Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și ei stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
Fapte 2.42

Primele capitole din Fapte prezintă începutul mărturiei creștine în această lume în care Hristos fusese lepădat. Dumnezeu însă Îl înălțase la dreapta Sa în glorie și Îl dăduse Cap Adunării, peste toate lucrurile (Efeseni 1.20-23).

După ce Hristos a fost glorificat, Duhul lui Dumnezeu a fost trimis din cer, așa cum citim în Fapte 2.1-4. Ucenicii, umpluți cu Duhul, au dat imediat mărturie despre puterea lui Dumnezeu. Ei erau acum uniți ca mădulare unii cu alții și uniți cu Hristos, Capul lor din cer.

Cele patru lucruri menționate în versetul de la început formează baza acestei unități. Primul este învățătura apostolilor. Noul Testament nu fusese încă scris, așa că exista doar învățătura orală a apostolilor, care fuseseră martori ai morții, învierii și înălțării Domnului Isus, și care puseseră temelia pe care Adunarea era zidită (Efeseni 2.19,20). Stăruința în învățătura apostolilor era strâns legată de comuniune. Hristos este cheia care deschide marea taină a lui Hristos și a Adunării și care leagă împreună inimile sfinților.

La frângerea pâinii, așa cum este ea descoperită în 1 Corinteni 10 și 11, noi dăm expresie practică unității dintre mădularele Trupului și Domnul Isus, Capul glorificat din cer. Prin credință înțelegem privilegiul nostru sfânt și dorința fierbinte a Domnului ca cei ai Săi să fie strânși laolaltă în prima zi a săptămânii, pentru a-și aminti de El.

Cel de-al patrulea lucru menționat este rugăciunea. Pentru a menține o mărturie echilibrată, așa cum a fost cea de la începutul istoriei Adunării, este esențială dependența noastră completă de Domnul. Toate aceste resurse sunt încă la dispoziția noastră, până când El va veni să ne ia la Sine.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”.
Matei 21.37

Aprecierea fiului

Nemaifiind altcineva la licitație care să solicite tabloul fiului, avocatul a anunțat că doica va primi tabloul și licitația se încheie. Toți cei prezenți așteptau ca licitația să continue pentru alte lucruri de valoare din casa bogatului. Avocatul a luat cuvântul și a spus: „Acest om bogat a lăsat prin testament, ca toată avuția să fie dată de moștenire aceluia care va prețui pe fiul său și va dovedi interes pentru tabloul său, cumpărându-l”.

Dumnezeu a binevoit să trimită în lumea noastră murdară de păcat pe Fiul Său, ca să mântuiască ce era pierdut. Era normal ca Fiul lui Dumnezeu să fie primit cu mare cinste. Dar ce au făcut oamenii? Nu L-au primit pe Salvatorul lor. Oamenii au iubit mai mult întunericul, nedreptatea, păcatul. Oamenii L-au respins pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că El aducea mesajul Tatălui ceresc, lumina asupra stării nenorocite a omului. Omul se crede bun, deși Dumnezeu spune că este rău. Dumnezeu cheamă pe om la acceptarea Fiului Său ca Mântuitor, dar omul se împotrivește. Înfiorătoare împotrivire cu rezultate nefericite pentru veșnicie! Femeia din istorioară a fost recompensată pentru aprecierea fiului acelui om bogat. Cu mult mai mult vor fi recompensați cei care Îl primesc pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor al lor!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SLOBOZENIAÎNHRISTOS

„Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36)

     Noi trăim și creștem copiii într-o lume a presiunii anturajului. Alții stabilesc standardul, iar noi ni-l însușim, îl dăm mai departe sau chiar îl punem în aplicare. În unele cazuri e bine, însă nu și când vorbim de direcția vieții noastre. Domnul Isus a spus: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” Asta înseamnă că ești liber de presiunea pe care alții încearcă s-o pună asupra ta; liber să fii persoana pe care Dumnezeu te-a chemat să fii; liber să apelezi la El pentru răspunsuri în loc să te uiți și să cauți soluții la oameni. Biblia spune: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.” (Ioan 3:27).

Când treci dincolo de aparențe, descoperi că mulți dintre noi se luptă cu nesiguranța. Noi suntem ființe competitive, care ne comparăm mereu unii cu alții. Suntem invidioși pe posesiunile celorlalți, pe abilitățile și pe realizările lor. Ne trezim că încercăm să ținem pasul cu anumite persoane sau să fim exact ca ele. Și drept consecință, devenim frustrați, deoarece acționăm în afara a ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să fim. Cu alte cuvinte, nu suntem noi înșine!

Înțelege un lucru: Viața de creștin este o cursă și trebuie să alergi pe traseul corect. Niciodată nu te vei bucura de plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu până nu-ți iei angajamentul să fii persoana creată de Dumnezeu să fii. Așadar, uită-te în oglindă astăzi și spune cu voce tare: „Sunt ceea ce sunt. Nu pot fi nimic altceva decât ceea ce m-a chemat Dumnezeu să fiu. Așa că, mă voi concentra să fiu cel mai bun – și să sărbătoresc fiecare clipă.”

/MaOROZCoZQQ” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>me>

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 7:44-60

Ştefan îşi încheie mărturia. Deşi înfăţişat ca acuzat înaintea sinedriului, din contră, el face, din partea lui Dumnezeu, o aspră judecată asupra acestui popor cu gâtul înţepenit (vezi deja Exod 32:9; 33::3).

Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt, le spune el, cel plin de Duh.

Ce contrast între pacea ucenicului, absorbit de viziunea glorioasă a lui Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, şi turbarea vrăjmaşilor lui! Această turbare se extinde, fără nici măcar o înscenare de judecată, la crima care va antrena, pentru multe secole, respingerea iudeilor ca naţiune şi risipirea lor pe tot pământul. Comparând ultimele cuvinte ale acestui om al lui Dumnezeu (v. 59,60) cu cele ale Domnului pe cruce (Luca 23:46 şi 34), remarcăm încă o dată cât de mult se aseamănă ucenicul cu Stăpânul spre care îşi fixase ochii.

Această crimă este concluzia tragică a istoriei poporului răzvrătit, relatată de Ştefan. El o semnează cu propriul sânge, devenind, după lunga listă a profeţilor persecutaţi (v. 52), primul martir al Bisericii (citiţi 1 Tesaloniceni 2:15,16). Şi exact această scenă introduce, în chip magistral, dispensaţia Bisericii caracterizată de prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (Ştefan era plin de Duh Sfânt) şi de prezenţa lui Hristos glorificat la dreapta lui Dumnezeu, după cum Îl descrie martorul credincios.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: