Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că toți caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos. Cunoașteți însă încercarea lui, că a slujit împreună cu mine pentru evanghelie ca un copil pentru tatăl său. Pe el deci sper să-l trimit îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.
Filipeni 2.21-23

Adresându-se filipenilor, Pavel se prezintă pe sine și de asemenea pe Timotei ca fiind „robi ai lui Hristos Isus”. De ce? Fiindcă, în această epistolă, Pavel Îl prezintă pe Hristos ca marele Rob. Era deci foarte potrivit ca Pavel și Timotei să urmeze exemplul adevăratului Slujitor. La fel trebuie să facem și noi astăzi.

După ce Îl prezintă pe Hristos ca Rob (Filipeni 2.5-11), Pavel îi încurajează pe filipeni să fie și ei adevărați robi. Pentru încurajarea lor, el folosește propriul său exemplu, urmat de cel al lui Timotei și al lui Epafrodit. Acesta este motivul pentru care dorea să-l trimită pe Timotei, având încrederea că el însuși avea să vină mai târziu. Misiunea lui Timotei era dublă: mai întâi, de a-i informa pe filipeni cu privire la situația lui Pavel, misiune pe care au avut-o și alții, cu anumite ocazii (Efeseni 6.21,22; Coloseni 4.8,9); apoi, de a purta de grijă nevoilor filipenilor. După vizita sa, Timotei urma să se întoarcă la Pavel, pentru ca și acesta să capete încurajare, aflând detalii despre starea lor. Nu există niciun motiv să ne îndoim că Timotei și-a împlinit misiunea.

Trăsăturile care îl recomandau pe Timotei sunt minunate; ele oferă un standard pentru orice credincios. Grija lui Timotei pentru sfinți este ceea ce cu toții trebuie să avem, o grijă a mădularelor unele pentru celelalte. Caracterul încercat al lui Timotei implică faptul că el fusese pus la probă și trecuse cu bine orice test, iar acest lucru era cunoscut de credincioșii din Filipi. Timotei slujise ca rob împreună cu Pavel. Cum stau lucrurile cu noi? Suntem ca Timotei, sau căutăm foloasele noastre?

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare … Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face …
Eclesiastul 1.8-9

Aprecierea fiului

Un om bogat și-a pierdut soția pe când copilul lor avea doar câțiva ani. Pentru îngrijirea copilului a angajat o doică. Când copilul a ajuns la adolescență, s-a îmbolnăvit și a murit. Cu inima zdrobită de durere în urma acestei noi pierderi, la scurt timp a murit și tatăl. Se împlineau și în acest caz cuvintele înțeleptului care spune:

„Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț; ca și ei sunt prinși și fiii oamenilor …” (Eclesiastul 9.12). Pentru că nu se cunoștea nicio rudenie apropiată care să moștenească avuția acelui om bogat, avocatul a organizat o licitație pentru toate lucrurile din casă. La licitație s-au prezentat mulți oameni bogați. Dar acolo a venit și doica, care a slujit în casă. Ea avea puțini bani, dar spera să cumpere unele lucruri de care și-a legat amintirile. Licitația a început cu un tablou al fiului acelui om bogat. Când a fost anunțat tabloul, nimeni nu s-a oferit să-l cumpere. Pentru acest motiv, licitația a scăzut la câțiva dolari. Doica a fost singura care s-a ridicat și a oferit prețul pentru tablou. „El este pentru mine amintirea cea mai de preț, deoarece îl reprezintă pe fiul acestui stăpân pe care l-am slujit aproape 15 ani”, a declarat doica.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU CÂND NU EXISTĂ RĂSPUNSURI

„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului” (Deuteronom 29:29)

     Pierderile suferite în viață ne lasă cu dureri profunde și cu întrebări. Mame sau tați tineri sunt răpuși de cancer. Ruina financiară dă peste cap planurile de pensie. Copiii merg la închisoare, sunt uciși sau își iau viața. Asemenea vremuri ridică întrebări la care este dificil, dacă nu cumva chiar imposibil să răspundem. Analizăm circumstanțele la nesfârșit. Facem speculații referitoare la detalii, căutând indicii care ne-ar putea face să înțelegem mai bine sau să suportăm mai ușor. Întoarcem lumina reflectorului spre noi, spre alții și chiar spre Dumnezeu, întrebându-ne ce am fi putut sau ar fi trebuit să facem diferit pentru a împiedica cele întâmplate. Ne întoarcem spre prieteni, frați credincioși și pastori numai pentru a auzi ceea ce par a fi platitudini religioase și încercări eșuate de a ne micșora durerea. Când răspunsurile par să întârzie și când cerul tace, ce trebuie să facem?

Iată două versete care îți pot fi de ajutor în astfel de vremuri:

1) „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre” (Deuteronom 29:29). Când vorbim de înțelegerea celor întâmplate, noi avem teritoriul nostru, iar Dumnezeu îl are pe al Său. Al nostru se limitează la ceea ce decide El să ne descopere. În acel moment, trebuie „să te încrezi în Domnul din toată inima ta, şi să nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbe 3:5).

2) „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Poate Dumnezeu îți va da explicații, poate nu. Dar El este „Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul” (Apocalipsa 22:13), ceea ce înseamnă că El are un plan și că lucrează spre binele nostru și spre slava Sa. Așadar, încrede-te în El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 7:20-43

Ştefan fusese acuzat că rostise cuvinte de hulă
î
mpotriva lui Moise (cap. 6:11). Vedem însă, din contră, cu ce veneraţie deosebită vorbeşte el despre acest patriarh! Frumuseţea pe care Dumnezeu o vedea în acel copil încă de la naştere (v. 20), mai târziu puterea lui în cuvinte şi în fapte (v. 22), dragostea pentru fraţii lui care la îndemnat săi cerceteze (v. 23), incapacitatea de a fi înţeles, cu care este întâmpinat din partea lor când a vrut săi elibereze (v. 25,35) sunt tot atâtea trăsături care ar fi trebuit să poarte privirea poporului spre Mântuitorul pe care L-au respins.

De altfel, însuşi Moise vestise venirea Sa, îndemnându-i să asculte de El (v. 37). Şi Petru, înainte de Ştefan, citase deja Deuteronom 18.15 în cuvântarea sa din cap. 3:22. Dublă mărturie despre împlinirea Scripturilor!

Poporul însă s-a arătat nesupus şi idolatru încă de la începutul istoriei sale şi, în pofida celor mai mari dovezi de dragoste şi de răbdare din partea lui Dumnezeu, caracterul său natural nu s-a schimbat. Aşa sunt şi sărmanele noastre inimi. Cât de departe ne-am putea întoarce printre amintiri, chiar până în frageda noastră pruncie, vom regăsi neascultarea şi pofta.

Numai puterea lui Dumnezeu a putut să ne dea o altă natură.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: