Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu vezi boul fratelui tău sau oaia lui rătăcind și să te ascunzi de ele: să le întorci negreșit la fratele tău … Așa să faci și cu măgarul său și așa să faci și cu haina sa și așa să faci cu orice lucru pierdut al fratelui tău, pe care-l va pierde el și-l vei găsi tu; nu vei putea să te ascunzi.

Deuteronom 22.1,3

Domnului Îi pasă de toți cei ai Săi și a plătit prețul suprem, prin vărsarea sângelui Său, pentru răscumpărarea fiecăruia dintre ei. El nu-i va abandona niciodată, pe niciunul dintre ei, și cunoaște de asemenea toate pericolele și capcanele cu care se confruntă în lumea aceasta. În versetele de mai sus, El ne arată cât de necesar este să avem o grijă sfântă față de frații și surorile noastre. Dacă acele trei animale (boul, oaia sau măgarul) se rătăceau și cineva le găsea, ce trebuia acesta să facă? Să le înapoieze stăpânului lor, adică fratelui său! În loc să-l certe pentru neglijența lui, această pierdere trebuia să devină un prilej de a-l sluji.

Găsim aceste cuvinte cu privire la bou: „Să nu legi gura boului care treieră grâul” (1 Corinteni 9.9). Lecția spirituală de aici este clară. Dacă fratele meu a pierdut mijlocul de treierare a grâului, nu mai poate obține hrană spirituală și în curând va suferi de foame.

Cu privire la oaie, Scripturile ne oferă multe exemple despre acest animal, ca jertfă – „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29). Dacă un israelit nu mai avea o oaie sau un miel, nu mai putea sărbători Paștele, nici nu putea aduce o jertfă Domnului. La fel și astăzi, dacă un credincios pierde interesul pentru Hristos și pentru jertfa Lui, va fi incapabil să se închine lui Dumnezeu și să-I aducă jertfe spirituale.

Măgarul era animalul folosit pentru poveri. Mulți creștini suspină sub poveri grele sau și-au pierdut direcția către Hristos și către odihna Lui. Să-i conducem înapoi la Cel care a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28)!

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.

1 Corinteni 4.2

Henry Martyn (3)

Henry Martyn a locuit în sud-vestul Iranului un an, timp în care a terminat această nouă lucrare. A întreținut numeroase discuții cu lideri musulmani, cu șeici, cu prinți, cu oameni de știință și cercetători, apărând cu hotărâre adevărurile creștinismului. Era foarte apreciat și ascultat cu admirație, datorită cunoștințelor pe care le avea. După ce a plecat din Iran, în drumul spre Anglia, fiind foarte slăbit de boala gravă pe care o avea, a murit în orașul Tokat, din Armenia, la vârsta de 31 de ani.

Nu știm de ce Dumnezeu a permis ca Henry să-și termine călătoria pe pământ așa de repede. Dar știm că Henry Martyn a fost un pastor credincios și sârguincios, misionar devotat și plin de râvnă, traducător neobosit al Scripturilor și predicator al evangheliei printre păgâni. Trăsătura sa cea mai de preț a fost însă smerenia. Henry Martyn a strălucit ca o lumină în lume, ținând sus Cuvântul vieții. Colegii misionari l-au apreciat pe Henry Martyn pentru evlavia sa. Unul dintre ei a scris: „O, dacă am putea să-l ajungem în excelența gândirii, în înălțimea evlaviei, în ascultare, în iubirea pentru alții, în dorința sa aprinsă de a face bine altora, în înțelegerea sa asupra voii lui Dumnezeu…”.

Henry Martyn a fost un mare exemplu pentru cei din vremea lui, dar și pentru noi astăzi. „Cine sunt cei mai răi oameni din lume?”, l-a întrebat un învățător musulman. „Cei ce-și cunosc datoria, dar n-o împlinesc”, a fost răspunsul lui Martyn. Cu siguranță, el și-a cunoscut și și-a îndeplinit datoria. Deși a trăit puțin, a trăit frumos.

O astfel de trăire să ne însuflețească și pe noi pe calea vieții!

Citirea Bibliei: Numeri 30.1-17 · Matei 16.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REINSTRUIEȘTE-ȚI MINTEA! – Fundația S.E.E.R. România

„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

Tiparele de gândire pe care ți le stabilești sunt un fel de pilot automat. Asta înseamnă că atunci când apar situații specifice, ești programat dinainte să reacționezi într-un anume fel. Uneori e un lucru bun, cum ar fi distanțarea instinctivă de pericol. Alteori, trebuie să întrerupi funcția de pilot automat și să-ți oprești gândirea s-o ia într-o direcție greșită.

De exemplu, poate ți-a fost groază ani de-a rândul să sărbătorești ceva, într-o reuniune a familiei lărgite. Anul acesta, alege să gândești altfel: „Nu e activitatea mea preferată, dar voi căuta ceva bun la fiecare dintre rudele mele.” Sau poate ai dezvoltat obiceiul de a te plânge și de a te simți copleșit în fiecare lună când vin facturile. În schimb, poți alege să gândești astfel: „Voi plăti cât de mult pot din ele, și încetul cu încetul, voi scăpa de datorii.” Sau poate nu-ți place locul de muncă, șeful sau colegii cu care lucrezi. În această situație trebuie să alegi. Poți fi negativist și critic, sau poți spune: „Mă bucur că am un loc de muncă. Mulți nu au! Voi da tot ce am mai bun în fiecare zi și mă voi încrede în Dumnezeu pentru a câștiga bunăvoința șefului meu. Probabil mediul de lucru nu este unul ideal, dar îmi voi face partea ca să-l fac să fie plăcut pentru mine și pentru cei din jur. Mi-ar plăcea să obțin o mărire de salariu, așa că voi lucra intens ca s-o merit.”

În loc să reacționezi la primele gânduri care îți trec prin minte, reinstruiește-ți mintea, fiecare gând în parte, ca să gândești altfel. E nevoie de puțin efort, dar când ai gândurile lui Dumnezeu, El devine partenerul tău în împlinirea oricărui lucru pe care ți-l dorești.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 6

Încercările celui credincios vin, uneori, ca o consecinţă directă a propriilor lui greşeli. El intră atunci sub incidenţa guvernării lui Dumnezeu, care îl corectează şi îl pedepseşte (v. 1; comp. Ieremia 31.18).

Acesta a fost cazul lui David după cumplita întâmplare cu Urie hetitul şi, de asemeni, după numărarea poporului. În acest caz nu mai poate fi vorba de bucurie şi de pace, ca în Psalmul 4 (v. 7,8). În loc să mediteze în inima sa, în aşternutul său (4.4), cel vinovat îşi înmoaie patul cu lacrimi amare (v. 6). Ştiind că merită ceea ce i se întâmplă, este urmărit de regrete şi de sentimentul că La ofensat pe Dumnezeu. Frica de moarte este gata să pună stăpânire peste sufletul său (v. 5). Nu se mai bucură de libertatea fericită ce decurge dintro conştiinţă curată.

Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, Îl poate găsi pe Dumnezeu, pentru că El îl iubeşte prea mult pe răscumpăratul Său, ca săl lase să dispere. Domnul îi aude cererea; îi primeşte rugăciunea (v. 9); şi, precum lui Ezechia pe când se chinuia în patul său simţind apropierea morţii, îi adresează un cuvânt de mângâiere: „ţiam auzit rugăciunea, ţiam văzut lacrimile… te voi scăpa” (Isaia 38.5,6; comp. v. 5 cu Isaia 38.18). Da, dintro dată, David primeşte asigurarea că rugăciunea îi este ascultată. Împrejurările nu sau schimbat, dar credinţa lui deja triumfă în speranţă.

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când era în Ierusalim, la Paști, la sărbătoare, mulți au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți.

Ioan 2.23,24

Deși ni se spune că mulți au crezut în Numele Lui, credința lor era bazată doar pe minunile pe care El le făcea. Pentru ei, dovezile erau clare că Domnul era un profet de la Dumnezeu, iar unii credeau că El ar fi Ilie, care făcuse multe minuni în vechime. Cei care credeau datorită minunilor Sale nu aveau însă credința că El era Fiul veșnic al lui Dumnezeu venit în mijlocul creației Sale. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că „Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți”.

În versetul atât de bine cunoscut, Ioan 3.16, ni se spune că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața eternă”. Trebuie deci să existe o diferență între expresiile „mulți au crezut în Numele Lui” și „oricine crede în El”. Într-adevăr, există o diferență, anume aceasta: a crede în El ca Făcător de minuni nu este același lucru cu a crede în El ca Fiu etern al lui Dumnezeu. A crede în El ca Fiu al lui Dumnezeu Îi oferă Domnului locul de drept în inimă, ca Mântuitor. Încrezându-ne în El din toată inima, ne încredințăm în brațele Celui care este în totul vrednic de încrederea noastră, pentru eternitate.

Acest Domn al gloriei cunoaște perfect gândurile inimilor noastre și ne putem încrede în El cu privire la tot ceea ce ne privește. Când Îi dăm locul cuvenit Lui, iar noi ne luăm locul cuvenit nouă, vom dobândi cea mai minunată binecuvântare și încurajare. „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu” (Romani 5.1,2).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit.

Evrei 6.11

Henry Martyn (1)

Henry Martyn era deosebit de serios, ducând o viață spirituală călăuzită de Duhul; unii dintre soldații englezi aflați la biserica misiunii, dar și mulți mahomedani și hinduși îl jigneau și îl umileau de multe ori pentru insistența cu care le vorbea despre păcat, despre viața de sfințenie și despre divinitatea lui Isus Hristos. „Batjocurile lor sunt mai greu de suferit„, mărturisea Martyn, „decât pietrele cu care aruncau uneori copiii după mine: însă amândouă sunt o cinste de care nu sunt vrednic„.

Pe toată perioada cât a stat în India, a predicat europenilor și localnicilor, și primea în casa lui pe cei preocupați de credință. În fața casei sale se adunau aproape zilnic mulți oameni cărora le predica și le cerea să renunțe la practicile lor păgâne și să-L urmeze pe Cel care S-a dat ca jertfă pentru păcatele oamenilor. Henry Martyn a purtat de nenumărate ori discuții despre credința creștină cu cei mai reputați lideri ai vremii. El apăra cu o putere extraordinară adevărurile creștine. După astfel de discuții, mulți plecau mânioși, pentru că nu și-au putut apăra religia lor. Odată a fost chiar amenințat cu moartea.

În tot acest timp a tradus în limba hindusă Noul Testament și Proverbele, lucrări deosebit de valoroase pentru milioane de oameni din veacurile care au urmat. După cinci ani în care s-a jertfit neobosit pentru cauza evangheliei, s-a îmbolnăvit foarte grav. A decis să meargă pentru un scurt timp în Anglia, pentru a se reface. Dar, înainte de a merge în Anglia, a plecat în Iran pentru a termina lucrarea traducerii Noului Testament și a Psalmilor în limba persană.

Citirea Bibliei: Numeri 29.1-39 · Matei 15.29-39

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CEEA CE-I PLACE LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Încredeţi-vă în Domnul…” (Psalmul 4:5)

Zi după zi, soția lui Potifar a încercat să-l seducă pe Iosif, însă el a spus nu. Nu i-a dat nici timp, nici atenție, nici vorbe și nici motive să spere. „Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea” (Geneza 39:10). Când îl suna la telefon, el nu răspundea. Când îi scria mesaj, nu-i scria înapoi. Când a apărut ea, el „a fugit afară din casă” (v. 12). Într-o cultură care folosește la tot pasul expresii precum „adulți care consimt” și „drepturi sexuale”, aproape că ignorăm că imoralitatea distruge viețile celor care nu se află în dormitor. Max Lucado scria: „Cu ani în urmă, un prieten mi-a dat acest sfat: „Fă o listă cu cei pe care i-ai putea afecta prin imoralitate sexuală.” Și am făcut acea listă. Din când în când o recitesc: soția mea, Denalyn; cele trei fiice ale mele; ginerele meu; nepoata mea care se va naște curând; fiecare persoană care mi-a citit vreodată una dintre cărți sau care mi-a ascultat predicile; echipa mea de editori; biserica din care fac parte. Lista aceasta îmi amintește că: Un singur act de carnalitate, pentru o viață veșnică pierdută, este un schimb prost pentru mine.”

Principalul motiv pentru care Iosif a spus „nu” soției lui Potifar a fost – Dumnezeu! „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9). Lecția pe care o învățăm de la Iosif este surprinzător de simplă: Fă ceea ce Îi place lui Dumnezeu! Când un prieten îți oferă droguri sau senzații tari – fă ceea ce Îi place lui Dumnezeu! Când colegii tăi de clasă îți arată o metodă de a copia la teste – fă ce Îi place lui Dumnezeu! Când ispita de a te uita la pornografie este mare – fă ce-L onorează pe Dumnezeu! „Cum pot să Îi fiu pe plac lui Dumnezeu?” întrebi tu. Răspunsul psalmistului este valabil și azi: „Aduceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 5

La sfârşitul Psalmului 4 lam văzut pe cel credincios culcânduse şi adormind în pace. Aici îl vom privi când se trezeşte. Evlavia trebuie să ne însoţească în orice moment din viaţă, ceea ce înseamnă că şi în clipele pe care le petrecem singuri în camera noastră. Deuteronom 6.7 ne invită săI dăm Cuvântului lui Dumnezeu locul său dimineaţa, ca şi seara; în casă, ca şi pe drum (înăuntru, ca şi afară). La ivirea zorilor, primul lucru pe carel făcea psalmistul era săşi înalţe rugăciunea către Împăratul său, către Dumnezeul său (Psalmul 63.1). Săl imităm, iubiţi prieteni creştini, cu tot mai mult zel şi libertate, cu cât Dumnezeul Căruia ne adresăm este, în Isus, Tatăl nostru.

În Psalmul 4, rugăciunea avea o notă de urgenţă şi se reducea la un simplu strigăt (v. 1,3): acesta era suficient pentru ca Dumnezeu să asculte. Aici, în Psalmul 5, cererea este pregătită, formulată întrun mod anume, după care credinciosul poate aştepta un posibil răspuns… pe care, de altfel, nu trebuie să încerce săl obţină.

Subiectul încrederii în faţa uneltirilor celor răi continuă. Este remarcabil să găsim citat v. 9, cel care se aplică vrăjmaşilor, în Romani 3.13, carei califică pe toţi oamenii. Aceasta se explică prin Romani 5.10: noi toţi eram vrăjmaşi lui Dumnezeu în ce priveşte gândirea noastră, în lucrări rele (vezi şi Coloseni 1.21).

DOMNUL ESTE APROAPE

Noe era de cinci sute de ani; și Noe a născut pe Sem, pe Ham și pe Iafet.

Sem era de o sută de ani și a născut pe Arpacșad, la doi ani după potop.

Geneza 5.32; Geneza 11.10

Dacă pe cei drepți îi chinuie faptul că trebuie să trăiască în mijlocul celor nelegiuiți, ce trebuie să fi fost pentru Noe? Nelegiuirea umplea pământul și doar Noe umbla cu Dumnezeu (Geneza 6.5-9). El trebuie să fi suferit foarte mult văzându-i pe vecinii, pe prietenii și pe rudele sale cum nesocoteau căile lui Dumnezeu și cum alegeau să trăiască în corupție și în violență.

Într-o astfel de lume s-au născut cei trei fii ai lui Noe: Iafet, cel mai în vârstă (Geneza 10.21), apoi Sem și apoi Ham. Compararea unor pasaje descoperă un lucru încurajator cu privire la Noe, ca tată. El și-a început familia la vârsta de cinci sute de ani, în anul în care Dumnezeu i-a spus despre judecata care avea să vină (Geneza 6.10-14). Iafet trebuie să fi fost doar un prunc atunci când Noe a auzit pentru prima dată de construcția unei corăbii. O sută de ani mai târziu, când Noe avea șase sute de ani, a venit potopul (Geneza 7.6).

Ce a făcut Noe atunci când Dumnezeu i-a spus că lumea era atât de rea, încât urma să fie condamnată? A continuat să aibă copii! Dacă la doi ani după potop al doilea fiu al său, Sem, avea o sută de ani, înseamnă că acesta era cu doi ani mai tânăr decât Iafet, iar Ham era încă și mai tânăr. În ciuda răutății din lume, Noe a știut că se putea încrede în Dumnezeu pentru copiii săi.

Corupția din zilele noastre pare să fie similară cu cea din zilele lui Noe. Unii au privit la aceste împrejurări și au decis să nu aibă copii într-o asemenea lume. Însă, în orice perioadă, familia a fost întotdeauna un far pentru Dumnezeu. În mijlocul violenței și al degradării morale, Îl putem onora pe Domnul crescând fii și fiice într-un cămin în care să domnească o atmosferă de evlavie, de demnitate și de dragoste. Să ne încredem în Dumnezeu pentru copiii noștri, așa cum s-a încrezut Noe!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este … umbră de mutare.

Iacov 1.17

Henry Martyn (1)

Henry Martyn (1781-1812) a fost un creștin care s-a dedicat ca misionar în India Britanică și în Persia. Tânăr fiind, era atras de matematică și de limbi străine, ceea ce l-a determinat să meargă la studii la Cambridge. A primit cea mai înaltă distincție academică oferită la Cambridge tinerilor matematicieni, devenind imediat profesor la Colegiul St. John. Era un creștin serios, trăind în rugăciune și în apropiere de Dumnezeu: „Cât de dulce este să umbli cu Isus; am descoperit raiul aici, pe pământ; nu este lucrare mai plăcută decât să mă rog și să trăiesc dăruindu-mă cu totul în slujba lui Dumnezeu„, spunea Henry.

În timp ce se pregătea să studieze dreptul, a citit despre viața misionarului David Brainerd și a auzit vorbindu-se despre lucrările pe care le face Dumnezeu în India prin misiunea lui William Carey. A dus o mare luptă interioară gândindu-se la succesul pe care l-ar putea atinge în cariera lui, însă în cele din urmă a hotărât să devină misionar.

După patru ani de pregătiri și de perfecționare a limbii hinduse, timp în care devenise pastor, a plecat în India, ca misionar și capelan pentru soldații din regatul Marii Britanii. De foarte multe ori când predica într-o biserică sau grupurilor de misionari, spunea: „Noi suntem lumini în lume, de aceea sentimentele și viețile noastre trebuie să demonstreze chemarea noastră divină!„.

„Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte și să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5.16).

Citirea Bibliei: Numeri 28.1-31 · Matei 15.21-28

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI PROBLEME CU SOMNUL? – Fundația S.E.E.R. România

„Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbele 3:24)

Insomnia este un lucru jalnic. La ora actuală, ea afectează între 30 și 50% din populație. Când ai insomnie, îți este groază să mergi la culcare, te zvârcolești toată noaptea și în următoarea zi ești obosit. Și când situația continuă săptămâni întregi și chiar luni, te poate deprima și îți poate lua bucuria. Treci cumva prin așa ceva chiar acum? Atunci, lasă-L pe Dumnezeu să te ajute. Cuvântul Său spune că „prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:2). Promisiunea Sa, pentru tine, este aceasta: „Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbele 3:24)

Dacă ești dependent de pastile de dormit, Marele Doctor te poate vindeca. Fă din rugăciunea aceasta și rugăciunea ta astăzi: „Tată, fă ca lumina Ta să scoată la iveală cauza lipsei mele de somn. Oricare ar fi anxietățile care mă împiedică să intru în starea de somn binefăcător, le arunc asupra Ta așa cum mi-ai spus, știind că îți pasă de mine (vezi 1 Petru 5:7). Liniștește-mi gândurile care o iau la goană și care nu-mi dau pace. Ajută-mă să stau liniștit, pentru că Tu ești Dumnezeul meu (vezi Psalmul 46:10). Ascult de porunca Ta de-a nu mă îngrijora de nimic, și mă rog pentru toate lucrurile. Așa că, aduc toate nevoile mele înaintea Ta și Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai făcut deja. Cuvântul Tău mă asigură că dacă voi face asta, voi experimenta pacea Ta, care este mai extraordinară decât poate mintea omenească să priceapă și care îmi va păzi gândurile și inima (vezi Filipeni 4:6-7). Voi merge astăzi la culcare fără teamă sau neliniște, prin credința în Cuvântul Tău, și mă voi bucura de vise plăcute. Da, mă voi culca și voi dormi deoarece Tu, Doamne, mă vei păzi (vezi Psalmul 4:8). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 4

În Psalmul 3 Lam putut observa pe Domnul ca fiind protecţia celui credincios. În Psalmul 4, Domnul este partea sa.

Omul evlavios are asigurarea că Dumnezeu la ales pentru Sine (v. 3), că „la introdus în favoarea Sa” (v. 3, lit.). Dar el încă se află în mijlocul unei lumi în care domnesc deşertăciunea şi minciuna (v. 2) şi deci nu poate decât să sufere aici… „Cine ne va arăta binele?” este întrebarea care răsună adesea întro astfel de lume (v. 6). „Binele” acesta nul vom găsi în jurul nostru şi, cu siguranţă, nici în noi înşine! Singurul bine adevărat este cel pe care Dumnezeu îl face. Numai El ne poate da expresia desăvârşită a binelui, prin viaţa Fiului Său, a „Omului evlavios” prin excelenţă, singurul despre care se poate spune: „Toate le face bine” (Marcu 7.37).

Dumnezeu este izvorul oricărui bine, dar şi al oricărei bucurii adevărate. „Tu miai pus bucurie în inimă„, declară psalmistul (v. 7): este bucuria care nu depinde de abundenţa bunurilor materiale, după cum aflăm şi din sfârşitul versetului (comp. cu Habacuc 3.17,18). Filipeni 4, capitol ce ne îndeamnă să ne bucurăm întotdeauna în Domnul, este totodată şi capitolul care ne aminteşte că un credincios poate fi la fel de fericit în lipsuri, ca şi în belşug (Filipeni 4.4,12). Bucuria divină poate umple sufletul chiar în mijlocul necazului; împrejurările nu o afectează, cu siguranţă, deoarece izvorul ei este în Cel care nu Se schimbă (Evrei 13.8).

DOMNUL ESTE APROAPE

Astfel deci, și în timpul de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri a harului.

Romani 11.5

La momentul când au fost scrise aceste cuvinte, nimeni nu putea tăgădui faptul că poporul Israel era vinovat de a-L fi urât, lepădat și crucificat pe Hristos. Pavel însuși, pe când se numea Saul, era o dovadă a nemăsuratei furii a israeliților împotriva lui Hristos. Însă, ca și în zilele lui Ilie, exista atunci o rămășiță aleasă prin har, prin favoarea nemeritată a lui Dumnezeu.

Iubit credincios, vei fi poate foarte tentat să respingi învățătura despre alegerea prin harul îmbelșugat al lui Dumnezeu! În zilele acestea sunt puțini care cred în ea cu toată inima. Dorința mea este ca tu să o îmbrățișezi din tot sufletul. Nu este oare evident că, atât israeliții, cât și cei dintre națiuni, toți sunt atât de răi, atât de disprețuitori la adresa harului lui Dumnezeu, încât, dacă n-ar exista alegerea Lui, prin har pur, nimeni n-ar fi mântuit, ci toți am fi fost ca Sodoma?

Într-adevăr, ruina totală a omului și alegerea lui Dumnezeu sunt două adevăruri care stau în picioare sau se prăbușesc împreună. Nu-l poți susține pe unul și nega pe celălalt. Remarcați că în toate aceste locuri din Scriptură nu se menționează nimic despre faptul că Dumnezeu n-ar dori mântuirea oamenilor, ci că oamenii nu doresc harul lui Dumnezeu. Când acest adevăr este văzut, cât de prețios este pentru cel credincios adevărul binecuvântat al alegerii prin har! „Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har” (Romani 11.6). Acest verset este clar ca lumina zilei. Mântuirea prin fapte, de orice fel ar fi aceste fapte, înlătură harul lui Dumnezeu. Te bazezi tu pe harul pur, deplin și nemeritat al lui Dumnezeu, sau pe faptele tale?

C. Stanley

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Isus Hristos spune:] „Adevărat, adevărat vă spun, cine crede în Mine are viața veșnică”.

Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Ioan 6.47; Efeseni 2.8

Siguranța mântuirii

Victor era un tânăr creștin. El s-a întors la Dumnezeu și a crezut în Domnul Isus, primindu-L ca Salvatorul și Domnul lui. Dar de câtva timp era puțin neliniștit și i s-a adresat unui prieten credincios: „Există zile în care mă simt fericit. Atunci cred că sunt salvat și am pace. Când mă rog, mi se pare că Isus mă ascultă și că este cu mine. Dar în alte zile nu mai simt nimic din salvarea mea și, când mă rog, am impresia că El nu mă aude. În astfel de zile mă întreb dacă sunt salvat”.

Atunci prietenul lui l-a întrebat: „Victor, dacă închizi ochii, crezi că soarele a încetat să strălucească?”. — „Nu, desigur, nu!” — „Ai dreptate, Victor, tu nu influențezi cu nimic soarele când îți închizi ochii. Soarele strălucește chiar dacă este timp ploios și norii acoperă cerul. Soarele stă cu mult mai sus decât norii.”

Prietenul i-a explicat mai departe: „Biblia spune: «Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri» (Psalmul 119.89). De aceea, promisiunile lui Dumnezeu sunt aceleași în fiecare zi în viața ta, indiferent dacă tu simți sau nu aceasta. Prin credința în Domnul Isus, ai viața veșnică. Simțurile tale nu pot schimba nimic. De aceea, nu te baza pe simțurile tale, ci pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Lui. Dacă ai îndoieli, adu-le înaintea Lui. El îți va da pacea, pe care nu o poți găsi dacă privești la tine. Trebuie să privești la Isus și la lucrarea Sa”.

Citirea Bibliei: Numeri 27.1-23 · Matei 15.12-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ AI O GÂNDIRE STRATEGICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul… mă sfătuieşte…” (Psalmul 16:7)

Când te confrunți cu o problemă care te copleșește, desfă-o în bucăți mai mici, ca să le poți gestiona mai ușor, și să te poți concentra pe fiecare dintre ele mai eficient. Nu încerca să manevrezi întreaga situație în mintea ta; exprim-o în scris pentru a putea avea o imagine mai clară. Vreuna dintre părțile mai mici ar putea fi cheia ce deschide ușa. Și dacă tot nu găsești o soluție, vino înaintea lui Dumnezeu în rugăciune! Psalmistul a spus: „Domnul va sfârşi ce a început pentru mine” (Psalmul 138:8). Dacă există ceva ce te privește, Îl privește și pe Dumnezeu – care te iubește. Roagă-te: „Doamne, Îți dau Ție problema aceasta, iar eu… voi merge la culcare!” Când faci lucrul acesta, te poți trezi dimineața cu o soluție extrem de simplă la problema copleșitoare pe care o aveai cu o seară înainte.

Psalmistul a spus (Psalmul 16:7): „Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.” Dumnezeu știe ceea ce tu nu știi, iar rugăciunea îți oferă acces la cunoașterea Sa. Cinci pâini și doi pești în mâinile unui băiat nu puteau hrăni cinci mii de oameni. Dar când băiatul le-a pus în mâinile lui Hristos, ele s-au înmulțit… și la sfârșit, au rămas și douăsprezece coșuri de resturi.

Gândirea strategică funcționează întotdeauna când Dumnezeu este temelia strategiei tale, când te bazezi pe Cuvântul Său și când invoci promisiunea Sa (Ieremia 33:3): „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” Dumnezeu va face aceste lucruri mari prin tine, cu o condiție: Să-ți amintești că nu poți face nimic fără El!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 3

O mare parte dintre psalmi au fost compuşi ca urmare a unor împrejurări speciale care, în parte, leau inspirat conţinutul. Fuga lui David din faţa lui Absalom a fost ocazia de care Dumnezeu Sa folosit pentru a nil oferi pe cel de faţă (2 Samuel 15; 16; 17; 18).

În timp ce fiul ticălos urzea comploturi împotriva tatălui său, „cântăreţul plăcut al lui Israel” (2 Samuel 23.1), în loc să se pregătească de apărare, îşi exprimă printro cântare încrederea în Dumnezeul său. Ce conta numărul vrăjmaşilor, din moment ce Domnul Se aşezase ca un „scut„ protector între aceste „zeci de mii„
şi preaiubitul Său! (comp. cu Geneza 15.1; Deuteronom 33.29). David se putea bucura de un somn dulce în mijlocul primejdiilor atât de mari, pentru căL ştia pe Domnul veghind asupra lui (v. 5).

Ce linişte perfectă dă la iveală Domnul Isus în timpul vieţii Sale pământeşti! În timpul furtunii, deşi valurile furioase umpluseră deja corabia, „El era la cârmă, dormind pe căpătâi” (Marcu 4.37,38; vezi şi exemplul lui Petru în Fapte 12.6). Dumnezeu să ne ajute să experimentăm şi noi o astfel de fericită încredere!

Versetul 8 ne ajută să înţelegem că David preţuia mai mult binecuvântarea Domnului acordată poporului decât propria sa siguranţă. Israel rămâne poporul lui Dumnezeu chiar şi atunci când se revoltă împotriva Unsului Său.

DOMNUL ESTE APROAPE

Credința este siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute.

Evrei 11.1

Acest verset arată nu ceea ce credința este în mod abstract, ci ceea ce ea face în practică. Ea este „siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute”. Cuvântul „siguranță” poate fi tradus cu „substanțiere”. Credința este deci ca un telescop, prin care putem vedea certitudinile nevăzute despre care Dumnezeu vorbește, făcându-le reale pentru noi, dându-ne siguranță cu privire la ele și făcându-le să aibă substanță în inimile noastre.

Înainte de a vorbi despre felul cum credința a lucrat în cei din vechime, citim câteva cuvinte care ne sunt adresate nouă înșine. Versetul 3 spune: „Prin credință înțelegem”, iar înaintea noastră sunt aduse lucrurile din creație. Aceasta este o afirmație foarte importantă! În zilele apostolice, credința de obște a creștinilor era că „lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu”. Mai este această credință comună tuturor creștinilor și astăzi? Tocmai am văzut cum credința este „o convingere despre lucrurile nevăzute”. Înțelegem deci că doar credința ne poate oferi o înțelegere corectă asupra lucrurilor pe care nu le vedem. Cu secole în urmă, lumea filosofică era plină de teorii bizare cu privire la originea creației. Teorii la fel de bizare umplu mințile filosofice și astăzi.

Toate aceste teorii, antice și moderne, consideră ca de la sine înțeles faptul că lucrurile care se văd au fost făcute tot din lucruri care se văd, iar procesul prin care ele au fost făcute a primit numele de evoluție. Filosofii și oamenii de știință sunt foarte deștepți și, în special în aceste zile, au la dispoziție echipamente ultraperformante pentru cercetările lor. Le lipsește însă un singur lucru, dar care este singurul care contează. Le lipsește credința, care cu adevărat poate face pe cineva să înțeleagă. Prin credință noi înțelegem originea creației. Fără credință n-am putea-o înțelege deloc.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine ești, Doamne?, am zis eu [Saul]. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”.

Fapte 26.15

„Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”

Isus Hristos Se prezintă aici în cuvinte scurte, dar cuprinzătoare.

„Eu sunt Isus.” – Aceste cuvinte sunt ușor de înțeles. Isus Hristos este Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Dar aici El Se prezintă ca Om, ca tâmplarul din Nazaret, ca Cel care este respins, ca Omul de pe cruce, care trăiește acum în slava cerului.

„Pe care tu Îl prigonești.” – Dumnezeu i-a vorbit aici direct lui Saul: Saule, știi tu ce faci? Știi tu împotriva cui se îndreaptă toată ura ta? Tu crezi că urmărești și omori niște oameni rătăciți. Dar ei sunt ucenicii Mei, urmașii Mei. Saule, tu pe Mine Mă prigonești! Ei Îmi aparțin Mie, aparțin de Adunarea Mea. Mânia ta, ura ta Mă lovește pe Mine! Când suferă o parte din trup, tot trupul suferă. Tu Mă lovești pe Mine, când prigonești Adunarea Mea. Suferințele ei Mă ating pe Mine și Mă determină să acționez.

Acest răspuns l-a lovit pe Saul și a produs o schimbare în viața lui. Acolo era o putere care l-a oprit și l-a aruncat la pământ, dar totodată acolo era dragostea, care l-a învăluit și l-a făcut să se întoarcă la El. Isus Hristos i-a arătat aici lui Saul că El îi iubește pe ai Săi.

Și astăzi, oamenii vorbesc împotriva lui Isus Hristos, Îl resping și Îl batjocoresc – pe El și pe urmașii Lui. În multe țări, ei îi prigonesc pe creștini. Dar Isus Hristos este neschimbat și îi spune fiecărui „saul” din zilele noastre: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. „Cine vă respinge pe voi pe Mine Mă respinge; iar cine Mă respinge pe Mine respinge pe Cel care M-a trimis pe Mine” (Luca 10.16).

Citirea Bibliei: Numeri 26.35-65 · Matei 15.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ AI O GÂNDIRE STRATEGICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă.” (Proverbele 13:16)

Dacă îți aloci timp pentru a dobândi cunoștințe, vei fi pregătit pentru ocaziile pe care ți le aduce viața. Dacă nu ești pregătit, ele vor trece pe lângă tine și vor ajunge la alții. Dumnezeu a zis: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6). Să observăm încă trei beneficii ale gândirii strategice:

1) Gândirea strategică te pregătește pentru viitor. Niciunul dintre noi nu știe ce-i va aduce ziua de mâine. „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi.” (Proverbele 27:1). Singurul lucru care este mai rău decât nesiguranța zilei de mâine este să nu ai niciun plan și nicio strategie pentru viața ta.

2) Gândirea strategică reduce marja de eroare. Când vorbești fără să gândești, mărești marja de eroare. E ca și cum un jucător de golf se apropie de bilă și o lovește înainte de a balansa crosa. Faptul că aliniezi greșit crosa cu câteva grade îți poate trimite mingea în altă direcție decât gaura, sau cu mulți metri dincolo de țintă. Gândirea strategică îți aliniază faptele cu obiectivele, la fel cum alinierea crosei la golf te ajută să trimiți mingea cât mai aproape de gaură. Cu cât ești mai bine aliniat la țintă, cu atât mai mari sunt șansele să mergi în direcția bună.

3) Gândirea strategică îți oferă credit în fața oamenilor. Un director executiv a glumit: „Compania noastră are un plan pe termen scurt și un plan pe termen lung. Planul nostru pe termen scurt este să ne menținem pe linia de plutire, suficient de mult timp ca să ajungem la planul pe termen lung!” Aceasta nu poate fi numită strategie, dar cu toate acestea este locul în care ne aflăm mulți dintre noi.

Persoana care își face planuri împreună cu Dumnezeu este cea care are putere. Oricare ar fi activitatea în care ești implicat, gândirea strategică este esențială pentru reușită. Cere-I și astăzi lui Dumnezeu călăuzire în sensul acesta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 2

Psalmii 1 şi 2, complementari unul altuia, servesc drept introducere a întregii cărţi. Ei pun în evidenţă cele două mari păcate comise de Israel prin refuzul dublei mărturii date de Dumnezeu poporului: neascultare faţă de legea Sa (Psalmul 1) şi respingerea Fiului Său (Psalmul 2).

Psalmul 2 ne ajută săL descoperim pe Dumnezeu având gândurile îndreptate spre Cel care este „Unsul Său” (v. 2), „Împăratul Său” (v. 6), „Fiul Său” (v. 7,12 citate în Fapte 13.33) şi veghind ca Isus să fie onorat pe acelaşi pământ pe care a fost şi dispreţuit. Odinioară, „Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel” sau strâns împotriva Lui (Fapte 4.2528); crucea Sa a purtat batjocoritoarea inscripţie: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor” (Ioan 19.19), prin care oamenii ar fi vrut săI transmită lui Dumnezeu: „Iată ce facem din Împăratul Tău”.

Întro zi viitoare însă, chiar în timpul revoltei deschise a naţiunilor, va apărea Împăratul cel drept pe care Dumnezeu Îl rezervă pentru acest pământ (Psalmul 89.27,28).

De aceea, încă de la începutul cărţii Psalmilor, pentru al încuraja pe cel credincios în necazurile sale, Dumnezeu Se prezintă (v. 6) ca dominând întreaga scenă a evenimentelor, dirijând totul spre gloriosul Său ţel final.

Să reţinem îndemnul din v. 11: „Slujiţi Domnului cu teamă”. „Cu bucurie”, spune de asemenea Psalmul 100.2. „Din toată inima voastră”, completează 1 Samuel 12.20.

DOMNUL ESTE APROAPE

El Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn.

1 Petru 2.24

Dacă Hristos a stat într-adevăr pe cruce în locul meu (și, prin har, sunt convins că El a stat), este clar că El a purtat toate păcatele mele. Dacă n-ar fi făcut acest lucru atunci, nici nu s-ar mai putea face vreodată. Înțeleg acest lucru când sunt adus la credința simplă în evanghelie. Toate păcatele mele erau viitoare atunci când El le-a purtat.

Niciun păcat nu ți se mai poate imputa – sau Hristos a murit în zadar. Iudaismul ar fi atunci mai bun decât această jumătate de creștinism. Acolo, dacă un om păcătuia, era o jertfă și păcatul i se ierta. Aici, dacă așa ar sta lucrurile, ai fost iertat o dată și nu mai ai nicio siguranță pentru ce va urma. Dar nu așa stau lucrurile! Creștinul beneficiază de o răscumpărare veșnică și fericit este omul căruia Domnul nu-i mai impută păcatul! Lucrarea este completă și cel care este sfințit este făcut desăvârșit pentru totdeauna, de aceea, odată curățit, el nu mai are conștiință de păcate. Din acest motiv Hristos S-a așezat pe tronul Tatălui, deoarece totul s-a încheiat. Duhul Sfânt dă mărturie despre acest lucru.

Trebuie să cred că păcatele îmi sunt iertate pentru totdeauna și să mă bucur de faptul că sunt acceptat înaintea Tatălui; altfel, ar însemna că nu cred în puterea morții lui Hristos și a dragostei Tatălui arătată în ea.

Iată secretul odihnei și al păcii; și ce mângâietoare este siguranța mântuirii! Ea nu se sprijină pe ceea ce este în inima mea, ci pe asigurarea pe care o dă Cuvântul lui Dumnezeu. Nu este nimic mai simplu decât siguranța credinței. „Cine a primit mărturia Lui a dovedit că Dumnezeu este adevărat” (Ioan 3.33).

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și învățați și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, pentru că așa este plăcut înaintea Ta!

Matei 11.25,26

Lucrarea misionară

Bill și Jenny Morris s-au simțit chemați la o lucrare misionară deosebit de grea la granița cu Tibet, unde până atunci nu a îndrăznit să meargă nimeni. Populația de acolo era foarte idolatră, iar starea morală a acelor oameni și condițiile de viață erau jalnice.

Bill relatează următoarele:

„L-am vestit șapte ani pe Hristos fără să vedem nicio schimbare. Am învățat cu greu limba și am încercat totul, pentru a le dovedi acelor oameni că îi iubim; dar ei nu ne-au arătat nici cea mai mică încredere.

În al șaptelea an am avut parte de un eveniment deosebit: s-a născut primul nostru copil, o fetiță. Când micuța noastră Grace a început să meargă de-a bușilea, oamenii din sat o priveau cu bucurie și îi zâmbeau. Când a mai crescut și a început să vorbească, ea vorbea cu ușurință ca și copiii de acolo. Într-o zi am auzit-o cum se juca «de-a adunarea» cu ceilalți copii, repetând versete biblice și cântări pe care le învățase de la noi.

Aceasta a fost ca o minune. Noi ne pierduserăm orice speranță de a ajunge la inima acelor oameni. Acum însă, ei primeau din gura fiicei noastre mărturia despre Domnul Isus Hristos. Dumnezeu S-a folosit de acest copil, ca să vedem și noi un prim rod: prima persoană care s-a pocăit. Puțin mai târziu au fost opt tineri creștini, care citeau împreună evanghelia și se pregăteau să o ducă mai departe celor din tribul lor.”

Dumnezeu are metodele Sale prin care ajunge la inimile oamenilor!

Citirea Bibliei: Numeri 26.1-34 · Matei 14.22-36

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ AI O GÂNDIRE STRATEGICĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:15-16)

Gândirea strategică te ajută să-ți faci un plan, să devii mai eficient, să-ți maximizezi calitățile și să găsești calea cea mai scurtă spre împlinirea misiunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață. Beneficiile gândirii strategice sunt numeroase. Astăzi vom vorbi despre două dintre ele:

1) Gândirea strategică simplifică lucrurile dificile. Această gândire ia problemele complexe și obiectivele pe termen lung, care pot fi foarte dificil de discutat, și le separă în categorii ușor de gestionat. Totul devine mai simplu atunci când ai un plan! Biblia spune: „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă” (Proverbele 21:5).

2) Gândirea strategică te ajută să pui întrebările corecte. Aruncă o privire asupra următoarelor întrebări puse de Bob Biehl, autorul cărții „Masterplanning” (Planificare de maestru – n.tr.), în câteva domenii: „Direcție: Ce trebuie să facem apoi? De ce? Organizare: Cine ce responsabilități are? Cine e responsabil pentru cine? Avem oamenii potriviți la locurile potrivite? Finanțe: La ce venit ne așteptăm, și la ce cheltuieli? Ni le permitem? Evaluare generală: Realizăm noi standardul de calitate pe care îl așteptăm și îl pretindem de la noi înșine? Rafinare: Cum putem să fim din ce în ce mai eficienți? Poate că nu sunt toate întrebările pe care trebuie să ți le pui dacă dorești să începi să-ți formulezi un plan strategic, dar acestea sunt destul de bune pentru un prim plan. Până nu faci primul pas, rămâi blocat. Până nu depășești nevoia de a face totul perfect, nu vei reuși să faci nimic. Te mai întrebi: „Când trebuie să încep”? Astăzi!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 1

Psalmii (sau „laudele”) sunt supranumiţi şi <„inima Scripturilor>“, deoarece, sub forma lor poetică, ei exprimă în special sentimente. Vom găsi astfel redate, pe paginile psalmilor, suferinţa, neliniştea, teama, … dar şi încrederea, bucuria, mulţumirea. Sunt sentimentele israeliţilor credincioşi (pe care aceştia le vor cunoaşte în timpul şi după domnia lui Antihrist); sunt sentimentele şi afecţiunile Domnului Isus (pe care-L putem observa încărcându-Se mai dinainte, din compasiune pentru rămăşiţa credincioasă a iudeilor, cu mâhnirile pe care aceasta le va avea de suportat); sunt şi sentimentele care-i pot încerca, în împrejurările lor, pe credincioşii din toate timpurile.

Psalmul 1 se deschide cu trei versete care definesc trăsăturile celor care pot cânta aceşti psalmi (ale fericiţilor, despre care poetic se spune: „ferice de cei…”).

Mai presus de toate, Dumnezeu o cere pe cea de pus deoparte, de separat de rău. Câtă aplicabilitate are v. 1 în viaţa de toate zilele! Este condiţia indispensabilă pentru a ne putea apoi bucura de Cuvânt (v. 2) şi pentru a aduce rod (v. 3; Ieremia 17.7,8; Ioan 15.5). Pomul sădit lângă „pâraie de apă” îl reprezintă pe credinciosul înrădăcinat în Hristos, careşi primeşte puterea de viaţă din El. Isus, ca Om, a împlinit perfect şi punerea deoparte şi desfătarea în legea Domnului şi plinătatea în rodire, toate spre gloria lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron.

Ioan 18.1

Pârâul Chedron (2) – Mielul lui Dumnezeu

Evanghelia după Ioan a fost numită și Evanghelia Mielului pascal. Paștele este menționat în ea de aproximativ cincisprezece ori, mult mai mult decât în oricare dintre celelalte Evanghelii. De asemenea, doar în Evanghelia după Ioan este Domnul Isus declarat a fi Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1.29,36). Chiar și pe cruce, în această Evanghelie, Îl vedem ca Miel – niciunul dintre oasele Lui nu a fost zdrobit, împlinindu-se astfel Scriptura (Ioan 19.32-36; Exod 12.46).

În versetul de astăzi vedem încă o împrejurare (menționată doar în această Evanghelie) care arată că Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu. După ce a părăsit camera de sus, în noaptea de dinaintea răstignirii Sale, Domnul, împreună cu ucenicii Săi, au ieșit din cetate prin partea de la răsărit. Era obiceiul Lui să Se oprească în Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor, pentru a Se ruga. La capătul văii, înainte de grădina Ghetsimani, curgea un pârâu, numit Chedron, pe care Domnul și ucenicii Săi l-au traversat.

Se spune că, în timpul săptămânii Paștelui, peste două sute de mii de miei erau jertfiți la templu. Acest lucru crea o problemă, din cauza cantității imense de sânge, care nu avea unde să se scurgă. Irod și constructorii au găsit soluția de a aduce apa la templu din izvorul Ghihon, prin apeducte, pentru a drena sângele. Astfel, apa, împreună cu sângele, se scurgea de pe muntele Templului în pârâul Chedron. Când Hristos și ucenicii Săi au trecut prin pârâu, acesta era roșu de sângele mieilor, lumina lunii punându-l în evidență. Domnul cunoștea ce implica această apă roșie de sânge, ce însemna ea pentru El, însă ucenicii cu siguranță nu înțelegeau acest lucru. Mielul lui Dumnezeu avea să fie străpuns! Din coasta Lui urmau să curgă sânge și apă, pentru vina păcatelor noastre și pentru curățirea noastră (Ioan 19.34).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.

Ioan 1.1

Dumnezeu ne-a vorbit în persoana Fiului

În Epistola către Evrei citim: „Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului” (Evrei 1.1,2). Acest Fiu este Isus Hristos. El ne-a descoperit inima și gândurile lui Dumnezeu. El este, să spunem așa, ultimul cuvânt al lui Dumnezeu adresat nouă, oamenilor.

Evanghelistul Ioan vorbește la începutul evangheliei sale despre Fiul și Îl numește Cuvântul: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1.1). El este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care a fost dintotdeauna. El nu are început, de aceea a putut spune: „Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt” (Ioan 8.58).

Fiul lui Dumnezeu este Cuvântul care a chemat la existență creația. „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului … Căci El a zis și s-a făcut; a poruncit și a luat ființă” (Psalmul 33.6,9). Această lume și tot ce este în ea au fost create prin El și pentru El, „pentru că prin El au fost create toate lucrurile” (Coloseni 1.16).

Apoi Ioan spune mai departe: „Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi” (Ioan 1.14). Fiul veșnic al lui Dumnezeu a venit pe pământ ca Om adevărat, conceput de Duhul Sfânt. El a fost asemenea oamenilor, deci a fost în orice privință Om ca noi, dar fără păcat. Ca Om, S-a smerit fiind ascultător până la moarte pe cruce. Acolo vedem mărimea deplină a harului și a adevărului: „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21).

Citirea Bibliei: Numeri 25.1-18 · Matei 14.14-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GEAMĂNUL LUI TOMA – Fundația S.E.E.R. România

„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.” (Ioan 20:24)

Citim relatarea biblică a acestui episod: „Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: „Pace vouă!” Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:24-28).

Ați remarcat expresia „Toma, zis Geamăn”?! V-ați gândit vreodată la celălalt geamăn? Cine-o fi fost?! Nu știu cine-a fost, dar știu cine-ar putea să fie: tu, eu! Oricine ai fi, care citești sau asculți această meditație astăzi, ești geamănul lui Toma. Amintește-ți te rog, astăzi, de câte ori te-ai îndoit de dragostea lui Dumnezeu, de bunătatea Sa, de harul Său, de credincioșia Sa și de promisiunile Sale?! Care e soluția? O întâlnire personală cu Domnul Isus, așa cum a avut-o Toma. Ea poate avea loc atunci când citești Cuvântul Său și un verset de pe pagina Scripturii îți sare în ochi și te face să exclami: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Se poate întâmpla asta de exemplu când te rogi asemenea cuvintelor din Psalmul 119:17-18: „Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!”

Să mulțumim astăzi pentru darul credinței, și să cerem și mai multă credință!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 42:1-17

Am ajuns la deznodământul cărţii. Iov, în sfârşit, a înţeles lecţia cea mare: se numeşte eliberare! – este descătuşarea de eul vrednic de dispreţ. În timp ce Domnul îi vorbea, lui Iov i se spulberau rând pe rând toate părerile înalte pe care le avusese despre sine. Încetul cu încetul, şia descoperit cu scârbă răutatea inimii. Cel care promisese că nu avea nimic de adăugat a capitulat, în sfârşit, strigând: „Mie scârbă de mine şi mă pocăiesc…” (v. 6; vezi şi 40.5). Aceasta era tot ce a mai putut spune, în prezenţa lui Dumnezeu, un om care până acum se considerase drept, fără pată, temător de Dumnezeu şi departe de rău.

Iov fusese cernut precum grâul (Luca 22.31). A fost un proces dureros, dar care, ca şi în cazul lui Petru mai târziu, ia risipit toată încrederea în sine. El a putut de atunci săşi întărească fraţii şi să se roage pentru prietenii săi (v. 10). În patru rânduri, Domnul la numit: „robul Meu Iov” (v. 7,8); şi ia condamnat pe cei trei jalnici mângâietori. Ia trimis pe alţii la Iov, care iau adus o mângâiere adevărată. Şi nu Sa mărginit numai săl readucă pe Iov în starea de dinainte, ci ia dat de două ori mai mult decât tot ceea ce avusese înainte. Totuşi, Iov a căpătat ceva mult mai de preţ decât toate acestea: a învăţat săL cunoască pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să se cunoască pe sine.

DOMNUL ESTE APROAPE

Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului.

Exod 12.2

Avem aici o schimbare foarte interesantă în ce privește desfășurarea timpului. Anul civil își urma cursul obișnuit atunci când Domnul l-a întrerupt și a spus poporului Său că din acea dată avea să înceapă o nouă eră. Prin urmare, istoria lor precedentă a fost pur și simplu ștearsă. Răscumpărarea trebuia să fie primul pas în adevărata viață.

Acest lucru ne învață un adevăr important. Viața unui om nu contează până când el nu începe să umble cu Dumnezeu, având cunoașterea mântuirii depline și o pace solidă, prin sângele scump al lui Hristos. Mai înainte de aceasta, el este, așa cum Dumnezeu îl vede și cum Scriptura îl descrie, „mort în fărădelegi și în păcate” și „străin de viața lui Dumnezeu”. Întreaga sa istorie este caracterizată de această stare. Tot ceea ce atrage atenția oamenilor din această lume – onorurile, bogățiile, plăcerile și atracțiile vieții, atunci când sunt examinate în lumina judecății lui Dumnezeu și când sunt cântărite în balanța din Locul Preasfânt – trebuie socotit ca fără valoare și nevrednic de a fi menționat de Duhul Sfânt. „Cine nu crede în Fiul nu va vedea viața” (Ioan 3.36). Singurul fel în care viața divină poate fi văzută este prin credința în Fiul lui Dumnezeu.

Cât de puțin se gândesc oamenii la acest lucru! Ei își închipuie că adevărata viață se încheie atunci când cineva devine creștin, însă Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că doar atunci poate cineva vedea viața și gusta adevărata fericire.

C. H. Mackintosh

Tu ești viața noastră, Doamne,

Harul Tău și puterea Ta

Câștigă orice biruință

În noi și-asupra lui Satan.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului.

Romani 2.11

Fără să aibă în vedere „fața omului”

Karl al IX-lea (1550-1574) a devenit în anul 1562 împăratul Franței. În același an l-a numit pe Ambroise Paré ca primul său chirurg. Împăratul i-a spus chirurgului: „Mă bazez pe faptul că îl veți trata pe împărat mai bine decât pe cei săraci!”. Medicul însă a răspuns: „Imposibil, maiestate!”. — „De ce?” — „Pentru că eu tratez întotdeauna și pe pacienții săraci ca pe împărați!”

Dumnezeu îi califică fără prejudecăți pe oameni, fără să aibă în vedere „fața omului” (Coloseni 3.25). Harul lui Dumnezeu este oferit în Hristos tuturor oamenilor.

Cuvântul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe cei credincioși să îi întâmpine pe semenii lor cu atenție și cu iubire, indiferent de starea lor socială (Iacov 2.1-10). Ca și om credincios, Ambroise Paré cunoștea aceste gânduri și astfel dorea să-și exercite meseria la fel de bine atât față de cei săraci, cât și față de împărat.

Dumnezeu permite „să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5.45). El este „puternic, dar nu disprețuiește pe nimeni” (Iov 36.5). Și „dorește ca toți oamenii să fie mântuiți” (1 Timotei 2.4). Dumnezeu nu Se uită la persoană: „În orice popor, cine se teme de El și practică dreptatea este primit de El” (Fapte 10.34,35). Chiar dacă oamenii se deosebesc unii de alții în funcție de naționalitate, de cultură sau de mediu social, toți sunt la fel înaintea lui Dumnezeu. Fiecare om trebuie să recunoască faptul că este pierdut înaintea lui Dumnezeu, fiecare trebuie să fie salvat de la moartea veșnică și, de asemenea, fiecare trebuie să știe că prin credința în Isus Hristos poate fi salvat!

Citirea Bibliei: Numeri 24.14-25 · Matei 14.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UNDE ESTE DUMNEZEU CÂND SUFERI? – Fundația S.E.E.R. România

„Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” (Iov 2:10)

Dacă i-ai putea pune o întrebare lui Dumnezeu și dacă ți s-ar garanta un răspuns, care ar fi aceasta? Când, într-un studiu realizat în Statele Unite, George Barna a făcut un sondaj de opinie cu această întrebare, răspunsul predominant a fost acesta: „De ce există durere și suferință în lume?” Răspunsul în variantă scurtă este acesta: Prima venire a lui Hristos a fost să ne salveze de pedeapsa păcatelor noastre; cea de-a doua venire a Sa este să ne salveze de prezența păcatului și să restaureze Paradisul pierdut. Însă, la un moment dat din viața ta, vei experimenta durere și suferință: Iov a fost un om bun și evlavios și cu toate acestea, toți cei zece fii ai săi au murit în mod tragic într-o singură zi. „Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.” (Iov 2:9-10).

Să învățăm și să fim atenți la două lucruri cu privire la necaz:

În primul rând, necazul ne frânge; fie cădem și ne îndepărtăm de Dumnezeu, fie ne apropiem mai mult de El.

În al doilea rând, ce spunem în necaz este crucial!

„În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.” Da, a suferit profund… și a avut nenumărate întrebări pentru Dumnezeu, inclusiv unele fără răspuns… Totuși, când a vorbit, iată ce a spus: „Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am
ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:10-12). Așadar, mesajul pentru tine azi, din partea lui Dumnezeu, este că… El e lângă tine atunci când suferi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 41:9-34

Sub imaginea înfricoşătoare a leviatanului, Dumnezeu îi descoperea lui Iov cine era, de fapt, acuzatorul şi vrăjmaşul său (cel din cap. 1 şi 2). După cum un luptător trebuie săşi cunoască adversarul, pentru a nul subestima, tot astfel, cel credincios trebuie să cunoască puterea lui Satan (v. 12), pentru a nu fi „necunoscător al planurilor (sau: gândurilor) lui” (2 Corinteni 2.11 şi notă). Satan este înfrânt! „este adevărul măreţ care a triumfat la cruce” dar Satan este şi întotdeauna activ!

Să observăm cu atenţie ce îl caracterizează: Fălcile sale sunt duble (v. 13, comp. cu 1 Petru 5.8). Inima îi este tare ca piatra (v. 24), fiind complet străin de dragostea lui Dumnezeu. Este invulnerabil la orice atac omenesc (v. 2629). Cu arma sa, moartea, răspândeşte groaza, doborândui chiar pe cei mai viteji oameni (v. 25). În plus, Satan este şi mincinosul şi înşelătorul: să ne păzim de amăgirile lui (v. 18; Ioan 8.44; 2 Corinteni 11.14)! El atrage sufletele în lume, în această mare clocotind de patimi omeneşti, prezentânduşi resursele ca pe o hrană adevărată (oala) sau ca pe un leac împotriva relelor (vasul de unsoare). Sub înfăţişarea înţelepciunii şi a experienţei (pletele unui bătrân), el atrage în adânc, pentru ai înghiţi acolo pe cei fără minte care îi urmează „cărarea luminoasă” (v. 31,32). Să reţinem şi titlul înfricoşător care îi este dat, „împărat peste toţi fiii mândriei” (v. 34 notă; vezi şi 1 Timotei 3.6).

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Și Eu, iată, am luat pe leviți dintre fiii lui Israel, în locul oricărui întâi-născut care deschide pântecele, între fiii lui Israel; și leviții să fie ai Mei. Pentru că orice întâi-născut este al Meu; în ziua când am lovit pe orice întâi-născut în țara Egiptului, Mi-am sfințit pe orice întâi-născut în Israel, de la om până la animal; sunt ai Mei. Eu sunt Domnul”.

Numeri 3.11-13

Leviții (5) – Posesiunea lui Dumnezeu

Când oamenii de război din Israel au fost numărați, la începutul cărții Numeri, leviții n-au fost numărați printre ei. Misiunea lor de căpătâi nu era lupta, ci slujirea lui Dumnezeu în legătură cu cortul care fusese construit. Sarcinile lor erau: să-l slujească pe Aaron, preotul, să aibă grijă de nevoile lui și de nevoile întregii adunări, să facă lucrarea la cort și să care cortul împreună cu toate obiectele din el. Mai târziu, în cartea Numeri, Dumnezeu avea să arate sarcinile specifice ale fiecărei familii levitice.

Familia preoțească – Aaron și urmașii săi, care erau de asemenea din seminția lui Levi – se ocupa cu jertfele și cu darurile, anume cu închinarea lui Israel. Restul leviților îi ajutau, făcând munca asociată cu toată această închinare: ridicarea și strângerea cortului, transportarea cortului și a tuturor obiectelor sale prin pustie, înjunghierea și tăierea în bucăți a animalelor aduse ca jertfă și, mai târziu, cântarea laudelor Domnului.

Scriptura leagă închinarea de lucrarea pentru Domnul. Așa trebuie să stea lucrurile în viața noastră, ca popor al lui Dumnezeu. Creștinii sunt de asemenea prezentați ca războinici, îmbrăcați cu toată armura lui Dumnezeu și împotrivindu-se forțelor răului. Ca leviți, din punct de vedere spiritual, putem așeza scaunele, putem face curat în sala de strângere și putem ajuta în multe alte feluri, care, în ele însele, nu înseamnă închinare, însă care sunt necesare pentru cei care se strâng laolaltă pentru închinare.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, în locașul Său cel sfânt. Dumnezeu dă o familie celor părăsiți

Psalmul 68.5,6

Oferta divină

Într-un articol din publicația americană „Time” a fost prezentat cazul unui om al străzii din New-York. Când autorul articolului l-a întrebat unde locuiește, omul l-a condus la un adăpost construit din cutii de carton. Omul străzii i-a relatat jurnalistului istoria tristă a vieții sale. Cu mulți ani în urmă, omul lucrase ca inginer la o companie mare. A venit ziua când și-a pierdut serviciul. Din acel moment a început tragedia vieții sale: și-a pierdut întâi locuința, apoi soția și copiii, apoi a ajuns pe stradă. Acum nu mai avea pe nimeni.

Dacă acel om ar fi citit Biblia, ar fi aflat că Dumnezeu dă o familie celor părăsiți, celor descurajați, celor necăjiți. Această familie este marea comunitate a oamenilor credincioși care L-au primit pe Mântuitorul în inima lor. Astfel de oameni și-au găsit Conducătorul. Și-au aflat Sfătuitorul vieții. Ei au la cine să apeleze, au cu cine să se sfătuiască.

Dacă cineva se află într-o situație asemănătoare omului din New-York, îi aducem vestea bună că există o nădejde care nu înșală pe nimeni: credința în Mântuitorul aduce salvare, eliberare din situații de orice fel și mântuire pentru veșnicie – tuturor celor care se încred în Domnul Isus Hristos.

Ce minunată ofertă divină! Astăzi este ziua mântuirii, astăzi este ziua harului, ziua în care poți să te decizi să-L primești pe Mântuitorul în viața ta. Este scris: „Aruncă-ți sarcina asupra Domnului și El te va sprijini” (Psalmul 55.22). Domnul de-abia așteaptă să vii la El cu povara păcatului tău, ca să te elibereze și să te facă fericit!

Citirea Bibliei: Numeri 24.1-13 · Matei 13.51-58

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ NUMAI CE DOREȘTE DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4)

Aproximativ jumătate din cei ce intră în lucrare renunță în decurs de zece ani, din cauza stresului și a descurajării. Cum poți tu să eviți lucrul acesta? Urmând exemplul lui Hristos. Cum a reușit Isus Hristos? Să-L ascultăm pe El: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face… Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:19-20, 30).

Pare simplu, nu-i așa? Simplu, dar nu ușor!

Oamenii vor încerca să te convingă să faci lucruri bune, dar care nu sunt neapărat prioritatea lui Dumnezeu pentru tine. Îți poți petrece viața făcând „binele”, dar fără să ajungi vreodată să faci „ce e cel mai bine.” Domnul Isus a zis (Ioan 17:4): „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” Dacă nu e Dumnezeu Cel ce-ți pune pe inimă o lucrare, nu te implica. Iar dacă ți-o dă El, nu încerca s-o faci fără ajutorul Său! Amatorii sau posesorii de ceasuri vechi știu aceste două instrucțiuni: prima, nu-l lăsa să rămână în urmă; a doua, nu-l „întoarce” prea mult! De ce S-a trezit Isus înainte de revărsatul zorilor, ca să Se roage (și uneori se ruga toată noaptea!)? Ca să evite extenuarea sau suprasolicitarea!

Biblia spune: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmul 55:22). Da, El te va sprijini!… dar numai dacă îți încredințezi soarta în mâna Lui!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 40:6-24; 41:1-8

Tabloul creaţiei nu ar fi fost complet fără descrierea celor două animale misterioase şi totodată cumplite.

Primul este behemotul, probabil hipopotamul, un animal sălbatic impresionant, a cărui putere o aminteşte pe cea a morţii. Este solemn faptul pe care el îl ilustrează, şi anume că cea dintâi cale pe care Dumnezeu a trebuit să Se îndrepte spre omul vinovat a fost cea a morţii. Ca urmare a căderii, moartea a fost înarmată cu o sabie invincibilă, necesară pentru a pedepsi păcatul (v. 19; vezi Geneza 3.24); şi nu numai că îi cade pradă orice om, dar şi toate fiarele pământului îi sunt date ca hrană (v. 20). Iordanul, fluviul morţii (v. 23), vorbeşte tot despre aceasta.

Iată însă un monstru şi mai de temut: Satan! În timp ce moartea nu are putere decât asupra vieţii prezente, acest împărat al spaimelor, care este reprezentat de leviatan, îşi târăşte victimele cu el în moartea a doua (Isaia 27.1). În faţa unui asemenea duşman suntem tot atât de dezarmaţi ca şi un copil care pretinde să prindă un crocodil cu o undiţă derizorie (41.1). Cu siguranţă, nu ne putem juca cu puterea răului, fără a fi pedepsiţi. Atunci, suntem noi la bunul ei plac? Nu, prin harul lui Dumnezeu! Hristos a triumfat la cruce asupra înfricoşătorului Adversar. Trebuie să ne amintim de această bătălie definitivă şi să rămânem alipiţi de Cel care a câştigato (41.8; Coloseni 2.15)!

DOMNUL ESTE APROAPE

La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu.

Ioan 1.1,2

Evanghelia după Ioan începe cu această afirmație sublimă: „La început era Cuvântul”. Îndată, gândurile ne sunt purtate înapoi în eternitate, înainte de a fi început timpul sau de a fi existat creația, ca să aflăm că Persoana glorioasă care este numită „Cuvântul” n-a avut început. Înaintea oricărui lucru care a avut un început, Cuvântul era, nu a început să fie. «Aceste cuvinte, „la început era Cuvântul”, reprezintă exprimarea oficială a faptului că El, Cuvântul, nu a avut început» (J. N. Darby).

În felul acesta, de la început ni se spune despre Cuvânt că este o Persoană eternă. Fiind „Cuvântul”, această Persoană este Cel care Îl descoperă pe Dumnezeu – Persoana în Dumnezeire care este, în Sine Însăși, în faptele Sale și în ceea ce a devenit, expresia lui Dumnezeu și a gândurilor Sale.

Mai departe ni se spune despre Cuvânt că era „cu Dumnezeu”. Cuvântul este nu numai o Persoană eternă, El este și o Persoană distinctă în Dumnezeire. Cuvântul „cu” indică, în plus, nu numai deosebirea Persoanei, ci și relația reciprocă dintre Persoane în Dumnezeire. Apoi ni se spune: „Cuvântul era Dumnezeu”. Începutul versetului ne spune despre Cuvânt că este o Persoană eternă și aceasta înseamnă că El este o Persoană divină. Dar nu suntem lăsați, într-un subiect care se referă la gloria Persoanei Sale, pe terenul deducțiilor, oricât de corecte ar fi ele. Ni se spune clar: „Cuvântul era Dumnezeu” – o Persoană divină.

În final ni se spune că „El era la început cu Dumnezeu”. Aceasta nu este o simplă repetare a faptului deja menționat, că El era o Persoană distinctă, „cu Dumnezeu”, ci învățăm încă un adevăr: El era din eternitate o Persoană distinctă. Cu câtă atenție păzește Duhul lui Dumnezeu gloria Persoanei Domnului împotriva acelora care admit că El este o Persoană distinctă și care totuși susțin că a fost un timp când El a început să aibă o existență personală distinctă!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele …

Psalmul 23.1,6

Nu voi duce lipsă de nimic

Psalmul 23 conține binecuvântări variate, pe care Dumnezeu vrea să le dea copiilor Săi, astfel încât ei să poată spune: „Nu voi duce lipsă de nimic”!

Odihnă: „El îmi dă odihnă în pășuni verzi”;

Pace: „Și mă duce la ape liniștite”;

Orientare: „Și mă călăuzește pe cărări drepte, din cauza Numelui Său”;

Curaj: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău”;

Prezența dătătoare de liniște a Domnului: „Căci Tu ești cu mine”;

Iubire și mângâiere: „Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie”;

Mulțumire și încredere: „Tu îmi pregătești o masă în prezența vrăjmașilor mei”;

Demnitate: „Îmi ungi capul cu untdelemn”;

Bucurie: „Și paharul meu este plin de dă pe deasupra”.

În viața aceasta nu vom duce lipsă de nimic, pentru că „fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele”. Dar nici în viața viitoare nu vom duce lipsă de nimic, pentru că „voi locui în casa Domnului zile îndelungate”.

Bunul Păstor este Domnul meu Isus și „Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi” (Ioan 10.11).

Citirea Bibliei: Numeri 23.13-30 · Matei 13.44-50

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND AI DE-A FACE CU OAMENI DIFICILI – Fundația S.E.E.R. România

„Are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte” (1 Timotei 6:4)

Unii oameni pierd tot ce e mai bun în viață prin faptul că văd numai ceea ce e greșit. Ei nu au ochi pentru florile din grădină, ci arată cu degetul doar spre buruieni. Cine sunt acești oameni? Ei sunt cei ce spun „Da, dar…” Pentru a-i putea ajuta și pentru a te raporta la ei pe calea corectă, tu trebuie:

1) Să ai discernământ! Recunoaște faptul că deseori ei afișează o mască de bravadă sub care se ascunde o profundă nesiguranță lăuntrică. Faptul acesta le permite să-și mute privirea de la propriile lor frici pe greșelile altora.

2) Să fii îngăduitor! Primul nostru impuls este să ignorăm și să izolăm persoanele dificile. E greșit! Oamenii dificili vor deseori să nu fie băgați în seamă, iar faptul că sunt evitați, nu face decât să le ofere distanțarea emoțională în care să se ascundă. În plus, li se confirmă convingerea că nu-ți pasă și nu vrei să asculți pentru că ai impresia că ei greșesc, iar tu ai dreptate.

3) Să te arăți interesat! Dă dovadă de preocupare autentică pentru familia lor, pentru locul lor de muncă și pentru starea lor de bine. Oamenii de tipul „da, dar” pur și simplu se luptă să ofere și să primească dragoste; ei sunt înclinați să așeze opinia și loialitatea deasupra comunicării și împăcării. Și lucrul acesta nu e nicăieri mai evident decât în viețile lor personale. Așa că, fii gata să empatizezi cu șirul relațiilor frânte pe care probabil îl vei descoperi.

4) Să fii bun! Biblia spune: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:4-8).

Evitarea persoanelor de tipul „da, dar” nu funcționează, așa cum nu funcționează nici să te cerți cu ei sau să încerci să-i îndrepți. Nu poți schimba un obicei de-o viață printr-o conversație sau două. Singura strategie care nu dă greș niciodată, când ai de-a face cu oameni dificili, este dragostea. Arat-o, astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 39:19-30; 40:1-5

Iov crezuse că pe Domnul nuL interesa bunăstarea sa. Dar a existat vreodată vreo creatură „de la puiul de corb până la cal sau până la vultur” de care să nu fi avut grijă Dumnezeu? Iar dacă Se îngrijeşte de tot ce este viu, cu cât mai mult veghează El asupra omului, culmea creaţiei Sale, a cărui existenţă se prelungeşte şi dincolo de mormânt!

În evanghelii, Domnul Isus le dă alor Săi exact aceeaşi învăţătură (compară Iov 38.41 cu Luca 12.24). El ne îndeamnă să nu ne îngrijorăm din cauza nevoilor noastre de zi cu zi: Dumnezeu le cunoaşte. Un singur lucru însă ne lipseşte de cele mai multe ori: credinţa în acest Dumnezeu credincios.

Domnul vine săi vorbească lui Iov despre creaţia Sa şi patriarhul rosteşte o concluzie dreaptă: „Iată, eu nu sunt nimic” (40.4). Mai mult el nu poate spune. Cel careşi propusese să discute cu Dumnezeu de la egal la egal (10.2; 13.3; 23.3,4), acum, când i se oferă ocazia, înţelege în faţa măreţiei Creatorului său că acest lucru nu este cu putinţă: este o primă lecţie. Îi mai rămâne una de învăţat: Domnul urmează săi vorbească pentru a doua oară, cu scopul de al aduce pe Iov la o reală şi deplină convingere cu privire la păcat.