de actuală și astăzi, ca atunci când a rostit-o guvernatorul roman Pilat. El a răspuns în felul său și a ordonat ca Domnul Isus să fie răstignit, fără vreo acuzație temeinică. Mai târziu, Pilat și-a amintit cu siguranță de noaptea aceea. Oare nu auzise el în mod repetat că acel Isus din Nazaret făcuse doar bine, vindecând oamenii de-a lungul călătoriilor Sale? Oare nu observase el că liderii religioși ai națiunii, marii preoți și cărturarii, Îl acuzau pe Isus doar din invidie? În plus, chiar în timp ce se ocupa de acel caz, Pilat a primit avertizarea soției lui: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel om drept“ (Matei 27.19).

Pilat fusese bine informat, așa cum se cuvine pentru un guvernator și un judecător. Mai mult, nu a putut găsi nicio vină în El. Și totuși, el L-a condamnat pe Cel nevinovat! Era o nedreptate îngrozitoare faptul că a pus să fie biciuit Domnul Isus. Apoi a încercat să Îl elibereze, după cum obișnuia să facă la sărbătoarea Paștelui. Probabil că nu luase nicidecum în calcul faptul că poporul ar putea cere eliberarea ucigașului Baraba.

„Ce să fac deci cu Isus?“ Cu această întrebare, el a pasat poporului responsabilitatea, s-a spălat pe mâini de problemă și a exclamat: „Sunt nevinovat de sângele acestui Drept. Vă privește!“ (Matei 27.24). Pilat a cedat în fața cererilor mulțimii și a dat verdictul împotriva Isus. Dar tu?

Decide-te în favoarea Fiului lui Dumnezeu și dă-I Lui locul care I se cuvine în viața ta!

Citirea Bibliei: Geneza 48.8-22 · Psalmul 35.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 18:30-46

Puşi în faţa provocării, profeţii lui Baal au per­severat zadarnic cu entuziasmul şi cu dansurile lor vio­lente. Dumnezeul lor a rămas surd şi încă dintr-un motiv foarte întemeiat! (Ps. 115.4-7). Apoi Ilie îşi înce­pe pre­gă­tirile cu un calm şi cu o autoritate care con­trastează marcant cu toată agitaţia an­terioa­ră. El construieşte altarul din două­sprezece pietre, „după numărul seminţiilor“, afirmând ast­fel uni­tatea poporului. În pofida tristei separări în două împărăţii, în ochii lui Dumnezeu Israel este încă o sin­gură naţiune. Acelaşi lucru se aplică astăzi la Biserica Domnului. Deşi se află divizată în atâ­tea denominaţii, Dumnezeu recunoaşte numai o singură Biserică, alcătuită din toţi cre­dincioşii. Şi noi, de asemenea, trebuie s-o pri­vim în acelaşi fel.

Când totul este gata pentru arderea-de-tot, Ilie I se adresează lui Dumnezeu: „Răspunde-mi, Doam­ne, răs­punde-mi, şi să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le-ai întors inima înapoi“ (v. 37). Dumnezeu răspunde servitorului Său, nu numai trimiţând foc, ci şi în­torcând inima poporului spre El.

Ahab asistă la această scenă, urmată de moar­tea pro­feţilor săi, fără să pară că-l intere­sează altceva decât să mâ­nânce şi să bea, în timp ce, de partea lui, omul lui Dum­nezeu se roa­gă din nou … „şi cerul a dat ploaie“ (Iacov 5.18).

FĂ-ȚI TIMP PENTRU ODIHNĂ ȘI RELAXARE!

 | Fundația S.E.E.R. România

„El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2)

Când te trezești și-ți spui: „Nu știu cât mai pot continua așa!”, înseamnă că trebuie să-ți schimbi anumite priorități și să-ți ajustezi stilul de viață!

Psalmistul a spus: „sunt o făptură aşa de minunată” (Psalmul 139:14), și la fel ești și tu! Dumnezeu ți-a proiectat corpul astfel încât să-ți dea avertismente, atunci când forțezi nota – asta înseamnă câte o durere sporadică, ici și colo…

Dar noi ignorăm aceste avertismente, până când devenim prea bolnavi pentru a le mai ignora! Și pentru că trăim în generația cu cele mai multe medicamente din istorie, luăm rețete, pastile și poțiuni, în speranța că acesta este răspunsul. Dar este un remediu pe termen scurt. Nu putem ignora sfatul lui Dumnezeu de a ne face timp pentru odihnă și de a nu plăti un preț pentru asta. Nimeni nu a avut un scop mai mare sau o misiune mai importantă decât Domnul Isus și ucenicii Săi. Cu toate acestea, El i-a învățat să-și facă timp pentru odihnă și relaxare (vezi Marcu 6:31).

Așadar, dacă ești un slujitor al lui Dumnezeu, acesta ar trebui să fie un domeniu al uceniciei pe care să îl practici și să-l transmiți mai departe celor pe care îi înveți. Locul de muncă sau slujirea nu ar trebui să țină oamenii atât de ocupați, încât să le afecteze negativ sănătatea și relațiile de familie.

Dacă trăiești astăzi o viață nesustenabilă, nu mai amâna să faci schimbările pe care trebuie să le faci. Nu aștepta să se întâmple ceva, cum ar fi o problemă de sănătate sau o problemă de familie. Fă schimbări acum pentru a trăi genul de viață pe care Dumnezeu vrea să-l trăiești. Atunci când trăiești după voia lui Dumnezeu, te vei retrage „singur la o parte, te vei odihni puțin” și vei descoperi un nou nivel de pace în viața ta.

Așa că, fă-ți timp pentru odihnă și relaxare – e Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, azi!

21 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că, dacă este bunăvoință, este bine primit, potrivit cu ce are cineva, nu potrivit cu ce nu are.

2 Corinteni 8.12

Corintenii aveau o dorință reală de a dărui din resursele lor financiare sfinților aflați în nevoie. De fapt, râvna lor pentru acest lucru îi stimulase pe mulți alții să procedeze la fel (2 Corinteni 9.2). Totuși, corintenii nu duseseră până la capăt ceea ce începuseră atât de bine și nu trimiseseră darurile lor. Capitolele 8 și 9 ale acestei epistole sunt scrise pentru a-i încuraja să facă acest lucru și, prin urmare, aceste două capitole prezintă principii atât de importante și de prețioase pentru noi.

Versetul citat la început arată că Dumnezeu dorește în primul rând bunăvoință. El cunoaște limitele resurselor noastre și niciodată nu ne cere să dăruim ceva ce nu avem. De fapt, acesta este un principiu călăuzitor de mare folos pentru orice lucrare creștină, nu numai în privința banilor, ci și pentru felul cum ne folosim timpul. Cu cât Îl slujim pe Domnul mai mult, cu atât vom înțelege mai bine cât sunt de multe nevoile. Dar dacă ne-am dedica absolut tot timpul pentru a-i ajuta pe alții, tot am fi copleșiți la vederea nevoilor care încă rămân neîmplinite; în plus, unii vor încerca chiar să ne împovăreze cu simțăminte de vină, spunându-ne că nu ne-am găsit timp să-i ajutăm și pe ei, în timp ce un creștin spiritual ar fi făcut așa.

Realitatea însă este aceasta: chiar dacă am vrea, n-am putea să ajutăm așa cum am dori. Nu putem face totul. Mai mult, Domnul niciodată nu ne va împovăra cu simțământul unei false vine, ca să ne determine să-I slujim mai mult, fiindcă „Dumnezeu îl iubește pe dătătorul voios“ (2 Corinteni 8.7).

Unii par să nu vadă deloc nevoile altora, așa că Domnul Însuși trebuie să-i facă atenți la ele. Însă, dacă avem deja bunăvoință, este absolut necesar să ne cunoaștem limitele. Totuși, să nu lăsăm ca aceste limite să ne descurajeze în a face ceea ce putem. Dacă este să vorbim de propria noastră putere, chiar și cele mai intense eforturi ale noastre sunt inutile, însă Dumnezeu poate folosi orice lucru pe care îl avem, pentru gloria Sa.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Un nume bun este mai e dorit decât mari bogății … Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăția, slava și viața.

Proverbe 22.1,4

Lecția modestiei

O elevă de liceu a vizitat casa memorială a lui Beethoven. Cu toate că era o bandă delimitatoare în jurul pianului marelui compozitor și o tăbliță care interzicea accesul, fata s-a strecurat pe sub acea bandă și a început să cânte la pianul lui. Cu un ton triumfător, i-a spus administratorului: „Cred că orice muzician care vine aici dorește să cânte la pianul maestrului“. Însă supraveghetorul i-a răspuns: „Nu cu mult timp în urmă, marele compozitor Paderewski a venit aici și cineva l-a invitat să cânte la pianul lui Beethoven, dar el a refuzat, spunând: Nu, nu mă simt vrednic să cânt la pianul marelui maestru“. Ignacy Jan Paderewski, pianist, compozitor și om politic polonez, a dat o lecție de modestie care a rămas peste veacuri. Nu știm dacă acele cuvinte ale sale au avut vreun efect însă și în inima elevei de liceu, care deja se vedea muzician.

Să înveți să fii smerit nu este lucru ușor. În școala oamenilor nu se predă smerenia; aceasta se învață numai în școala Domnului Isus. Fiecare dintre noi este chemat să învețe lecția modestiei de la Mântuitorul. Cu toate că era Fiul lui Dumnezeu, Creator al celor văzute și al celor nevăzute, Îl întâlnim pe paginile Scripturii dominat în orice împrejurare de un sfânt și perfect caracter de modestie. Credința poate distinge cum, prin lucrarea Sa binecuvântată de la cruce, mândria noastră este redusă la nimic.

Citirea Bibliei: Geneza 47.27-48.7 · Psalmul 34.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 18:17-29

Cât timp seceta şi foametea au bântuit ţara, Ahab a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să-l gă­sească pe profetul pe care-l considera răspunză­tor de nenorocirea lui Israel.

„Tu eşti?“ – îl întreabă când, în sfârşit, îl găseşte – „Tu eşti cel care tul­bură pe Israel?“ Câtă inconştienţă aici! „Tu eşti a­cela“, răspunde Ilie, „şi casa tatălui tău“, care ai atras această pedeapsă prin păcatele tale.

În felul acesta judecă oamenii acestei lumi … şi poate uneori şi noi! Când Dumnezeu ne trimite câte o încercare, ne grăbim să-i acuzăm pe oameni şi să-i facem răs­punzători de ceea ce ni se întâmplă, mai de­grabă decât să ne cercetăm pe noi înşine.

La cererea lui Ilie, împăratul strânge pe tot Is­raelul, împreună cu falşii profeţi, pe muntele Car­mel. Venise timpul ca poporului să i se vor­bească cu fermitate şi să fie confruntat cu aver­tismentul: „Până când veţi şchiopăta de amândo­uă picioa­re­le? (Sau: Până când veţi şovăi între două părţi?)“ Mai târziu, Isus va vorbi mulţimi­lor lui Is­ra­el în acelaşi fel, de pe un alt munte: „Ni­meni nu poate sluji la doi stăpâni …“ (Matei 6.24).

Pentru cititorul care n-a făcut încă o alegere, per­miteţi-ne să vă repetăm întrebarea lui Ilie: „Până când veţi şovăi între două părţi“, … între cei doi stăpâni?

INVESTEȘTE ÎN CĂSNICIA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti în tot timpul vieţii tale…” (Eclesiastul 9:9)

Este uimitor cât de mulți dintre noi suntem dispuși să investim timp și efort în educația, cariera și viitorul nostru financiar, dar nu și în căsnicia noastră!

Dacă nu ești căsătorit, amintește-le în rugăciunile tale pe familiile pe care le cunoști. Vă vine să credeți că una dintre principalele cauze ale divorțului este plictiseala?!

Iată ce spunea și sugera un slujitor al bisericii: „Bărbații își pierd concentrarea, se rătăcesc în aventuri, devin dependenți de pornografie sau manifestă alte comportamente distructive. Secretul unei căsnicii puternice este să continui să găsești modalități de a deveni mai bun și de a împărtăși. Poate fi la fel de simplu ca a citi o carte sau un articol și a împărtăși ceva interesant despre ceea ce ai citit, sau a urma un curs și a folosi acasă și oriunde ceea ce ai învățat. Asta poate include și să înveți din/despre domeniul de activitate al soțului sau soției tale, și a te interesa de ceea ce face toată ziua, arătând astfel că ești implicat în ceea ce face partenerul… Cuplurile care doresc să se dezvolte ca atare trebuie să fie atenți și la manifestările din afara căminului. Urmărind hobby-uri, interese și prietenii adecvate în comunitate, fiecare partener devine mai interesat/interesant și mai stimulativ când se întoarce acasă. Ce minunat este să stați împreună la masă și să împărtășiți lucrurile interesante pe care fiecare le-a descoperit în timpul zilei! E nevoie de echilibru pentru a-ți dezvolta armonios atât propria viață cât și viața pe care o aveți împreună. Persoana cu care te căsătorești îți va fi alături până ce moartea vă va despărți – asta, dacă te strădui să faci din căsnicia ta un colț de rai. Mult timp după ce frumusețea fizică și intensitatea chimiei au dispărut, iar copiii au crescut și sunt pe cont propriu, tu și soțul sau soția ta puteți avea legături puternice, astfel încât să continuați să creșteți și să vă bucurați de viață împreună.”

Așadar, investește în căsnicia ta!

20 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubiților, vă îndemn, ca străini și călători, să vă feriți de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului.

1 Petru 2.11

Lumina minunată (2)

În 1 Petru 2.11, apostolul Petru îndreaptă „lumina minunată“ a lui Dumnezeu (versetele 9 și 10) asupra vieții de zi cu zi a preoților sfinți și împărătești cărora le scrie, adresându-se lor ca „străini și călători“. Aceștia, bineînțeles, erau străini în diaspora, așa cum ne arată primul verset al epistolei, dar nu despre aceasta este vorba aici. Orice creștin este străin și călător, iar acest lucru nu trebuie să ne surprindă, fiindcă, prin chiar faptul că am fost aduși într-o relație atât de apropiată și de privilegiată cu Dumnezeu, trebuie să existe o ruptură totală de lume. Lumea este cu totul antagonistă lui Dumnezeu, de aceea nu putem fi cu lumea și cu Dumnezeu în același timp. Partea noastră este relația și comuniunea cu Dumnezeu, de aceea suntem străini și călători pe pământ. Lumea a început cu Cain, care a fost „un fugar și un rătăcitor“ (Geneza 4.12).

Un fugar este un om care a fugit de acasă. Un rătăcitor este un om care n-are nicio casă. Un străin este un om care nu este acasă la el. Iar un călător este un om care călătorește către casa lui.

Prezența lui Dumnezeu este adevăratul cămin al sufletelor noastre, astfel că noi suntem despărțiți de sistemul lumii, pentru a fi străini în el, deși suntem lăsați în el pentru un timp, ca să manifestăm virtuțile lui Dumnezeu. Totuși, noi nu rătăcim fără un scop, căci suntem călători, iar acest lucru înseamnă că avem o țintă către care înaintăm.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne.

Ioan 6.68

„Unde pot găsi adevărul?“

O studentă se întreba care este sensul vieții. A cercetat scrierile filosofice și religioase antice: Socrate, Aristotel, Platon și Toma de Aquino. Nu a găsit niciun răspuns care să o mulțumească. A atras-o biografia părintelui Augustin, dar nici aceasta nu i-a fost de mare ajutor.

În cele din urmă și-a îndreptat atenția spre ocultism. Însă, atunci când un medium (persoană care poate comunica cu spiritele și poate fi intermediar între acestea și o altă persoană) i-a spus că ar fi trăit cu o mie de ani în urmă ca fiică a unui zeu grec, a renunțat dezamăgită și la aceasta. Nimeni nu avea răspunsul la întrebarea ei arzătoare, „Unde pot găsi adevărul?“.

Într-o zi, studenta a găsit o Biblie și a început s-o citească. În sfârșit a aflat răspunsul pe care îl căutase atâta timp. A citit despre oameni care și-au pus aceleași întrebări care o măcinaseră și pe ea și a văzut de asemenea răspunsurile pe care le-au primit ei de la Dumnezeu. Apoi a început să se roage Domnului Isus. Mai târziu, ea a relatat: „A devenit atât de limpede faptul că adevărul poate fi găsit doar în Biblie – pentru că Domnul Însuși este Adevărul, Viața și Calea spre cer (Ioan 14.6). Am învățat că este de ajuns să cred în Hristos, ca să devin cu adevărat liberă. Acum sunt plină de bucurie“.

„Lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, dar Dumnezeu a binevoit, prin nebunia predicării, să-i mântuiască pe cei care cred“ (1 Corinteni 1.21). „Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi … plin de har și de adevăr. Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos“ (Ioan 1.14,17).

Citirea Billie: Geneza 47.13-26 · Psalmul 34.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 18:1-16

Domnul, care trei ani mai devreme îi spusese lui Ilie: Du-te, „ascunde-te“ (17.3), acum îi porunceşte: „Du-te, arată-te lui Ahab“ (18.1). Şi profetul este la fel de gata să asculte şi în acest caz, ca şi în celălalt – un exemplu pentru noi, care poate am tinde, conform firii noastre, să ne ară­tăm sau să ne ascundem când Dumnezeu ne cere tocmai contrariul!

Ce făcea Ahab în timpul teribilei secete? Îl ve­dem preocupându-se mai mult de caii şi de catârii lui decât de starea de mizerie a poporului său. Oba­dia, mai-marele casei lui, care se teme mult de Domnul, nu are curajul să se despartă de stă­pânul străin de evlavie. Ar fi trebuit să renun­ţe la avantajul pământesc, chiar dacă, probabil, şi-ar fi ris­cat viaţa. Asemenea lui Obadia, mulţi creş­ti­ni nu sunt gata să se despartă de lume ca să pla­că Domnului, deoarece o asemenea opţiune i-ar costa foarte mult!

Obadia se umple de teamă când i se cere să-l anunţe pe Ahab că l-a întâlnit pe Ilie. În mod con­ştient, se mândreşte cu ce a făcut pentru cei o sută de profeţi; dar, când este vorba să împlineas­că serviciul simplu pe care Ilie i l-a solicitat, săr­manului Obadia îi lipseşte ceea ce la văduva umilă din Sarepta străluceşte: încrederea simplă în Cuvântul lui Dumnezeu.

NIMIC NU-L SURPRINDE PE DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii…” (Efeseni 1:4)

Nimic despre tine nu-L va surprinde pe Dumnezeu. El știa ce primește atunci când te-a ales! De fapt, Dumnezeu ne-a ales pentru Sine ca fiind ai Săi. Tu nu ai apărut din neant, într-o zi, iar Dumnezeu nu a decis să te tolereze pur și simplu, și nu-Și dă „ochii peste cap”, atunci când ai o problemă… În schimb, El îți va aminti mereu cât de departe ai ajuns, cât de bine te descurci, cât de prețios ești în ochii Lui, și cât de mult te iubește!… Dumnezeu îți cunoștea dinainte slăbiciunile, toate defectele pe care le aveai și fiecare moment când vei da greș – și totuși El a spus: „Te vreau!”

Din Efeseni 1:5 aflăm că Dumnezeu te-a „înfiat” ca să fii al Său. El este Tatăl tău, iar tu ești familia Lui. Da, El te va mustra atunci când este nevoie, dar nu te va abandona niciodată. Și cu El de partea ta, lucrurile sunt menite să meargă bine până la capăt.

Așadar, noi putem rosti plini de încredere (Efeseni 1:3-6): „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.”

Se cuvine să spunem „Amin”!

19 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

1 Petru 2.9

Lumina minunată (1)

Totul era întuneric pentru noi, fie că am fost chemați din iudaism sau din păgânism, fie chiar din creștinătatea coruptă. Acum suntem însă într-o lumină minunată. Suntem poporul lui Dumnezeu, după ce am căpătat îndurare.

Lumina minunată! O considerăm noi așa? Lumea se adâncește tot mai mult în întuneric și în necredință. Oamenii de știință și filosofii scot strigăte de triumf cu privire la cercetările și la descoperirile lor. Totuși ei nu fac altceva decât să se agațe de umbre înșelătoare, în timp ce știința lor îi învăluie în întuneric. Descoperirile lor îi fac capabili să inventeze o mulțime de lucruri interesante, însă nicio rază de lumină nu strălucește în ei cu privire la lucrurile de dincolo de mormânt. Noi suntem însă așezați în lumina lui Dumnezeu, pe deplin arătată în Hristos, în lumina harului Său, a planurilor și a gloriei Sale. Studiem noi aceste lucruri, astfel încât să devenim tot mai luminați și, în consecință, tot mai luminoși?

În nopțile cu lumină plină putem beneficia de lumina soarelui reflectată de lună. Ce minunată trebuie să fie lumina soarelui, care poate face ca un corp ceresc întunecat să strălucească atât de puternic! Lumea este încă în întuneric, fiindcă I-a întors spatele lui Dumnezeu. Însă noi suntem în lumina adevărului și a harului Său, în lumina cunoștinței Lui Însuși. Ce minunat că această lumină poate fi văzută în faptul că ea îi face pe niște oameni întunecați și neatractivi, precum noi înșine, să strălucească și să manifeste virtuțile Lui minunate!

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Falși învățători, … tăgăduindu-L pe Stăpânul care i-a cumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire.

2 Petru 2.1

Hristos – Domnul și Stăpânul

Cuvântul grecesc pentru „Stăpânul“ („despotes“) semnifică autoritate și drepturi supreme prin stăpânire, cum aveau, de exemplu, stăpânii asupra robilor. Versetul de astăzi se referă la drepturile asupra întregii omeniri, pe care Domnul Isus le-a obținut prin moartea Sa pe cruce: El i-a „cumpărat“. Înțelesul verbului grecesc pentru „a cumpăra“, întâlnit aici, diferă de „a răscumpăra“. Astfel, „a cumpăra“ înseamnă „a plăti prețul“, pe când „a răscumpăra“ presupune și eliberarea din condiția anterioară (Marcu 10.45). „Hristos S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți“ (1 Timotei 2.6).

Într-adevăr, toți pot fi răscumpărați prin jertfa Lui, însă numai cei care Îl primesc ca Salvator al lor vor fi, de fapt, răscumpărați. Prin moartea Lui pe cruce, Hristos „a cumpărat“ întreaga lume, astfel că fiecare om poate alege să Îl primească pe Hristos ca Mântuitor personal. Dar nu toți fac această alegere! De aceea nimeni nu I se poate împotrivi lui Hristos ca Domn și Stăpân, pentru că Domnul Isus „a cumpărat“ dreptul acesta prin moartea Lui; și, mai târziu, El va pune în aplicare acest drept. Va sosi ziua când toți vor trebui să I se închine lui Hristos și să-I recunoască poziția de Domn. Aceia care Îl resping pe Fiul lui Dumnezeu ca Salvator trebuie să se teamă de acea zi, pentru că niciunul nu va mai putea să ignore faptul că El este Domnul, Stăpânul și Judecătorul întregii omeniri. Acest lucru este cu atât mai aspru în cazul celor care îi fac pe oameni să se rătăcească, prin învățături false, care nu sunt după Scriptură.

Citirea Bibliei: Geneza 47.1-12 · Psalmul 33.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 17:7-24

Ilie nu depindea nici de pârâu, nici de corbi, ci de Cuvântul Celui care-i spusese: „Am poruncit corbilor să te hrănească acolo“ (v. 4). Tot aşa, când pâ­râul seacă, Ilie nu este lăsat fără resurse şi primeşte un nou mesaj: „am poruncit acolo unei femei văduve să te hrăneasc㓠(v. 9; Ps.33.18, 19). Această văduvă se afla la ultima limită a sărăciei, dar ce conta aceasta pentru Ilie, din moment ce Domnul îi spusese: „acolo“! Această femeie a credinţei, pe care Domnul Isus o va cita locui­torilor Nazaretului pentru a-i face să se ruşineze (Luca 4.25, 26), va trece printr-o experienţă extraor­dinară. Când Dumnezeu soli­cită un servi­ciu (aici, cel de a-l hrăni pe profetul Său), dă în acelaşi timp tot ceea ce este necesar pentru îm­plinirea lui. Trebuie numai să fim gata să facem mai întâi, fără îm­po­trivire, ceea ce El ne-a cerut. Toc­mai aceasta ne în­vaţă mica turtă, care constituie do­vada cre­dinţei acestei femei şi „cea dintâi road㓠a unei abundenţe divine pen­tru această casă.

Apoi sărmana văduvă are o nouă experienţă, şi mai ne­o­bişnuită: cea a morţii şi a în­vierii fiului ei. Şi gân­durile ni se înalţă din nou dinspre profet înspre Domnul Isus, în­viindu-i pe cei morţi. Nu avea şi El, într-o zi, să i-l redea pe unicul fiu mamei sale văduve (Luca 7.11-15)?

ÎMPĂRTĂȘEȘTE-ȚI ÎNȚELEPCIUNEA! | Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!” (Proverbele 3:13)

Un vechi proverb plin de înțelepciune spune: „Dă-i unui om un pește și va avea de mâncare o zi. Învață-l să pescuiască și va avea de mâncare toată viața!” Uneori, oamenii au nevoie de mai mult  decât ajutorul tău material – ei au nevoie de înțelepciunea ta. Când îți faci timp să le împărtășești cunoștințele și înțelepciunea pe care le-ai dobândit prin experiențele vieții tale, investești în viitorul lor.

Ce dar! Dar asta înseamnă că nu trebuie să încetezi niciodată să înveți. Noi ne oprim uneori din învățat pentru că devenim mulțumiți. Credem că am crescut suficient sau vrem doar să profităm la maximum de ceea ce avem deja, în materie de competențe și cunoștințe. Acesta este momentul în care începem să ne plafonăm… și apoi să decădem! Ne pierdem curiozitatea, spiritul inovator… Începem să ne gândim să fim eficienți, în loc să deschidem noi drumuri. Reducem costurile, în loc să investim în creștere. Viziunea noastră devine foarte limitată. Și în loc să acționăm pentru a câștiga, ne zbatem să nu pierdem! Tuturor ne place să facem ceea ce știm să facem, dar pentru a fi buni la ceva trebuie să ne menținem îndemânarea. Mai puține abilități duc la mai puțin entuziasm și, în cele din urmă, la nemulțumire.

Dacă ajungem în acest stadiu, începem să ne uităm în urmă, pentru că acolo sunt zilele noastre cele mai bune. Ne gândim la vremurile bune, la zilele de glorie. În acel moment, suntem la doar câțiva pași de uzura morală. Nimeni nu vrea să învețe de la o persoană care „a murit”.

Dacă vrei să dai până când ai dat tot ce ai, trebuie să continui să crești până când nu mai poți crește! Așadar, caută înțelepciunea și priceperea – și va fi ferice de tine!

17 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Venind în patria Sa, îi învăța în sinagoga lor, astfel încât ei erau uimiți și spuneau: „De unde are Acesta înțelepciunea aceasta și lucrările de putere? Nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama Lui Maria, iar frații Lui, Iacov și Iosif și Simon și Iuda? Și surorile Lui, nu sunt toate la noi? De unde are El atunci toate acestea?“.

Matei 13.54-56

Citim în Scriptură despre patru frați ai Domnului Isus – fii ai lui Iosif și ai Mariei – însă îi cunoaștem doar pe doi dintre aceștia. Mulți consideră că Iacov și Iuda, care au fost folosiți de Dumnezeu pentru a scrie epistolele care le poartă numele, sunt doi dintre frații menționați în versetele de mai sus. Nu știm ce s-a întâmplat cu ceilalți. Aceasta este o lecție pentru noi. Înțelegem de aici că nu moștenirea sau privilegiile familiale ne califică sau ne dau vreun drept pentru relația noastră cu Domnul. Iacov și Iuda se considerau a fi doar robi ai lui Dumnezeu și ai Domnului Isus, și așa se prezintă ei în epistolele lor.

Trebuie să ne amintim că nu noi, ci Dumnezeu este Acela care ne-a dat fiecăruia ceea ce El știe că este cel mai necesar și mai bun. Și este bine să recunoaștem că doar datorită harului lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem. El este Cel care a încredințat lucrurile Sale în mâinile noastre. Nu avem niciun motiv să ne mândrim, nici să ne plângem, ci trebuie doar să slujim cu credincioșie, știind că putem totul prin Hristos, care ne întărește, și aducându-ne aminte că într-o zi ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru a da socoteală înaintea lui Dumnezeu și pentru a primi răsplata pentru ceea ce am făcut în trup, potrivit cu felul în care am făcut totul.

Să nu uităm niciodată cuvintele adresate colosenilor: „Și totul, orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în Numele Domnului Isus, mulțumind lui Dumnezeu Tatăl prin El“ (Coloseni 3.17).

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ziceau între ele: „Cine ne va răsturna piatra de la ușa mormântului?“. Și, privind în sus, au văzut că piatra fusese răsturnată; pentru că era foarte mare.

Marcu 16.3,4

Problemele noastre – soluția lui Dumnezeu

Trei femei se îndreptau spre mormânt, abătute și cufundate în tema conversației pe care o aveau. Le neliniștea nespus de mult o problemă ce li se părea lipsită de soluție: piatra imensă și grea ce pecetluia mormântul. Această piatră de neclintit pusese stăpânire deplină pe gândurile lor, le dezvăluia slăbiciunea și le împiedica planurile. Ajungând însă la mormânt, au descoperit că piatra dispăruse – de necrezut! Ea fusese răsturnată, luând cu sine grija și problema lor.

Temerile lor le întristaseră în totalitate. Nu citim nimic despre vreo rugăciune. Erau atât de ocupate de problema lor, când, de fapt, nu exista nimic care să necesite o soluție! Piatra fusese răsturnată doar pentru ele; nu era nevoie de acest lucru pentru învierea Domnului; ci ele trebuiau să intre în mormânt, ca să se convingă de învierea Domnului lor. El înviase! Ce învățăm din aceasta?

    Să mergem cu problemele noastre mai întâi la Domnul.

    Să nu uităm că Domnul nostru poate lucra și ne poate ajuta în orice impas, chiar și astăzi.

    Să ne bazăm pe El, pentru că Dumnezeul nostru nu are probleme, ci planuri mărețe pentru noi.

    Să privim tot timpul în sus, ca să-I vedem puterea și gloria.

Pietrele mari pot fi o problemă pentru noi, dar nu pentru El.

Citirea Bibliei: Geneza 45.16-28 · Psalmul 32.6-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 16:8-28

Ela, fiul lui Baeşa, domneşte doi ani peste Is­rael. Singura lui faptă amintită este aceasta: „Ela era în Tirţa, bând şi îmbătându-se …“ (v. 9). Acest împărat este domi­nat de o pasiune, sărmana sclavie faţă de alcool, asemeni altor mi­lioane de oa­meni nefericiţi astăzi. Omul crede că-i poate guverna pe semenii săi, când nu este capabil mă­car să-şi stăpânească pasiunile propriei inimi. Car­tea Proverbe conţine cuvintele unui tânăr îm­părat, numit Lemuel. Aces­ta îşi a­minteşte ce l-a învăţat mama lui: „Lemuele, nu este demn pentru împăraţi, nu este pentru împăraţi să bea vin“ (Pro­verbe 31.4; vezi de asemenea Proverbe 23.20, 31, 32 şi Efeseni 5.18). Dintr-o dată, fără să se trezească, Ela trece din beţie în moarte. Tot aşa, oamenii acestei lumi caută uitare în plăcerile păcatului, apoi, fără să fie pre­gătiţi faţă de el, se găsesc deodată împinşi într-o neno­rocire eternă.

Şapte zile îi sunt suficiente lui Zimri, ucigaşul lui Ela, să arate că merge pe calea lui Ieroboam! Sfârşitul său nu este mai puţin zguduitor: se sinu­cide! Apoi Omri ia puterea, construieşte ce­tatea Samariei, umblă pe o cale mai rea decât predecesorii lui. Ce întuneric greu se aşterne asu­pra acestei împărăţii a lui Israel (Mica 6.16)!

VARIANTA OCOLITOARE | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie…” (Exodul 13:18)

Biblia spune: „După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul şi să se întoarcă în Egipt.” Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie…” (Exodul 13:17-18). Există aici o lecție pentru fiecare dintre noi: Dumnezeu știe unde te afli în călătoria ta spirituală și te îndrumă în consecință, chiar și atunci când pare o rută ocolitoare.

Împăratul David a spus că „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23) Cea mai scurtă rută din Egipt către Țara promisă trecea prin teritoriul inamic, iar Dumnezeu știa că poporul Său nu era pregătit pentru luptă. De aceea Dumnezeu a spus: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul şi să se întoarcă în Egipt…” Așa că Domnul a îndrumat poporul pe varianta deșertului.

Scoaterea poporului lui Dumnezeu din Egipt s-a dovedit a fi partea ușoară; scoaterea Egiptului din poporul lui Dumnezeu s-a dovedit a fi partea mult mai grea! După patruzeci de generații de dependență de Faraon, ei aveau nevoie să-L cunoască pe Dumnezeu, să învețe căile Lui și să aibă încredere în El. Așadar, El le-a pregătit călătoria în consecință.

Treci cumva și tu, astăzi, prin experiența pustiului? Nu fi descurajat. Împlinirea a ce ți-a promis Dumnezeu poate dura mai mult decât ai crezut, dar nu este un timp pierdut! Și încă ceva: Dumnezeu nu te pedepsește; El te pregătește pentru destinul tău!

Ce ar trebui să faci?

1) Petrece timp cu El în rugăciune și în Cuvântul Său!

2) Bazează-te mai puțin pe tine și mai mult pe Dumnezeu!

3) Apelează la harul Său și lasă-te călăuzit de El!

Iată sfaturile Lui pentru tine – azi!

16 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credință de același preț, împreună cu noi, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos: Har vouă și pacea să vă fie înmulțite în cunoștința lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru!

2 Petru 1.1,2

Creștinii cărora Petru li se adresează primiseră „o credință de același preț, împreună cu noi“ (adică împreună cu Petru și cu apostolii) atunci când ei nu o ceruseră. Această credință este ansamblul binecuvântărilor creștine dăruite credinței. În această privință este util să facem o precizare; avem aici un exemplu în acest sens și vom găsi multe altele în decursul celor două epistole. Expresiile folosite de Petru nu corespund neapărat – fără însă a le contrazice – cu cele pe care le întâlnim în scrierile lui Pavel. Faptul că suntem mai obișnuiți cu epistolele lui Pavel ne-ar putea face să vedem „lucrurile greu de înțeles“ (2 Petru 3.16) ca aflându-se mai degrabă în epistolele lui Petru, decât în cele ale lui Pavel, la care am meditat atât de des.

Cum obținuseră ei această credință? „Prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.“ Aici, dreptatea Sa înseamnă credincioșia Sa neschimbată în împlinirea promisiunilor Sale. Iată motivul pentru care apostolul a vrut să atingă inimile acestor creștini, care, ieșiți din iudaism, puteau crede că vor avea de suferit o pierdere în legătură cu promisiunile pe care Dumnezeu le făcuse lui Israel. Acum ei află că, pe terenul cel nou pe care-l ocupau, promisiunile Dumnezeului și Mântuitorului lor nu puteau suferi nicidecum vreo umbră de schimbare.

Găsim aici aceeași urare ca și în prima epistolă: „Harul și pacea să vă fie înmulțite“, dar numai din acest loc aflăm că ceea ce le înmulțește este deplina cunoștință a comorilor infinite cuprinse în aceste două Nume: Dumnezeu și Isus, devenit „Domnul nostru“ (conform Iuda 2).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri … și este în stare să judece gândurile și intențiile inimii. Și nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face.

Evrei 4.12,13

Comoara noastră: Biblia

O familie de olandezi era foarte săracă. Cu greu își câștigau pâinea zilnică. Ei nu știau că în casa lor se afla un lucru de o mare valoare. Într-o zi, mama a început să facă ordine într-un dulap neluat în seamă până atunci. Acolo a dat de un tablou vechi, fără ramă. Fiind curioasă, a chemat un expert să vadă lucrarea. Așa a aflat că tabloul fusese făcut de marele pictor Vermeer, care a trăit în secolul al XVII-lea. Acel tablou a fost evaluat și vândut cu două milioane de dolari. Astfel, acea familie a devenit dintr-o dată una dintre cele mai bogate din țară.

Mulți oameni se aseamănă cu această familie sărmană. Ei trăiesc o viață săracă și nefericită, în timp ce în casa lor se află ceva inestimabil. Această comoară este Biblia. Ea cuprinde marea veste a mântuirii prin credința în Isus Hristos. Valoarea unui suflet este așa de mare, încât Biblia afirmă: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?“ (Matei 16.26).

Să citim Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! În ea sunt cuprinse comori foarte mari pentru sufletul nostru. Credința, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație strânsă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi.

Citirea Bibliei: Geneza 45.1-15 · Psalmul 32.1-5

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 15:25-34; 16:1-7

Lectura noastră ne readuce cu patruzeci de ani înapoi, pentru a lua în considerare împărăţia lui Israel, în timp ce Asa domneşte în Iuda. Prin contrast cu acesta din urmă, Nadab, fiul lui Ieroboam, umblă în timpul scurtei lui domnii „în calea tatălui său şi în păcatul lui, prin care l-a făcut pe Israel să păcătuiasc㓠(v. 26). Acest păcat constă în falsa religie instituită de Ieroboam pen­tru a de­tur­na poporul de la locul ales de Domnul (Deut. 12.5, 6).

În creştinătate există, precum în Israel odinioară, un mare număr de oameni care, deşi fac parte din poporul lui Dumnezeu, au fost deturnaţi de la singurul cen­tru care este Isus. Ei au fost învăţaţi diferite forme de religie care nu sunt în acord cu Cuvântul.

Nadab şi întreaga familie a lui Ieroboam sufe­ră teribila soartă pronunţată de Ahiia. Dar Bae­şa, cel care execută această sentinţă şi care-i succedă lui Nadab (la tron), de asemeni îi succedă şi în drumul său de păcat. Iar o aceeaşi cale va avea acelaşi sfârşit! Domnul i-l anunţă lui Baeşa prin gura pro­fe­tului Iehu care, nu fără curaj, se prezintă cu cuvinte solemne înaintea îm­păratului celui rău. Oare n-am fost noi în­şine „ridicaţi din ţă­rân㓠şi puşi alături de cei no­bili? (v. 2; 1 Sa­muel 2.8). Pentru acest motiv ar trebui să examinăm cu atenţie calea pe care o urmăm şi destinaţia la care ne duce ea (Proverbe 16.25).

CÂND DUMNEZEU SPUNE „DU-TE” | Fundația S.E.E.R. România

„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.” (Geneza 12:1)

La Dumnezeu, „du-te” are două părți: a pleca de la, și a ajunge în. Ur, casa lui Avram, era considerat locul unde trebuia să fie. Pornind din Mesopotamia antică, toate bogățiile comerciale din jurul Mediteranei trebuiau să treacă prin Ur. Era un loc cu bogății imense, comerț, educație și tehnologie.

Un autor scria: „Primul cod juridic, care a dat startul civilizației, a fost scris acolo, în Ur.” Așadar, ar fi fost un loc greu de părăsit, mai ales dacă te îndreptai spre Canaan… care, dimpotrivă, era un loc lipsit de rafinament, și subdezvoltat… Nicio persoană care-și permitea și avea suficienți bani pentru a locui în Ur, marele centru al civilizației, nu s-ar fi mutat în Canaan!

Iată care e ideea: Trebuie să ai încredere în Dumnezeu cu privire la viitorul tău, atunci când calea pe care te-a chemat s-o urmezi pare mai degrabă o dilemă pentru tine! Dar dacă ești dispus să mergi, vei descoperi că Dumnezeu are pentru tine binecuvântări la care nu ai visat niciodată. El i-a spus lui Avram: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12:2-3) Răsplata pe care ți-o dă Dumnezeu va fi întotdeauna mai mare decât orice sacrificiu pe care te cheamă să-l faci.

 Te-a chemat Dumnezeu să pleci, dar tu vrei să rămâi? Ți-a spus El să rămâi, dar tu vrei să pleci? Iată care este miza: dacă te supui lui Dumnezeu, nu vei regreta niciodată. Asta este o certitudine… și o garanție!

15 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că totul este de la Tine și din mâna Ta primim ce Îți aducem.

1 Cronici 29.14

Cine Îi dă ceva lui Dumnezeu primește el însuși, precum odinioară împărăteasa din Seba. Ea i-a dăruit lui Solomon mirodenii care niciodată nu existaseră în cantități așa de mari în Ierusalim, însă împăratul Solomon i-a dat tot ceea ce a dorit ea și, în afară de aceasta, i-a dat după posibilitățile lui. Cu toate că ea i-a dat așa de multe, ea s-a întors mult mai bogată decât se dusese. Dumnezeu nu a primit nimic de la vreun om, fără să-i fi dat înapoi însutit. Poate că nu i-a dat imediat, însă i-a dat cel puțin însutit sau, mai bine zis, înmiit, căci măsura Sa este nelimitată. Dumnezeu dă după posibilitățile Sale – și cine poate măsura bogăția Sa?

Aș vrea să amintesc ce mi-a povestit fratele Johannes Meminga despre părinții săi. Tatăl său era un muncitor simplu în Jengum, East Friesland. Sâmbăta seara venea acasă cu salariul și se așeza la masă cu soția sa. Mai întâi era pusă deoparte o anumită sumă pentru Domnul. Apoi reflectau asupra a ceea ce trebuiau să cumpere în săptămâna care urma și împărțeau în mod corespunzător banii rămași. După aceea verificau încă o dată fiecare sumă de bani pentru ei, dacă nu cumva se mai putea trage ceva care să fie adăugat la suma pentru Domnul. Așa făceau ei în fiecare săptămână. Erau conștienți că erau administratori ai Domnului și că aveau voie să folosească pentru ei înșiși numai ceea ce Domnul le dădea în acest scop.

Am întrebuințat eu oare, în slujba Sa, darurile spirituale pe care El mi le-a dat, sau le-am întrebuințat doar pentru mine însumi? Am întrebuințat în slujba Sa cunoștința și înțelegerea gândurilor lui Dumnezeu pe care mi le-a dat Dumnezeu Duhul Sfânt? Am recunoscut oare că acestea vin de la El și că le pot întrebuința numai ca administrator al Său? Sau le-am întrebuințat pentru mine însumi, ca să posed ceva, ca, poate, în felul acesta, să strălucesc sau să devin bogat? Prin „bogat“ înțeleg, desigur, „bogat în ochii oamenilor“, ca și cum eu aș fi ceva sau aș poseda ceva – nu „bogat în Domnul Isus“, care, de fapt, ar fi scopul pentru care El îmi dă ceva. Dumnezeu dorește ca fiecare dintre noi să se așeze în lumina Sa, pentru a se cerceta dacă I-a dat întotdeauna Tatălui ceea ce era al Său și dacă I-a adus întotdeauna Domnului Isus ceea ce era al Său.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. Și spunea: „Ava, Tată, la Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine; dar nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie“.

Marcu 14.35,36

„Depărtează paharul acesta“

Versetele de azi ne aduc înainte ultimele ore ale Domnului Isus de dinainte de cruce. Nu ne putem imagina ce a însemnat pentru El acea moarte care se apropia… Urma să aibă parte de durere fizică cruntă, pentru că soarta Lui urma să fie o moarte chinuitoare pe cruce.

Însă nu din acest motiv S-a rugat Isus ca ceasul acela să treacă de la El, ci adevăratul motiv era că El urma să fie „făcut păcat“. El urma să sufere judecata lui Dumnezeu pentru cei păcătoși, deși ei ar fi meritat-o. Acesta era lucrul ce tulbura sufletul Celui fără păcat. El a strigat „cu strigăt puternic și lacrimi“ (Evrei 5.7). „Ava, Tată, la Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine.“

Toate lucrurile sunt într-adevăr posibile la Dumnezeu. Dar aici nu era vorba de aceasta. Nici Isus nu Își folosea propria putere în această chestiune. Așa că El a adăugat: „Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta“ (Matei 26.42). Nu era nicio altă cale, pentru că era vorba de vina noastră înaintea lui Dumnezeu. Nu era niciun alt mod pentru ca omenirea să fie adusă într-o relație cu Dumnezeu.

Dumnezeu avea putere să ia paharul acela de la El, dar, din dragostea Lui față de noi, nu a făcut aceasta. Așa că Domnul Isus a părăsit grădina unde Se rugase, ca să meargă la cruce. El Și-a jertfit viața, ca să ne deschidă nouă calea către Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 44.18-34 · Psalmul 31.18-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 15:9-24

După Abiiam, fiul său Asa îi ia locul pe tronul lui Iuda. Domnia lui este lungă, contrastând cu cele două care au precedat-o!

Asa a făcut „ce era drept în ochii Domnului“ (v. 11). Şi a face ce este drept constă mai întâi în a smulge, a îndepărta, a distruge, a arde. Atitu­dine cu atât mai curajoasă şi mai dificilă, cu cât im­plică împotrivirea faţă de propria-i bunică, Maaca (v. 2), o închinătoare la idoli!

Cunoaştem cuvin­tele Domnului, „Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine“ (Matei 10.37). Încă de pe timpul lui Asa, sunt numeroşi tinerii convertiţi care a trebuit şi încă trebuie să adopte o poziţie fermă în propria fa­milie! Cât de privilegiaţi sunt, pe de altă parte, cei ai căror părinţi îi încurajează şi le dau e­xemplu. Să ne gân­dim la acest tânăr împărat ai cărui tată, bunic şi bunică nu i-au oferit decât un trist exemplu!

Ce dureroasă con­sta­tare: sfârşitul domniei lui Asa nu rămâne la înălţimea înce­pu­tului ei! În loc să caute la Domnul ajutor contra lui Baeşa, el îşi găseşte sprijinul în Ben-Hadad. Cartea 2 Cronici (cap. 16) ne permite să ne întoarcem cu de­talii la această domnie şi la învăţămintele pe care le implică pentru noi.

CUM NE RĂSPUNDE DUMNEZEU LA RUGĂCIUNI

„Când Mă va chema, îi voi răspunde…” (Psalmul 91:15)

Astăzi vom vorbi și ne vom uita în Cuvântul lui Dumnezeu ca să vedem ce ne spune El cu privire la diferite situații prin care trecem, sau vom trece, fiecare dintre noi.

Așadar, dacă astăzi treci printr-o boală, Dumnezeu spune: „Eu sunt Domnul, care te vindecă.” (Exodul 15:26), iar El este același, nu S-a schimbat, tu trebuie doar să crezi!

Dacă te confrunți cu o problemă care pare la fel de mare ca un munte, Domnul Isus spune: „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23-24).

Dacă astăzi ești în necaz, Dumnezeu spune: „Fiindcă Mă iubeşte… de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” (Psalmul 91:14-15) Vreți să știți cui îi este făcută această promisiune?! Celor care cunosc „Numele lui Dumnezeu”! Deci, dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, această promisiune este și pentru tine.

De altfel, iată patru lucruri pe care ți le-a promis Dumnezeu:

în primul rând, să-ți răspundă la rugăciune;

în al doilea rând, să fie cu tine în necazurile tale;

în al treilea rând, să te elibereze;

în al patrulea rând, să te onoreze.

Acestea sunt cele patru etape ale răspunsului la rugăciune.

Indiferent de stadiul în care te afli astăzi, fii încrezător că Dumnezeu te iubește și are grijă de tine (vezi 1 Petru 5:7). Iar dorința Sa de a-ți răspunde la rugăciune nu depinde de performanța ta, ci de performanța lui Hristos în numele tău (vezi Efeseni 1:6).

Așadar pentru că ești „acceptat” în Hristos, poți fi sigur că Dumnezeu îți va răspunde la rugăciuni.