Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 aug. 2025

24 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și ea a zis: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei: întoarce-te după cumnata ta“.

Rut 1.15

Vedem aici efectul ruinător al depărtării de Dumnezeu. Pe măsură ce Naomi se apropia de Betleem, pașii ei deveneau mai înceți. Noi putem fi ori o binecuvântare, ori un blestem pentru alții. Neutralitatea este imposibilă. Putem ori să-i conducem pe alții la Domnul Isus, ori să-i îndepărtăm de El. Orpa voia să se ducă în Betleem, dar cineva care fusese în țara Moabului o face să se întoarcă. Și Naomi știa ce se petrece acolo unde o întorcea pe Orpa. În versetul 15 citim că ea i-a spus lui Rut: „Iată, cumnata ta se întoarce la poporul ei și la dumnezeii ei“. Cine s-ar fi gândit mai înainte, când ea era în Betleem, că Naomi ar fi putut pronunța asemenea cuvinte? Primul pas al depărtării de Domnul poate fi foarte mic, dar nimeni nu poate ști unde duce.

Naomi nu voia să le ia pe Orpa și pe Rut cu ea în Betleem. De ce oare? Era rușinată că-și lăsase fiii să se căsătorească cu moabite? Voia să țină ascuns acest lucru de prietenii ei din Betleem? O, ce înfricoșătoare mândrie este în noi! I-am lăsa, mai degrabă, pe alții să piară, numai să nu ne mărturisim rușinea. Să ne gândim la David, în 2 Samuel 11. El preferă să ucidă un slujitor drept și credincios, numai să nu-și mărturisească public păcatele.

Cât de mulți sunt aceia opriți de la a veni la Domnul, din pricină că părinții umblă cu multă înfocare după prosperitatea lumii sau după plăcerile firii păcătoase (cărnii), în timp ce cu buzele se fălesc că ei cunosc adevărul! „Prin vorbiri dulci și amăgitoare, ei înșală inimile celor lesne crezători“ (Romani 16.18). Mulți își pun copiii chiar în gura leului, în dorința după o poziție mai bună pe pământ, apoi se roagă ca leul să nu le facă niciun rău.

Ce mare nevoie este ca noi, care trăim într-o lume care L-a lepădat pe Dumnezeu, să veghem asupra cuvintelor și faptelor noastre, ca să fim pentru cei din jur un ajutor, și nu o piedică! Să fim cu luare-aminte, încât să nu permitem firii să lucreze în noi și să nu încurajăm în copiii sau prietenii noștri manifestări firești. Dacă Îl slujim pe Hristos în felul acesta, „vom fi plăcuți lui Dumnezeu și cinstiți de oameni“ (Romani 14.17).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii preaiubiți, și umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă.

Efeseni 5.1,2

Mireasma dedicării

Tot ceea ce a făcut Domnul Isus a fost împlinit perfect și în mod voluntar. Să ne gândim la sfatul lui Dumnezeu care s-a concentrat în El înainte de întemeierea lumii, la drumul Domnului pe acest pământ, la lucrarea Sa de la cruce – totul a fost înconjurat de mireasma dedicării Sale. A fost „mâncarea“ Lui să facă voia Tatălui Său. Iar viața nu I-a fost luată, ci a dat-o El Însuși din iubire (Ioan 4.34; 10.17,18). Să ne mai gândim cum El, aflându-Se în glorie, mijlocește pentru ai Săi și cum îi va răsplăti în viitor. Toate acestea decurg din dorința Lui de a-I sluji lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Să ne întrebăm atunci dacă nu cumva Dumnezeu așteaptă să vadă în copiii Săi ceva din virtuțile Fiului Său iubit. Da, chiar și în Vechiul Testament, când oamenii trăiau sub porunca „să iubești pe Domnul Dumnezeul tău“ (Deuteronom 6.5), Dumnezeu le-a dat ocazii ca ei să arate o astfel de dragoste în mod activ. „Când cineva aduce o jertfă…“ – aceasta este neobosita invitație din Levitic. Această jertfă voluntară mărturisește în mod impresionant de parfumul devotamentului Domnului Isus față de Tatăl Său și față de lucrarea Sa. Jertfa în sine reflectă nu doar aspectul voluntar al darului, ci și motivația din inima celui care o oferă. La aceasta Se uită Dumnezeu. Cu atât mai mult astăzi, noi, copiii Săi, suntem chemați să acționăm într-un mod similar!

Citirea Bibliei: Iov 34.16-37 · Fapte 16.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 5:1-26

Capitolul 5 se ocupă de fiii lui Ruben, de ai lui Gad şi de jumătatea seminţiei lui Manase. Mult mai îngrijoraţi de bunăstarea lor decât de stăpâ­nirea ţării promise, aceste seminţii se aşezaseră la est de Iordan. Lipsa lor de cre­dinţă şi de perseverenţă, precum şi materialismul lor apar cu clari­ta­te în toate faptele lor. Dar aici (exceptând v. 25, inclus în mod necesar pentru înţelegerea istoriei lor), cât de mişcător este să vedem din nou Cuvântul rela­tând  numai lucrurile bune care se pu­teau spune despre ei. Curajul şi încrederea lor sunt subliniate în mod special (Ps. 146.5). Au strigat către Domnul în luptă (această lupt㠄era de la Dumnezeu” − v.22) şi El le-a răspuns rugăciunilor lor, pentru că îşi puseseră încrederea în El.

Inima lui Dumnezeu este mereu aceeaşi. Vor­bind Tatălui despre ucenicii cei slabi de lângă El, care aveau să-L părăsească puţin după aceea, Domnul Isus a putut spune: „Ei au păzit Cuvân­tul Tău, … au crezut că Tu M-ai trimis“ (Ioan 17.6-8). Acolo, în locul unde noi vedem numai ruină şi mi­zerie, El descoperă ceva care-I face plăcere! Ce exemplu pentru noi! Înainte să formu­lăm o judecată, o critică, să ne aducem aminte de felul în care vorbeşte Dom­nul despre ai Săi, în absenţa lor.

GÂNDEȘTE CORECT ȘI VEI TRĂI CORECT!

„Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte…” (Proverbele 16:23)

Solomon a scris: „Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbele 16:23-24) Gândurile și cuvintele tale sunt legate între ele. Din acest motiv, este important să ai gânduri plăcute, astfel încât să poți rosti cuvinte înțelepte.

Gândurile tale sunt cuvinte tăcute pe care nu le auzi decât tu și Domnul, dar care, atunci când sunt verbalizate, îți afectează bunăstarea emoțională, spirituală și fizică. Vă reamintesc cuvintele înțelepte ale lui Solomon din versetul 24: „Cuvintele prietenoase sunt… sănătoase pentru oase.”

Gândurile tale sunt cuvinte tăcute care afectează omul interior, sănătatea, bucuria și atitudinea. Lucrurile la care ne gândim ies adesea din gura noastră și uneori ne fac să părem proști.

Dar dacă trăim în felul lui Dumnezeu, gândurile și cuvintele noastre ne pot face viața noastră și a celorlalți mai plăcută. Versetul 23 din Proverbele 16 este tradus în Noua Versiune Internațională a Bibliei astfel: „Inimile celor înțelepți le fac gurile prudente și buzele lor promovează învățătura.”

Nu face greșeala de a crede că-ți poți lăsa gândurile să meargă în orice direcție lumească vor ele, și apoi să te prefaci că spui cuvinte dumnezeiești. Ori ambele sunt plăcute, ori ambele sunt negative și păcătoase – nu există cale de mijloc! Apostolul Pavel scria: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5)

Scriptura este poarta ta către un nou tărâm de viață. Pe măsură ce-ți petreci timp cu Scriptura, și-L lași pe Domnul Isus să-ți schimbe gândirea, vei observa că nu va mai trebui să ai grijă să spui cuvinte plăcute sau înțelepte, cuvinte instructive ori cuvinte vindecătoare – pentru că acest lucru se va întâmpla în mod natural.

Așadar, gândește corect… și vei trăi corect!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 aug. 2025

23 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, ridicați mâinile obosite și genunchii slăbiți și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, încât ceea ce este șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să fie vindecat.

Evrei 12.12,13

Atenționări în Epistola către Evrei (5) – Să nu obosim

În Evrei 10 am privit la îndemnul dat celor credincioși de a stărui în credință, în loc să dea înapoi din cauza suferințelor. Capitolul 11 arată cum Dumnezeu i-a întărit pe cei care au trăit prin credință. În capitolul 12 avem un alt îndemn legat de suferință, anume că Dumnezeu o folosește pentru disciplinarea și pentru formarea noastră. Credincioșii dintre evrei uitaseră că disciplinarea Domnului era o dovadă a dragostei Lui pentru ei.

Suferința oferă întotdeauna prilejul de a crește spiritual. Dumnezeu îngăduie suferința asupra noastră, însă El este întotdeauna acolo pentru a ne susține de-a lungul ei și pentru a o folosi spre binele nostru. La momentul respectiv nu ne bucurăm deloc de asemenea încercări, însă, dacă suntem gata să ne lăsăm exersați de ele, mai târziu vor produce „rodul dătător de pace al dreptății“ (Evrei 12.11).

De aceea, să ne întărim mâinile și să croim cărări drepte cu picioarele noastre, căci astfel frații noștri vor fi întăriți de mărturia noastră și vor continua și ei să pășească înainte cu îndrăzneală, prin toate încercările lor!

Atenționările din Epistola către Evrei au scopul de a da pe față ceea ce este fals și de a întări ceea ce este real. În lumina acestui principiu trebuie interpretat îndemnul de la sfârșitul capitolului 12: „Vedeți să nu-L refuzați pe Cel care vorbește“ (versetul 25)! Cei în care nu există viață cu adevărat nu vor scăpa de judecata Lui. Credincioșii adevărați însă trebuie să ia seama la glasul Lui. Noi am primit o împărăție care nu poate fi clătinată, de aceea trebuie să trăim într-o atmosferă a harului și să-L slujim pe Dumnezeu cu respect și teamă sfântă.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvântul Domnului rămâne pentru eternitate.

1 Petru 1.25

Neglijența periculoasă

„Referitor la care operă din literatura clasică vă puteți exprima rușinea că nu ați citit-o niciodată?“ Această întrebare i-a fost pusă unui maestru al concursurilor de radio și de televiziune. El a recunoscut că a dormit puțin și că astfel a profitat de timp la maximum și a citit mult, „cel puțin două cărți pe zi“. Biblioteca sa conținea 3.000 de volume de toate felurile, clasificate în funcție de autorii lor: romane, filosofie, dramă. Un Clasic pare să fi scăpat din această „foame“ nestăvilită după literatură. Răspunsul lui a spulberat orice îndoială: „Biblia“. El nu citise Biblia.

Când răsfoim cu hărnicie pagini de carte, căutăm să ne sporim doar nivelul de cunoaștere și să ne distragem puțin de la ce ne înconjoară. Însă doar textul Bibliei este viu. Și, fiindcă este Cuvântul lui Dumnezeu, el are puterea de a ne aduce într-o relație cu Dumnezeu și ne poate schimba viața. Biblia ne descoperă ceea ce este Dumnezeu: iubire și lumină. Este ca o sămânță în inima celor care o primesc: ei sunt „născuți din nou … prin Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu“ (1 Petru 1.23). A crede în mesajul Bibliei înseamnă a crede în Dumnezeu. Scopul ei este de a ne dărui viața divină. Biblia ne conduce la descoperirea adevăratei bucurii. Spre deosebire de toate scrierile oamenilor, „cuvintele Domnului sunt cuvinte curate“ (Psalmul 12.6). Nimic din Biblie nu este de prisos, totul este util. Ea ne spune adevărul despre noi înșine și despre Dumnezeu. „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Nu mai lăsați Biblia închisă. Citiți-o!

Citirea Bibliei: Iov 33.23-34.15 · Fapte 16.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 4:21-43

Aflându-ne încă printre fiii lui Iuda, iată că, după împăraţi şi după persoanele bogate şi cu vază, ca Iaebeţ, îi vedem pe simplii meşteşugari (v. 14, 21-23). Ei erau lucrători de pânză fină (pregăteau firul şi îl ţe­seau), erau olari şi grădinari. Condiţia lor era umi­lă, dar privilegiile le erau foarte mari, pentru c㠄locuiau acolo, la împărat“, şi lucrau pentru nevoile sale. Să ne ferim să căutăm o poziţie înaltă pentru noi în lume, dacă Domnul nu ne-a chemat în mod ex­pres pentru ea. Poporul lui Dumnezeu include „nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales“ (1 Corinteni 1.26; vezi şi Ie­remia 45.5). Orice poziţie im­por­­tan­tă aduce cu ea, în mod inevitabil, responsa­bilităţi care ne absorb, lăsându-ne, în general, puţin timp pen­tru Cu­vântul şi pentru lucrarea Domnului. De aceea, să nu alegem ocupaţii care ne vor împiedica „să locuim la Împăratul“sau să împlinim lucrarea Lui.

Seminţia lui Simeon a fost obiectul unei judecăţi severe, din cauza violenţei căpeteniei ei (Geneza 49.5-7) şi a idolatriei faţă de Baal-Peor (Nu­meri 25.14). Dar aici, potrivit cu trăsătura aces­tei cărţi, nu este vorba decât de binele pe care ha­rul l-a realizat. Seminţia şi-a extins hotarele şi a repurtat victorii strălucite.

IA ÎN SERIOS DEZVOLTAREA TA PERSONALĂ!

„’Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele…’ Și Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:10)

Istoria lui Iaebeț ocupă doar două versete, dar ele conțin adevăruri care schimbă vieți: „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi; mama sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicând: „Pentru că l-am născut cu durere.” Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:9-10).

Această rugăciune s-ar putea reduce la aceste cuvinte: „Vreau să cresc, vreau să știu, vreau să umblu sănătos, vreau protecția Ta!”

Cel mai mare pericol cu care poți să te confrunți este ideea de-a face din dezvoltarea ta personală o prioritate pentru mai târziu. Nu merge pe acest făgaș! Cineva a spus: „Singura diferență dintre un făgaș și un mormânt este lungimea!”

Dacă dorești să-ți atingi potențialul dat de Dumnezeu, trebuie să faci mai mult decât să experimentezi viața și să speri că vei învăța tot ce trebuie să știi pe măsură ce călătorești. Trebuie să profiți de oportunitățile de creștere, ca și cum viitorul tău ar avea nevoie de ele – pentru că așa este!

Dezvoltarea ta personală nu apare pur și simplu; trebuie s-o urmărești! Ai putea spune: „Dar mi-e teamă să nu dau greș!” Cu toții avem temeri… Dar există o veste bună: toți avem credință. De unde știm asta? Din Biblie! Dumnezeu a împărțit fiecăruia „o măsură de credință” (vezi Romani 12:3).

Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: „Cui voi permite să aibă o putere mai mare asupra mea: temerilor sau credinței?”

Dumnezeu a pregătit lucruri mari pentru tine, așa că azi ridică-te cu credință și începe să profiți de ele!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 aug. 2025

22 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Taina cea ascunsă din veacuri și din generații, dar arătată acum sfinților Săi, cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care sunt bogățiile gloriei tainei acesteia printre națiuni, care este Hristos în voi, speranța gloriei.

Coloseni 1.26,27

Această „taină“ a fost „ascunsă de veacuri și de generații“. Cei din veacurile precedente, generațiile trecute, nu au știut nimic despre acest lucru. Taina a fost „ținută ascunsă timp de veacuri“ (Romani 16.25). Profeții lui Israel nu au cunoscut-o deloc; nici chiar îngerii nu au cunoscut-o, până la descoperirea ei, prin formarea Adunării (Efeseni 3.9,10). „Dar arătată acum sfinților Săi.“ În Epistola către Efeseni citim că „taina […] în alte generații n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, așa cum a fost descoperită acum sfinților Săi apostoli și profeți prin Duhul“ (Efeseni 3.5). Epistola către Romani spune: „Taina […] arătată acum și prin scrieri profetice, […] făcută cunoscut tuturor națiunilor“ (Romani 16.26). Din aceste pasaje reunite aflăm că taina, descoperită apostolilor și profeților, a fost manifestată națiunilor – printre care se aflau și colosenii – prin scrieri profetice. Din aceasta nu trebuie să se tragă concluzia că numai prin scrieri a fost ea manifestată. Apostolii și profeții fără îndoială că au și vorbit despre ea în învățăturile lor. Dar, pentru noi, desigur că scrierile lor sunt cele care ne-o fac cunoscut.

Gloria acestei taine este mare. În ea Dumnezeu Își glorifică înțelepciunea, dragostea și harul Său fără margini. Apostolul întărește expresia gândului său, care venea dintr-o inimă umplută de măreția acestei taine care-L glorifica atât de mult pe Hristos și lucrarea Lui. El spune că Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut sfinților „bogățiile gloriei tainei acesteia“. Aici vedem strălucind nu numai gloria lui Dumnezeu și a lui Hristos, ci și bogățiile de binecuvântări răspândite peste națiuni, nu binecuvântări temporale, precum acelea pe care le așteptau iudeii, ci binecuvântări cerești, spirituale și eterne în Hristos – „bogățiile de nepătruns ale lui Hristos“ (Efeseni 3.8-10).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că-mi cunosc nelegiuirile, iar păcatul meu este întotdeauna înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea ochilor Tăi.

Psalmul 51.3,4

Fariseul și vameșul

Cu toții avem un ochi ager pentru păcatele și slăbiciunile celor din jur. Numim aceasta intuiție.

Fariseul din Luca 18 a mers la templu să se roage. Dar cuvintele lui nu erau o cerere. El nu avea nevoie de nimic. Se considera mult superior celorlalți, în special față de vameșul care se afla în spatele lui. Putea să-l privească de sus! Fariseul gândea deci că are suficiente motive să fie mulțumit. Recunoscător față de cine? Față de Dumnezeu? El a spus: „Doamne, Îți mulțumesc“ – când, de fapt, se referea la el însuși – „că nu sunt ca ceilalți oameni“. Dumnezeu nu are niciun motiv să asculte rugăciunea fariseului. Acel om mulțumit de sine era insensibil la sfințenia lui Dumnezeu și la starea propriei lui inimi depravate de păcat. Nu avea niciun motiv să ceară harul lui Dumnezeu. El s-a întors acasă la fel de orb precum venise.

Vameșul, pe de altă parte, s-a văzut pe sine însuși în lumina lui Dumnezeu. Acest lucru l-a umilit profund. El nu avea niciun motiv să-i acuze pe alții. O astfel de autocunoaștere corectă este foarte importantă, dacă cineva dorește să se apropie de Dumnezeu. Vameșul s-a rugat: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul“. Iar Isus a adăugat: „Vă spun că mai degrabă acesta a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt“. Oricine vine la Dumnezeu cu această atitudine primește iertare și pace.

Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 3:1-14; 4:9-10

Aceste genealogii mai au un motiv să fie amin­tite: întrebarea „al cui fiu este Mesia?“ va trebui să aibă un răspuns indiscu­tabil. În decursul timpului, Îl vedem pe Dum­nezeu punând deoparte, în mod succesiv, din mijlocul rasei umane: fa­milia lui Avraam; din aceasta, seminţia lui Iuda şi, din nou, din mijlocul aces­tei semin­ţii, dinastia re­gală a lui David. Aceasta este cea care ocupă capitolul 3. Şi putem remarca cu câtă grijă şi cu câtă atenţie a urmărit Dum­nezeu, din gene­ra­ţie în gene­raţie, linia din care în final avea să se nas­c㠄Isus, care Se numeşte Hristos“ (Matei 1.16).

Scurta istorie a lui Iaebeţ, care era mai vrednic de cinste decât fraţii săi, este inclusă în lista fiilor lui Iuda. Simţind greutatea durerii care este consecinţa păcatului, acest om Îl cheamă pe Domnul să îndepărteze răul de pe calea lui. Este ascultat. Să ne plecăm urechea la cele patru cereri pe care le formulează şi să procedăm întoc­mai, cerând fără teamă:

1. Să ne bucurăm de binecu­vân­tări spirituale din belşug;

2. Să avem limite mai extinse de preocupare pentru inteligenţa şi pen­tru inima noastră;

3. „Mâna lui Dumnezeu“ să fie cu noi în tot ce între­prin­dem;

4. Să fim scăpaţi de păcat şi păziţi în ispită (Matei 6.13).

TRECI DE PARTEA CEALALTĂ A LINIEI (2)

„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

Sam Parker scria în broșura sa „Cross The Line” (din care am citat și data trecută) și următoarele: „Când te hotărăști să treci linia care separă eșecul de succes, vei descoperi că nu toți îți vor aplauda alegerea. Și nu toți vor face ca tine. Există persoane care au considerat că e preferabil să nu treacă linia, și chiar îți sugerează să n-o faci nici tu. Și, din nefericire, uneori acești oameni ar putea fi prietenii tăi. Și din nefericire uneori îi asculți! Poate că vor strecura o mică îndoială sau vor refuza să-ți facă parte de o mică încurajare la momentul potrivit (sau chiar te vor încuraja să faci lucrul greșit).

S-ar putea ca unii dintre ei să fie mai puțin subtili și să se pună de-a curmezișul. Și apoi, din când în când, chiar tu vei fi acela – acea voce interioară care încearcă să-ți spună că nu ești atât de special și că a face să se întâmple ceva excepțional este pentru alți oameni. Apoi va urma munca – munca grea. Lucrurile bune sunt rareori ușoare sau ieftine.

Efortul real și atenția sunt fundamentele din spatele tuturor lucrurilor. Nu există soluții rapide. Tu trebuie să-ți câștigi rezultatele, și de cele mai multe ori să faci eforturi.

De asemenea, trebuie să te concentrezi. Asta înseamnă să elimini lucrurile care te distrag și să reduci la minimum expunerea la oameni, gânduri și lucruri negative care nu servesc intenției tale de a reuși. Timpul trece repede și nu-l poți recupera. Așadar, ai grijă de el! Și învață să te ridici din nou unde erai.

Fiecare greșeală este însoțită de o creștere a cunoștințelor și a înțelegerii!” Apostolul Pavel a spus acest lucru în felul următor (Filipeni 3:13-14): „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea… (mă arunc) spre ce este înainte…” Deci, ești de partea corectă a liniei?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
21 aug. 2025

21 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ia un urcior și pune în el un omer plin de mană și așaz-o înaintea Domnului, ca să fie păstrată pentru generațiile voastre.

Exod 16.33

Ce prețioasă aducere-aminte despre credincioșia lui Dumnezeu! El nu i-a lăsat să moară de foame, așa cum inimile lor nechibzuite anticipaseră prin necredință, ci le-a dat pâine din cer, i-a hrănit cu pâinea îngerilor și a vegheat asupra lor cu tandrețea unei doici, purtându-i pe aripi de vultur. Și, dacă ei ar fi rămas pe terenul harului, i-ar fi pus în stăpânirea veșnică a tuturor promisiunilor făcute părinților. Urciorul cu mană, reprezentând porția zilnică a unui om și fiind așezat înaintea Domnului, ne furnizează o întreagă bogăție de adevăruri. Acea mană nu a făcut niciodată viermi, căci reprezenta dovada credincioșiei lui Iahve, care S-a îngrijit de nevoile acelora pe care îi răscumpărase din mâna vrăjmașului.

Lucrurile nu mai stăteau la fel însă atunci când cineva făcea stocuri de mană. Într-un astfel de caz, mana se strica. Nu putem face stocuri, dacă pătrundem în adevărul și în realitatea poziției noastre. Este privilegiul nostru ca, zi de zi, să ne bucurăm tot mai mult de Persoana scumpă a lui Hristos, ca de Cel care a venit din cer să dea lumii viața. Însă, dacă cineva va face stocuri pentru ziua de mâine, adică dacă strânge adevăruri care depășesc nevoia lui prezentă, acestea, în loc să-i slujească drept întărire, se vor strica. Aceasta este o lecție salutară pentru noi. A învăța adevărul este un lucru foarte solemn.

Există marele pericol ca intelectul să înlocuiască conștiința și afecțiunile. Creștinul trebuie să folosească ceea ce obține. Trebuie să se hrănească cu Hristos după nevoia sa prezentă, iar această nevoie este oglindită în slujba prezentă pe care o face. Caracterul și căile lui Dumnezeu, bogăția și frumusețea lui Hristos, precum și adâncurile vii ale Cuvântului sunt descoperite doar credinței și nevoii. Ni se va da mai mult doar în măsura în care folosim ceea ce am primit. Calea celui credincios trebuie să fie una practică și acesta este punctul în care cei mai mulți dintre noi falimentăm. Creștinismul este eminamente o realitate vie – un lucru personal, practic și puternic – care se manifestă în toate scenele și împrejurările vieții cotidiene, răspândindu-și influența binefăcătoare și oferind caracterul său ceresc oricărei relații în care cineva este așezat de Dumnezeu.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El ne-a mântuit … nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus.

2 Timotei 1.9

Card de debit și de credit

Mulți oameni își imaginează că dețin un fel de card de debit și de credit la Dumnezeu. Datoriile (minusurile) și câștigurile (plusurile) sunt constant înscrise: pe de o parte ceea ce este rău – greșelile și păcatele; pe de altă parte ceea ce este bun – îndatoririle îndeplinite cu credință și faptele bune. Iar Dumnezeu va evalua apoi balanța. Astfel de oameni speră că nu vor fi datori și, prin urmare, că vor fi acceptați de Dumnezeu. Această idee nu are nicio bază în Cuvântul lui Dumnezeu. Fiind creație a lui Dumnezeu, omul are obligația de a-L sluji în întreaga sa viață. Degeaba se așteaptă ei să învingă binele, căci binele nu este un bonus care poate compensa faptele rele sau răutățile.

Mai mult, tot binele pe care îl putem face nu Îl va satisface pe Dumnezeu și nici nu ne va pregăti pentru rai. Din nefericire, tot ce poate face omul mai bun nu este nicidecum lipsit de pată sau de păcat. Acest lucru îl putem testa rapid, întrebându-ne dacă faptele noastre bune au fost făcute cu adevărat din dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele sau dacă au avut și alte motivații.

Concluzia Bibliei este pe cât se poate de clară: „Pentru că toți am ajuns ca ceva necurat și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită“ (Isaia 64.6). Isus Hristos a venit ca să ne ajute și să ne mântuiască. El „a suferit … pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu“ (1 Petru 3.18). Mântuirea este numai prin har și prin credință.

Citirea Bibliei: Iov 32.1-22 · Fapte 15.13-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 2:1-24

Nu trebuie să căutăm în aceste liste cu nume ordinea şi precizia presupuse, spre exemplu, de un registru de stare civilă. Aici, ca peste tot, Cu­vântul lui Dumnezeu nu răspunde curiozităţii sau cercetării întreprinse de inte­ligenţa ome­nească. În aceste capitole se pot observa de multe ori omisiuni, substituiri, inversiuni, care răspund intenţiilor Duhului lui Dumnezeu. Şi care sunt aceste intenţii? Pentru ce aceste lungi genealogii greu de citit? Este vorba în pri­mul rând de a dovedi drepturile familii­lor is­raelite la promisiunile făcute lui Avraam. Fie­ca­re israelit putea, rapor­tându-se la aceste genea­lo­gii, să-şi găsească originea şi să beneficieze de drep­turile lui la moştenire. Vai! ştim că în timpul când Domnul Isus a trăit printre noi, iudeii se lă­udau că-l aveau pe Avraam ca tată, re­fuzând în acelaşi timp să-L recunoască în mijlocul lor pe Cel care este înainte de Avraam (Ioan 8.58).

În ceea ce-l priveşte pe credincios, odată ce a primit viaţa divină, în momentul naşterii din nou, face parte din familia lui Dumnezeu. Descendenţa lui pământească devine neimportantă; Dumnezeu i-a devenit Tată în Isus şi el poate exclama: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!“ (1 Ioan 3.1).

TRECI DE PARTEA CEALALTĂ A LINIEI (1)

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:14)

În broșura „Cross The Line”, Sam Parker a scris: „Există o linie de demarcație în toate lucrurile. De o parte a liniei se află o șansă mai mare de a face să se întâmple lucruri bune (rezultate mai bune, relații mai bune, mai multe oportunități). Aici îi vei găsi pe toți acei oameni pe care îi admiri. De cealaltă parte a liniei, există mai puține șanse. Și cu fiecare linie, ai de ales: vrei să treci linia sau nu… Vrei acea șansă mai mare de a face să se întâmple lucruri bune (lucruri semnificative), sau pornești la drum cu șansa mai mică. E alegerea ta!

Apoi, vor exista acele momente în care, pe termen scurt, vei avea impresia că nu poți trece linia, indiferent ce faci. Dar în acel moment, ratările, obstacolele te vor ajuta să treci linia pe termen lung, într-un mod pe care nu l-ai fi putut vedea. Ele îți vor servi drept lecții, adăugând mai multă perspectivă și profunzime la experiența ta – făcându-te mai puternic și mai bine pregătit pentru provocările mai mari și mai importante cu care te vei confrunta în viitor. Dar nu vei ști asta la momentul respectiv. Atunci vei vedea doar linia, care ar putea părea ca un zid. Dar de fapt este doar o linie pe care vrei/trebuie s-o traversezi. Și depinde de tine dacă o treci sau nu, dar trebuie să te decizi, să faci acea alegere!”

Apostolul Pavel a ales să treacă acea linie și a scris: „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. Să remarcăm cuvântul „alerg”. Este vorba despre o strădanie. Este nevoie de un angajament total. Dar, în cele din urmă, merită!

Așa că, azi – asigură-te că alergi de partea corectă a liniei!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 aug. 2025

20 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine merge înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura lui Hristos, acela Îl are și pe Tatăl și pe Fiul.

2 Ioan 9

Noul Testament pe scurt (24) – 2 Ioan

Cea de-a doua Epistolă a lui Ioan este singura din Scriptură adresată unei femei. Prima Epistolă a sa ne-a prezentat principiile binecuvântate cu privire la lumină, sau la adevăr, și cu privire la dragoste, așa cum au fost ele revelate în Persoana Fiului lui Dumnezeu. Acum această a doua epistolă pune accentul pe menținerea cu credincioșie a adevărului, chiar și de către o femeie.

Mulți înșelători circulau în acea vreme, iar scopul principal al lui Satan era să atace căminul. Pentru aceasta, el apela cu precădere la natura sensibilă și amabilă a femeilor. Deși Ioan intenționa să viziteze curând acel loc, totuși Dumnezeu l-a îndemnat să scrie fără întârziere. Această femeie evlavioasă trebuia protejată de nelegiuirea care încerca să se strecoare peste tot. Astfel de înșelători s-au înmulțit astăzi – aceia care nu-L mărturisesc pe Isus Hristos venit în trup. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată și pură sunt chestiuni vitale. Dacă cineva o ia înainte în această privință, pretinzând că are un adevăr avansat și o cunoaștere care trece peste cea revelată în Persoana lui Hristos, unul ca acesta „nu-L are pe Dumnezeu“ (versetul 9).

Mulți din această categorie, precum martorii lui Iehova, mormonii și alții ca ei, caută să pătrundă în case cu doctrinele lor subtile și ucigătoare. „Aleasa doamnă“ era chemată nu numai să nu-i primească pe unii ca aceștia, ci nici măcar să nu-i salute, căci a-i saluta însemna să se asocieze cu ei în lucrările lor rele. Ea nu trebuia să arate nicio dragoste față de rău, fiindcă dragostea trebuia să fie „în adevăr“. Acesta este un exemplu puternic cu privire la învățătura despre ce înseamnă asocierea. Nu este nevoie ca cineva să creadă doctrina falsă cu care se asociază; dacă se asociază cu persoana care o aducea, se asociază și cu învățătura adusă.

Să urâm cu tot sufletul un astfel de rău și să ne detașăm complet de el, cu un adevărat devotament față de Cel care este „Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste“ (versetul 3)!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ei și-au întors spre Mine spatele, și nu fața; dar în timpul necazului lor vor zice: „Ridică-Te și salvează-ne!“.

Ieremia 2.27

Cel mai potrivit moment

Un creștin i-a spus odată vecinului său necredincios: „Pentru a fi mântuit, nu este suficient să spui «Dumnezeul meu!» atunci când cazi de pe scară“. Sunt foarte mulți cei care strigă la Dumnezeu după ajutor, în mod instinctiv, când sunt cuprinși de teamă, apoi uită de El după ce pericolul a trecut. În război sau la înălțime, în avioane sau pe nave, în situații periculoase sau în diferite calamități naturale, câți nu Îl cheamă pe Dumnezeu, fie în tăcere, fie strigând? Dar au ei credință adevărată? Dumnezeu știe! Deseori El poate spune: „Mi-ai întors spatele, iar acum vrei să te ajut?“.

Dacă aceasta este situația ta, doresc să te invit să te întorci la Dumnezeu și să te rogi Lui cu onestitate. Biblia spune: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2). Dar ziua mântuirii nu va fi pentru totdeauna. Deocamdată, Dumnezeu îți întinde mâna în har, dar El va fi mereu Dumnezeul cel sfânt. Înaintea Lui nimeni nu va fi capabil să găsească scuze sau să se justifice pentru că a refuzat să creadă. Se poate să vină timpul când nu vei mai avea nicio ocazie de a veni la El, pentru că ziua harului s-a încheiat sau pentru că ți-ai împietrit prea tare inima. Astăzi trebuie să crezi și să te rogi Lui, spunând: „Vin așa cum sunt“. Nu disprețui chemarea lui Dumnezeu când îți oferă mântuirea! „Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi, chemați-L cât timp este aproape“ (Isaia 55.6)!

Citirea Bibliei: Iov 31.1-40 · Fapte 15.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 1:1-34

Acum, după ce omul a falimentat în totalitate pe terenul propriei responsabilităţi, urmează să-l vedem pe Dumnezeul harului reluând totul, de la început, în aceste cărţi ale Cronicilor. Istoria rasei umane este într-un fel recapitulată aici, însă fără să se mai pună accentul pe răul produs de om (ca în cărţile lui Samuel şi ale Împăraţilor), ci subliniindu-se binele gânditşiîmplinitde Dumnezeu ca răspuns la acest rău. Iată deci această istorie a omenirii recapitulată, mergând înapoi în genealogie până la Adam! Şi este de remarcat că semnificaţiile primelor zece nume permit să se citească o frază care este ca un rezumat al întregii Evanghelii.

(Adam:) Omul  (Set:) a luat locul lui (Enoş:) mortal, incu­rabil, (Cainan:) plângând; (Mahalaleel:) Dumnezeul preafericit, (Iared:) coborât, (Enoh:) consacrat, instruit, (Metuşala:) aduce prin moartea lui, (Lameh:) pentru cel care a călcat legea, (Noe:) consolare şi odihnă.

Nu este aici în primul rând o concluzie asupra a tot ce fusese înainte, adică declaraţia asupra ruinei ireme­diabile a creaturii? Dar, în acelaşi timp, este şi o admi­rabilă introducere la dez­văluirea planului divin, pe care îl vom urmări ca pe un fir de aur, de-a lungul întregului curs al acestor două cărţi!

VALOAREA UNEI OI PIERDUTE | Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11)

Domnul Isus a spus și pilda păstorului care avea o sută de oi. Când una dintre ele s-a rătăcit, el le-a lăsat pe celelalte nouăzeci și nouă în turmă și a căutat până ce-a găsit și oaia pierdută. Apoi a pus-o pe umerii săi și s-a bucurat când a adus-o acasă. Păstorilor buni nu le pasă de o parte din turmă, sau de cea mai mare parte a turmei, ci de toată turma.

Acest lucru devine cel mai evident atunci când o singură oaie se pierde. Există o povestire despre o fetiță care s-a rătăcit prin pădure și s-a pierdut. Pe măsură ce se lăsa întunericul, frica îi strângea inima. A țipat și a plâns până când, epuizată, s-a întins și a adormit. Tatăl ei, cu vocea răgușită de atâta strigat, o căuta de mai multe ore când a văzut-o întinsă, într-o zonă cu iarbă. Strigând-o din răsputeri, el s-a repezit spre ea. Fetița s-a trezit, i-a sărit în brațe, l-a îmbrățișat și i-a spus: „Tati, ce fericită sunt că te-am găsit!”

Acesta este finalul povestirii… dar transpusă în plan spiritual, să înțelegem că nu noi Îl găsim pe Isus; El ne găsește pe noi. Iar El ne găsește pentru că ne caută constant. Domnul Isus Și-a încheiat parabola prin aceste cuvinte: „Vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă.” (Luca 15:7).

De fiecare dată când o persoană pierdută este găsită, cerul sărbătorește. S-ar putea să ai îndoieli și să întrebi: „Vrei să spui că eu contez atât de mult pentru Dumnezeu?” Da! La fel cum păstorul din pildă a lăsat nouăzeci și nouă de oi pentru a o căuta pe cea care se pierduse, Isus te iubește și a murit pentru a te salva, și nu Se va opri căutându-ne… Așa că, astăzi – vino la El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 aug. 2025

19 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Suiți chivotul Domnului Dumnezeului lui Israel la locul pe care i l-am pregătit. Pentru că, deoarece nu ați făcut aceasta de la început, de aceea a făcut Domnul Dumnezeul nostru o spărtură printre noi, pentru că nu L-am căutat după rânduială.

1 Cronici 15.12,13

Carul nou (4)

Avem aici un principiu foarte important pentru sufletele noastre. Dumnezeu are o rânduială pentru orice lucru legat de Adunarea Sa, iar dacă noi neglijăm această rânduială, putem fi siguri că rezultatul va fi catastrofal. Noul Testament conține ceea ce David numește aici rânduială, adică instrucțiuni complete și foarte clare cu privire la Adunarea lui Dumnezeu. Domnul Isus a arătat care este Centrul ei, atunci când a spus: „Unde doi sau trei sunt adunați pentru Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor“ (Matei 18.20). Duhul Sfânt este Cel care adună, iar Numele Domnului este unicul centru al unității, prezența Sa fiind promisă tuturor celor adunați astfel, chiar dacă sunt în număr de doi sau trei. Cei mai mulți s-au depărtat de la această rânduială și se adună în jurul unor anumitor doctrine, adoptând diverse feluri de organizare și de închinare. Unii ca aceștia ar trebuie să-și pună întrebarea dacă toate acestea formează cu adevărat rânduiala din Cuvântul lui Dumnezeu.

Nicăieri în Noul Testament nu găsim modelul după care funcționează cele mai multe adunări din ziua de astăzi. Ideea unei adunări care să aibă un singur slujitor – oricât de dăruit ar fi acesta – este cu totul străină de Cuvântul lui Dumnezeu. Când Adunarea a fost formată, Hristos, Capul Trupului, i-a dat daruri potrivite nevoilor ei. Însă nu există niciun loc în Scriptură în care să vedem că „o adunare“ avea „un slujitor“ al ei.

Putem fi siguri că acest car nou al împăratului David, sugerat de către filisteni, este prezent și astăzi în creștinătate. Cine poate tăgădui acest lucru? Dacă ceea ce vedem în jurul nostru s-ar găsi în Cuvântul lui Dumnezeu, ar fi ușor de identificat ca atare, însă, în cea mai mare parte, rânduiala existentă astăzi în creștinătate nu are nimic de-a face cu cea prezentată în Noul Testament.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat.

Tit 2.11

Har nemăsurat

Te gândești că harul lui Dumnezeu este atât de abstract, încât nimeni nu poate avea acces la el? Nu, ci acest har atât de mare „s-a arătat“ pe pământ când Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Om! În El a fost vizibil harul lui Dumnezeu. Simplul fapt că L-a trimis pe Fiul Său pe pământ este o dovadă clară a harului Său la îndemâna ta. În călătoria Sa prin lume, Isus Hristos Și-a arătat neobosit dragostea față de oameni, ajutându-i în neputințele lor. În fiecare sat în care a intrat, El a lăsat o urmă a harului lui Dumnezeu. Apoi Și-a jertfit viața pe crucea de la Golgota. Acesta a fost actul suprem al harului lui Dumnezeu, pus în valoare pentru toate timpurile!

Harul lui Dumnezeu a venit să ne aducă mântuire! Înțelege inima ta acest lucru? Orice religie concepută de om implică anumite cerințe, dar harul lui Dumnezeu ne-a adus ceva în dar: o mântuire deplină. Ea ne eliberează de judecata pe care o merităm pentru păcatele noastre; ne ajută și ne îndrumă pe calea vieții; ne oferă părtășie cu Dumnezeu și viață eternă în gloria cerului. Toată lumea poate veni și poate primi acest dar al lui Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos. Orice persoană dezinteresată, care respinge harul și iertarea lui Dumnezeu, va trebui într-o zi să răspundă pentru păcatele sale în fața Lui. Atunci nu mai poate aștepta har. Decizia în ceea ce privește acceptarea mântuirii trebuie să fie luată cât încă suntem în viață. Așadar, nimeni nu trebuie să ezite!

    Să mori fără speranță…! Ai calculat tu costul? Să mori fără Hristos, făr’ de Mântuitorul?

Citirea Bibliei: Iov 30.1-31 · Fapte 14.19-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 25:18-30

Astfel se sfârşesc cele două cărţi ale Împăraţi­lor (care în originalul ebraic constituie o singură carte). Se deschi­seseră cu gloria împăratului lui Israel şi se încheie cu cea a împăratului Babi­lonu­lui; începuseră cu con­stru­i­rea Templului şi se termină cu tabloul distrugerii sale. La început, întâiul suc­ce­sor al lui David urcase pe tron la Ierusalim (1 Îm­păraţi 1). La sfârşit, ultimul lui descen­dent este închis într-o temniţă la Babilon. Între acel început şi acest sfârşit, capitol după capitol, am fost martorii unui dureros declin. Aceasta este situaţia cu orice lucru încredinţat omului! În adevăr, inima omului este înşelătoare şi incurabi­lă. Iar Eze­chiel, a cărui voce s‑a făcut auzită în timpul aces­tei perioade a captivităţii, confirmă aceasta în ex­clamaţia lui venind din adâncul inimii: „Cât de sla­bă îţi este inima − zice Dom­nul Dum­ne­zeu − de faci toate acestea! …“ (Ezechiel 16.30)

Este consolant să vedem cum din aceste ultime ver­sete străbate o mică licărire: un atât de slab început al restaurării. Dumnezeu ne arată că lucrarea Lui nu s-a încheiat. Ultimul cuvânt va fi al Lui când, după falimen­tul tuturor acestor împăraţi, va apărea Hristos, Fiul lui David, adevă­ratul Împărat al lui Israel.

CE FEL DE „APROAPE” EȘTI TU? | Fundația S.E.E.R. România

„Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” (Luca 10:36)

Domnul Isus a spus „pilda samariteanului milostiv” ca să ne lămurească cine este aproapele nostru. El spune că un om (un evreu, cu siguranță) a fost jefuit, bătut și lăsat să moară pe drumul spre Ierihon. Doi evrei, ambii slujitorii Domnului, au trecut pe lângă el fără să-l ajute. Apoi, un samaritean l-a salvat. Nicio rasă de oameni nu a fost mai hulită și urâtă de către evrei decât samaritenii. Ei erau apostrofați în mod deschis în sinagogă și li se interzicea să se închine la Templu.

Ei bine, ce face acest samaritean este de-a dreptul incredibil! El își folosește toate resursele personale – hainele, uleiul, vinul, timpul său, animalul, banii și energia – pentru a-l îngriji în cel mai bun mod posibil pe acest evreu… Apoi își riscă viața ducându-l pe bărbatul rănit la un loc de cazare într-o zonă evreiască. Pe lângă toate acestea, el îi plătește hangiului mâncarea și camera bărbatului pentru mai multe zile și promite să se întoarcă și să plătească tot ce se mai cheltuia cu omul acela. Și vreau să vă spun că asta pune capac la toate, era crucial – pentru că oricine nu-și putea plăti nota de plată putea fi vândut ca sclav, de către hangii, pentru ca aceștia să-și primească toți banii care li se cuveneau pentru serviciile prestate.

Domnul Isus Și-a încheiat pilda cu aceste cuvinte: „Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?”

Nicio lege nu te va face vreodată să fii milostiv cu aproapele tău, dar dragostea lui Hristos o va face. Vezi tu, aproapele nu se identifică prin culoare sau credință; aproapele se identifică prin cea mai apropiată nevoie. Așadar, iată o rugăciune pe care ar trebui să-nveți ca, de azi, s-o spui zilnic: „Doamne, fă-mă sensibil și dă-mi curajul să recunosc și să ajut pe aproapele meu aflat în nevoie!”

Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde, și El îți va arăta care este aproapele ce trebuie ajutat!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
18 aug. 2025

18 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu lepădați deci încrederea voastră care are mare răsplătire! Pentru că aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să primiți promisiunea.

Evrei 10.35,36

Atenționări în Epistola către Evrei (4) – Nu lepădați încrederea voastră

Am privit deja la atenționările din capitolele 2, 4 și 6 din Epistola către Evrei. În capitolul 10 este prezentată posibilitatea ca cineva să păcătuiască intenționat, după ce a primit „cunoștința adevărului“; iar dacă se întâmplă așa, „nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate“, ci doar o judecată sigură (versetele 26 și 27). Aceste cuvinte au produs îndoieli în sufletele celor credincioși. Dacă un creștin păcătuiește cu voia, înseamnă că jertfa lui Hristos nu mai are eficacitate pentru el?

Biblia este foarte clară în privința faptului că mântuirea se bazează doar pe lucrarea încheiată a lui Hristos. Prin urmare, aici nu este vorba despre un credincios adevărat care comite un păcat, ci de păcătosul îndărătnic care „L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu“ (versetul 29). O astfel de persoană a fost odinioară „sfințită“ prin sângele legământului, fiindcă a pretins că se află pe terenul creștin, însă aceasta a fost doar o poziție exterioară, lipsită de realitatea interioară. În plus, pentru a dovedi acest lucru, el disprețuiește sângele lui Hristos și insultă Duhul harului. O astfel de persoană nu I-a aparținut lui Hristos vreodată.

Într-un contrast total, cititorilor epistolei li se aduce aminte de suferințele pe care le înduraseră de dragul lui Hristos. Ei suferiseră încercări și li se răpiseră averile, însă primiseră cu bucurie acest lucru, fiindcă știau, prin credință, că în cer îi aștepta o avuție mai bună, care rămânea (versetul 34). Prin urmare, ei sunt îndemnați să nu lepede încrederea lor, care avea o mare răsplătire (versetul 35).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și cine însetează, să vină; și cine vrea, să ia apa vieții fără plată.

Apocalipsa 22.17

Tânăra din Sri Lanka

Tânăra care mi-a servit masa în camera de spital a fost foarte surprinsă când i-am vorbit. Era o hindusă, venită din Sri Lanka. Ajunsese aici când era încă un copil și vorbea foarte bine limba noastră. Această femeie prietenoasă avea chiar și o Biblie, dar niciodată nu o citise. Așadar, ea nu știa că Dumnezeu dăruiește mântuirea – în mod gratuit – fără ca noi să facem ceva pentru a o câștiga.

Pe parcursul conversației, i-am explicat că Dumnezeu nu cere de la noi să îndeplinim ritualuri religioase. El nu așteaptă nimic de la noi. Trebuie, în mod simplu, să ne recunoaștem păcatele, să I le mărturisim sincer și să credem în Fiul Său, Isus Hristos. Atunci Dumnezeu ne iartă vina și primim mântuirea veșnică. Abia atunci Dumnezeu așteaptă fapte bune de la noi, nu pentru a fi mântuiți, ci pentru că am fost mântuiți.

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9). „Pentru că prin har sunteți mântuiți, prin credință; și acesta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu: nu din fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2.8,9).

Tânăra a continuat să vorbească despre copiii ei. Am putut simți cât de mult îi iubea. Copiii sunt un dar prețios al lui Dumnezeu. Este important să le arătăm calea spre cer: de aceea am încurajat-o să le citească Biblia în mod regulat.

Citirea Bibliei: Iov 29.1-25 · Fapte 14.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 25:1-17

Exasperat de spiritul de revoltă al împăraţi­lor lui Iuda, Nebucadneţar se ridică pentru a treia oară împotriva Ierusalimului, îl înconjoară şi pătrunde în el după un asediu care durează mai mult de un an. De această dată nu mai există milă pentru oraşul orgolios. Începând cu templul, totul este complet distrus prin foc. Zidurile îi sunt de­molate şi locuitorii sunt duşi în captivitate. Zedechia suferă consecinţele crude ale propriei îndă­răt­nicii. Numai câţiva lucrători ai câmpului sunt lăsaţi în ţară.

Apoi gărzile caldeene îşi dezlănţuie mânia asu­pra templului, care pentru ei era simbolul rezistenţei. Nesatisfăcuţi doar cu incendierea lui, reuşesc să-l sfărâme şi să ia cu ei măreţele-i coloa­ne de bronz, marea de bronz, piedestalele şi restul vaselor. Oare de ce v. 16 şi 17 repetă detaliile de ornament ale coloanelor toc­mai în momentul când ele vor dispărea? Fără îndoială, dintr-un motiv foarte dureros: Nu era acolo cea din urmă privire aruncată asu­pra unui obiect preaiubit, după care inimile lor aveau să tânjească până la sfârşit? Cât de frumoase fuseseră aceste coloane, simboluri ale stabilităţii şi ale puterii, pe care Domnul le va îndepărta de atunci înainte de poporul Său neascultător şi răzvrătit! (1 Împ. 7.21).

AI NEVOIE DE UN CONCEPT MAI LARG DESPRE DUMNEZEU?

„Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:9)

Imaginea pe care ți-ai făcut-o în sinea ta despre Dumnezeu hotărăște felul în care vezi toate celelalte lucruri! Majoritatea problemelor noastre nu sunt circumstanțiale, ci țin de percepție. Ar trebui să recunoaștem că sursa problemelor noastre este o înțelegere insuficientă a cine este Dumnezeu. Dumnezeu declară fără echivoc: „Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”.

Un autor de best-seller spunea: „Astronomii au detectat galaxii la 12,3 miliarde de ani-lumină de Pământ. Pentru a pune această distanță în perspectivă, gândește-te la faptul că lumina, care călătorește cu 300.000 km/s, are nevoie de numai opt minute pentru a parcurge cele 147 de milioane de kilometri dintre Soare și Terra – deci lumina soarelui are doar opt minute vechime când ajunge la noi! Dar lumina din cea mai îndepărtată galaxie are nevoie de 12,3 miliarde de ani-lumină pentru a ajunge aici. Această distanță este practic de neimaginat! Iar Dumnezeu spune că aceasta este aproximativ distanța dintre gândurile Sale și gândurile noastre. Cel mai bun gând al tău despre Dumnezeu, în cea mai bună zi a ta, este cu 12,3 miliarde de ani-lumină mai mic decât cât de măreț și de bun este Dumnezeu în realitate!…

Poate că este timpul să încetăm să mai punem limite cvadri-dimensionale lui Dumnezeu. Poate că este timpul să nu-L mai punem pe Dumnezeu într-o cutie de mărimea cortexului nostru cerebral. Este timpul să nu-L mai creăm pe Dumnezeu după chipul nostru, ci să-L lăsăm pe El să ne creeze după chipul Lui! Cu cât creștem mai mult spiritual, cu atât mai mare ar trebui să devină Dumnezeu. Și cu cât Dumnezeu devine mai mare, cu atât problemele noastre vor deveni mai mici.

Compozitorul de imnuri Oscar C. Eliason a scris: „Ai râuri pe care le crezi de netrecut? Ai munți de care nu poți trece? Dumnezeu este specializat în lucrurile considerate imposibile. El poate face ceea ce nimeni altcineva nu poate face!” Astăzi, amintește-ți că-L ai pe acest Dumnezeu măreț și unic de partea ta!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
17 aug. 2025

17 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i-a spus: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“.

Luca 23.43

Apt pentru cer (2)

Dumnezeu îmi spune: «Ești îndreptățit». Prin credință Îl văd pe Isus așezat la dreapta Măririi, în cer. Când a ajuns El acolo? „După ce, prin Sine Însuși, a făcut curățirea de păcate“ (Evrei 1.3). Astfel înțeleg că păcatele mele sunt îndepărtate dinaintea lui Dumnezeu. Nu există progres în acest aspect, nici nu mă pot pregăti pentru a fi apt de a intra în cer. Bineînțeles, trebuie să creștem spiritual, dacă suntem lăsați aici pe pământ – trebuie să progresăm în asemănarea cu Hristos – însă această creștere și această asemănare nu sunt niciodată puse în legătură cu a fi apți pentru cer. Hristos este titlul meu pentru a intra în cer. Există creștere spirituală, dar niciodată nu este văzută ca fiind pregătirea pentru a putea intra în cer. Tâlharul de pe cruce a fost făcut apt pentru cer dintr-odată și a mers acolo în chiar acea zi. Presupun că a fost apt pentru cer, din moment ce a fost apt să fie împreună cu Hristos. Chiar dacă aș face tot progresul spiritual posibil aici pe pământ, voi putea spune oare că astfel m-am făcut apt pentru a fi cu Hristos în cer? Nicidecum! Totuși sunt apt pentru cer, iar moartea pentru cel credincios înseamnă în mod simplu că el a terminat cu tot ceea ce este muritor și păcătos.

Iudeii au trimis soldații să le zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți. Cât de puțin realizau ei că, în felul acesta, îl trimiteau pe tâlharul pocăit direct în cer, pentru a fi cel dintâi însoțitor al Domnului (bineînțeles, erau acolo și sfinții Vechiului Testament)!

Ar fi bine pentru noi dacă am fi la fel de aproape de Hristos, cum a fost acest tâlhar. Când perdeaua dinăuntru a fost sfâșiată, totul s-a schimbat. Vechiul Testament era o declarație că omul nu putea intra la Dumnezeu, în lumină; Dumnezeu nu ieșea afară, iar omul nu putea intra înăuntru. Evanghelia declară acum că Dumnezeu a ieșit afară și că omul a intrat înăuntru. Avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt, prin sângele lui Isus (Evrei 10.19). Dacă păcatul ar fi asupra mea, cum aș putea intra în Locul Preasfânt? Eu sunt în Hristos, nu în carne. El a purtat păcatele noastre, noi am murit împreună cu El, și trebuie să intrăm în Locul Preasfânt. Accesul este liber, acum, când perdeaua este sfâșiată. Suntem acceptați în Cel Preaiubit!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să mergem la casa Domnului!

Psalmul 112.1

Casa Domnului

Îndemnul „să mergem la casa Domnului!“, binecunoscut astăzi în lumea creștină, ne-a fost lăsat de David. În zilele lui, Casa lui Dumnezeu era un cort – aparent nesemnificativ din punct de vedere exterior, însă plin de semnificații spirituale. Creștinii nu trebuie să se mai gândească la Casa lui Dumnezeu ca la o clădire, ci ca la o casă spirituală, formată din credincioși, așa cum scrie apostolul Pavel: „Dacă toată adunarea s-ar strânge într-un loc…“ (1 Corinteni 14.23). Noi mergem acolo în primul rând pentru a ne închina lui Dumnezeu.

David și-a început psalmul cu entuziasm, plin de bucurie că urma să meargă la casa lui Dumnezeu. Însă această afirmație a devenit astăzi ca o expresie idiomatică printre creștini. Cât de adevărată era ea la vremea aceea și cât de adevărată mai este ea pentru noi astăzi…! David a fost, fără îndoială, crescut în școala lui Dumnezeu. Ani de zile a fost nevoit să fie fugar, departe de casa părintească și de țara sa, moștenirea lui Dumnezeu. A fost o experiență dureroasă faptul că nu a putut merge la Ierusalim, ca să se închine lui Domnului. El încă mai simțea valoarea locului sfânt, pe care îl iubise din tinerețe.

Adunarea în numele Domnului Isus nu ar trebui, desigur, să devină importantă pentru noi numai datorită unor circumstanțe. Este bucuria Domnului de a fi în mijlocul celor ai Săi. Care dintre noi ar putea avea alte gânduri și alte sentimente atunci când se află acolo?! Bucuria care a umplut inima lui David va fi prezentă în noi în măsura iubirii noastre față de Domnul nostru.

Citirea Bibliei: Iov 28.1-28 · Fapte 13.42-52

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 24:1-20

După cum spune profeţia din Isaia 10, puterea asi­riană a fost anihilată. Pe ruinele ei s-a ridicat imperiul babilonian, înglobând aproape întreaga lu­me antică, inclusiv Egiptul. În consecinţă, va fi cu­noscut ca primul mare imperiu al naţiunilor. Este un punct de cotitură în istoria lumii. Israel este lăsat deoparte; încetează să mai constituie centrul guvernării lui Dumnezeu pe pământ. Guvernarea este destinată acum naţiunilor (popoa­relor neiudaice), iar ceea ce numi­m timpul naţiunilor urmează să înceapă. Ea durează şi astăzi.

Ioiachim, împăratul lui Iuda, devenit şi el vasal lui Nebucadneţar, se revoltă după trei ani, iar fiul său Ioiachin (sau Ieconia), care-i succedă, urmează aceeaşi cale rea. Atunci are loc prima de­portare a lui Iuda la Babilon. Eveniment solemn! Chiar şi aşa, mai rămâne o ultimă şan­să pentru poporul sărac al ţării, care scapă de deportare. Ca suveran, Nebu­cadne­ţar îl aşază pe tronul lui Iuda pe un al treilea fiu al lui Iosia: Zedechia. Dar nici acesta nu acţionează altfel decât pre­de­cesorii lui. Adânca orbire a aces­tor din urmă trei îm­păraţi este mult mai de ne­scuzat, deoarece profetul Ieremia n-a încetat pe parcur­sul domniei lor să-i aver­tizeze din partea Domnului.

DUMNEZEU S-A GÂNDIT LA TOT CE AI NEVOIE

„Ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:16)

Cu mult înainte ca Dumnezeu să întocmească lumea, El S-a gândit la tine, și la tot ce ai putea avea nevoie. Uimitor, nu-i așa? Un autor respectat scria: „Dumnezeu a planificat toate situațiile neprevăzute pe care le-ai putea întâlni vreodată, înainte de începutul timpului… Este imposibil pentru mințile limitate să înțeleagă suveranitatea lui Dumnezeu, dar dați-mi voie s-o exprim în termeni șahistici.

În 1997, o echipă de ingineri IBM a proiectat și dezvoltat Deep Blue, computerul care l-a învins pe marele maestru al șahului Gary Kasparov. Deep Blue a fost echipat cu 32 de motoare de procesare, care puteau calcula 200 de milioane de mișcări de șah pe secundă. Mi-e greu să înțeleg uneori, lucruri precum fifty-fifty, adevărat sau fals, dreapta sau stânga, ciocolată sau vanilie, darmite să-mi imaginez 200 de milioane, de mișcări de șah, într-o fracțiune de secundă!

Dar toate acestea sunt o nimica toată în comparație cu Omniscientul care a luat în considerare toate situațiile neprevăzute înainte să treacă o nanosecundă pe axa timpului. Gândește-te la viața ta ca la un joc de șah. Tu ești pionul, iar Dumnezeu este Marele Maestru. Tu habar nu ai care ar trebui să fie următoarea ta mutare, dar Dumnezeu are deja planificate următoarele 200 de milioane de mutări!”

Dumnezeu spune: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple” (Isaia 46:10). Te confrunți cu dificultatea de a cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața ta? Iată adevărul simplu: Dumnezeu vrea să ajungi acolo unde vrea El să mergi, mai mult decât vrei tu să ajungi acolo unde vrea Dumnezeu să mergi.

Înțelegi ideea? Și dacă te păstrezi „în ritm” cu Duhul Sfânt, Dumnezeu Se va asigura că vei ajunge acolo unde vrea El să ajungi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 aug. 2025

16 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să știi dar aceasta, că în zilele din urmă vor veni timpuri grele; pentru că oamenii vor fi […] îngâmfați.

2 Timotei 3.1,2,4

Îngâmfarea se manifestă tot mai mult în societatea noastră, chiar și în mijlocul celor care se numesc creștini. Și nimeni nu pare să fie ofensat de acest lucru, în afară de cazul în care îngâmfarea altora nu îi afectează propria îngâmfare. Această manifestare nu trebuie să fie o surpriză pentru cei credincioși, fiindcă versetul citat mai sus ne-a vestit mai dinainte această stare, care va culmina cu apariția omului păcatului, după ce Acela care împiedică manifestarea lui va fi luat din cale (2 Tesaloniceni 2.7).

Îngâmfarea este un lucru foarte periculos. Cel care dorește să facă lucrarea de bătrân trebuie să nu fie „unul întors de curând, ca să nu se îngâmfe și să cadă în vina diavolului“ (1 Timotei 3.6). Cuvântul „îngâmfare“ are aici sensul de „a fi plin de fumuri“. Mândria creează o perdea de fum, care îl orbește pe om, acesta nemaiputând să cântărească bine lucrurile. Mândria umflă, distorsionează și întunecă gândurile, pentru ca cel cuprins de ea să nu vadă cum sunt lucrurile cu adevărat. Mândria întunecă gândurile, așa cum a făcut cu cel mai înțelept dintre îngeri (Ezechiel 28.12,17), conducând pe o cale a păcatului.

Cât de mulți vor suferi osânda veșnică fiindcă au fost prinși în cursa mândriei! Să ne rugăm pentru oamenii îngâmfați, care încă nu-L cunosc pe Domnul Isus, ca să ajungă la pocăință și să dobândească viața eternă în Isus Hristos. Iar noi, cei care purtăm numele Domnului Isus Hristos, Cel blând și smerit cu inima, să ne aducem întotdeauna aminte că nu suntem altceva decât vase ale îndurării și harului Său! Și să nu uităm cuvintele apostolului Pavel: „Prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia care este între voi să nu aibă gânduri înalte, peste ceea ce trebuie să gândească, ci să gândească așa ca să fie cumpătat, după cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia o măsură de credință“ (Romani 12.3)! O astfel de atitudine nu este doar sigură pentru noi, ci de asemenea reprezintă singurul nostru loc înaintea lui Dumnezeu.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

El Și-a întins mâna din înălțime, m-a apucat, m-a scos din ape mari.

Psalmul 18.16

M-a scos din ape

În versetul de astăzi din Cartea Psalmilor, David se folosește de o ilustrație pentru a descrie calea pe care Dumnezeu Și-o croiește pentru a ne mântui. Psalmistul se vede într-un potop de ape, pe cale să se înece. Dar Dumnezeu Își întinde mâna Sa puternică, îl apucă și îl scoate din apă. Nu ilustrează aceasta mântuirea pe care o experimentăm atunci când suntem convertiți? Ne aflam într-un torent, ne zbăteam și eram duși din ce în ce mai departe; păcatele noastre ne trăgeau în adâncuri. Eram târâți fără oprire spre pieire eternă. Apoi am auzit evanghelia harului: voia lui Dumnezeu nu este ca noi să fim pierduți. Am auzit despre Isus, care a venit în această lume să-i salveze pe păcătoși. Când am strigat la El, prin credință, El Și-a întins mâna și ne-a scos din apă, așezându-ne picioarele pe o stâncă de neclintit. Acum nu ne mai așteaptă condamnarea. Am fost salvați pentru timp și pentru eternitate. Este salvarea pe care ne-o aduce Dumnezeu în viața noastră de credință. Domnul ne întinde mâna și ne apucă cu putere. Să venim cu îndrăzneală la el!

„Dacă vi se încurcă firele, chemați șeful de secție!“, era afișul pus la o fabrică de țesături. O muncitoare energică s-a istovit să deznoade singură firele care i se încâlciseră, dar mai mult le-a încurcat. Contrariată, ea l-a chemat abia când era epuizată. Câți nu semănăm cu ea: onești, curajoși, harnici, înfruntăm viața, dar, când apar încurcăturile, ne descurajăm. Să nu ne rușinăm să ne ducem la Domnul cu toate problemele încă de la început, când apare primul nod în firele noastre!

Citirea Bibliei: Iov 27.1-23 · Fapte 13.32-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 23:24-37

În pofida credincioşiei împăratului lor, poporul nu se întorsese la Domnul cu toată inima (Iere­mia 3.10). „Vicleana Iuda“ n-a învăţat lecţia din pedeapsa suferită de „necredin­cioa­sa Is­rael“. Astfel, acum va sosi ceasul când aceas­tă seminţie va fi, la rândul ei, izgonită din ţară.

Pentru a-Şi împlini scopurile, Dumnezeu S-a folo­sit atât de marile popoare ale antichităţii, cât şi de naţiunile moderne, agenţi inconştienţi de gândurile Sale faţă de Israel. El controlează eve­ni­mentele mondiale şi le fo­lo­seş­te pentru a-i proteja sau disciplina pe ai Săi.

Cele două mari puteri din vremea lui Iosia erau Egiptul şi Asiria. Situate la extremităţile opuse ale Canaanului, aceste două împărăţii afla­te în permanent conflict trebuia să traver­seze te­ritoriul lui Israel pentru a lupta una contra celeilalte. Iosia, luând partea împăratului Asiriei, încearcă să împiedice trecerea lui faraon Neco, dar este omorât de acesta la Meghido. Vai, măcar dacă s‑ar fi despărţit de lume şi de alianţele ei cu aceeaşi grijă cu care se despărţise de rău! El a luat parte la o dispută care nu-l privea şi a  suferit consecinţele-i fatale (Proverbe 26.17).

După o domnie rea de trei luni, Ioahaz, fiul lui Iosia, cade sub puterea lui Neco. Acesta îl deportează şi-l înlocuieşte cu fratele lui, Ioiachim, care nu se va purta mai bine decât Ioa­haz.

CREȘTEREA ESTE O CALE | Fundația S.E.E.R. România

„Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare…” (Proverbele 4:18)

Când vine vorba despre „creștere”, am putea-o defini nu atât ca un loc în care ajungi, cât mai degrabă o cale pe care mergi. Chiar Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” Un pastor scria: „Mulți învață doar la școala loviturilor dure! Experiențele dificile îi învață lecții „la modul dur”, iar ei se schimbă – uneori în bine, alteori în rău… Lecțiile sunt aleatorii și dificile.

Este mult mai bine să-ți planifici creșterea, în mod intențional. Hotărăște-te în ce domeniu ai nevoie sau vrei să crești, alege ce vei învăța – și mergi înainte: disciplinat, în ritmul pe care l-ai stabilit.

Gândește-te la ce vrei să faci și la cine vrei să fii… Fă o listă de lucruri care te vor ajuta să atingi acel obiectiv și să devii acea persoană. Există un lucru pe acea listă pe care-l poți face acum, astăzi? Fă-l! Fie că te simți îndemnat sau nu, acum este momentul să începi să crești. Nu vei reuși niciodată să faci multe lucruri, dacă nu te apuci să le faci înainte să fii pregătit!

Dacă nu ești deja în creștere planificată, intenționată, ar trebuie să începi chiar astăzi. Dacă n-o faci, s-ar putea să atingi unele obiective, pe care poate chiar le vei sărbători, dar în cele din urmă te vei plafona! Dar odată ce începi să crești în mod programat, poți continua să crești, și să întrebi periodic: „Ce urmează?”

Când începi să lucrezi atent și riguros pentru a-ți atinge obiectivul, vei descoperi că ușa creșterii personale se deschide tot mai mult… Chiar dacă la început e abia crăpată, vei începe să vezi tot mai multe oportunități de creștere, peste tot… Lumea ta va începe să se deschidă. Înțelegi mai mult, înveți mai mult și alte oportunități încep să se prezinte de la sine!”

Așadar, dacă îți dorești să crești într-un anumit domeniu, cere-I azi/acum lui Dumnezeu, în rugăciune, acest lucru!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
15 aug. 2025

15 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când aude cineva Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui.

Matei 13.19

Imaginea unei inimi bătătorite, care nu este dispusă să primească sămânța semănată, poate reprezenta mai multe lucruri. În primul rând, vedem în aceasta o imagine a Israelului ca națiune, din punct de vedere istoric și profetic. Iudeii din timpul Domnului Isus nu doar că au respins Cuvântul despre Împărăție atunci, ci parabola arată că ei vor refuza și mai târziu primirea lui.

În al doilea rând, aplicația la păcătoșii care aud evanghelia este evidentă. Am văzut de multe ori persoane care au venit câteodată sau chiar regulat pentru a asculta evanghelia și care apoi au plecat din nou indiferente și nepăsătoare. Multele influențe, despre care am vorbit deja, au captivat inima lor și au făcut conștiința lor atât de dură, încât sămânța Cuvântului nu a putut pătrunde înăuntru. Ei au auzit Cuvântul, dar l-au uitat imediat. Astfel, Diavolului i-a fost ușor să ia Cuvântul din inimă. Vom reveni la această idee.

În al treilea rând, această imagine trebuie să ne-o aplicăm și nouă, celor credincioși. De cele mai multe ori nu facem această aplicație, gândindu-ne doar la necredincioși, dar este o greșeală. Domnul Isus are să ne spună și nouă ceva din parabola semănătorului, chiar și cu „cel semănat lângă drum“. Chiar dacă terenul inimii fiecărui copil al lui Dumnezeu este bun și aduce rod pentru El, totuși, în viața noastră ar putea exista anumite domenii unde se potrivește imaginea unei semințe căzute lângă drum. S-ar putea să avem păreri preconcepute, neîntemeiate, cu privire la anumite aspecte ale credinței. Dacă ne atinge un Cuvânt clar din gura Domnului, nu suntem dispuși să-l primim. În acest punct, inima noastră este împietrită, și atunci nu înțelegem nici ceea ce ne vorbește Domnul, nici faptul că El Însuși ne vorbește. Aceasta poate avea efecte nefaste asupra căilor noastre personale și de adunare, în calitate de copii ai lui Dumnezeu.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine este Dumnezeu asemenea Ție, care iartă nelegiuirea și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Sale?

Mica 7.18

Maria Durand

La Pranles, în Ardèche, Franța, casa Mariei Durand adăpostește un mic muzeu care reconstituie viața femeii creștine care a fost întemnițată pentru credința ei, în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea. Când muncitorii au refăcut acoperișul, au descoperit o plăcuță de lut pe care scria: „Dumnezeu te va ierta!“. Cine a gravat aceste cuvinte și pentru cine erau destinate? Nu știm, dar, în perioada persecuțiilor religioase, persoana care a scris acele cuvinte se gândea cu siguranță la cei care îi persecutau pe creștini. Ea a urmat exemplul Domnului Isus care, vorbind despre dușmanii Săi de la cruce, a spus Tatălui Său: „Iartă-i, căci nu știu ce fac“ (Luca 23.34).

Ea nu scrisese: „Dumnezeu vă va ierta“, ci: „Dumnezeu te va ierta“. Acest „te“, la singular, se adresează în special celui care nu și-a pus lucrurile în ordine cu Dumnezeu. El este iubire și este gata să ierte păcatele tuturor. Însă este necesar să recunoaștem că suntem păcătoși și să acceptăm harul Său. Acesta este dăruit oricui îl cere, dar nu este impus celor care îl refuză. Este încă vremea harului, când Dumnezeu este răbdător. În curând, ușa va fi închisă (Matei 25.11). Apoi va fi prea târziu ca să răspundem dragostei lui Dumnezeu. După ce citești aceste rânduri, rămâi responsabil în fața lui Dumnezeu. Dacă nu ai răspuns la oferta Sa de iertare, vei fi judecat de Isus, pe care L-ai respins. Ce trebuie să faci? – „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta“ (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: Iov 24.13-26.14 · Fapte 13.23-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 23:12-23

Iosia îşi urmează curajoasa lucrare de cu­ră­ţi­re. Şi iată că în mijlocul mormintelor preoţilor idola­tri remarcă un alt mormânt. Este cel al omu­lui lui Dumnezeu care anunţase evenimentele care se îm­pli­neau acum. Oasele morţilor zăceau acolo, unele lângă altele, însă destinul lor etern diferea. Dom­nul, la venirea Sa, va deosebi şi va învia dintre cei morţi trupurile credincioşilor care „au adormit“ (1 Tesaloniceni 4.13 …). Ceilalţi vor fi lăsaţi să aştepte învierea pentru judecată.

Iosia a înţeles că, înainte să celebreze Paştele Dom­nului într-un fel demn, toată necurăţia tre­buia îndepărtată din ţară, căci nu poate exista vreun acord între adorarea Dumnezeului celui sfânt şi orice se află în asociere cu idolii (2 Corinteni 6.16, 17). Dacă cel credincios doreşte să rostească Nu­mele lui Hristos într-un fel demn, este invitat să se depărteze de fărădelege şi să se cureţe de „vasele de ocar㓠(2 Timotei 2.19). Poate fi dure­ros să ne separăm, să ne retragem, să ne curăţăm şi, fără îndoială, vom fi acuzaţi de mândrie şi de îngustime. Dar aceasta este ceea ce Dum­nezeu ne solicită înainte de a întreprinde orice lucrare pentru El. Să vedem care este consecinţa binecuvântată pentru Iosia şi pentru tot poporul: „Pentru că nu se sărbătorise Paşte ca acesta din zilele judecă­torilor“ (v. 22).

DUMNEZEU TE POATE FOLOSI! | Fundația S.E.E.R. România

„Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit… și m-a pus în slujba Lui…” (1 Timotei 1:12)

Mary Slessor a fost una dintre cele mai mari misionare din istoria Bisericii, deși ea a început ca o candidată cu foarte puține șanse. Din cauza problemelor cu alcoolul pe care le avea tatăl ei, de la vârsta de 11 ani Mary a lucrat în schimburi de douăsprezece ore în fabrică, ajutându-și familia să-și plătească facturile. Lucrând din greu, ea a descoperit că putea să plaseze cărți pe războiul ei de țesut, astfel încât în timp ce lucra putea să și citească. Astfel a aflat despre țara Calabar (Nigeria modernă), iar Mary a simțit că ar trebui să meargă acolo ca misionară.

În 1876, ea a plecat spre Africa de Vest la bordul navei S.S. Ethiopia (care, în mod ironic, era încărcată cu sute de butoaie de whisky!) Amintindu-și cât de mult dăunase alcoolul familiei sale, ea a scris: „Zeci și sute de butoaie de whisky și un singur misionar!” Dar ce misionar!

Mary a fost după nevoi bonă, predicator, asistentă medicală, învățătoare la sat și negociatoare. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ea a transformat trei regiuni păgâne prin mărturisirea Evangheliei. Ea a contribuit la stoparea conflictelor tribale și la salvarea a sute și mii de femei și copii! Timp de patruzeci de ani, ea a muncit din greu, iar Dumnezeu i-a dat putere. Lui Dumnezeu îi place să folosească oameni pe care lumea îi trece cu vederea (sau îi dă la o parte)…

Mary Slessor a fost unul dintre ei. La fel a fost și apostolul Pavel. Acesta scrisese cu mult înainte că Dumnezeu l-a socotit vrednic de încredere şi l-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte fusese un hulitor, un prigonitor şi un batjocoritor. „Dar am căpătat îndurare – scria el (1 Timotei 1:12-14) – pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă! Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.”

Același Dumnezeu care i-a folosit pe apostolul Pavel și pe Mary Slessor te poate folosi și pe tine – dacă-ți predai și-ți consacri azi viața ta – Lui!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →