El I-a spus: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg și la închisoare și la moarte”.
Luca 22.33
Domnul îi avertizase pe ucenici că aveau să fie cernuți de Satan (Luca 22.31). Petru fusese menționat în mod special de Hristos, căci el era ca un lider al ucenicilor, iar Dumnezeu avea lucruri mari de făcut prin el. Însă, din cauza încrederii în sine, el a eșuat în a lua seama la atenționarea Domnului Isus. Cele două cuvinte ale lui Simon Petru, „sunt gata”, reprezintă cheia pentru înțelegerea căderii care a urmat. Aceste cuvinte au venit imediat după ce Domnul îl atenționase că Satan dorea să-l cearnă și au condus la căderea sa.
Simon Petru Îl iubea cu adevărat pe Domnul Isus și cuvintele lui au fost sincere, însă nu avea nicio idee despre slăbiciunea cărnii sale. Trebuia să învețe că în el, adică în carnea lui, nu locuiește nimic bun. Dacă ne lăudăm cu puterea noastră, chiar și cu cea spirituală, și dacă ne încredem în dragostea noastră sau în credincioșia noastră față de Domnul, vom cădea cu siguranță. Apostolul Pavel le-a scris corintenilor, care erau mândri din punct de vedere spiritual și plini de încredere în ei înșiși: „Cel care gândește că stă în picioare să fie atent să nu cadă” (1 Corinteni 10.12). Puterea care se gândește că este puternică este în realitate slăbiciune, iar slăbiciunea care se știe slabă este putere. Dacă cheia căderii lui Petru au fost cuvintele „sunt gata”, cheia pentru păzirea noastră sunt cuvintele Domnului: „Vegheați și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită; duhul, într-adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere” (Matei 26.41).
Fără puterea divină nu putem birui puterea lui Satan și nici păcatul. Dacă ne încredem în carne, vom fi cernuți. Petru a trebuit să învețe că nu putea fi susținut de carne în fața morții; însă, cu toate că a căzut, credința lui nu a slăbit – rugăciunea lui Hristos pentru el a primit răspuns (versetul 32). Să ne încredințăm în brațele Celui care poate să ne păzească de orice cădere (Iuda 24)!
… Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Iacov 5.16
Rugăciunea pentru lucruri mici
În timpul iernii anului 1940, soțul Josephinei Knutz, un zugrav și lucrător de produse textile, a rămas temporar fără lucru. Era un timp deosebit de greu pentru familie, literalmente ei rămânând fără niciun ban. Fiica lor, Rahel, era în convalescență după ce avusese pneumonie. Pentru că era foarte slăbită, doctorul i-a prescris ca în fiecare zi să mănânce un ou fiert. Pentru această familie fără niciun venit, și acest lucru, neînsemnat pentru unii, era imposibil. „De ce nu te rogi pentru un ou pe zi?”, i-a sugerat cineva. Ei mergeau cu regularitate la biserică, dar ideea de a se ruga pentru nevoile lor actuale era ceva ce nu luaseră încă în considerare. Josephine n-a mai pierdut timpul. Plecându-se pe genunchi a cerut, ca Dumnezeu să-i pregătească un ou în fiecare zi pentru fiica ei. Mai târziu în dimineața aceea, Josephine a auzit o cotcodăceală venind din spatele grădinii. De sub niște crengi a apărut o găină. Când s-a uitat sub crengi a găsit un ou. Și lucrurile s-au repetat până când fiica s-a însănătoșit. Dumnezeu a răspuns la rugăciune.
Rugăciunea nu este un fel de hocus-pocus. Rugăciunea este o vorbire sinceră a credinței cu Dumnezeu. Și întotdeauna, rugăciunea credinței primește un rezultat după voia lui Dumnezeu.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
„Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte” (Psalmul 49:3)
Biblia spune că trebuie să fii înțelept în ceea ce spui. Asta înseamnă că scopul tău în conversație trebuie să fie întotdeauna acela de a aduce la lumină tot ce e mai bun în oameni, nu să-i denigrezi sau să-i reduci la tăcere. O comunicare bună duce la relații de prietenie, așa că, trebuie să fii concis atunci când te referi la limitările tale personale, la convingerile, valorile și dorințele tale. Este posibil ca mai multe probleme să fie uitate decât rezolvate, însă relațiile sănătoase necesită uneori o confruntare sănătoasă. Și există un moment potrivit și o cale potrivită de-a o face.
Când ai de-a face cu o situație dificilă, roagă-te și crede acest verset: „Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte …”
Cuvintele tale sunt un vehicul prin care sunt redate gândurile tale, iar limba ta este șoferul. Dacă nu vrei să ajungi pe un drum greșit sau să eșuezi, roagă-te: „Doamne, dă-mi cuvinte înțelepte. Ajută-mă să spun ceea ce trebuie, așa cum trebuie și la momentul care trebuie.”
Duhul Sfânt este un instructor foarte bun! El te va călăuzi, te va instrui și va lucra în viața ta până când ajungi pe drumul bun. El te va ajuta să crești în har până ajungi la maturitatea de a putea spune: „Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa” (Proverbe 8:8-9).
Când poți spune lucrul acesta, știi că ai făcut progrese.
Volumul IV de Jean Koechlin
Fapte 11:1-18
Să nu judecăm niciodată după aparenţe, nici după împrejurările pe care nu le cunoaştem decât parţial!
Un creştin care ne-a surprins prin comportamentul său se poate totuşi să fi acţionat în ascultare de Domnul. Aşa era cu Petru atunci când intrase la Corneliu şi mâncase cu el. Aceste detalii erau tot ce voiseră să reţină cei din circumcizie (v. 2), deşi în casă se petrecuseră evenimente extraordinare, pe care apostolul le va relata acum.
Mântuirea naţiunilor fusese vestită încă din Vechiul Testament (de exemplu, Isaia 49:6; 65:1). Petru însuşi făcuse referire la aceasta în prima lui cuvântare (cap. 2:21,39). Cu toate acestea, pentru a înlătura prejudecăţile fraţilor de la Ierusalim, trebuiau dovezi categorice. Ele le sunt aduse prin această istorisire a lui Petru, confirmată de alţi şase martori care l-au însoţit. Aflând cum a fost luminat apostolul şi condus la Corneliu şi mai ales cum Duhul Sfânt a coborât peste cei dintre naţiuni, toţi recunosc voia lui Dumnezeu şi Îi dau glorie. Să ne bucurăm de această favoare care s-a extins până la noi şi, dacă nu am făcut-o până acum, să ne grăbim să primim şi noi pocăinţa spre viaţă (v. 18).
Mana Zilnica 